REVOLUTIA MONDIALA A INCEPUT!

Mania cauzata de rata somajului si cresterile de preturi i-a acaparat pe oamenii din toata lumea. Tintele principale au devenit guvernele lumii.

In multe tari arabe, iesirea in strada s-a transformat in razboaie civile in toata regula.

In Europa si Statele Unite, politicienii isi pierd credibilitatea si sustinerea, unii dintre ei si pozitiile oficiale.

Nici tarile asiatice nu sunt imune, in fata acestui val, potrivit Business Insider.

Gerald Celente, printre alti analisti, spune ca acesta este doar inceputul.

“Pana in iarna, revolutia va fi globala”, spune acesta.


Semnele revolutiei globale
In noiembrie 2010, in contextul unei recesiuni fara sfarsit, dublata de costuri ridicate de sanatate, deficite record si de numarul redus de locuri de munca, republicanii obtin controlul Casei Reprezentantilor, in
Congresul american.

Cele peste 60 de locuri castigate sparg un record vechi de 80 de ani.
In luna decembrie a aceluiasi an, mandatul de 23 de ani al presedintelui Zine El Abidine Ben Ali ia sfarsit brusc, ca urmare a unei revolte, in Tunisia.


Algerienii prind gustul revoltei si satui de cei 19 ani de “stare de urgenta” prin care au trecut, ies in strada. Rezultatul: 1000 de oameni arestati, 826 de raniti si cel putin 4 morti.
Pe 14 ianuarie, iordanienii cer violent inlocuirea premierului Samir Rifai, precum si preturi mai mici la mancare si la benzina, un rezultat pe care il obtin.
La numai 3 zile, este randul locuitorilor din Oman sa ceara salarii mai mari.

Sultanul Omanului dizovla Ministerul Economiei si isi reorganizeaza cabinetul de trei ori. Se creeaza 50.000 de locuri de munca in setorul privat.

Pe 25 ianuarie, Egiptul incepe sa fiarba.

Se cere sfarsitul dictaturii de 30 de ani a lui Hosni Mubarak si alegeri libere.

Va fi nevoie de cateva saptamani pana cand Mubarak sa fie alungat.

840 de protestatari isi pierd viata in tot acest timp.

In iunie, egiptenii se intorc in strada, reclamand lipsa schimbarii pentru care s-au luptat cu jumatate de an in urma.

Sirienii incep sa se stranga pe 26 ianuarie, pentru a cere plecarea lui Bashar Al-Assad.

Vor muri 1.640 de oamni, insa Al-Assad nu pleaca.

Pe 1 februarie, este randul Palestinei sa se aprinda.

Se cer alegeri libere, precum si unificare partidelor Fatah si Hamas, pentru o mai bune evolutie economica.

Premierul Fayyad isi da demisia, si odata cu el, tot cabinetul sau.

Dupa numai 2 zile, virusul revoltei se raspandeste in Yemen, unde cerinta principala a revolutionarilor este indepartarea presedintelui Ali Abdullah Saleh.

In urma unui atac, Saleh este ranit grav.

Libia explodeaza pe 15 februarie.

Revolta este dublata de interventia NATO, care doreste eliminarea lui Gaddafi si instaurarea unei democratii.

Razboiul civil continua si acum.

Pe 26 martie, crestin democratii isi pierd majoritatea pe care o detineau de 60 de ani, in Germania.

Pe 17 aprilie, partidul finlandez care se opune salvarii statelor cu datorii suverane castiga 34 de locuri in Parlament.

Pe 7 mai, proteste din Singapore reusesc sa darame siguranta si lejeritatea cu care Partidul Popular a castigat pana acum alegerile.

Au fost cele mai contestate alegeri din ultima perioada.

Ca urmare a scandalurilor in care a fost implicat in ultimele luni, Berlusconi primeste un vot de neincredere din partea alegatorilor din Milano.

Orasul de origine a premierului, unde si-a inceput cariera Berlusconi, a ales alt partid la conducerea locala.

Pe 5 iunie, social democratii castiga alegerile in Portugalia. In primul sau discurs, Pedro Passos Coelho anunta masuri serioase de austeritate.

preluare de pe sursa: Bloombiz

Fantanile cu apa moarta

Povestile romanesti abunda de intamplari cu eroi care sunt mereu fie in cautarea tineretii permanente si a nemuririi.

Si aproape de fiecare data, ei gasesc un izvor bine pazit de unde fura putina apa vie.

Numai ca, toti ne-am intrebat, la vremea copilariei, de ce era nevoie si de apa moarta? De ce apa vie nu avea niciodata efect decat daca inainte se folosea apa moarta?

Probabil ca avea legatura cu initierea in tainele mortii, cu faptul ca nimeni nu poate sa renasca fara sa fi murit inainte.

La Craiova exista un loc in care apa nu poate fi bauta.

Este vorba de zona cimitirului Roboaica.

Toate fantanile din preajma cimitirului au apa cu gust de ulei, apa care nu poate fi folosita nici macar la gatat.

Nimeni nu stie care este motivul pentru care apa e rea la gust si miroase urat.

Unii spun ca e din cauza cimitirului.

Ca izvoarele trec pe sub cimitir, si dupa aceea ajung in fintinile localnicilor. M. T., femeie la 74 de ani, spune:

“Apa asta nu a fost asa mereu. Tiu minte ca in vremea tineretii mele era buna de baut. S-a stricat asa, dintr-o data si nimenea nu stie de ce, ce pacate apasa pe noi de ne-a luat Dumnezeu dreptul la apa”.

Altii spun ca de vina ar fi pamantul din cimitir:

“De fiecare data cand ploua, cimitirul balteste si apoi toata apa se scurge in izvoarele de dedesubt. Va dati seama cum poate fi apa amestecata cu resturi de la morti?!” spune Matei Rauta, fost locatar care s-a mutat de cativa ani in alt cartier, tocmai din cauza apei.

Exista cateva persoane care afirma ca prin anii `80, in zona ar fi fost ingropate deseuri pe care comunistii le-au primit in Romania si pentru care Occidentul ar fi platat bani grei ca sa scape de ele.

Dar nimeni nu stie nici despre ce deseuri este vorba si nici unde puteau fi ingropate.

Cert este ca pana la ora actuala nu exista un raspuns clar fata de infestarea apei.

Probabil ca oamenilor le este teama de adevar sau poate ca sunt prea comozi ca sa faca ceva, asteptind, ca de obicei, ca Statul, Primaria sau orice institutie oficiala sa vina si sa le rezolve problema.

Ca asa suntem noi, romanii, preferam sa criticam ce nu face Statul pentru noi, decat sa ne ajutam singuri.

Written By Daniel Gorun

http://horoscop-astrologie.ro/fantanile-cu-apa-moarta.html

 

Sindromul Cotard - boala care te face să crezi că eşti mort

Cogito ergo sum - cuget, deci exist. Acest enunţ celebru al lui René Descartes stă la baza filosofiei europene, constituind un instrument cheie pentru recunoaşterea propriei existenţe. Dictonul lui Descartes susţine că, dacă putem să ne îndoim de percepţiile pe care le avem graţie simţurilor noastre, nu avem cum să ne îndoim de propria existenţă.

Dacă majoritatea oamenilor acceptă raţionamentul cartezian, o afecţiune rară, intitulată sindromul Cotard, îi face pe cei afectaţi să se îndoiască de propria existenţă sau chiar să se creadă morţi!

 

Ce este sindromul Cotard?
Sindromul Cotard este caracterizat de o stare de delir în care pacientul insistă că a murit sau că o parte a corpului său a putrezit. Acest sindrom este extrem de rar, fiind de obicei întâlnit la pacienţii ce suferă de schizofrenie şi de tulburări bipolare.

Această afecţiune a fost observată pentru prima dată în 1788, dar nu a fost descrisă în detaliu până în iunie 1880, când neurologul francez Jules Cotard a ţinut o prelegere în cadrul prestigioasei Société Médico-Psychologique din Paris, una dintre cele mai vechi instituţii medicale dedicate psihiatriei.

Cotard a descris această negare psihotică a propriei existenţe ca fiind o stare demenţială profundă, melancolică, de multe ori asociată cu o ipohondrie extremă. Acest sindrom afectează copiii, adolescenţii şi persoanele în vârstă, fiind de obicei una din manifestările schizofreniei sau ale tulburării bipolare. De asemenea, sindromul poate fi asociat leziunilor tempo-parietale ale emisferei cerebrale non-dominante.

În lucrarea din 1880 prin care a adus acest sindrom în atenţia lumii medicale, Cotard făcea referire la rapoartele altor doctori francezi, aceştia confruntându-se cu pacienţi care credeau că şi-au pierdut tot sângele sau că nu au creier, cap, stomac sau inimă. Cotard a stabilit un spectru de gravitate al acestui sindrom, cazul extrem fiind cel al pacientului care nu crede că are corp!

Ideile delirante constituie tulburări de gândire care determină o reflectare eronată a realităţii. Caracterul patologic al acestor tulburări nu este recunoscut de subiect, conducând la modificarea patologică a concepţiei despre lume. Sindromul Cotard este se manifestă ca o idee delirantă depresivă, mai exact ca o idee delirantă de negaţie.

Delirul Cotard se diferenţiază de toate celelalte tipuri de idei delirante prin faptul că este unicul a cărui existenţă poate fi confirmată chiar de către pacient -- chiar dacă el crede cu sinceritate în ideile delirante! Toate celelalte sindroame delirante necesită prezenţa unei alte persoane pentru a fi diagnosticate.

 

Care sunt cauzele sindromului Cotard?
Printre cauzele identificate până acum de către specialişti se numără depresia severă, tumorile pe creier, atacurile cerebrale, schizofrenia şi tulburările bipolare. Sindromul Cotard poate apărea şi ca urmare a lezionării unei părţi a creierului, în majoritatea cazurilor fiind întâlnite dereglări structurale şi funcţionale ale acestuia.

Mulţi specialişti în neurologie consideră că sindromul Cotard este apropiat de sindromul Capgras. Pacienţii ce suferă de acest sindrom cred că rudele apropiate şi prietenii au fost înlocuiţi de impostori. În ambele cazuri, specialiştii cred că problema apare ca urmare a unei dereglări a zonei cerebrale ce asociază feţele cu emoţiile. Una dintre ipoteze susţine că anumiţi pacienţi ce suferă de sindromul Cotard nu-şi recunosc propriul chip în oglindă, de aceea crezând că sunt morţi.

 

Cum se manifestă sindromul Cotard?
Un caz extrem al sindromului Cotard a fost descris de către Dr. Christopher Gardner-Thorpe de la Spitalul din Exeter.

O pacientă în vârstă de 59 de ani descria cum simte şocuri electrice în ambele braţe, iar din când în când experimenta episoade în care avea senzaţia că bucăţi de carne din corpul ei dispar.

Femeia simţea cum carnea de pe abdomen şi de pe membre cade, iar un lichid din interiorul său se scurge. Aceasta se panica, având senzaţia că un proces de descompunere are loc, urmând să o reducă la nimic. Având senzaţia că întregul corp îi dispare, femeia s-a uitat în timpul unui episod în oglindă, unde i s-a părut că îşi vede maxilarul alb, ca şi cum toată carnea ar fi dispărut. Pacienta a fost tratată cu metiprednisolon, însă iluziile de tip Cotard au continuat să apară episodic, la câteva luni.

Într-un alt caz, înregistrat în Iran, o pacientă susţinea că este moartă, pentru că s-a sinucis, fiind doar un suflet care rătăceşte prin deşerturi şi prin toaletele unde trăiesc alte suflete. Deşi femeia credea că nu este în viaţă, aceasta şi-a tăiat partea din faţă a nasului, declarând că a făcut-o ca să fie mai frumoasă. Simptomul este tipic schizofreniei, afecţiune de care pacienta suferea alături de sindromul Cotard. Aceasta a fost tratată cu şocuri electrice, obţinându-se doar o parţială ameliorare.

 

Se pot vindeca pacienţii de sindromul Cotard?
Situaţia depinde de la caz la caz, în funcţie de gradul de afectare a creierului, însă un caz recent petrecut în Marea Britanie arată că există şi situaţii cu final fericit.

O secretară în vârstă de 24 de ani, LU, a fost internată în 2004 la un spital de neurologie din Londra, fiind diagnosticată cu epilepsie, urmare a encefalitei provocate de virusul herpes simplex.

La două săptămâni după internare, LU a fost supusă unor teste în vederea întocmirii unui profil neuropsihologic. S-a observat că pacienta prezenta o capacitate redusă de atenţie, concentrare şi de judecată, fiindu-i de asemenea afectată şi capacitatea de a recunoaşte feţe.

În cadrul aceluiaşi test pacienta a prezentat simptomele tipice sindromului Cotard: susţinea în mod repetat că este moartă, afirmând că a murit cu două săptămâni înainte. În tot acest timp pacienta plângea, întrebând dacă spitalul în care se află este cumva Raiul. Întrebată de doctori cum crede că a murit, LU a răspuns: "Nu ştiu exact cum. Ştiu că aveam o gripă şi că am venit aici. Poate că am murit de gripă". De asemenea, pacienta afirma că "mă simt ciudat faţă de iubitul meu. Nu-l pot săruta, se simte ciudat - deşi ştiu că mă iubeşte".

Pacienta prezenta şi alte simptome, printre care ameţeală, halucinaţii auditive (auzea muzică disco), halucinaţii tactile (avea sentimentul că pe antebraţul stâng îi curge apă) şi halucinaţii vizuale (având senzaţia că pereţii se mişcă).

Convingerea pacientei că a murit s-a redus în zilele următoare, psihologii reuşind să obţină o restructurare cognitivă. Astfel, la două zile după întocmirea profilului neuropsihologic, lui LU i s-au pus câteva întrebări pe tema morţii. Pacienta a fost întrebată dacă a mai văzut vreodată o persoană moartă, şi dacă da, cum de şi-a dat seama că acea persoană este moartă. Ea a răspuns că a văzut-o pe bunica sa după ce a murit, şi a ştiut că nu mai este în viaţă pentru că ochii îi erau închişi şi nu mai făcea nicio mişcare. Pacienta a recunoscut că ea vorbeşte şi se mişcă, lucru inconsistent cu caracteristicile normale ale oamenilor morţi. După această discuţie, pacienta a fost întrebată cât de convinsă este de faptul că este moartă. Dacă înainte cu câteva zile procentul indicat de aceasta era de 100%, de data aceasta era de doar 40%.

Psihologii au continuat de-a lungul următoarelor zile discuţiile cu ea, iar într-o săptămână de la diagnostic iluzia pacientei a dispărut în întregime.

 

Dictonul "Cogito, ergo sum" trebuie modificat
Un neuropsiholog din Marea Britanie, Paul Broks, relata recent în The Telegraph dialogul purtat cu o pacientă ce suferea de sindromul Cotard. "M-a întrebat: «Sunt moartă?». Am asigurat-o că este cât se poate de vie, că se află într-o secţie de spital, unde bea un ceai şi dialoghează cu mine. Nu a fost convinsă. «Dar tu eşti real?», m-a întrebat ea".

Broks spune că acest sindrom ar putea avea la bază o dereglare neurologică ce duce la o decuplare a emoţiilor de gânduri. Nu este suficient să ne gândim că existăm, ci şi să simţim acest lucru. Astfel, zicala lui Descartes, "gândesc, deci exist" trebuie modificată în "simt că gândesc, deci exist".

Sursa: Descopera.ro

Adevarul despre Spirite si Fantome

Pe langa evenimentul OZN si alte evenimente din intreaga lumea, fantomele sunt cel mai interesant subiect, care se poate dezbate, pe deoparte stiinta cu explicatiile stiintifice, pe de alta parte dogmele religioase care acuza faptul ca fantomele sunt spirite rele si ar fi defapt manifestari ale demonilor.
Manifestarile fantomelor


Fantomele pot avea diferite manifestari:- de tip EGREGOR - care sunt pe langa faptul manifestari ale gandurile, trairilor si emotiilor sunt si manifestari foarte clare a fantomelor sau spiritelor
- de tip POLTERGEIST - Termenul impamantenit de poltergeist vine din limba germana si s-ar traduce prin „spirit zgomotos” (poltern – a face zgomot, geist – fantoma, spirit). Ideea care a dus la aparitia unui asemenea cuvant a fost aceea a entitatilor nevazute care se manifesta violent, mutand obiectele si facand sa leviteze oameni si animale. A existat initial o confuzie intre aparitiile fantomelor, asa numitele bantuiri, si poltergeist. Specialistii in paranormal considera insa ca aceste doua manifestari sunt, in realitate, complet diferite.

Ce se intampla cu Fantomele in realitate
Desi exista foarte multe dezbari, atat pe tema religioasa, cat si pe tema stiintifica, cei care conduc planeta nu doresc sa explice ADEVARUL DESPRE FANTOME, de ce??? Pt simplul dar atat de complicatul motiv, ca ar trebui sa dezvaluie oamenilor niste ADEVARURI care au fost tinute secrete inca de la SCRIEREA BIBLIEI si a altor carti sfinte, principalul vinovat pt asta este doar VATICANUL.
Pentru ca Vaticanul, daca ar incerca si ar dori sa explice acest fenomen, ar trebui sa expuna oamenilor adevarul despre Karma si Reincarnare, dar bineinteles ca Vaticanul nu doreste asaceva, intentiile bune ale Vaticanului sunt de cele mai multe ori pavate cu scopuri rele si ascunse.
La fel si pe partea stiintifica care este o opusa a dogmei religioase, dar a fost pusa tot de ei, adica daca cumva oamenii nu mai cred in religie si vor sa afle adevarul sa nu-l poata afla, astfel au fost puse bazele STIINTEI, opinia mea PSEUDO-STIINTA, de ce???? Pt ca tot de aceeasi forta este controlata.

Explicarea fenomenului FANTOMA: Ideea este urmatoarea cand un om moare, in unele cazuri ei mai raman fie in jurul casei, fie in jurul persoanelor dragi, dar hai sa vedem care este diferenta intre o fantoma si un om normal???
Singura diferenta este ca fantoma este tot aceeasi persoana fara corp fizic, s-a decorporalizat, cum se explica in parapsihologie, dar tot aceeasi fiinta este, tot aceleasi „mentalitate” o are, dar acel spirit nu va gandii cu mintea, nemaiavand creier fizic, ci gandind doar cu energia lui vibrationala, bineinteles orizontul lui de a vedea este cu mult mai mare decat al unui om real.
Desi ele ne vad, noi nu le puteam vedea, doar unele persoane, asta nu inseamna ca cei care nu le vad, prin antrenamente de evolutie spirituala nu le pot vedea, pt ca asa oricine le poate vedea, doar suntem aceleasi fiinte, avem aceeasi energie a matricei cat si a lui dumnezeu in noi, deci noi insisi suntem practic dumnezei.

Fantomele au doua moduri de comunicare:
1. primul mod este acela prin care in jurul unui tipar, ele pot misca un pendul, trecand cu el peste anumite litere si raspunzand la intrebari, dar aceasta practica este mai dificila
2. in al doilea rand se poate comunica cu ele prin mod telepatic, este cel mai usor mod.

Fantomele suflete pierdute in timp

O metoda de a explica aceasta semnificatie este aceea de a vedea o fatoma, desi persoanele care au vazut foarte foarte bine fantome vor sti la ce ma refer.
Multi zic asa: „am vazut o fantoma, m-am ascuns si-am urmarit-o” chiar asa???
Bineinteles ca nu acea fantoma, bineinteles ca l-a vazut, ele vad orice in jurul lor, sunt perfect constiente, dar nu au o alta posibilitate de a ne comunica, deoarece majoritatea dintre noi, comunica prin corpul fizic, vorba, gesticulare etc. ele daca inteleg ca persoana respectiva care din diferite motive nu le raspunde sau nu le aude, trebuie sa gaseasca niste moduri de a-si face simtita prezenta.
Desi mai sus am explicat, fenomenul cel mai des si care ii sperie foarte mult pe oameni, dar fantomele oamenilor nu trebuie confundate, cu alte entitati astrale care au intentii de a face rau.

Cat raman fantomele pierdute in timp?

Majoritatea fantomelor nu apar persoanelor dragi doar din faptul pt a-i speria, ci pt a le cere ajutorul, de exemplu: o persoana care a murit, a gresit foarte mult, altei persoane, iar persoana care a gresit nu a mai apucat sa-i ceara iertare si a murit fie din cauze naturale, fie din accidente.
In acel moment cand spiritul incepe sa se retraga din corp, el se retrage incepand cu extremitatile corpului, degetele de la picioare, de la maini, apoi ajunge in coloana vertebrala, iar prin meridianul energetic central si anume maduva spinarii se retrage in sus, pana la crestetul capului, apoi, exista un mic cordon care se ocupa de protectia sinelui superior, care in acel moment va muri si el, imediat dupa ruperea acelui cordon energetic invizibil care tine spiritul inglobat in corp.
Dupa ce a iesit spiritul din corp, el se simte extraordinar, el simte anumite lucruri care sunt deobicei invizibile pt ochii fizici si cele 5 simturi umane, nu mai exista durere fizica si nici tristete(vorba preotilor) dar in acelasi timp, daca el a facut lucruri rele in viata actuala si este o persoana rea, ea nu vrea sa creada ca a murit, nu vrea sa accepte asta si doreste sa ramana in zona pamantului, dar nu-l obliga nicio entitate sa se intoarca in matrice, ci este lasat pana va afla ca a murit si ca singura lui modalitate de a se reincarna este aceea de a se intoarce in matrice. Bineinteles ca dupa moarte imediat vine fie o entitate astrala sau mai multe care au misiunea de a-l informa pe spirit si de a-i explica totul despre el, spiritul nu este obligat dupa cum spuneam sa se intoarca in matrice, dar este lasat sa reflecteze asupra sa. Apoi cand doreste sa revin in matrice, in segmentul terrei de unde face parte, o entitate este mereu disponibila pt a-i arata drumul.


„Viata” sufletelor in Matrice pana la Reincarnare

Matricea sau forma primordiala a creatiei, nu poate fi vazuta de nici un astronom sau cu ochii fizici este o dimensiune atemporala, o dimensiune din hiperspatiu unde sunt sufletele din toate univers-urile, suflete de orice fel de fiinta, din infinitatea universurilor.
Sufletele in Matrice pe langa faptul ca acolo nu exista notiunea de timp, timpul este doar o forma de masura specifica oamenilor pe terra, in realitate exista un puls cosmic, acest puls este trimit de insusi matricea energetica, iar acolo sufletele invata si se pregatesc intens pt noua lor viata, sunt invatate de diferite entitati coordonatoare, cum sa iubeasca si sa manifeste iubirea, sunt invatate cum sa-si arda Karma si cum sa nu mai faca lucruri rele.
Fiecare segment al matricei are propria ierarhie, acum doresc sa ma refer la segmentul Terrei, acolo unde sunt o infinitate de sufletele, care vor trebui sa se nasca intr-o inifinitate de timp. Aceasta afirmatie nu poate fi cuprinsa cu mintea, pt ca practic blocheaza mintea, dar poate fi inteleasa doar cu inima.
Reincarnarile pe terra sunt intre 4-400 de ani, in anii terestrii, pt persoanele care au facut rau, reincarnarea are loc foarte repede, dar spiritul nu este obligat sa se reincarneze, dar cand se va reincarna va fi informat ca va lua asupra lui niste boli, pt ca raul facut de el, a ajuns in matrice, iar i l-a trimis inapoi, sa nu intelegeti ca matricea este ceva negativ, dar fiecare persoana trebuie sa fie constienta de propriile pacate.
Spiritele mai au o metoda de a se reincarna si anume de a-si alege parintii inca de cand sunt spirite, deobcei se alege asa: spiritele care au o karma de „ars” isi vor alege niste parinti spirituali, iar persoanele care sunt elevate spiritual si se vor reincarna, se vor naste in artea unor parinti rai, de ce??? Pt ca este misiunea lor de a-i schimba pe acei parinti in bine.


Telefoane „primite” de la Morti
Acest titlu ar parea ceva gen SF, dar nu este asa: multe persoane au relatat, ca desi raspundeau la telefoane, era auzita o voce cunoscuta care vorbea parca din alta dimensiune si ideea era ca acei „interlocutori” chiar cunosteau bine persoana respectiva, desi multi au crezut ca este o gluma sau ceva, dar se pare ca acei „interlocutori” cunosteau destule lucruri despre persoana care o apelau, pt ca i se explicau persoanei socate multe lucruri pe care nu avea sa le stie decat numai un membru al familiei care a murit.
Cam asta pe scurt ca sa explic bine fenomenul, in realitate este doar un alt mod prin care entitatea poate lua legatura cu persoana carei ia gresit, deci un alt mod de a dialoga al fantomelor.


Detectarea Fantomelor
A simti fantome in jurul nostru se face prin anumite moduri:
1. in camera exista o racoare desi anotimpul este foarte calduros
2. in camera au loc fenomene, prin care aparatele electrice si instalatia de iluminat se aprinde si se stinge intermitent, fara ca sa fie vreo problema la reteaua electrica, anumite becuri care sunt aparent inchise se aprind din senin ca si unele aparate electrice, aceasta este fenomenul de care am tot discutat POLTERGEIST

Fantomele capabile de Poltergeist???
Aceasta este intrebarea pe care o pun mai multe persoane, care au trait aceste fenomene, iar explicatia mea pt ele este ca odata ce spiritul este energie, iar materia este tot o alta forma a enegiei care are la baza tot aceleasi elemente, asta este explicatia pt ca acest fenomen. Desi omul este capabil de telekinezie, la fel si acel spirit tot de om este capabil de o telekinezie de un infinit de ori mai puternica decat cand avea corp fizic. De ce??? Pt ca omul nu-si folosea decat foarte putin din energia lui ce o poate manifesta, un graunte de energie, dar si cu un graunte daca stie sa-l foloseasca este in stare sa faca multe lucruri, pe cand spiritul nemaiavand corp, poate chiar sa faca absolut orice, iar acel „orice” este atat de incredibil mintii umane incat va crede cu siguranta ca este SF, insa nu toti, pt ca cei care cred ca aceste puteri si capacitati sunt si tin de filmele SF, se pare ca ei nu cunosc faptul ca NOI INSINE SUNTEM DUMNEZEI.


Pozele in care apar Fantome

Singura modalitate de a explica acest fenomen, care a fost dovedit si chiar de cei mai sceptici savanti, ca acele poze nu contin nici un trucaj, au fost mii de analizari, aparatele cu care au fost facute pozele, au fost si ele analizate cu strictete si s-a constatat ca functionau normal.
Deobicei fantomele apar cele mai multe, pe camere foto sau video. Intrebarea este: de ce???
Pt ca aparatul foto poate prinde mai multe spectre de lumina, de la cel infrarosu pana la cel ultraviolet, diferite spectre de lumina cu diferite apariti care rezoneaza in acea lumina.
Cele mai clare fantome ies, in momentul cand se actioneaza Blitz-ul din aparatul foto, cel mai bun mod de a le vedea sau de a le fotografia pt cei care nu le vad este aceea in care se aplica blitz-ul.
Blitz-ul este o lumina creata de aparetele foto, pt a lumina persoanele care trebuiesc sa iasa intr-o poza, dar poza este facuta intr-o zona mai intunecoasa, acel blitz nu este decat o lasare de fotoni care lumineaza anumite lucruri, dar mai lumineaza si anumite spirite sau entitati care rezoneaza pe anumite vibratii ale luminii, acel blitz nu face decat sa le „coloreze” pe fantome in acel mod se vede silueta fantomei si exact cum arata.
Pe aceeasi baza functioneaza si aparatul Kirilian care este un aparat cu care se fotografiaza aura, defapt acelasi principiu foloseste, lanseaza niste fotoni de o inalta frecventa luminoasa, care lumineaza vizibil si pt ceilalti acea lumina care era deobicei invizibila, dar nu este invizibila ci asa le place multora sa creada. Pe langa faptul ca trebuie o evolutie spirituala pt a vedea asaceva, ca fantome si aura, adica sa le vezi foarte bine, mai trebuie ca si ochii daca ne referim la ei, sa fie destul de antrenati pt a putea detecta acea energie care este deobicei subtila, dar in realitate si evolutia spirituala si antrenamentul fizic ajuta la o maxima dezvoltare a capacitatilor extrasenzoriale.
In incheiere in legile Kybalionului exista o exprimare:
"TOTUL ESTE SPIRIT, UNIVERSUL ESTE MENTAL" aceasta explica mai pe scurt ce am scris eu in aceasta articol!

preluare de pe: http://fara-secrete.blogspot.com/search/label/Spiritualitate

Experiente in moartea clinica

<#fff>Subiectul vietii de dupa moarte a ajuns dintr-o data unul dintre cele mai larg raspandite in lumea apuseana. Mai ales in ultimii ani, s-au publicat mai multe carti care spun ca istorisesc experiente de „dupa moarte”, iar oameni de stiinta si medici de renume, fie au scris ei insisi astfel de carti, fie si-au dat incuviintarea din toata inima, pentru aceasta.

Unul dintre ei, medicul de renume mondial si „expertul” asupra problemelor mortii si a starii de muribund, Elizabeth Kubler Ross, considera ca aceste cercetari asupra experientelor de dupa moarte „vor lamuri pe multi si vor adeveri ceea ce am fost invatati de 2000 de ani – ca exista viata dupa moarte”. Totul, desigur, reprezinta o iesire neasteptata din atmosfera dominanta de pana acum, din cercurile medicale si stiintifice, care in general au considerat moartea ca un subiect „tabu” si au respins orice idee a supravietuirii dupa moarte, ea tinand doar de inchipuire si de superstitie, sau in cea mai buna situatie, au socotit-o ca o problema de credinta personala, pentru care nu exista nici o evidenta obiectiva. Cauza exterioara a acestei schimbari neasteptate de opinie este simpla: noile tehnici de readucere la viata din „moartea clinica” (mai ales prin pornirea activitatii inimii in urma stopului cardiac), care s-au raspandit tot mai mult in ultimii ani. Astfel, oamenii care s-au aflat in moarte clinica (fara puls sau batai de inima) au fost readusi la viata in numar mare, si multi dintre acesti oameni, alungandu-si teama de a nu fi considerati „nebuni”, vorbesc acum deschis despre acest subiect. Dar exista o cauza interna a acestei schimbari, cat si „ideologia” ei, carora merita sa le dam atentie: de ce a ajuns acest fenomen dintr-odata foarte popular si in termenii carei invataturi religioase ori filosofice este inteles acesta de obicei? Acesta a ajuns deja unul dintre „semnele vremii”, un semn al interesului religios din zilele noastre.

Cartea care a starnit interesul contemporan asupra acestui subiect a fost publicata in noiembrie 1975 si a fost scrisa de un tanar psihiatru din sudul Statelor Unite (Dr. Raymond Moody, Jr., Viata dupa viata, Mockingbird Books, Atlanta, 1975). Atunci el nu cunostea alte studii sau literatura despre acest subiect, dar chiar pe cand se tiparea aceasta carte, s-a aratat limpede un mare interes pentru acest subiect, si se scrisese mult despre el. Marele succes al cartii Dr. Moody (cu o vanzare de peste doua milioane de exemplare), a adus experientele din pragul mortii in lumina marii publicitati si dupa numai patru ani, s-au tiparit multe alte carti si articole, referitoare la acest fel de experiente. Printre cele mai importante sunt articolele Dr. Elizabeth Kubler-Ross, ale carei cercetari le completeaza pe cele ale Dr. Moody si studiile stiintifice ale Dr. Osis si Dr. Haraldsson. Tot Dr. Moody a scris o continuare a cartii sale (Cugetari asupra vietii de dupa moarte, A Bantam-Mockingbird Book, 1977) cu material suplimentar si cu mai multe observatii asupra subiectului.
In ultimii zece ani, Dr. Moody a adunat marturiile personale de la un numar de aproximativ 150 de persoane, care au avut experiente in timpul mortii clinice sau in pragul mortii, sau care au istorisit experientele altor persoane care fusesera pe moarte; dintre toate, el s-a oprit asupra unui numar de vreo 50 de persoane, cu care a avut convorbiri amanuntite. El incearca sa fie obiectiv in prezentarea acestei evidente, dar recunoaste ca lucrarea „prezinta in mod firesc atmosfera, opiniile si ideile preconcepute ale autorului sau”, care prin apartenenta religioasa, este un metodist al vederilor destul de liberale.

Cele cincisprezece parti pe care le istoriseste Dr. Moody ca alcatuind experienta „intreaga” a mortii, pot fi restranse, pentru scopurile discutiei, la cateva insusiri principale ale experientei.

1. Experienta „in afara trupului”
Primul lucru care i se intampla unei persoane care a murit, potrivit acestor istorisiri, este acela ca omul paraseste trupul si se afla cu totul despartit de el, fara a-si pierde cunostinta. Adesea poate vedea totul in jurul lui, chiar si propriul sau trup mort, si incercarile care se fac pentru a-l readuce la viata; el se simte intr-o stare de caldura si usurare, lipsita de durere, ca si cum ar „pluti”; aceluia nu-i sta de loc in putinta sa schimbe ceea ce se afla in jurul lui, prin vorbe sau atingere, si astfel, simte adesea o mare „singuratate”; procesele de gandire ajung sa fie de obicei cu mult mai rapide decat fusesera in launtrul trupului. Iata cateva extrase din aceste experiente:
„Ziua era foarte rece, totusi, pe cand eram in acea intunecime, tot ceea ce simteam era caldura si o stare de bine de nepovestit, pe care nu o mai traisem pana atunci … imi aduc aminte ca ma gandeam ca trebuie sa fiu mort”.
„Am inceput sa am simtamintele cele mai minunate. Nu eram in stare sa simt nimic altceva decat pace, stare de bine, usurare – doar liniste”.
„I-am vazut aducandu-ma din nou la viata. Era cu adevarat uimitor. Nu eram foarte sus; era ca si cum as fi fost pe un suport, dar nu eram deasupra acelora; doar peste ei. Am incercat sa le vorbesc, dar nimeni nu ma putea auzi, nimeni nu ma asculta”.
Uneori exista „dovada materiala” uimitoare ca o persoana este de fapt in afara trupului in vremea aceasta, cand oamenii sunt in stare sa istoriseasca convorbiri sau sa dea amanunte precise ale intamplarilor care au avut loc chiar si in camerele alaturate sau mai departe, in timp ce ei erau „morti”. Printre alte exemple ca acesta, Dr. Kubler-Ross pomeneste un caz cu totul deosebit, cand o persoana oarba „a vazut” si apoi a povestit totul lamurit, din camera in care „murise”, desi cand s-a intors la viata era tot oarba -este uluitor de limpede ca nu ochiul este cel care vede (nici creierul nu este cel care gandeste, fiindca lucrarile mintii sunt mai rapide dupa moarte), ci mai degraba sufletul savarseste aceste lucrari prin madularele cele trupesti, atata vreme cat trupul este viu, dar atunci cand trupul este mort, o face prin propria sa putere.

2. Intalnirea cu altii
Pentru foarte scurta vreme, sufletul ramane in starea lui de singuratate de dupa moarte de la inceput. Dr. Moody citeaza cateva cazuri de oameni care, chiar inainte de a muri, au vazut dintr-odata rude si prieteni deja morti.
„Doctorul m-a parasit si a spus rudelor mele ca eram pe moarte … Mi-am dat seama ca toti acesti oameni se aflau acolo, mi se parea ca erau multi, plutind in jurul plafonului camerei. Toti acestia erau oameni pe care ii cunoscusem in decursul vietii, dar care trecusera in viata de dincolo inaintea mea. Am recunoscut-o pe bunica si pe o fata pe care o cunoscusem cand eram in scoala, si pe multe alte rude si prieteni … Aveam o stare de fericire si am simtit ca ei venisera sa ma ocroteasca sau sa ma calauzeasca”.
Dr. Moody da un exemplu al intalnirii unei persoane care era pe moarte, nu cu vreo ruda ori fiinta spirituala, ci cu cineva cu totul necunoscut: „O femeie a marturisit ca a vazut in timpul experientei sale din afara trupului, nu numai propriul ei trup spiritual transparent, ci si inca unul, acela al unei persoane care murise foarte recent. Ea nu stia cine era persoana.” Sf Grigorie cel Mare, un mare sfant crestin, povesteste despre un fenomen asemanator in Dialoguri: el povesteste cateva intamplari, cand un om care era pe moarte, cheama numele cuiva care moare in acelasi timp, in alt loc. Si aceasta nu este de loc o chestiune de inainte-vedere, traita doar de sfinti, pentru ca Sf. Grigorie povesteste cum un pacatos obisnuit, in aparenta sortit iadului, trimite dupa un anume Stefan, necunoscut lui, care este pe moarte in acelasi timp, ca sa-i spuna ca „vasul nostru este gata sa ne ia spre Sicilia” (Sicilia fiind un loc cu bogata activitate vulcanica, aminteste de iad). Este limpede ca aceasta este o problema care se numeste „perceptie extrasenzoriala” (ESP), care se face deosebit de ascutita la multi, inainte de moarte, si desigur, continua dupa moarte, cand sufletul se afla in afara trupului, el simte in intregime.

3. „Fiinta de lumina”
Dr. Moody descrie aceasta experienta ca fiind „poate elementul comun cel mai uimitor, dintre cazurile pe care le-am studiat, si desigur, elementul care are cea mai profunda urmare asupra individului”. Majoritatea oamenilor descriu aceasta experienta ca o aratare de lumina, care isi sporeste stralucirea cu repeziciune; si cu totii o simt ca pe o fiinta personala, plina de caldura si iubire, fata de care noul raposat este atras cu un fel de atractie magnetica.
Recunoasterea acestei fiinte pare sa atarne de formatia religioasa a fiecaruia; prin ea insasi, aceasta nu are nici un semn de recunoastere. Unii o numesc „Hristos”, altii o numesc un „inger”; toti par sa socoteasca ca ea este o fiinta trimisa de undeva ca sa-i calauzeasca. Iata cateva relatari ale acestei experiente:
„Am auzit doctorii spunand ca eram mort, si aceasta s-a intamplat cand am inceput sa simt ca si cum ma rostogoleam, de fapt era un fel de plutire … Totul era negru, in afara de acel drum, care pornea de la mine, pe care vedeam aceasta lumina. Era o lumina foarte, foarte stralucitoare, dar nu era prea intinsa la inceput. Cu cat ma apropiam de ea, se intindea tot mai tare”.
Altcineva cand a murit, s-a simtit plutind „in aceasta lumina limpede, de cristal curat … Este o lumina aparte, cum nu se afla nicaieri pe pamant. De fapt, eu nu am vazut o persoana in aceasta lumina, si totusi lumina aceasta are o anumita insusire, cu siguranta ca are. Este o lumina a intelegerii desavarsite si a dragostei desavarsite”.
„Ma aflam in afara trupului, nu am nici un fel de indoiala despre lucrul acesta, pentru ca puteam sa-mi vad trupul pe masa salii de operatie. Sufletul meu era afara! Toate acestea m-au facut sa ma simt foarte rau la inceput, dar dupa aceea, a venit aceasta lumina foarte stralucitoare. La inceput parea ca este cam intunecata, dar apoi a fost ca un fascicul urias … Mai intai, cand a venit lumina, nu-mi dadeam seama ce se intampla, dar apoi m-a intrebat intr-un fel oarecare, daca eram pregatit pentru a muri”.
Aproape intotdeauna, aceasta fiinta incepe sa vorbeasca cu noul raposat (mai degraba printr-un fel de schimb de ganduri, decat prin cuvinte rostite); ea le „spune” intotdeauna acelasi lucru, care este talcuit de catre cei ce au trecut prin aceasta experienta, astfel: „Esti pregatit sa mori?” sau „Ce ai facut cu viata ta ca sa-mi poti arata?”. Uneori, de asemenea, in legatura cu aceasta fiinta, muribundul vede un fel de infatisare rapida a intamplarilor trecute din viata sa. Oricum, totul intareste faptul ca aceasta fiinta, in nici un caz nu savarseste o „judecata” a vietilor sau faptelor lor; ea doar ii indeamna sa-si cerceteze vietile.
Doctorii Osis si Haraldsson au mai scris in studiile lor despre cateva experiente cu o astfel de fiinta; ei considera ca experienta luminii este „o insusire tipica a vizitatorilor din alte lumi” si doresc sa-l urmeze pe Dr. Moody numind fiintele vazute, ori simtite in aceasta lumina, mai degraba „chipuri de lumina”, decat fiinte spirituale si zeitati pe care muribunzii le recunosc adesea.

Telefoane primite de la morti

<#fff>Exista cateva fenomene paranormale care nu pot fi explicate deloc de stiinta moderna. Printre acestea fenomene enumaram “telefoanele primite de la morti”. Cel care suna este decedat si de obicei a avut o legatura stransa cu destinatarul.

In astfel de cazuri, telefonul suna normal, dar poate suna anormal sau aton. De obicei, legatura este foarte slaba si vocea celui mort dispare incetul cu incetul, dar vocea este usor de recunoscut si pronunta de obicei nume familiare sau ale animalelor de companie.

Convorbirea este intrerupta brusc, ori de cel ce suna sau din cauza legaturii sau de catre destinatarul convorbirii daca vocea este prea slaba si acesta este frustrat de acest lucru. Daca cel care este apelat cunoaste vocea si isi da seama ca apelantul este mort, poate intra intr-o stare de soc si inchide imediat. Daca nu stie ca este mort pot vorbi cateva minute pana la o jumatate de ora. De obicei astfel de fenomene au loc la 24 de ore dupa moartea apelantului, desi s-au vazut cazuri cand convorbirea a avut loc si la 2 ani de la moarte.

Scopul acestor telefoane este de a lasa mesaje de adio sau de a avertiza ca va avea loc un lucru periculos sau pentru ca cei in viata au nevoie de anumite informatii. Actrita Ida Lupino a primit un telefon de la tatal sau la 6 luni dupa moartea acestuia. El i-a spus unde se afla anumite hartii necesare pentru reglarea mostenirii lasate de el. Alte convorbiri au loc in apropierea sarbatorilor, zilelor de nastere si aniversarilor, apelantul putand sa intrebe ceva banal genul: Buna mama, tu esti?

Astfel de convorbiri au avut loc si invers. Apelantul poarta o conversatie normala cu apelatul pentru a descoperi mai tarziu ca persoana era deja moarta cand a fost sunata.

Desi nu exista o explicate plauzibila pentru aceste telefoane de la morti, au aparut cateva teorii care spun ca decedatii dau telefon prin manipularea supranaturala a mecanismului telefonului si a circuitelor. O alta teorie sustine ca de fapt este vorba de halucinatii ale apelatului cauzate de psihokinezie si ca acesta actioneaza inconstient. Alte teorii sugereaza ca ar fi vorba de imaginatie sau de glume proaste facute celor vii de spirite de nivel jos.

Parapsihologii moderni nu iau in consideratie astfel de cazuri cu toate ca la inceputul secolului trecut cerceta-torii au modificat telegraful prin fir si cel fara fir sperand ca vor putea comunica cu mortii. Thomas Edison, ai carui parinti erau spiritisti, a lucrat la un telefon de acest gen, dar nu l-a terminat. Spera ca acest telefon sa poata face legatura dintre cei vii si morti. In anii ’40, experimente cu telefonul medium au fost facute si in Anglia si America  in speranta de a-i contacta pe cei morti. Aceste cercetari au mai prezentat interes in anii ’60, cand Konstantin Raudive a anuntat ca a capturat voci ale mortilor pe banda electromagnetica.

preluare: http://www.almeea.com/telefoane-primite-de-la-morti/

Semnele prin care putem recunoaste prezenta celor morti langa noi

Cand cineva drag voua a parasit fizic aceasta lume, exista mai multe modalitati prin care sa va dati seama ca el/ea isi face simtita prezenta in universul nostru fizic. Cele ce urmeaza sunt modalitati prin care spiritele celor morti ii anunta pe cei dragi ca sunt in preajma lor, fara ajutorul unui medium:

Luminile. De multe ori vedeti cum palpaie luminile din camera sau becurile noi se ard instantaneu. Cel mai adesea sunt afectate luminile atunci cand spiritul petrece mult timp in preajma voastra sau cand el stie ca in felul acesta va pot atrage atentia.

Televizorul. Se stie ca spiritele efectiv tulbura imaginile de la televizor. Au fost cazuri in care a aparut fata spiritului pe ecranul televizorului sau cand televizorul se aprinde si se stinge de unul singur la ore ciudate sau in anumite momente stranii din zi.

Radiourile. Multe ceasuri cu radio care au fost langa paturile celor dragi se vor porni singure la diferite ore. Uneori este o ora care are o anumita semnificatie pentru cel drag care a murit. De multe ori radioul se va porni atunci cand se transmite in mod particular un cantec care este semnificativ.

Muzica. De multe ori, in felul lor, spiritele sunt capabile sa va transmita un cantec, sau va puteti gandi la ei atunci cand un anumit cantec este difuzat la radio.

Ceasurile. S-a inregistrat adesea ca un ceas sa se opreasca exact in momentul in care cel drag a trecut dincolo, sau ca un ceas de mana sau un desteptator sa inceteze sa mai functioneze fara niciun motiv aparent.

Telefoanele si robotul telefonic. Dupa ce moare cineva, este posibil sa primiti un telefon si nimeni sa nu fie la celalalt capat al firului. Sau se poate sa auziti efectiv vocea spiritului. In unele cazuri vocea a fost inregistrata de robotul telefonic.

Aparatura electrocasnica. Aparatele electrocasnice au inceput sa porneasca in diferite momente, cand nu este nimeni langa ele. Este un alt mod prin care spiritele incearca sa ne atraga atentia. Acest lucru este destul de obisnuit, mai ales daca spiritului ii placea sa gateasca sau petrecea mult timp in bucatarie cand era in viata.

Computerele. FVE sau Fenomenele Vocale Electronice au devenit ceva destul de popular in ultimii cativa ani. Nu numai ca lumea spiritelor a reusit sa foloseasca telefoanele si robotii telefonici, dar spiritele au aparut de asemenea si pe ecranele computerelor. Nu exista niciun motiv pentru aceasta, in afara de acela ca spiritul vrea sa-l reasigure pe cel drag ca el este intr-adevar viu. Spiritul poate de asemenea sa fi fost pasionat de computere.

Mirosuri. Un semn foarte obisnuit imediat dupa sau in primele luni care urmeaza unei tranzitii, se poate simti un parfum. Brusc, cineva sesizeaza un usor miros de tigara sau trandafiri sau un parfum familiar. Aceste parfumuri sunt asociate in mod clar cu ce care au plecat. De exemplu, mama cuiva poate sa folosit un anumit parfum si acesta inunda camera pe neasteptate. La fel si cu mirosul de tigari, daca cel drag a fost fumator. Aceste mirosuri si parfumuri sunt cai prin care cei dragi ne spun ca sunt aproape.

Daruri. Spiritele trimit multe daruri si obiecte materiale, dar noi nu facem legatura ca ele sunt de la cei dragi. Unul din modurile in care spiritele se amesteca in viata noastra este, de exemplu, atunci cand primim din senin o duzina de trandafiri, sau cand, cumparand o casa, avem probleme in a incheia vanzarea, sau cand dintr-o data primim postul pe care ni-l doream. Acestea sunt semne ca cei dragi sunt alaturi de noi si vor sa ne ajute.

Animalele. Animalele sunt adesea folosite de catre spirite. De multe ori spiritele pot influenta o pasare sau un animal mic sa vina sa ne atraga atentia intr-un fel sau altul. Este un alt semn al apropierii lor de noi.

preluare: http://www.almeea.com/semnele-prin-care-putem-recunoaste-prezenta-celor-morti-langa-noi/