Societatea supravegheată

Guvernele si agentiile subordonate acestora din SUA si China, elogiaza beneficiile cipurilor de identificare prin unde radio (RFID), datorita abilitatii acestora de a localiza, monitoriza si a aduna date personale despre fiecare individ si deci, de a tine populatia sub control.


Noi amenintari la adresa vietii private si a drepturilor civile

Daca incorporarea datelor personale intr-un RFID (dispozitiv de identificare prin intermediul undelor radio) implantat intr-un pasaport sau intr-un permis de conducere vi se poate parea o alternativa „inteligenta“ la cozile nesfarsite de la aeroport sau la intrebarile deranjante ale personalului de securitate din diverse zone, va sfatuim sa va mai ganditi.

Inca din anii ’90, sustinatorii corporatiilor au laudat „beneficiile“ acestor transmitatoare, prezentandu-le drept un mijloc „comod“ si „ieftin“ de a eticheta diverse produse, unul ce va „revolutiona“ modul de administrare a marfurilor si va contribui la prevenirea furturilor.

Intr-adevar, toate obiectele, de la servetelele de hartie pana la papuci, animale de companie si lenjerie de corp, a fost „etichetate“ cu cipuri. Iar „economiile“ realizate astfel vor deveni „beneficii“ pentru consumatori.

Etichetele RFID sunt mici cipuri, cu o antena in miniatura, care pot fi fixate sau implantate in interiorul diverselor obiecte, inclusiv a fiintelor umane.

Cipul RFID contine un „Cod Electronic de Articol (Produs)“ care poate fi „citit“ atunci cand un cititor RFID emite un semnal radio. Cipurile se impart in doua categorii: pasive si active.

O eticheta „pasiva“ nu contine o baterie si distanta de la care poate fi citita este variabila, de la mai putin de 2,5 cm pana la 6,1 sau chiar 9,14 m.

Pe de alta parte, o eticheta „activa“ contine o baterie si distanta de la care poate fi citita este mult mai mare.

Datele continute intr-o eticheta „activa“ pot fi trimise direct intr-un computer, realizandu-se astfel un inventar sau o supraveghere.

Asa cum au declarat organizatiile Consumers Against Supermarket Privacy Invasion and Numbering (CASPIAN) impreuna cu American Civil Liberties Union (ACLU), Electronic Frontier Foundation (EFF) si Electronic Privacy Information Center (EPIC) in anul 2003 intr-o declaratie comuna:

„Cipurile RFID ameninta dreptul cumparatorilor la viata privata, reduc sau chiar elimina anonimatul consumatorilor si ameninta libertatile civililor“ (Comunicat cu privire la utilizarea dispozitivelor RFID la etichetarea produselor, Privacy Rights Clearinghouse, 14 noiembrie 2003, http://w2.eff.org/Privacy/ Surveillance/RFID/rfid_position_statement.php).

Asa cum au observat si aceste organizatii: „In timp ce exista si beneficii ale utilizarii dispozitivelor RFID, anumite atribute ale acestei tehnologi pot fi utilizate in moduri ce reprezinta o amenintare directa la adresa libertatilor civile si la o viata privata:


• Ascunderea etichetelor RFID.

Etichetele RFID pot fi incastrate in obiecte si documente, fara ca individul care cumpara acel produs sa stie de existenta lor.
O unda radio poate trece usor printr-o tesatura, plastic sau alte materiale; este perfect posibila citirea unei etichete RFID ascunsa intr-o captuseala sau atasata pe obiecte continute intr-o geanta, sacosa, etc.

• Cod de identificare unic pentru toate obiectele din intreaga lume
Codul Electronic de Produs permite ca fiecare obiect de pe fata pamantului sa detina un cod unic.
Utilizarea unor coduri unice poate duce la crearea unui sistem global de contorizare (supraveghere) in cadrul caruia fiecare obiect este identificat si pus in legatura cu cumparatorul sau detinatorul lui in momentul in care este vandut sau transferat

• Acumularea masiva de informatii.
Utilizarea dispozitivelor RFID necesita crearea unei baze de date masive care sa contina datele unice ale fiecarei etichete.
Aceste inregistrari pot fi puse in legatura cu datele personale de identificare, tinand mai ales cont de faptul ca memoria computerelor si capacitatea lor de procesare se extind pe zi ce trece.

• Dispozitive de citire ascunse.
Etichetele RFID pot fi citite de la distanta, de dispozitive de citire nu neaparat vizibile, ce pot fi incorporate intr-un mod aproape invizibil in aproape orice loc public.
Dispozitive de citire ascunse au fost deja incastrate in mod experimental in dalele pardoselii, in covoare, in cadrele usilor, in rafturile magazinelor si la ghisee, devenind astfel imposibil pentru un cumparator sa stie daca a fost sau nu „scanat“.

• Supravegherea individului si colectarea unor date personale
Daca identitatea personala este pusa in legatura cu codurile unice ale unor etichete RFID, indivizii pot fi monitorizati si se pot obtine date personale despre ei, fara ca acestia sa stie si fara sa li se ceara acordul cu privire la astfel de actiuni.
De exemplu, o eticheta RFID incastrata intr-un pantof poate servi pur si simplu ca mijloc de identificare a persoanei care poarta acei pantofi.
Chiar si daca informatia obtinuta astfel este generica, identificarea articolelor pe care oamenii le poarta sau le imbraca ii poate asocia cu diverse evenimente particulare, cum ar fi de exemplu un miting politic.“



Securitatea statului

Pe masura ce statul politienesc corporatist isi dezvaluie tot mai mult tentaculele in SUA, nu ar trebui sa ne mire faptul ca birocratii ce se ocupa cu securitatea ridica in slavi „beneficiile“ dispozitivelor RFID, in ceea ce priveste „securitatea statului“.

Nu trebuie sa fi un geniu sa intelegi ca atunci cand faci legatura dintre acestea si masivele baze de date comerciale, cat si bazele de date intocmite de cele 16 agentii de informatii diferite – cum ar fi de exemplu Terrorist Identities Datamart Environment (TIDE), agentie ce hraneste monstruosul sistem guvernamental de supraveghere cu numele celor suspectati de „terorism“ – arhitectura unui vast proiect totalitar a ajuns din stadiul de idee, pe strazi, in realitatea de zi cu zi.

Asa cum s-a putut vedea si in cadrul reprimarii protestelor pasnice de la Conventia Republicana Nationala din St. Paul, Minnesota, strategia „razboiului preemptiv“ a inceput deja sa fie aplicata. (Tom Eley, RNC in doua orase: opt protestatari au fost acuzati de terorism in baza a Patriot Act, WSWS, 6 septembrie 2008, http://www.wsws.org/articles/2008/sep2008/poli-s06.shtml)



RFID, AIM si biometria

Dispozitivele RFID sunt comparate cu codurile de bare de pe produsele de larg consum, dar ceea ce promoterii industriali cum ar fi de exemplu Association for Automatic Identification and Mobility (AAIM) uita sa mentioneze in cadrul propagandei pe care o fac dispozitivelor RFID este ca informatia care este inmagazinata intr-un pasaport sau carnet de conducere poate fi cu usurinta furata de catre orice persoana care detine un dispozitiv de citire (vanzatori, agenti de securitate, criminali, etc.) fara macar ca detinatorul sa stie ca este monitorizat si ca informatie aflata in deplina „siguranta“ este de fapt furata.

Conform unei prezentari de pe site-ul AAIM: „Tehnologiile de Identificare Automata si Mobilitate“
(Automatic Identification and Mobility – AIM) sunt o familie de tehnologii diferite ce au toate un scop comun, acela de a identifica, monitoriza, inregistra, inmagazina si comunica informatii esentiale de natura personala, informatii legate de produse sau informatii necesare in cadrul unei companii.

In cele mai multe cazuri, tehnologiile AIM reprezinta partea frontala a programelor de securitate ale unei firme, avand rolul de a colectiona rapid si sigur o serie de informatii“ (AAIM, http://www.aimglobal.org/ technologies/).

In cadrul acestei „familii de tehnologii“, multe au potentialul de a fi utilizate in moduri complet diferite; adica, aceeasi tehnologie care poate monitoriza un palet de bauturi racoritoare poate de asemenea fi folosita pentru monitorizarea unui om.

Intr-adevar, AAIM face reclama biometricii drept o „metoda automata de recunoastere a unei persoane pe baza unor caracteristici fiziologice sau comportamentale“. Acest lucru este foarte important, din moment ce „nevoia folosirii metodelor biometrice se face simtita intr-o multime de state, in cadrul administratiilor locale, in cadrul armatei si in cadrul firmelor private.“

Cand sunt folosite individual sau impreuna cu dispozitivele RFID, tehnologiile biometrice sunt „programate sa patrunda in aproape toate aspectele economiei si a vietii de zi cu zi.“ (AAIM, http://www.aimglobal.org/ technologies/biometrics). Halal „revolutie“.



„Unitatea de monitorizare individuala“ IBM

Industria a primit un puternic imbold din partea statului cand Serviciul Administrativ Guvernamental a emis un memorandum in decembrie 2004, care indemna conducatorii tuturor agentiilor federale „sa analizeze actiunile ce pot fi intreprinse pentru ca industria RFID sa avanseze“. (http://www.spychips.com/ press-releases/gsa-document.html). Un exemplu de spirit „inventiv“ capitalist sau o alta invazie insidioasa a vietii noastre private?

In anul 2006, IBM a obtinut un patent care va fi folosit pentru monitorizarea si obtinerea de informatii despre un consumator, pe masura ce acesta se deplaseaza printr-un magazin, chiar daca accesul la bazele de date comerciale este strict limitat.

Cand vine insa vorba de supravegherea si obtinerea de informatii despre un grup de oameni – de exemplu pentru a fi exterminati in masa la comanda nazistilor – concernul IBM are o pozitie unica.

In uimitoarea lucrare publicata in anul 2001 de jurnalistul de investigatie Edwin Black, numita „IBM si Holocaustul“, sunt explorate tehnologiile ce au contribuit la masacrarea a atat de multi evrei, comunisti, tigani si homosexuali.

Autorul arata cum incepand din 1933, concernul IBM si sucursalele sale au creat „solutii“ tehnologice care au ajutat la identificarea persoanelor „indezirabile“ pentru a li se putea confisca rapid si eficient bunurile, a fi deportati, dusi la munca silnica si in cele din urma ucisi. („IBM and the Holocaust: The Strategic Alliance between Nazi Germany and America’s Most Powerful Corporation“, Crown, New York, 2001, pp. 7-8, extrase din aceasta puteti gasi la: http://www.ibmandtheholocaust.com/ excerpts.php)

Acesta este un cumplit ecou al regimului politienesc ce a fost pus in scena in zilele noastre impotriva musulmanilor si a „extremistilor“ de stanga de coruptul regim politic al lui Bush, in „exaltata“ sa incercare de a face ca America sa fie „in siguranta“, urmand astfel si mai departe obiectivul capitalist si imperialist al unei dominatii globale.

Asa cum observa si analistul pe probleme de securitate si viata privata, Katherine Albrecht in descrierea patentului IBM de Identificare si monitorizare a persoanelor prin intermediul utilizarii unor etichete RFID in interiorul magazinelor: „Acesta descrie intr-un mod sec, potentialul dispozitivelor RFID de a asigura o buna monitorizare, intr-o lume in care dispozitive de citire RFID (cuplate la o retea), numite «unitati de supraveghere a persoanelor» vor fi incorporate practic pretutindeni – in magazine, aeroporturi, trenuri, statii de autobuze, lifturi, avioane, arene sportive, teatre, muzee – pentru a supraveghea indeaproape miscarile oamenilor“ (How RFID Tags Could Be Used to Track Unsuspecting People, Scientific American, august 2008, http://www. sciam.com/article.cfm?id=how-rfid-tagscould- be-used)

Conform patentului citat de Albrecht, pe masura ce un individ se deplaseaza printr-un magazin sau printr-un oras: „Un cititor RFID … scaneaza dispozitivul RFID aflat asupra persoanei ce se doreste a fi monitorizata… Pe masura ce aceasta persoana se deplaseaza prin magazin, diverse dispozitive de citire a etichetelor RFID, plasate peste tot in magazin preiau semnalele radio provenite de la dispozitivul RFID aflat asupra persoanei, astfel ca miscarile acesteia sunt monitorizate pe baza acestor detectii…«Unitatile de supraveghere a persoanelor» pot inregistra diversele locuri pe care persoana in cauza le-a vizitat, cat si timpul petrecut acolo“.

Chiar si in situatia in care nu sunt stocate in eticheta RFID nici un fel de informatii private, acest lucru nu constituie o problema, explica IBM, deoarece „aceste informatii personale vor fi obtinute atunci cand persoana in cauza isi utilizeaza cartea de credit“. Asa cum subliniaza si Albrecht, legatura dintre un cod RFID unic si identitatea unei persoane „trebuie sa fie realizata doar o singura data pentru ca si cardul sa serveasca ulterior drept un indiciu pentru identitatea persoanei“.



Supravegherea populatiei in China si in SUA

Daca partenerul cel mai important al Americii in domeniul comertului si uneori rivalul geopolitic in lupta pentru acapararea resurselor lumii – China, ne poate oferi o indicatie in privinta directiei in care vor evolua in viitorul apropiat tehnologiile de supraveghere datorita „miracolului pietei“, atunci cortina drepturilor individuale si a dreptului la viata privata va disparea curand. Albrecht scrie:

„De exemplu, cardurile de identitate din China contin o cantitate de informatii private pe care cea mai mare parte a oamenilor ar considera-o socanta, incluzand aici: trecutul medical, ocupatia, religia, etnia si chiar si numele si numarul de telefon al angajatorului detinatorului de card.

Ceea ce este si mai amenintator, este faptul ca aceste carduri reprezinta doar o componenta dintr-un proiect mai mare, ce urmareste in final supravegherea intregului teritoriu al Chinei, utilizandu-se in acest sens cele mai avansate tehnologii existente la ora actuala.

Michael Lin, vicepresedinte la China Public Security Technology, o companie privata ce furnizeaza carduri RFID pentru acest program, a descris fara sovaiala pentru publicatia New York Times aceste carduri drept «o cale prin care guvernul va putea sa controleze populatia in viitor». Si chiar daca guvernele nu vor utiliza imensul potential de supraveghere pe care il prezinta noile carduri de identitate dotate cu dispozitive RFID, exista deja dovezi clare care arata ca diverse corporatii vor face acest lucru“.

Nu sunt de acord cu Albrecht intr-un singur punct: guvernele, in particular marile corporatii, cu siguranta vor utiliza imensul potential de supraveghere a populatiei, pe care il ofera dispozitivele de tip RFID.

De exemplu, in martie 2005, Senate Republican High Tech Task Force, a laudat posibilele aplicatii ale dispozitivelor RFID, considerandu-le drept „noi tehnologii, extrem de interesante“, ce „promit foarte mult pentru economia americana“.

In acest spirit, ei au declarat ca vor „proteja“ tehnologiile RFID de diversele reglementari si legislatii (http:// republican.senate.gov/httf/)

In conditiile in care se contureaza o mare criza economica, un numar tot mai mare de someri, datorii ametitoare, prabusirea pietelor financiare si continuarea razboaielor de ocupatie din Irak si Afganistan, imperialismul american, in incercarea de proptire a imperiului ce e pe cale sa se prabuseasca, va continua sa utilizeze metodele totalitare de guvernare, pe care le-a introdus in „razboiul impotriva terorii“. Introducerea pasapoartelor si a carnetelor de conducere dotate cu dispozitive RFID, ce au ca scop supravegherea populatiei si reprimarea politica a populatiei americane, este doar o urmare a acestui fapt.
Infocrestin

preluare de pe sursa: http://piatza.net/societatea-supravegheata/

Tehnologia RFID

RFID (Radio-frequency Identification- Identificarea prin Radio Frecventa) este, conform Wikipedia, o metoda de indentificare automata ce se bazeaza pe inmagazinarea si transmiterea de date utilizand un dispozitiv de emisie-receptie numit RFID.

Un dispozitiv RFID este un obiect care se poate atasa sau incorpora intr-un produs, animal sau persoana, cu scopul de a fi indentificabil prin unde radio. Dispozitivul pe care se bazeaza RFID contine un cip silicon si o antena.

Exista RFID pasive (ce nu au nevoie de o sursa interna de energie) si active (cu propria sursa de energie interna). RFID este, practic, un sistem de identificare asemanator tehnologiei cu cod de bare.

Tehnologia RFID a fost inventata acum peste 60 de ani, dar a inceput sa fie din ce in ce mai folosita si in Europa, pe scara larga in ultimii ani, atat de firme private in special pentru etichetarea produselor, dar si de guverne care introduc taguri RFID in documentele de identificare (pasapoarte, carte de identitate, etc.)

Conform estimarilor Comisiei Europene, peste 600 de milioane de taguri RFID au fost vandute in 2005, iar estimarile arata ca in 2016 ar putea fi vandute de 450 de ori mai multe. Valoarea intregii piete a RFID (incluzand sistemele si serviciile) in UE a fost de 2.2 miliarde de euro si ea ar putea ajunge la 20.8 miliarde de euro in numai 10 ani.

In aceste conditii sunt de inteles activitatile desfasurate de Comisia Europeana, lansate la CEBIT in 2006, care au cuprins o serie de intalniri privind aplicatiile RFID, reactia consumatorilor, standarde si interoperabilitate, dar si eventuale cerinte de management al spectrului de radio-frecvente. Exista insa si cateva controverse legate de cipurile RFID si care se axeaza pe cateva categorii cheie.


Securitatea RFID

Lipsa securitatii in tagurile RFID a fost deseori subiectul conferintelor specialistilor in securitate, ei fiind contrazisi de fiecare data de producatorii de taguri RFID care sustin ca aceste probleme au fost deja depasite. In martie 2006, in cadrul conferintei RSA din San Jose, Adi Shamir a aratat ca se pot depasi mecanismele de securitate in tagurile RFID prin trimiterea unei parole gresite catre un tag de 8 biti care ar rezulta in utilizarea de energie suplimentara.

Industria a replicat ca deja exista cipuri cu securitate pe 32 de biti, care ar mari numarul de optiuni la o parola de la 256 la 4 miliarde.

In aprilie 2006 cercetatorii Melanie Rieback si Patrick Simpson, impreuna cu Andy Tanenbaum, de la Univesitatea Libera din Amsterdam, au dovedit posibilitatea de a introduce virusi in tagurile RFID.

Iar in acelasi an un expert de securitate german, Lukas Grunwald, a facut o demonstratie la o conferinta in Las Vegas despre cum se pot clona noile pasapoarte germane care au integrate cipuri RFID pentru o mai buna securitate.

Smart Card Alliance a contrazis rezultatele, aratand ca, chiar daca datele de pe cip nu sunt incriptate, acesta este semnat digital de autoritatea care emite pasaportul si, deci, orice modificare ar fi vizibila la un control.

Noile pasapoarte emise de Marea Britanie la sfarsitul lui 2006 au incriptat datele stocate in tagurile RFID. Dar codurile de securitate au fost “sparte” in mai putin de 48 de ore.


Utilizarea RFID si viata privata

Exista numeroase studii care discuta si modul cum tagurile RFID pot afecta viata privata a persoanelor. In ceea ce priveste produsele etichetate, cel ce cumpara un anumit bun poate sa nu stie de existenta tag-ului sau de posibilitatea de eliminare. Mai mult, tag-ul poate fi citit de la distanta fara ca tu sa stii de aceasta.

Posibilitatea ca oricine cu un cititor RFID sa identifice persoanele dupa obiectele pe care le poarta sau le poseda, a fost subliniata si de raportul Economist Intelligence Unit „RFID Comes of Age“. Autorii au sugerat necesitatea ca tagurile RFID sa fie dezactivate la iesirea din magazine.

Probleme si mai serioase sunt puse de implantarea cipurilor RFID la oameni. Nu este vorba de SF, Autoritatea Americana federala pentru Medicamente si Alimente (Food and Drug Administration – FDA) a permis inca din 2004 implementarea de taguri RFID pasive in unii pacienti (sub piele). Cipul nu ar contine date medicale, ci stocheaza un numar unic care permite identificarea lor rapida intr-o anumita aplicatie software medicala.

Aceleasi implanturi sunt folosite si de clubul Baja Beach din Barcelona, pentru abonatii care nu mai vor sa stea la coada.
Exista si critici din partea grupurilor religioase care considera ca tagurile RFID vor permite identificarea umana care duc la numarul Diavolului 666 prevazut in Apocalipsa.


Consultarile Comisiei Europene

Avand in vedere si problemele expuse mai sus, Comisia Europeana a decis sa deschida o serie de consultari care sa identifice daca este necesara o reglementare unitara a RFID, care sa nu fie o bariera in dezvoltarea sectorului, ci insa sa impulsioneze introducerea RFID. O parte dintre probleme, cum ar fi de exemplu standardizarea pentru interoperabilitate si alocarea radio-frecventelor comune in Statele Membre UE vor depinde de auto-reglementare si de organismele de standardizare din Europa.

Exista in acelasi timp si o serie de probleme de interes public, in special cele legate de protectia datelor si securitate, unde Comisia a propus un chestionar public care sa ajute la realizarea unui consens cu privire la chestiunile tehnice, juridice si etice, legate de RFID si, daca este necesar, sa intervina cu masuri de reglementare.

Chestionarul, la care au raspuns peste 2200 de persoane fizice si juridice, a aratat ca doar 15 % dintre cei care au raspuns considera ca problemele RFID trebuie lasate doar industriei pentru auto-reglementare.

In schimb 55% dintre respondenti si-au aratat ingrijorarea fata de problemele legate de viata privata si au cerut ca legile sa fie schimbate astfel incat informatia colectata de firme sau guverne sa nu faca obiectul unui abuz. Comisarul European pentru Societate Informationala, Viviane Reding, care a sustinut activ acest proces, considera ca unele masuri pentru rezolvarea acestor temeri pot fi etichetarea corecta a tagurilor si mai multa transparenta in ceea ce priveste riscurile si oportunitatile RFID.


preluare de pe sursa: http://piatza.net/tehnologia-rfid/