SOROS a dat iar LOVITURA?

• Romania Libera: Cine este investitorul care a câştigat miliarde de dolari din scăderea ratingului SUA?

Un investitor misterios a pariat luna trecută 850 de milioane de dolari la o probabilitate de 10 la 1, pe retrogradarea rating-ului AAA al Statelor Unite, relatează Daily Mail.

După anunţul Standard and Poor’s, acest investitor este mai bogat cu câteva miliarde de dolari.


Soros, un investitor norocos?

Deşi nu se cunoaşte identitatea persoanei care a pus mâna pe fabulosul câştig, există mai multe zvonuri care spun că George Soros se află în spatele acestei afaceri.

Miliardarul american în vârstă de 80 de ani este cunoscut ca “bărbatul care a falimentat Banca Angliei” pentru că în 1992 a câştigat un milliard de dolari după ce a pariat pe scăderea lirei sterline.

Însă aceste zvonuri au fost negate de o sursă apropiată omului de afaceri care spune că Soros nu a fost implicat în această schemă. 

Averea personală a filantropului este de 25 de miliarde de dolari.

George Soros este suspectat de presa britanică datorită legăturilor pe care le are cu administraţia preşedintelui Barack Obama încă din 2008.

Jurnaliştii britanici se întreabă dacă investitorul a avut acces la informaţii din interior sau dacă acest câştig a avut într-adevăr loc.

Standard and Poor’s a coborât  în 6 august ratingul suveran al Statelor Unite de la AAA la AA+ pentru prima dată din 1941 până în prezent.

preluare de pe: http://www.razbointrucuvant.ro/

Etapa finală

Editorial din "Cronica Romana" 

Decizia agenţiei de rating Standard and Poor’s (S&P) de a reduce ratingul investiţional al SUA de la AAA la AA+ cu perspectivă negativă este un eveniment fără precedent şi cel mai probabil marchează mo­mentul în­ce­perii fazei finale a crizei globale.

Ca de obicei, maşinăria de propagandă încearcă să prezinte situaţia într-o lumină pozitivă şi să minimalizeze consecinţele acestei reduceri.

Propagandiştii aflaţi (direct sau indirect) pe ştatul de plată al Wa­shingtonului încearcă să inoculeze publicului larg următoarele idei nocive şi false:

1. Agenţia de rating Standard and Poor’s şi-a demonstrat incompetenţa în trecut, deci retrogradarea ratingului nu trebuie luată în serios.

De fapt, anume din cauza erorilor din trecut, această decizie trebuie privită cu maxi­mă seriozitate. Dacă agenţia care a menţinut ratingul investiţional al Lehman Brothers şi Bear Stearns până la iniţierea falimentului a considerat necesar să reducă ratingul SUA, atunci situaţia economică din SUA este critică.


2. În fond, decizia Standard and Poor’s nu va afecta funcţionarea pieţelor financiare şi activitatea cotidiană a economiei americane.

După anunţul retrogradării, am avut posibilitatea să vedem tranzacţiile pe bursa de valori din Arabia Saudită (sâmbăta fiind zi de lucru într-o parte a lumii musulmane) şi acţiuni­le saudite au căzut cu 5,46%.

Cel mai probabil, toate pieţele financiare vor avea aceeaşi re­ac­ţie negativă. Investitorii instituţionali au primit confirmarea supremă a slăbiciunii eco­no­miei americane.

Prăbuşirea totală nu va avea loc mâine, însă procesul pare a fi de neoprit.

3. Chiar dacă economia americană va trece printr-o criză dezastruoasă, SUA vor rămâne în continuare liderul mondial, deoarece China va trece printr-o criză cu mult mai puternică decât cea din SUA.

Chiar dacă, începând de mâine, SUA declară că nu mai plătesc nimic din datoria externă şi nu mai importă nimic din China, situaţia economiei americane nu va fi mai bună decât cea a economiei chineze. China va rămâne cu o industrie puternică, economie viabilă, obli­gaţii financiare microscopice în privinţa asistenţei sociale şi rezerve colosale de forţă de muncă relativ calificată.

SUA practic nu mai au industrie civilă, economia are o componentă de consum egală cu 70%, datorii colosale faţă de cetăţenii proprii (care au drept de vot), programe sociale supradimensionate, dar subfinanţate şi fără vreo posibi­litate de a mai cumpăra petrol cu dolarii care nu vor mai avea valoare. America şi China pot fi comparate cu doi boxeri, unul bătrân şi cu o inimă slabă, iar altul tânăr şi bine odihnit.

Criza poa­te fi comparată cu o puternică lovitură în plex. Evident, pentru boxerul tânăr o astfel de lo­vitură va fi foarte neplăcută, însă pentru cel bătrân şi slab această lovitură va însemna un cnocaut şi probabil o spitalizare prelungită.

Toate ideile toxice menţionate anterior se vehiculează la ore de maximă audienţă, dar exis­tă încă una, destul de populară. Această idee se spune în şoaptă de către cei “iniţiaţi” şi es­te destul de simplă: “la momentul potrivit, America îi va rezolva şi pe chinezi şi pe ruşi printr-un război rapid şi glorios, soluţionând colateral problema locurilor de muncă, cererii interne şi cri­zei economice”. Trebuie menţionat că aceia care susţin această idee şi cei care se lasă convinşi de propagandiştii ideii “unui război american victorios” dau dovadă de o gândire primitivă şi provincialistă.

Cei care au mai fost pe la “casele mari” ale puterilor globale ştiu că un război la scară largă între marile puteri mondiale este imposibil, pentru că un astfel de război va dura câteva ore, nu va fi dus cu ajutorul armelor convenţionale şi sigur va lăsa în urmă o planetă unde nici gândacii de bucătărie nu vor putea trăi timp de câteva mii de ani.

Un astfel de război nu va avea învingători, ci numai învinşi. “Câştigătorii” vor avea dubiosul privilegiu de a muri cu câteva minute mai târ­ziu decât perdanţii.

Cei care mizează pe ideea că problemele SUA vor putea fi rezolvate prin forţă armată se înşală amarnic. Din momentul în care lumea a intrat în epoca “distrugerii mutuale asigurate” (MAD = Mutually Assured Distruction) în cazul unui război major, victoriile şi înfrângerile în cursa pentru dominaţia globală se obţin în primul rând în plan economic, iar în plan economic SUA stau deosebit de prost.

Decizia S&P de a reduce ratingul investiţional al SUA nu poate avea decât două explicaţii plauzibile. În principiu, pentru economia globală nu contează care dintre ele este adevărată, ambele prezentând argumente deosebit de solide pentru a presupune că SUA se apropie de colaps, atât din punct de vedere economic, cât şi din punct de vedere politic.

Tre­bu­ie înţeles că S&P este o organizaţie deosebită şi, în cazul cel mai optimist, doar menajera nu poartă epoleţi. Numai cineva deosebit de naiv poate crede că o decizie referitoare la ratingul investiţional al unei ţări din G20 este făcută pe baza unor calcule econometrice şi nu pe baza unor calcule geostrategice.

Agenţiile de rating nu au anulat ratingul investiţional al Lehman Brothers sau Bear Stearns pentru că nu au avut informa­ţiile necesare sau pentru că au analişti foarte incompetenţi, ci pentru că interesele ţării pentru care lucrează cereau în mod imperativ ca aceste ratinguri să fie menţinute până în ultima clipă. Situaţia retrogradării ratingului investiţional al SUA este atât de dramatică pentru că toţi jucătorii mari de pe scena politică şi economică a lumii conştientizează că retrogradarea fie a fost o decizie care i-a fost impusă Washingtonului, fie este semnul că Washingtonul pierde controlul asupra unor componente importante ale structurilor care ar trebui să-i asigure securitatea.

Dacă este adevărată versiunea impunerii, atunci este clar că numai China are capa­ci­tatea de a forţa SUA să-şi reducă propriul rating investiţional. Ce interes ar avea China să întreprindă o astfel de operaţiune?

Unicul motiv plauzibil ar fi următorul: China îşi doreşte ca SUA să cadă înaintea Europei şi înrăutăţirea dramatică a situaţiei europene a condus la necesitatea accelerării căderii economiei americane.

În ultimii ani, China a investit mult timp, efort şi bani pentru a prelua rolul “fratelui cel mare” pe care îl aveau SUA în relaţia cu ţările europene. Beijingul a creditat ţările de la periferia europeană, iar acolo unde a putut a obţinut şi relaţii extrem de cordiale cu elitele politice naţionale.

În aceste condiţii, pentru China este mult mai confortabil ca etapa finală a crizei economice globale să înceapă în SUA şi nu în Europa. Este relativ simplu să găsim răspunsul la întrebarea referi­toare la modul în care Beijingul a reuşit să-i “convingă” pe  americani să-şi taie singuri ratingul.

Cel mai probabil, SUA au fost puse în faţa alegerii între o reducere “benevolă” a ra­tingului şi o “distrugere economică totală” pe care Chi­na putea să o provoace prin aruncarea în piaţă a obligaţiunilor americane, în valoare de 1,5 trilioane de dolari.

Dacă organizatorii operaţiunii de reducere a ratingului se află nu în exteriorul, ci în in­te­riorul SUA, atunci situaţia devine cu mult mai interesantă. Dacă anumite părţi ale structurilor de securitate ale SUA îşi permit să facă astfel de operaţiuni, contrar voinţei aparatului administrativ central, înseamnă că din punct de vedere instituţional SUA se află în război civil.

Dacă această ipoteză este adevărată, atunci se prefigurează existenţa a două grupuri beligerante: unul este format din membrii elitei economico-politice care consideră că sistemul actual mai poate fi salvat sau cei care urmăresc să prelungească agonia cu orice preţ, urmărind scopuri personale sau beneficiul grupurilor de interese din care fac parte.

Apa­rent, acest grup deţine controlul ambelor partide şi poziţiile-cheie în administraţia publică.

În acelaşi timp, grupul care a efectuat operaţiunea de reducere a ratingului ar putea fi ghidat de dorinţa de a forţa establishment-ul actual să ia măsuri concrete pentru redresarea situa­ţiei economice şi să pună interesele strategice ale statului mai presus de interesele de gaşcă şi dorinţa de a câştiga bani prin îndatorarea bugetului fede­ral.

Alternativ, accelerarea colapsului economic ar putea fi privită ca o modalitate de cre­are a unei conjuncturi în care acest grup ar putea prelua controlul puterii de stat.

Ambele variante sugerează că economia SUA se apropie de colaps. Am intrat în faza finală a crizei globale.

Redacţia Economică

preluare de pe Short URL: http://cronicaromana.com/?p=1312

Începe noua criză prezisă de economistul Nouriel Roubini

=Căderi de burse, retrogradarea SUA, panică în Europa: lumea se apropie de scenariul prevestit de laureatul Premiului Nobel pentru Economie, Nouriel Roubini.

China a cerut Statelor Unite să îşi rezolve „dependenţa“ de împrumuturi, „să se întindă cât îi e plapuma“ şi să garanteze siguranţa investiţiilor chineze.

Toate semnele par să-i dea dreptate americanului de origine turcă Nouriel Roubini, (click pe link pentru detalii) laureatul Nobel care a prezis criza globală şi care spunea, recent, că în 2013 economia globală se va confrunta cu o „furtună financiară perfectă”. 

După ce SUA au evitat la distanţă de câteva ore intrarea în incapacitatea de plată, şi bursele lumii au căzut, vineri, cu aproape 5%, o nouă lovitură a fost dată economiei americane.

Pentru prima dată în istorie, ratingul Americii a fost scăzut de agenţia Standard & Poor’s (S&P)- de la triplul A (stabilitate perfectă) la AA plus cu perspectivă negativă.

Căderile bursiere de vineri au provocat dureri de cap în toată lumea 

Ratingul AAA înseamnă risc zero pentru pieţele financiare, respectiv certitudinea că oricine cumpără obligaţiuni SUA (deci, o parte a datoriei acestei ţări) poate fi sigur că-şi va primi banii înapoi.

SUA au deţinut această „notă” continuu, din 1941 până în prezent.

 Ea a fost menţinută de toate cele trei mari agenţii de rating – S&P, Moody’s şi Fitch, dintre care niciuna nu a reuşit să prevadă criza globală din 2008-2009.

Lipsa de încredere

În ciuda criticilor ce au venit dinspre Casa Albă, agenţia a anunţat că-şi menţine decizia şi că, din contră, ar putea urma noi descalificări.

S&P are în primul rând o explicaţie politică: acuză cele două tabere – democrată şi republicană – că nu au reuşit să se înţeleagă pentru a rezolva pe termen lung problema datoriei uriaşe a SUA (de 14,3 trilioane – 14.500 de miliarde de dolari) şi că tăierile anunţate – de puţin peste 2.000 de miliarde de dolari – sunt insuficiente şi depind şi acestea de o viitoare înţelegere între cele două partide.

Cu alte cuvinte, agenţia nu mai are încredere în clasa politică americană.

Reacţia administraţiei Obama a fost una destul de seacă, purtătorul de cuvânt al Trezoreriei anunţând că S&P se bazează pe o previziune eronată că datoria SUA ar urma să fie în 2021 de 93% din PIB, în condiţiile în care administraţia previzionează o datorie cu 2.000 de miliarde mai mică (de 85% din PIB) .

Decizia va influenţa economia şi pieţele financiare din SUA şi din întreaga lume.

Băncile din SUA se vor împrumuta la dobânzi mai mari pe pieţele financiare (într-o primă etapă, cu până la 0,5% mai mari, ceea ce s-ar traduce în creşteri de peste 100 de miliarde de dolari), bursele ar putea avea pierderi mari.

Şi, conform unor analişti economici citaţi de „Le Figaro”, dolarul şi-ar putea pierde între 2 şi 5% din valoare.

Preşedintele Obama avertizase deja că o eventuală scădere a ratingului ar putea însemna taxe mai mari pentru toţi cetăţenii SUA. Statele care depind de dolar pot avea şi mai mult de suferit.

Deşi celelalte două agenţii – Moody’s şi Fitch au menţinut calificativul maxim – AAA, iar partenerii Americii – Japonia şi statele din Europa au anunţat că, din punctul lor de vedere, economia SUA este la fel de stabilă, pieţele din alte părţi ale lumii au reacţionat imediat.

 Prima bursă deschisă după decizia S&P – cea din Arabia Saudită – a căzut cu 5,46%, iar cea din Dubai – cu 5%.

Analiştii se aşeaptă ca astăzi pieţele din Asia şi Europa să urmeze minimele Bursei arabe, scrie publicaţia „The Telegraph”.

China cere socoteală

O reacţie extrem de dură a venit din partea Chinei.

Nu din partea unor oficiali, ci de la „portavocile” administraţiei comuniste, agenţia Xinhua şi ziarul „People’s Daily”.

 „SUA sunt îndatorate pentru totdeauna”, iar prima victimă a deciziei  S&P ar putea să nu fie chiar America, ci ţări asiatice care depind de exporturi şi de dolar precum China.

SUA ar trebui să-şi rezolve dependenţa de datorii şi să asigure stabilitatea investiţiilor chineze (China deţine obligaţiuni SUA în valoare de peste 1.000 de miliarde de dolari), scrie presa chineză. 

“Previziunea mea este că vom avea o furtună financiară perfectă în 2013. Toată lumea îşi împinge problemele în viitor. Va veni şi nota de plată.”Nouriel Roubini laureat Nobel pentru Economie

Cine rămâne în clubul select „AAA” şi ce riscă?

Mai mult decât o ameninţare pentru Statele Unite, “o descalificare a notei dată Americii adânceşte dificultăţile statelor dezvoltate, deschizând calea pentru retrogradarea altor ţări”, precum Franţa şi Marea Britanie, spune  Jean. Baptiste Pethe, analist la BNP Paribas.

În prezent, rămân extrem de puţine ţări cu ratingul perfect (AAA): Franţa, Marea Britanie, Germania, Suedia, Norvegia, Belgia, Austria, Finlanda, Luxemburg, Canada.

Unele dintre ele, precum Marea Britanie şi Belgia au probleme la fel de mari cu datoria publică.

Alţii sunt de părere că SUA rămân mai sigure decât alte economii care-şi păstrează, pentru moment, ratingul AAA.

De pildă, în Marea Britanie, costurile împrumuturilor pe 10 ani sunt mai mari decât în SUA, ceea ce înseamnă că investitorii încă preferă să cumpere obligaţiuni americane.

Panica obligă Europa să taie din bugete

După o săptămână extrem de agitată pe piaţa financiară din cauza crizei datoriilor de stat în Europa şi a retrogradării ratingului SUA, liderii europeni încearcă să-şi coordoneze mişcările pentru a evita un nou declin bursier.

Statele G7, grupul celor şapte mari economii ale lumii (SUA, Germania, Japonia, Franţa, Canada, Italia şi Marea Britanie) au programată în dimineaţa aceasta, înainte de deschiderea burselor, o conferinţă telefonică de urgenţă, pe tema crizei datoriilor de stat care ameninţă lumea cu o nouă recesiune. 

Toţi ochii pe Italia

După ce agenţiile de rating au retrogradat economia Portugaliei, a Greciei şi pe cea a Irlandei la categoria „junk”, temerile europenilor sunt legate acum de îndatorarea Spaniei şi a Italiei.

Preşedintele Băncii Centrale Europene (BCE), Jean-Claude Trichet, i-a convocat ieri pe guvernatorii băncilor centrale din zona euro ca să decidă dacă vor ajuta Guvernul de la Roma, prin cumpărarea, începând de azi, a obligaţiunilor de stat italiene.

Mai multe state europene au cerut Guvernului de la Roma să ia măsuri mai dure de austeritate, înainte de a fi ajutat.

Premierul italian Silvio Berlusconi a reacţionat imediat, anunţând că va devansa cu un an, până în 2013, măsurile de echilibrare a bugetului de stat şi promiţând că va introduce în Constituţie reglementări pentru deficitul bugetar.

El a asigurat că va reforma sistemul social şi piaţa muncii. 

Statul italian are datorii de 1,8 miliarde de euro, iar Berlinul este sceptic că programul de asistenţă europeană este capabil să salveze Roma, relatează „Der Spiegel”.

La rândul ei, Franţa, care are o datorie mare ea însăşi, a anunţat că va face anumite reduceri bugetare, în septembrie.

Ungaria, în schimb, nu a ales calea reducerilor, ci pe cea a acuzaţiilor: Guvernul Orban plănuieşte să dea în judecată guvernarea socialistă pentru mărirea deficitului de la 53 la 82% din PIB, între 2002 şi 2010. 

Sursa : adevarul.ro

Sursa: News.ro Ştiri pe Blog