Au apărut primele dovezi ce arată că schimbările climatice duc la conflicte

Schimbările climatice au fost considerate, de-a lungul timpului, drept un factor catalizator ce a provocat declanşarea anumitor conflicte, printre care se numără şi Revoluţia Franceză din 1789, atunci când foametea provocată de distrugerea recoltelor i-a făcut pe ţărani să se îndrepte spre Paris.

 

Până acum, dovezile în favoarea acestei ipoteze erau considerate superficiale şi anecdotice. Recent, pentru prima dată, un studiu ştiinţific a descoperit o legătură de necontestat între fluctuaţiile climatice şi manifestările violente.

 

Conform cercetării publicate săptămâna aceasta în jurnalul Nature, ţările tropicale afectate de fenomenul climatic El Niño (caracterizat prin temperaturi extrem de ridicate) sunt de două ori mai susceptibile la a avea parte de tulburări interne, în comparaţie cu perioada în care sunt afectate de La Niña (fenomenul opus El Niño, ce se manifestă prin temperaturi scăzute şi ploi).

 

Războiul civil şi foametea întâlnite acum în Cornul Africii sunt doar câteva exemple tipice a ceea ce se poate întâmpla atunci când au loc schimbări climatice într-o societate fragilă, susţin autorii studiului.

 

În mod obişnuit cunoscut sub numele de Oscilaţia Sudică-El Niño (ENSO), ciclul are loc din doi în şapte ani şi durează între nouă luni şi doi ani, provocând pierderi masive în domenii precum agricultura, silvicultura şi pescuitul.

 

Fenomenul începe atunci când apa caldă se ridică deasupra părţii de Vest a Pacificului tropical şi trece pe partea cealaltă a oceanului.

 

Această parte a ciclului provoacă schimbări dramatice în regimul precipitaţiilor şi al temperaturilor, ducând la perioade mari de arşiţă şi vânturi uscate în Africa de Sud, Asia de Sud-Est şi Australia.

 

Atunci când ciclul intră în fază inversă, La Niña, apa din estul Pacificului se răceşte, aducând adesea ploaie în aceste regiuni.

 

Studiul a analizat aceste fenomene în perioada 1950-2004 şi a comparat aceste date cu perioadele conflictelor civile care au avut loc în interiorul graniţelor.

 

Datele au inclus 175 de ţări şi 234 de conflicte, mai mult de jumătate din acestea provocând mai mult de 1.000 de decese.

 

În ţările a căror cicluri meteorologice sunt determinate de El Niño, riscul declanşării unui conflict civil care să apară în timpul La Niña este de aproximativ 3%.

 

În timpul Fenomenelor El Niño, riscul se dublează, ajungând la 6%. Ţările care nu sunt afectate de El Niño au un risc de 2%.

 

Conform studiului, El Niño a jucat un rol în 21% dintre războaiele civile înregistrate în întreaga lume şi aproximativ în 30% dintre conflictele înregistrate în ţările care sunt afectate direct de acest fenomen.

 

Autorul studiului, Solomon Hsiang de la Institutul Pământului din Columbia, a declarat că El Niño a reprezentat un factor invizibil care a condus conflictele civile.

 

Prin cauzarea pierderii culturilor, a daunelor provocate de uragane şi prin facilitarea răspândirii epidemiilor, El Niño a contribuit la amplificarea foametei, a şomajului şi a inegalităţii dintre persoane, factori care au ajutat la alimentarea conflictelor.

 

Cu cât o ţară este mai săracă, cu atât riscul ca El Niño să provoace un conflict intern este mai mare, arată studiul.

 

“Această cercetare arată, dincolo de orice dubiu, că variaţiile climatice au un impact asupra predilecţiei oamenilor de a intra în conflict, inclusiv în lumea modernă în care trăim”, a declarat Mark Cane, cercetător al climatului la Universitatea Columbia din New York.

 

“E greu de crezut că acest lucru nu se va accentua pe măsură ce planeta va fi afectată de încălzirea globală”, a adăugat acesta.

 

“Sperăm ca acest studiu va oferi comunităţii internaţionale, guvernelor şi organizaţiilor umanitare informaţii suplimentare care ar putea ajuta, în viitor, la prevenirea crizelor umanitare asociate conflictelor”, au declarat autorii studiului.

 
Sursa: AFP

preluare de pe sursa: BLOG ENCICLOPEDIC 2 – DESCOPERA

Populaţia planetei va depăşi 10 miliarde până în 2100, anunţă ONU

Populaţia lumii va ajunge la 9 miliarde de oameni la mijlocul acestui secol, urmând să crească până în 2100 la 10.1 miliarde.

Aceste cifre au fost date publicităţii în urma cercetărilor făcute de Organizaţia Naţiunilor Unite.

Creşterea numărului populaţiei din Africa rămâne ridicată, astfel că acesta se va tripla în decursul acestui secol.

De la o populaţie de un miliard, se va ajunge la un număr de 3.6 miliarde, o previziune îngrijorătoare pentru un continent care are probleme în a hrăni şi oferi apă potabilă populaţiei actuale.

Se aşteaptă ca populaţia Terrei să atingă 7 miliarde de oameni în luna octombrie a acestui an.

Demografii susţin că problema creşterii explozive a populaţiei, tendinţă care a început în secolul 20, nu are încă o rezolvare în secolul 21.

“Creşterea populaţiei cu fiecare miliard de oameni duce la îngreunarea a vieţii tuturor.

Dacă este sfăşitul lumii? Răspunsul este nu.

Putem hrăni o populaţie de 10 miliarde?

Probabil.

Ce este cert, este că ne-am descurca mai bine cu un număr mai mic al populaţiei” sugerează John Bongaarts, un demograf de la Population Council, un grup de cercetare din New York.

Noul raport al ONU estimează că populaţia planetei va număra 9.3 miliarde de oameni în 2050, cu 156 milioane mai mult decât au estimat cercetătorii în anul 2008.

Printre factorii care au condus la creşterea estimării numărului de locuitori ai Pământului se află şi fertilitatea care a scăzut în unele ţări sărace mai puţin decât se previziona, cât şi creşterea acesteia în anumite ţări bogate, precum Statele Unite, Marea Britanie şi Danemarca.

Hania Zlotnik, director al diviziei de populaţie a Oraginaţiei Naţiunilor Unite, a declarat că ţarile care prezintă cea mai mare creştere trebuie să ia în calcul posibilitatea reînnoirii programelor de încurajarea a planificării familiale.

După anii ‘70-’80, multe astfel de programe au stagnat din cauza luptelor ideologice legate de avort, educaţie sexuală şi rolul femeii în societate.

Conservatorii au atacat aceste programe guvernamentale, iar unele grupuri catolice au luptat împotriva distribuirii pilulelor contraceptive.

Alte grupuri feministe se concentrau mai mult pe creşterea oportunităţilor pentru femei şi mai puţin pe controlul populaţiei.

În ultimii zece ani, ajutorul străin venit pentru plata anticoncepţionalelor a avut o valoare de 238 milioane de dolari (în 2009), iar cel mai mare donator a fost SUA.

Recent, Statele Unite au micşorat suma donată pentru programele de planificare familială cu cinci procente.

Din 1925, populaţia Yamenului s-a mărit de cinci ori, ajungând la 25 de milioane, şi urmează să se mărească iar până la sfârşitul secolului, ajungând la 100 de milioane.

În Nigeria, cea mai populată ţară din Africa (162 milioane locuitori), se estimează că populaţia va atinge 730 milioane până în 2100.

În Malawi, o ţară de 15 milioane de locuitori, va ajunge la 129 milioane de locuitori, a sugerat raportul.

Întrebarea este dacă resursele actuale vor ajunge pentru a menţine în viaţă alţi un miliard de oameni nenăscuţi, luând în considerare şi eventualele catastrofe precum schimbările climatice, războaie, sau eventuale epidemii.

Programe bine proiectate pot opri creşterea populaţiei chiar şi în cele mai sărace ţări.

Furnizarea de informatii şi accesul voluntarilor pentru a distribui pilule contraceptive, vor duce la controlul creşterii populaţiei în ţari precum Bangladesh, Iran, Mexic, Sri Lanka şi Thailanda.

Raportul a mai demonstrat că epidemia de SIDA despre care se spunea că va fi un dezastru la nivel mondial nu a generat atâtea victime precum s-a preconizat.

Estimările răspândirii şi proiectele privind virusul imunodeficienţei umane făcute pentru Africa în anii 1990, s-au dovedit a fi prea multe, şi pentru multe populaţii, tratamentul cu noul medicament a redus rata de deces din cauza bolii.

Supravieţuirea a milioane de oameni care au SIDA şi care ar fi murit dacă nu ar fi avut acces la tratament, cât şi reducerea ratei mortalităţii infantile, au permis creşterea demografică actuală.

Aceste reuşite medicale indică faptul că singura cauză potenţială a reducerii creşterii numărului populaţiei este micşorarea ratei de fertilitate a femeilor.

De asemenea, lipsa puterii femeii în faţa unui bărbat este un factor care influenţează creşterea populaţiei Africii, dar care s-a schimbat treptat de-a lungul timpului.

În vreme ce trei sferturi dintre femeile americane căsătorite utilizează un mijloc contraceptiv modern, un sfert din populaţia femenină a Africii de Est, o zecime din cea de Vest şi aproximativ 7% din populaţia din Africa Centrală au acces la mijloace de protecţie împotriva unei sarcini nedorite.

“Africa Centrală şi cea de Vest sunt două mari regiuni ale lumii unde are loc o tranziţie a fertilităţi, deşi acest lucru se întâmplă într-un ritm lent” susţine demograful John F. May.

Unele studii demonstrează că accesul la anticoncepţionale nu este tot timpul suficient.

Un studiu realizat de cercetătorii de la Harvard în Lusaka, Zambia, a demonstrat că numai atunci când femeile au avut autonomie pentru a decide dacă să utilizeze contraceptive s-a înregistrat un număr semnificativ mai mic al naşterilor.

Alte studii au sugerat că educaţia fetelor joacă un rol foarte important în înţelegerea faptului că numărul membrilor unei familii este e o alegere personală.

Deşi a avut ani de zile restricţii în ceea ce priveşte numărul de copii pe care au voie să îl facă, cetăţenii Chinei ar putea intra în rândul ţărilor care au o populaţie în scădere.

În următoarele două decenii, populaţia Chinei va ajunge la 1.4 miliarde, iar până în 2100 urmând să scadă la 941 milioane de locuitori.

Statele Unite au o populaţie în creştere, datorită imigraţiei masive şi a fertilităţii imigranţilor hispanici.

Raportul a sugerat că până în 2100, Statele Unite vor atinge o populaţie de 478 milioane de locuitori, cu 167 milioane mai mult decât în prezent.

Sursa: NY Times

Sursa: BLOG ENCICLOPEDIC 2 – DESCOPERA