Ce înseamnă sa fii sărac în Germania

În Germania trăiesc în prezent 13,1 milioane de copii - cu 14 procente mai puţin decât în anul 2000. Şi, pe măsură ce scade rata natalităţii (680.000 în 2010, faţă de 1,3 milioane în 1965), creşte sărăcia: statisticile federale relevă că 15% dintre copiii din Germania sunt săraci.

Germania este ţara europeană cu cei mai puţini copii. Doar 16,5% dintre germani au sub 18 ani - iar tendinţa este descrescătoare. În acest timp, în Franţa, Marea Britanie şi Olanda, copiii constituie a cincea parte din populaţie, în vreme ce în Turcia, fiecare al treilea cetăţean are sub vârsta majoratului.


Ce este de fapt sărăcia?

Conform Serviciului Federal pentru Statistică, definiţia sărăciei a fost stabilită după criteriile enunţate la nivelul Uniunii Europene: părinţii câştigă mai puţin de 60% din venitul mediu (în cazul Republicii Federale, aceasta înseamnă 11.151 de euro anual - sau 929 de euro lunar).

Parametrii stabiliţi de Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare în Europa (OECD) prevăd că sărăcia începe odată cu un venit sub jumătate din medie; în fine, mult diferit stau lucrurile când vorbim despre maniera de calcul folosită de Naţiunile Unite şi care, desigur, reduce simţitor numărul săracilor din Germania - raportat la restul lumii, scrie Deutsche Welle

De fapt, aproximativ 2,6 miliarde de oameni trăiesc în lume cu mai puţin de doi dolari pe zi, iar pentru un miliard dintre pământeni, bugetul zilnic de abia atinge un dolar. Cele mai afectate sunt ţările din sudul Asiei şi de la limita meridională a Saharei.

Interpretarea standardului de viaţă este, desigur, diferenţiată în funcţie de nivelul naţional de dezvoltare şi bunăstare. Spre deosebire de alte state ale lumii, sărăcia nu înseamnă, în Germania, foame sau lipsa apei potabile. Dacă în Germania vorbim despre familii sărace la un venit anual de 11.000 de euro, în Portugalia, de exemplu, 6000 de euro anual nu mai înseamnă sărăcie. Cifrele sunt, însă, relative. Venituri mai mici pot fi, desigur, compensate de cheltuieli mai reduse.


Relaţia germanilor cu proprii săraci

Se vorbeşte despre sărăcie, în Germania, când şansele la educaţie sau posibilităţile de petrecere a timpului liber sunt mai reduse sau când opţiunile alimentare sunt mai limitate decât în cazul altora.
  
Politologul Christoph Butterwegge, deopotrivă cercetător în domeniul educaţiei, explică de ce, în ciuda avertismentelor periodice, păturile cu un nivelul scăzut de trai din Germania nu sunt privite cu îngrijorare: lipseşte spectaculozitatea imaginilor standard despre sărăcie, cu nevoi şi mizerie, venite dinspre lumea a III-a; mulţi dintre supravieţuitorii celui de-al doilea Război Mondial şi ai primilor ani ce i-au urmat păstrează încă amintirea condiţiilor critice în care şi-au dus, în acea perioadă, zilele.

O mare parte din populaţie consideră că pentru sărăcie într-o ţară cum este Germania sunt vinovaţi cei ce trăiesc în asemenea condiţii (fie nu ştiu să umble cu banii, fie sunt leneşi, fie îşi beau salariile); în fine, există convingerea că un sărac la Köln sau Kassel este mai puţin afectat de starea în care se află decât unul la Capetown sau Calcutta.

Şi, deşi este bine ştiut că asistenţa preventivă este mult mai eficientă pentru bugetul public decât ajutorul dat unor persoane afectate deja de consecinţele sărăciei, numărul programelor rămâne redus.


preluare de pe sursa: http://www.money.ro/ce-inseamna-sa-fii-sarac-in-germania_1160311.html

Viitorul nesigur al unei planete unde bărbaţii vor fi majoritari

Cu puţin timp înainte ca populaţia globului să treacă de şapte miliarde de oameni, experţii în demografie se tem că dezechilibrul dintre sexe favorizează apariţia unor ‘ţări de burlaci’, în care bărbaţii se vor lupta pentru a-şi găsi soţii. Nu se cunosc deocamdată consecinţele exacte a ceea ce demograful francez Christophe Guilmoto numeşte ‘masculinizare alarmantă’ în ţări ca India sau China, din cauza avorturilor selective, relatează AFP.

Mulţi experţi consideră că, peste 50 de ani, lipsa femeilor va avea un impact similar cu cel al încălzirii climatice, invizibile, dar reale. Aceste avertismente se bazează, din nefericire, pe statistici precise. Se nasc între 104 şi 106 băieţi la 100 de fete şi cea mai mică schimbare a acestei proporţii se explică doar prin factori anormali.

În India şi Vietnam, cifra este de 112 băieţi la 100 de fete. În China, proporţia a ajuns la 120 de băieţi la 100 de fete, depăşind în unele regiuni 130/100. Tendinţa se extinde în Azerbaidjan, Georgia, Armenia, unde proporţia este de 115 băieţi la 100 de fete. Acelaşi fenomen se constată şi în Serbia şi Bosnia.

Lumea a luat cunoştinţă de această problemă în 1990, când câştigătorul premiului Nobel, economistul indian Amartya Sen, a publicat un articol cu titlul şoc ‘Lipsesc peste 100 de milioane de femei’. Experţii în demografie apreciază că cifra a depăşit între timp 160 de milioane, ca efect al preferinţei tradiţionale pentru băieţi, al scăderii fertilităţii şi, mai important, al ecografiilor ieftine care permit mamelor să avorteze, ilegal, dacă au fete.

Chiar dacă proporţia naşterilor băieţi-fete ar reveni la normal în India şi China peste zece ani, Guilmoto consideră că, în aceste două ţări, căsătoria va rămâne o problemă pentru bărbaţi timp de câteva decenii. ‘Nu numai că bărbaţii se vor căsători mai târziu, dar riscă să rămână celibatari în ţări în care înainte fiecare îşi găsea o soţie’, spune el.

Unii experţi apreciază că acest nou context ar putea duce la creşterea poliandriei (o femeie cu mai mulţi soţi) şi a turismului sexual, iar alţii anticipează scenarii catastrofale, în care agresiunile sexuale, violenţa şi conflictele ar fi lucruri obişnuite. Acum câţiva ani, Valerie Hudson şi Andrea den Boer, politologi, au scris chiar că ţările asiatice cu populaţie majoritar masculină reprezintă o ameninţare pentru Occident. Potrivit lor, ’societăţile unde există un dezechilibru între numărul bărbaţilor şi cel al femeilor nu pot fi guvernate decât prin regimuri autoritare, capabile să suprime violenţa în propria lor ţară, exportând-o în străinătate prin colonizare sau război’.

Mara Hvistendahl, ziarist la revista Science şi autor al unui recent articol intitulat ‘Selecţie nenaturală’, arată în schimb că riscul unor războaie la scară întinsă este foarte mic, amintind că India este o democraţie. Ea admite în schimb că, din punct de vedere istoric, nu este prea plăcut să trăieşti în societăţi în care numărul bărbaţilor îl depăşeşte pe cel al femeilor, pomenind de riscul unor violenţe şi al unei situaţii instabile.

Organisme ale Naţiunilor Unite au avertizat în privinţa unei legături între numărul mic al femeilor şi creşterea traficului sexual sau al migraţiilor de populaţie în vederea căsătoriei. Până acum nu s-au propus prea multe soluţii.

Guilmoto consideră că este important ca problema să fie cunoscută nu numai în ţările emergente. ‘În Europa de Est, oamenii n-au nicio idee despre ceea ce este pe cale să se întâmple’, avertizează el.


preluare de pe sursa: Agerpres

Oamenii infometati vor face orice pentru hrană, ceea ce înseamnă că cei care deţin controlul asupra hranei, se vor folosi de aceasta spre propriul avantaj

Citez:Mancarea folosita ca arma impotriva populatiilor 

” Oamenii infometati vor face orice pentru hrana, ceea ce inseamna ca cei care detin controlul asupra hranei, se vor folosi de aceasta spre propriul avantaj.”

In anul 1974, Henry Kissinger sugera folosirea hranei ca arma pentru a induce reducerea numarului populatiei tinta, in cadrul unui raport secret de 200 de pagini intitulat: Studiu pentru Securitatea Nationala – Memorandumul 200 – Implicatiile cresterii numarului populatiei la Nivel Mondial pt Securitatea SUA si Interesele din strainatate.

Tactica primara care urma sa fie aplicata conform acestui raport era aceea ca ajutorul aliementar sa fie retinut pentru tarile in curs de dezvoltare, pana cand aceste tari nu vor adopta politici de control a natalitatii.

“Deoarece cresterea populatiei este un factor determinant pt cresterea cererii de alimente, alocarea resurselor limitate ar trebui sa tina seama de pasii pe care o tara ii adopta pentru controlul demografic cat si pentru productia de alimente.

Pentru aceste relatii “sensibile”, totusi, este important sa se evite, atat ca modalitate precum si in substanta, aparitia constangerii” spunea Kissinger

Din citatul de mai sus reiese ca produsele alimentare se folosesc ca si o alta metoda de “colonizare” imperiala, pentru a forta tarile sa se supuna politicilor ce se doresc a fi aplicate de catre cei care detin controlul.

In special, aceasta tactica functioneaza precum o arma contondenta in teritoriile care sufera un colaps economic sever si care detin putine resurse pentru productia de alimente.

Insa cu toate acestea, in zilele noastre, se pare ca intregul glob este asaltat de un arsenal de bombe aliementare.

Se poate observa ca exista un atac pe mai multe fronturi in ce priveste accesul oamenilor la alimente.

Cu alte cuvinte, ceea ce a fost o tactica admisa pentru ultimii 40 de ani de control al ajutoarelor alimentare pentru reducerea populatiei in diverse regiuni, a devenit acum o tactica deosebit de compexa si de expansiva.


Mai jos sunt expuse cele 6 cai prin care, prin intermediul hranei, s-a declarat razboi impotriva populatiilor:


1. Inflatia: Inflatia paralizanta a preturilor alimentelor afecteaza actual fiecare colt al planetei, saracii simtind acut aceste neajunsuri.

Indexul pretului alimentelor cnf Organizatiei Natiunilor Unite pentru Alimente si Agricultura a crescut cu 3 puncte ajungand la 234 puncte in Iunie - o crestere de 39% anul acesta.

Aceste cresteri provoaca foamete in masa si rascoale in multe regiuni sarace ale lumii, insa au inceput sa afecteze si patura de mijloc. Astfel, pretul alimentelor creste in primul rand datorita devalorizarii din cauza printarii masive de bani dar si datorita speculatiilor (marfa trece prin x “maini” pana la consumatorul final).

Speculatii poate este totusi un termen prea bland, trebuie sa fie clar, aici este vorba despre manipularea pietei de bunuri, nu numai de speculatii. Ceea ce alimenteaza speculatiile de bunuri nu este numai declinul monedelor, insa si problemele de aprovizionare care pot fi cauzate de o serie de factori ce conduc la recolte mai sarace: conditiile meteorologice extreme sau boli.

Indiferent daca avem de-a face cu hrana insuficienta in realitate sau insuficienta prin manipulare, preturile alimentelor vor continua sa creasca datorita cererii, dar si datorita monedelor slabite. Din fericire, exista multe metode de a ne proteja de inflatia alimentelor si de acest razboi alimentar in general.


2. Hrana insuficienta: Prin controlul aprovizionarii, insuficienta alimentelor s-a folosit precum:

- o arma pentru a creea conflicte regionale

- pentru a incuraja misiunile de pace

- si, pe post de momeala a politicii externe – dupa cum se subliniaza clar in Memorandumul 200 al lui Kissinger din 1974.

Cele mai recente exemple se pot gasi printre:

- negocierile actuale si in desfasurare tinute cu Korea de Nord, care tine mereu o arma nucleara indreptata catre “capul” Vestului in schimbul aliemntelor.

- Somalia, care producea destula hrana pentru proprii locuitori pana in 1970, a devenit o “tara ratata” datorita harnei insuficiente. In mod semnificativ, situatia din Somalia si din alte zone afectate de foametela scara larga, este cauzata de un colaps economic prin manipulare.

- multe persoane au sustinut deasemenea ca lipsa hranei a fost un factor determinant si al recenteirevolutii din Egipt.

Datorita consolidarii corporative a culturilor de baza: precum porumbul, boabele de soia, graul – si controlului central al ajutoarelor alimentare – este usor acum ca insuficienta hranii sa fie manipulata.

Insa, in mod clar exista deasemena catastrofe meteorologice care distrug productia in regiuni intregi, cum s-a intamplat vara trecuta in Rusia din cauza valului de caldura care a condus la restrictia exporturilor de grau.

Multe tari care aveau contracte incheiate cu Rusia au fost nemultumite de aceste restrictii, iar aceasta manevra de protectie a Rusiei a avut efecte globale asupra preturilor aliementelor.

Cu alte cuvinte, insuficientele iminente de hrana sunt in mod tipic o problema locala, insa, datorita faptului ca sistemul hranei este atat de interconectat, problemele locale afecteaza acum comunitatea globala.

3. Aditivii chimici: Aditivii chimici, de la pesticide la conservanti, pot fi priviti numai ca o arma pentru indeplinirea agendei de depopulare.

Cu siguranta, substantele chimice nascocite in laborator nu au fost niciodata potrivite pentru consum uman.

Asadar, acestea pot fi considerate numai ca fiind un efort deliberat de a otravi lent populatia. Multe toxine care se regasesc in alimente si bauturi cum sunt: fluorul, aspartamul, sau monoglutamatul de sodiu, sunt acum bine-cunoscute ca avand efecte negative asupra sanatatii noastre.

Alte asemenea creatii de laborator cum sunt siropul de fructoza obtinut din porumb, incep sa se dovedeasca a fi foarte nesanatoase, in urma testelor reiesind ca exista mercur in siropul de porumb.

Chiar va rog, intamplator, sa gasiti orice aliment dulce din comert care sa nu contina aspartam sau sirop de fructoza. Chiar si ketchup-urile cat si orice bomboane sau gume de mestecat contin ASPARTAM!

Pesticidele intra deasemenea in categoria aditivilor chimici (denumite toxine Bt). Acestea se regasesc aproape in sangele tuturor nord americanilor, si chiar in procentaj de 80% in sangele bebelusilor nenascuti inca.

Se spune ca aceste toxine sunt asimilate prin consumul de porumb sau soia modificata genetic, si din carnea animalelor care sunt hranite cu acestea. Un studiu recent a dovedit ca aceste chimicale care se regasesc in cel mai vandut pesticid, glifosat, cauzeaza defecte congenitale printre alte afectiuni.

Trebuie sa intelegem ca, desi toate aceste toxine plus multe altele, sunt aprobate spre consum, acest lucru nu inseamna ca prezinta siguranta. Si chiar si cele cu denumiri exotice, chiar daca nu s-a dovedit inca cum ca ar avea efecte toxice, cu siguranta au un impact cumulativ asupra sanatatii umane. Pesicidele sunt omniprezente si ne poate parea imposibil sa le evitam, insa exista inca cai de a manca precum o fiinta umana.


4. Reglementarile: Prin restragerea libertatii de acces la alimente, agentiile de reglementare gen Codex Alimentarius, doresc sa augmenteze intentionat dependenta fata de cartelurile de monopol care controleaza in totalitate hrana de baza.

Mai simplu spus, aceste carteluri de monopol sunt cei care detin controlul asupra porumbului, graului, boabelor de soia si orezului, prin urmare asupra tuturor alimentelor, din moment ce toate efectivele de animale si toate alimentele procesate depind de aceste surse de hrana.

In America, si din ce in ce mai mult in intreaga lume, aceste carteluri de monopol isi plaseaza acolitii in agentii guvernamentale de reglementare, pentru a elimina concurenta prin intermediul unor reglementari excesive.

Mai mult, aceste restrictii ale libertatii hranei sunt impuse acum pe tot globul, tocmai pentru ca sunt practic niste initiative globalizatoare de sus in jos, conduse de agentii internationale de reglementare cum sunt
Organizatia Internationala a Comertului si Organizatia Natiunilor Unite.

Aceste agentii parcurg o agenda complexa, interconectata, care ia in considerare totul, de la siguranta sanatatii la drepturile de utilizare a terenurilor, pentru a forta producatorii independenti de alimente sa se conformeze, astfel incat la final numai structura corporatista globalizata va avea beneficii.

Agentiile de reglementare reprezinta una dintre cele mai importante arme indreptate impotriva unei vieti independente.

5. Modificarile genetice: Exista multe motive pentru a evita sa consumam alimente modificate genetic, incepand cu problemele de sanatate si pana la sprijinirea cartelurilor alimentare machiavelice.

Alimentele modificate genetic reprezinta calea de a monopoliza viata umana prin intermediul tehnologiei patentate si prin distrugerea mediului datorita practicilor de monocultura ce utilizeza chimicale “la greu”.

Multe state europene cat si alte regiuni au respins organismele modificate genetic. Ungaria a distrus recent culturile ilegale de porumb modificat genetic si doreste sa ia masuri pentru a include distribuirea unor astfel de seminte in categoria delict grav.

Cu toate acestea, din cauza presiunilor corporatiste/politice, chiar si cele mai rezistente state sunt fortate incet-incet sa adopte organismele modificate genetic. Chiar si in ciuda faptului ca infectarea si contaminarea mediului sunt efectele unor plante transgenice. Intre timp, se urmareste implementarea unui control in temeiul unor legi de brevetare, prin care mutatia in sine se doreste sa insemne originalitate si control asupra organismelor naturale pe care le imita.


6. Conditiile meteorologice: Fara doar si poate, conditiile meteorologice afecteaza accesul la hrana precum si costurile acesteia. Daca aruncam o singura privire pe harta globala, vom vedea ca zonele de productie a alimentelor sunt greu lovite, si in consecinta- preturile cresc.

Aceste evenimente naturale pot fi exploatate atat de speculatori cat si de guverne. Totusi, odata cu inceputul programelor de modificare a conditiilor meteo, in care au investit cei ca Bill Gates, si care au fost promovate de catre elitele globaliste “think tanks”, au aparut si ingrijorarile privind posibilitatea ca guvernele sa se foloseasca de acest lucru ca de o arma pentru a creea razboaie alimentare.

Deja au aparut acuzatii in acest sens. In timp ce unii ar putea respinge ideea existentei unor posibilitati de a “manevra conditiile meteo” in scopuri rauvoitoare – conspiratie, este din ce in ce mai dificil de ignorat documentul prezentat in anul 1996 Fortelor Aeriene Americane intitulat ” Owning the Weather 2025″, document care prevede in mod explicit ca titlu in pagina a 10-a: Aplicarea de modificari meteo- Operatiuni Militare.

Un segment cheie prevede ca controlul asupra conditiilor meteo poate fi virtual, insa si literalmente real:

“Abilitatile ofensive ar putea furniza posibilitati de spoofing pentru a creea virtual conditii meteo in sistemele inamice senzoriale si de informatii, astfel fiind mai probabil ca acestia sa ia decizii care vor conduce la rezultatele pe care le dorim noi mai degraba decat la cele pe care le doresc ei.

Aceasta ar permite deasemenea capacitatea noastra de a masca sau ascunde activitatile noastre de modificare a conditiilor meteo

Esentiala pentru fezabilitatea unui astfel de sistem este abilitatea de a modela un sistem global nonlinear deosebit de complex pentru conditiile meteo, in sensul ca se va putea prezice cu precizie rezultatul schimbarilor in ce priveste variabilele influentatoare.”

Este admisibil deci, ca in conditii propice, si cu un interval corect intre initiere si executie, sa obtinem “conditii meteo la comanda”.

“Vremea la comanda” ar fi cu siguranta masura extrema pentru oricine ar dori sa se foloseasca de hrana ca si de o arma de control si profit. Aceasta posibilitate nu ar trebui respinsa cu usurinta, ci mai degraba ar trebui sa ne deschida mintea si sa ne conduca spre investigatii si cercetari.

Dupa cum reiese din acest articol, controlul hranei este un spectru complet, cu razboaie declarate simultan fiecaruia dintre noi, statelor si natiunilor suverane. Cei ce detin controlul asupra alimentelor se folosesc de sanatate, politica si economie pentru a-si duce la indeplinire agenda. Numai un intreg spectru de solutii ar putea reprezenta o protectie. Inca exista speranta care vine din partea pietelor alternative, sistemelor de troc (care la noi in tara inca mai exista) si cooperativelor locale.

PS: ” Adevarata libertate individuala nu poate exista fara securitate economica si independenta. Oamenii care sunt flamanzi si au ramas fara locuri de munca reprezinta materia din care sunt facute dictaturile” – Franklin Roosevelt

preluare de pe: Sursa: BLOG CREȘTIN ORTODOX

Populaţia planetei va depăşi 10 miliarde până în 2100, anunţă ONU

Populaţia lumii va ajunge la 9 miliarde de oameni la mijlocul acestui secol, urmând să crească până în 2100 la 10.1 miliarde.

Aceste cifre au fost date publicităţii în urma cercetărilor făcute de Organizaţia Naţiunilor Unite.

Creşterea numărului populaţiei din Africa rămâne ridicată, astfel că acesta se va tripla în decursul acestui secol.

De la o populaţie de un miliard, se va ajunge la un număr de 3.6 miliarde, o previziune îngrijorătoare pentru un continent care are probleme în a hrăni şi oferi apă potabilă populaţiei actuale.

Se aşteaptă ca populaţia Terrei să atingă 7 miliarde de oameni în luna octombrie a acestui an.

Demografii susţin că problema creşterii explozive a populaţiei, tendinţă care a început în secolul 20, nu are încă o rezolvare în secolul 21.

“Creşterea populaţiei cu fiecare miliard de oameni duce la îngreunarea a vieţii tuturor.

Dacă este sfăşitul lumii? Răspunsul este nu.

Putem hrăni o populaţie de 10 miliarde?

Probabil.

Ce este cert, este că ne-am descurca mai bine cu un număr mai mic al populaţiei” sugerează John Bongaarts, un demograf de la Population Council, un grup de cercetare din New York.

Noul raport al ONU estimează că populaţia planetei va număra 9.3 miliarde de oameni în 2050, cu 156 milioane mai mult decât au estimat cercetătorii în anul 2008.

Printre factorii care au condus la creşterea estimării numărului de locuitori ai Pământului se află şi fertilitatea care a scăzut în unele ţări sărace mai puţin decât se previziona, cât şi creşterea acesteia în anumite ţări bogate, precum Statele Unite, Marea Britanie şi Danemarca.

Hania Zlotnik, director al diviziei de populaţie a Oraginaţiei Naţiunilor Unite, a declarat că ţarile care prezintă cea mai mare creştere trebuie să ia în calcul posibilitatea reînnoirii programelor de încurajarea a planificării familiale.

După anii ‘70-’80, multe astfel de programe au stagnat din cauza luptelor ideologice legate de avort, educaţie sexuală şi rolul femeii în societate.

Conservatorii au atacat aceste programe guvernamentale, iar unele grupuri catolice au luptat împotriva distribuirii pilulelor contraceptive.

Alte grupuri feministe se concentrau mai mult pe creşterea oportunităţilor pentru femei şi mai puţin pe controlul populaţiei.

În ultimii zece ani, ajutorul străin venit pentru plata anticoncepţionalelor a avut o valoare de 238 milioane de dolari (în 2009), iar cel mai mare donator a fost SUA.

Recent, Statele Unite au micşorat suma donată pentru programele de planificare familială cu cinci procente.

Din 1925, populaţia Yamenului s-a mărit de cinci ori, ajungând la 25 de milioane, şi urmează să se mărească iar până la sfârşitul secolului, ajungând la 100 de milioane.

În Nigeria, cea mai populată ţară din Africa (162 milioane locuitori), se estimează că populaţia va atinge 730 milioane până în 2100.

În Malawi, o ţară de 15 milioane de locuitori, va ajunge la 129 milioane de locuitori, a sugerat raportul.

Întrebarea este dacă resursele actuale vor ajunge pentru a menţine în viaţă alţi un miliard de oameni nenăscuţi, luând în considerare şi eventualele catastrofe precum schimbările climatice, războaie, sau eventuale epidemii.

Programe bine proiectate pot opri creşterea populaţiei chiar şi în cele mai sărace ţări.

Furnizarea de informatii şi accesul voluntarilor pentru a distribui pilule contraceptive, vor duce la controlul creşterii populaţiei în ţari precum Bangladesh, Iran, Mexic, Sri Lanka şi Thailanda.

Raportul a mai demonstrat că epidemia de SIDA despre care se spunea că va fi un dezastru la nivel mondial nu a generat atâtea victime precum s-a preconizat.

Estimările răspândirii şi proiectele privind virusul imunodeficienţei umane făcute pentru Africa în anii 1990, s-au dovedit a fi prea multe, şi pentru multe populaţii, tratamentul cu noul medicament a redus rata de deces din cauza bolii.

Supravieţuirea a milioane de oameni care au SIDA şi care ar fi murit dacă nu ar fi avut acces la tratament, cât şi reducerea ratei mortalităţii infantile, au permis creşterea demografică actuală.

Aceste reuşite medicale indică faptul că singura cauză potenţială a reducerii creşterii numărului populaţiei este micşorarea ratei de fertilitate a femeilor.

De asemenea, lipsa puterii femeii în faţa unui bărbat este un factor care influenţează creşterea populaţiei Africii, dar care s-a schimbat treptat de-a lungul timpului.

În vreme ce trei sferturi dintre femeile americane căsătorite utilizează un mijloc contraceptiv modern, un sfert din populaţia femenină a Africii de Est, o zecime din cea de Vest şi aproximativ 7% din populaţia din Africa Centrală au acces la mijloace de protecţie împotriva unei sarcini nedorite.

“Africa Centrală şi cea de Vest sunt două mari regiuni ale lumii unde are loc o tranziţie a fertilităţi, deşi acest lucru se întâmplă într-un ritm lent” susţine demograful John F. May.

Unele studii demonstrează că accesul la anticoncepţionale nu este tot timpul suficient.

Un studiu realizat de cercetătorii de la Harvard în Lusaka, Zambia, a demonstrat că numai atunci când femeile au avut autonomie pentru a decide dacă să utilizeze contraceptive s-a înregistrat un număr semnificativ mai mic al naşterilor.

Alte studii au sugerat că educaţia fetelor joacă un rol foarte important în înţelegerea faptului că numărul membrilor unei familii este e o alegere personală.

Deşi a avut ani de zile restricţii în ceea ce priveşte numărul de copii pe care au voie să îl facă, cetăţenii Chinei ar putea intra în rândul ţărilor care au o populaţie în scădere.

În următoarele două decenii, populaţia Chinei va ajunge la 1.4 miliarde, iar până în 2100 urmând să scadă la 941 milioane de locuitori.

Statele Unite au o populaţie în creştere, datorită imigraţiei masive şi a fertilităţii imigranţilor hispanici.

Raportul a sugerat că până în 2100, Statele Unite vor atinge o populaţie de 478 milioane de locuitori, cu 167 milioane mai mult decât în prezent.

Sursa: NY Times

Sursa: BLOG ENCICLOPEDIC 2 – DESCOPERA