Alcoolul si memoria

Alcoolul afecteaza chimia cerebrala modificand nivelul neurotransmitatorilor din creier.

Neurotransmitatorii sunt mesageri chimici care transmit de-a lungul organismului semnalele ce controleaza procesele, comportamentul si emotiile umane, se arata pe site-ul How Stuff Works.

Astfel, ii face pe oameni mai putin inhibati, dar le inhiba procesul de gandire si le incetineste capacitatea de procesare a informatiilor prin intermediul ochilor, a urechilor sau a gurii.

Totodata, slabeste activitatea centrilor nervosi din hipotalamus care controleaza excitatia si prestatia sexuala – desi pofta sexuala creste, calitatea prestatiei scade – si cauzeaza somnolenta, incetinind respiratia si temperatura corpului.

Si afecteaza memoria.

Pe termen scurt, alcoolul poate cauza intreruperi ale memoriei – blackouts, care, desi sunt frecvent asociate consumului de alcool, pot fi induse si de alte substante – Xanax sau de Diazepam, de exemplu, atunci cand sunt inghitite in exces.

Consumatorii uita ce s-a intamplat dupa consum, nu numai intr-un anumit moment, dar si pe perioade mai indelungate.

Blackout-urile sunt „un exemplu viu al mariajului dintre memorie si alcool”, explica plastic pentru TOTB psihologul Mugur Ciumageanu.

 „Memoria noastra, sfioasa ca o fata mare, paleste si se tulbura in prezenta agresivitatii marlanesti a alcoolului, ajungand sa o ia razna de atata pasiune”.

Tulburarile sunt multiple, continua psihologul.

Sub influenta alcoolului – in functie de predispozitia persoanei, de viteza consumului, de context, de emotiile asociate –, sunt mai mult sau mai putin blocate mecanismele care genereaza amintiri, epsioade care sunt numite, tehnic, stari amnezice anterograde.

Alcoolul afecteaza capacitatea creierului de a forma amintiri noi, insa nu le sterge pe cele formate inaintea intoxicatiei.

„In functie de blocajul memoriei, avem posibilitatea sa ne amintim franturi incomplete din evenimentele prin care am trecut in timpul consumului (brownout-uri) sau sa nu reusim sa recolectam nimic din povestea intoxicatiei cu alcool (blackout-uri)”.

Exista studii, nu foarte numeroase, spune Mugur Ciumageanu, care arata ca unii dintre noi sunt mai sensibili la intunecarile de memorie in urma consumului de alcool.

„Pe de o parte, tine de harnicia enzimelor sangvine de a face curatenie in sange cand camarile sunt inundate cu alcool”, explica psihologul.

Mai departe, parafrazand, unii dintre oameni au parte de menajere harnice, cel putin in primii ani sau primele decenii de consum masiv, care deretica rapid si descompun in mod eficient alcoolul.

„Acestia sunt bautorii care se lauda cu rezistenta lor la alcool. Exista unii dintre noi care au enzime lenese si nazuroase, ajungand sa se imbete de la o bere sau de la nici macar un pahar de tarie. Acestia, mai ales daca din eroism se arunca la consumul-viteza, risca momente glorioase de intunecare, spre deliciul anturajului”.


Astfel, poate fi spulberat mitul ca blackout-urile sunt suferite in general doar de alcoolici, afirmatie intarita si de un studiu al cercetatorilor de la Duke University, SUA.

In 2002, intr-o cercetare realizata pe studenti, acestia au observat ca intreruperile de memorie pot aparea si in cazul persoanelor care consuma alcool doar in contexte sociale, cum a fost cazul subiectilor analizati – 40% dintre ei au spus ca au suferit un blackout in anul anterior.

Exista insa grade diferite de intensitate ale blackout-urilor, in functie de modul de consum si de cantitatea consumata.

„Influenta alcoolului asupra capacitatilor de memorare depinde in mare masura de cantitatea de alcool din singe.

Bautorii in viteza, care dau pe gat rapid dusca dupa dusca, risca sa isi franjureze memoria instant”, spune Mugur Ciumageanu.

„Bautorii sistematici – pe model ardelean, am putea spune –, care consuma galoane la foc mic, chiar daca ajung sa nu se mai poata urni de sub masa de beti ce sunt, au sansa sa isi mai aminteasca – cu rusine, speram noi – cate ceva din chiolhan, dand timp unei parti a alcoolului sa se dezactiveze in fluxul sangvin”.

Un lucru clar care reiese din manualele de alcoologie, continua psihologul, este ca cei care au avut blackout-uri de la alcool risca sa aiba si altele, amintind la randul sau de studiul cercetatorilor de la Duke University pe studentii americani, care au descris momente de pierderi partiale sau totale ale amintirilor legate de evenimente.

„Nu toti acesti excesivi o vor lua pe drumul alcoolului ca destin, dar cei care si-au trait studentia lacunar risca sa continue in acelasi ritm si la varsta adulta. Nu cred ca lucrurile stau diferit cu liceeanul sau studentul roman, hotarat sa verifice sistematic daca alcoolul face casa buna cu propria lui memorie”.

Un studiu arata ca pare chiar sa existe o predispozitie genetica inspre intunecarile de memorie induse de alcool si o vulnerabilitate fata de acestea, in timp ce o alta cercetare concluzioneaza ca aceasta vulnerabilitate poate aparea in cazul unei expuneri prenatale la alcool.

In plus, psihologul E. M. Jellinek, care a dat startul cercetarilor pe blackout-uri in anii ’40, spunea chiar ca acestea ar putea reprezenta un bun indicator al alcoolismului, desi parerile sunt impartite pe aceasta tema.

Pe termen lung, mariajul alcoolului cu memoria are toate caracteristicile unui scenariu de violenta domestica, spune Mugur Ciumageanu.

„La inceput, tulburarile coanei memoria par sa fie mai degraba prevestitoarele unei pasiuni eroice. Dupa un chef monstru iti vine sa povestesti aproape cu mandrie cum nu-ti mai amintesti decat vag de seara/ noaptea/ dimineata de ieri si sa te bucuri cu convivii de bautura de reconstruirea minutioasa a serii din franturile fiecaruia”.

Aceasta pasiune are insa un destin scurt.

Este urmata de momente din ce in ce mai dese de violenta interactiune, „in care memoria e din ce in ce mai des batuta si schingiuta de alcool, deznodamantul fiind, pentru cei care ajung sa isi traiasca viata imbibati, unul in care memoria abidca iar amintirile par sa nici nu mai conteze…”.

Bautul pe termen lung poate provoca creierului daune permanente, conducand la micsorarea lui si afectand fibrele ce transporta informatiile intre celulele nervoase.

Unii oameni pot ajunge sa infrunte confuzia mentala si lipsa coordonarii, putand avea totodata probleme cu memoria si cu capacitatea de a invata.

Cand un alcoolic renunta brusc la consumul de alcool sau il reduce dramatic, creierul incearca sa revina la chimia initiala, iar printre simptome se numara dezorientarea, halucinatiile, delirul, greata, transpiratul excesiv si convulsiile.


preluare de pe sursa: Hotnews

Cafeaua, un remediu pentru sănătate

Studii recente atestă faptul că această băutură are efecte benefice asupra organismului în cazul în care este consumată în cantităţi moderate, maximum două sau trei ceşti pe zi.

Cafeaua conţine antioxidanţi care împiedică distrugerea celulelor şi apariţia diverselor boli.

Cafeina, principala substanţă din compoziţia bobului de cafea, are efecte benefice asupra sistemului nervos, reduce pe moment starea de oboseală, îmbunătăţeşte digestia şi activitatea intelectuală.

Deşi în urmă cu ceva timp studiile ştiinţifice au confirmat că un consum de cafea pe o perioadă mai mare de timp poate provoca apariţia cancerului, studiile recente atestă faptul că un consum moderat de cafea poate avea efecte benefice asupra cancerului de colon.

Statisticile arată că două ceşti de cafea pe zi reduc riscul de apariţie a cancerului de colon cu 25%.

Totodată, femeile care beau zilnic două sau trei ceşti de cafea sunt protejate împotriva apariţiei cancerului de sân, iar bărbaţii sunt protejaţi împotriva apariţiei unor forme grave de cancer de prostată.

Mai mult, cercetătorii americani au arătat că un consum regulat de cafea poate oferi protecţie împotriva cancerului de piele, iar noile studii în domeniul dermatologiei au confirmat acest lucu.

În plus, cafeaua creşte secreţia biliară şi stimulează motilitatea intestinală.


Împotriva diabetului

Cercetările confirmă faptul că persoanele care consumă moderat cafea au un risc mai scăzut de apariţie a diabetului de tip II.

Astfel, s-a ajuns la concluzia că persoanele care beau zilnic 1-3 ceşti de cafea au un risc mult mai mic de a face diabet faţă de cele care evită această băutură.

Totodată, cafeaua previne şi apariţia bolii Parkinson.

S-a dovedit că cei care beau cafea regulat au un risc mai scăzut cu 80% de se îmbolnăvi de această boală.



Împotriva obezităţii

Cafeaua înlătură senzaţia de foame şi ajută la arderea grăsimilor, deci la slăbit.

Cafeina din cafea acţionează ca un stimulent asupra organismului, determinând o ardere mai rapidă a caloriilor provenite din grăsimi.

Astfel, un consum moderat de cafea ne poate ajuta să ne menţinem greutatea corporală în limite normale.



Împotriva cirozei

Cafeaua are o putere antioxidantă mai mare decât a berii, a sucurilor de fructe, a ceaiul negru, a fructelor sau legumelor.

Astfel, cei care beau aproximativ două ceşti de cafea pe zi au un risc mai scăzut cu 80% de apariţie a cirozei.



Previne apariţia calculilor renali

Cafeaua este un diuretic foarte bun.

Pe lângă faptul că ajută la eliminarea toxinelor din oganism, cafeaua previne şi apariţia pietrelor la rinichi.



Îmbunătăţeşte memoria

Cafeaua are şi efecte anti-îmbătrânire şi previne apariţia Alzheimer-ului, datorită influenţei pozitive pe care o are asupra funcţiilor memoriei.

Previne deficienţele motorii şi normalizează funcţionarea cerebrală, prevenind astfel degenerarea ei.



Împotriva cariilor dentare

S-a descoperit faptul că anumite substanţe care dau gustul amar al cafelei au şi proprietăţi antibacteriene, prevenind astfel apariţia cariilor dentare.



Împotriva depresiei

Persoanele care suferă de depresie pot scăpa de această afecţiune cu ajutorul cafelei.

Un consum moderat de cafeină duce la modificarea stării de spirit a persoanelor deprimate.

Conform studiilor, o ceaşcă sau două de cafea pe zi aduce beneficii în cazul unei depresii uşoare.


Atenţie!

Dacă vom consuma cafea în exces, vom deveni mai nervoşi, mai agitaţi.


Fii atent la contraindicaţii

Atenţie!

Pe lângă efectele benefice pe care le are cafeaua asupra organismului, ea are şi contraindicaţii.

Astfel, consumul de cafea este interzis persoanelor care suferă de anumite afecţiuni, precum boli cardiovasculare, insomnie, ulcer gastric sau duodenal.

Totodată, persoanele care suferă de stări de nervozitate, de dureri de cap, enterocolită sau hipertensiune arterială ar trebui să evite consumul de cafea.

Mulţi dintre noi consumă cafea decofeinizată pentru a evita efectele cafeinei.

Specialiştii susţin că aceasta nu este alegerea cea mai bună, deoarece acest sortiment creşte nivelul colesterolului „rău”, fapt care duce la apariţia bolilor cardiovasculare.

Cafeaua nu este recomandată nici femeilor aflate în perioada menopauzei sau postmenopauzei, deoarece provoacă apariţia osteoporozei.



preluare de pe sursa: http://piatza.net/cafeaua-un-remediu-pentru-sanatate/

Supersimturi umane

Din perspectiva felului in care au fost creati, oamenii sunt, cu totii, la fel. Desigur, in limitele unor rigori destul de tolerante, insa niciun om nu poate, de pilda, sari de 10 ori mai sus decat altul. Suntem mici variatiuni ale unui tipar unic.

Cei mai multi dintre noi. Pentru ca, cercetand, vom constata cu stupoare ca cei mai putini tind sa se abata surprinzator de mult de la “matrita”, intr-o directie sau alta.

Nu este vorba despre oameni cu patru maini si cu doua capete sau de indivizi cu un al saselea simt, ci de persoane ale caror simturi si capacitati tipic umane se manifesta la un nivel, uneori“supereroic”, alteori doar neobisnuit, comparabil cu cel din lumea animala sau din fanteziile noastre. Sa cunoastem cateva astfel de “porniri”.

9. Supergust

Acei oameni care simt gustul alimentelor cu o intensitate mai mare decat restul populatiei sunt denumiti superdegustatori. Se crede ca prezenta pe limba a papilelor gustative fungiforme – acei cili linguali in forma de ciuperci, acoperiti cu receptori de gust – este motivul pentru care aceste persoane au un raspuns mai puternic la senzatia de gust.

Dintre cele cinci tipuri de senzatii gustative existente: dulce, sarat, acru, amar si umami, un superdegustator considera in general “amareala” ca fiind cea mai perceptibila. Cercetatorii au observat, initial, abilitatile diferite ale oamenilor de a resimti gustul unui compus cunoscut, atunci cand un chimist din DuPont, Arthur Fox, a cerut unui esantion de subiecti sa puna pe limba fenil-tio-carbamida.

Unii oameni i-au putut resimiti gustul amar, iar altii nu. In timp ce 70% dintre indivizi pot detecta aceasta substanta, doua treimi dintre ei o fac la nivel mediu si o singura treime, aproximativ 25% din populatia mondiala, a experimentat intens, putand fi catalogata drept una de superdegustatori. Acestor personaje le vor displacea adesea anumite sortimente culinare, in special cele amare, precum varza, cafeaua si grapefruitul. Femeile asiatice si africane sunt cele mai predispuse sa prezinte un numar crescut de papile fungiforme, menite sa le faca superdegustatoare.

8. Auz incredibil

Contrar banuielii, aceasta trasatura nu implica un auz foarte ascutit si posibilitatea de a percepe mai bine decat normal sunete aflate la distanta mare sau cu un nivel redus de emisie. Nu este vorba despre o abilitate sporita de a auzi, ci de capacitatea mentala de a intelege, diferentia si clasifica sunetele in cateogorii bine definite. Exemple ale acestei competente includ identificarea corecta a franturilor sonore indiferent de sursa ( claxoane, sirene, motoare etc.), abilitatea de a recunoaste o nota muzicala extrasa dintr-un context sonor, recunoasterea unei tonalitati si sesizarea cheii in care este redata un cantec.

Fiecare dintre aceste lucruri este o actiune cognitiva, care presupune inregistrarea si recunoasterea frecventei fiecarui ton si capacitatea de a-l eticheta. Abilitatea poate fi deprinsa atat genetic, cat si printr-o oarecare forma de invatare, influentata de expunerea individului la muzica in stadii cruciale ale dezvoltarii lui. Estimarile referitoare la procentul populatiei cu “superauz” variaza intre 3%, in randul populatiei neavizate si 8% in cazul muzicienilor profesionisti si semi-profesionisti.

Aceasta se intampla in Europa si SUA. Interesant este ca in conservatoarele din Japonia, 70% dintre muzicieni au superauz. Parte a motivului pentru aceasta diferenta semnificativa ar putea consta in dezvoltarea acestor oameni intr-un mediu lingvistic fundamentat pe tonalitati (mandarin, cantonez, vietnamez) sau pe accente (japonez). Simtul este, de asemenea, comun, si in randul celor orbi din nastere, sau care sufera de Sindromul William, ori de autism.

7. Tetracromia

Este abilitatea perceperii culorii din patru surse diferite. Un exemplu din regatul animalelor vine de la pestele-zebra (Danio rerio), care poate capta lumina din canalele rosu, verde, albastru si ultraviolet ale spectrului luminos. Adevarata teracromie la oameni este foarte rara si numai doua posibile cazuri au fost identificate in istorie pana acum. In mod normal, oamenii sunt tricromi, dispunand de trei tipuri de conuri oculare, care primesc lumina din zonele rosie, verde si albastra ale spectrului luminos.

Fiecare con poate distinge aproximativ 100 de gradatii de culoare, iar creierul combina culorile si nuantele astfel inca 1 milion de umbre distinctive ajung sa ne coloreaze lumea. Un adevarat tetracrom, cu un tip suplimentar de con, intre rosu si verde (frecventa portocalie), ar putea, teoretic, sa percepa 100 de milioane de culori. La fel ca si supergustul, tetracromia este considerata mai comuna in randul femeilor decat la barbati. In mod interesant, incapacitatea de a detecta culorile la barbati (mai mult decat la femei), poate fi mostenita tocmai de la mame cu tetracromie.

6. Ecolocatia

Ecolocatia este ceea ce liliecii si delfinii folosesc pentru a-si gasi drumul prin intuneric, respectiv prin apa. Emit un sunet, asteapta ca ecoul sa se intoarca si il folosesc pentru a descifra, in functie de directie si durata, pozitia, dimensiunea si distanta la care se afla un obiect. Surprinzator, si oamenii pot folosi ecolocatia. Ea le este accesibila in special celor orbi, deoarece dureaza foarte mult timp sa stapanesti si sa ascuti senzitivitatea fata de sunetul reflectat. Dar este o tehnica si se invata, nu o abilitate innascuta.

Pentru a naviga cu ajutorul ecolocatiei, o persoana creeaza, voit, un sunet (loveste dintr-un baston sau cu limba de cerul gurii) si determina, in functie de ecoul creat, unde sunt pozitionate obiectele in jurul sau. Cei bine initiati pot spune adesea unde se afla un obiect, cat este de mare si ce densitate are.

Poate cel mai remarcabil si bine documentat caz individ care se foloseste de ecolocatia in viata de zi cu zi este cel al lui Ben Underwood, din SUA, decedat anul trecut, la varsta de 17 ani, care si-a pierdut ambii ochi din cauza unui cancer de retina, la varsta de numai trei ani.

5. Himerism genetic

In Iliada, Homer descrie himera, o creatura fabuloasa, ale carei organe externe provin de la animale diferite, un monstru mitologic de la care se trage si numele echivalentei genetice – himerism. Himerismul genetic, sau tetragametismul, la oameni si la alte animale, se intampla atunci cand doua oua fertilizate sau doi embrioni fuzioneaza, in prima faza a sarcinii.

Este, practic, o afectiune in care doi embrioni gemeni cresc in pantecele unei mame, dar unul dintre ei il absoarbe pe celalalt, astfel incat rezulta un embrion ce contine doua ADN-uri, aflate in diferite parti ale corpului. La oameni, himerismul este foarte rar, cunoscandu-se numai 40 de cazuri confirmate in istorie. In aceste situatii, eventualele teste ADN facute unor persoane inrudite biologic – fie chiar parinti-copii – pot indica o nepotrivire genetica intre parti, ca si cum nu ar avea acelasi sange.

Ceea ce este si adevarat, profilul genetic al sangelui copilului diferind de cel al parintilor, prin combinarea ADN-ului sau cu cel al potentialului frate geaman in faza intrauterina. Un exemplu in oglinda al acestei conditii medicale este cel al Lydiei Farichild: testele ADN facute ei si celor doua fetite pe care le-a nascut au subliniat o nepotrivire genetica mai mare de 50% intre femeie si copii, tradusa prin neinrudire biologica; genetic, Lydia nu era mama copilelor.

Explicatia? Femeia era rezultatul unui himerism si poseda doua seturi de ADN. Unul era predominant in corp, insa ovarele contineau celalalt material genetic. Cu greu, Lydia a fost recunoscuta drept mama copiilor, dar nu inainte de a fi data in judecata. Ca un avantaj, oamenii nascuti cu himerism au, in general, un sistem imunitar tolerant la ambele tipuri genetice de celule din corpul lor. Astfel, un “himerian” se poate potrivi, in cazul unui transplant de organe, cu un procent mult mai mare din populatie decat oricine altcineva.

4. Sinestezia

Cum ar fi sa asociezi, efectiv, consistent si realistic, cifrele sau literele cu anumite culori, sau sunetul unui anumit cuvand sa iti declanseze senzatia unui gust precis pe limba? Sunt doua forme de manifestare ale tulburarii neurologice denumita sinestezie.

Sinestezia se intampla atunci cand stimularea unei anumite regiuni senzoriale sau cognitive declanseaza un raspuns involuntar in alte regiuni senzoriale sau cognitive.

Sinestezia este adesea genetica iar asocierea semnelor grafice cu diferitele culori reprezinta cea mai comuna forma a sa. Alte versiuni de sinestezie implica asocierea datelor calendaristice cu locatii precise, alocarea unei personalitati numerelor sau perceperea sunetelor ca pe gusturi sau culori.

Desi sinestezia este o disfunctie neurologica, ea nu ar trebui considerata o tulburare, deoarce nu interfereaza, in general, cu abilitatea unei persoane de a functiona normal. Cei mai multi oameni “suferind” de sinestezie nici macar nu isi dau seama ca experientele lor cotidiene stimuleaza mai multe raspunsuri senzoriale decat in cazul altora, iar cei care observa considera foarte rar sinestezia ca avand un impact negativ asupra vietilor lor.

3. Calculatoare mentale

Stim despre savanti ca sunt acei oameni care au ajuns la un nivel cognitiv extraordinar, aproape suprauman, invatand si experimentand, la nivel stiintific, toata viata. Dar termenul mai desemneaza si o dimensiune patologica. Este vorba despre autismul savant sau despre savantii autisti, indivizi a caror functionare cerebrala anormala le permite sa execute cele mai complxe calcule, in general matematice, posibile.

In timp ce planeta este populata de multi oameni antrenati sa poata lucra rapid cu numere mari in gand, abilitatea “nedresata” si superioara a autistilor de a face acelasi lucru este cu mult mai interesanta. Majoritatea acestor oameni se naste cu sindromul savantului ( doar 50% dintre oamenii cu savantism sunt si autisti; mai pot suferi de epilepsie si alte malformatii cerebrale), care este inca sarac inteles, si putini sunt cei care il dezvolta in timpul vietii, de obicei din cauza unei lovituri la cap.

Exista mai putin de 100 de savanti prodigiosi recunoscuti in lume, iar dintre savantii cu autism capabili sa foloseasca tehnici de calcul mental exista chiar mai putini. Cercetari recente au evidentiat ca fluxul sanguin din regiunea creierului responsabila de calculele matematice este de sase pana la sapte ori mai crescut decat normal, cu siguranta unul dintre factorii care potenteaza aceasta capacitate de a gandi mantematica mult mai repede decat o persoana normala.

2. Memoria reprezentationala

Atunci cand o persoana poseda memorie fotografica sau isi aminteste totul despre orice cu lux de amanunte se spune ca are memorie reprezentationala. Este vorba de abilitatea de a evoca si reda sunete, imagini sau obiecte din amintire cu o acuratete extrema.

Exemplele de memorie reprezentationala includ prestatia impresionanta a lui Akira Haraguchi, care a recitat din memorie primele 100.000 de zecimale ale lui pi si desenele lui Stehen Wiltshire – savant autist – care a reprodus in creion Roma in mare detaliu dupa un survol, cu elicopterul, deasupra orasului.

Kim Peek, omul dupa care a fost inspirat personajul Raymond Babbit din filmul Rainman, poseda la randul sau memorie reprezentationala, fiind capabil, printre alele, sa redea pana la 12.000 de carti din memorie. Daca memoria fotografica adevarata exista la adulti este, inca, o problema controversata.

Dar este acceptat ca abilitatile reprezentationale sunt distribuite in mod egal intre femei si barbati. In plus, asemenea capacitate nu poate fi deprinsa prin repetitie si invatare, ci numai ereditar.

1. Celulele nemuritoare

Exista un singur caz cunoscut al unei persoane cu celule nemuritoare (celule care se divid indefinit in afara corpului uman, sfidand Limita Hayflick) si este cel al unei femei pe nume Henrietta Lacks. In 1951, H.L., in varsta de 31 de ani, a fost diagnosticata cu cancer cervical, din cauza caruia a si murit un an mai tarziu.

Fara consimtamantul familiei femeii, un chirurg a sustras o mostra de tesut din tumora pacientei si i-a transmis-o doctorului George Gey. Cercetator al Laboratorului de Tesuturi din cadrul Universitatii John Hopkins, Gey a introdus mostra de tesut a lui Lacks intr-o linie de celule nemuritoare – linia de celule HeKa.

Celulele din tumora femeii decedate au o verziune activa a enzimei telomeraze (telomeraza este mecanismul prin care celulele imbatranesc sau sunt imbatranite) si se prolifereaza anormal de rapid. In ziua mortii Henriettei Lacks, dr. Gey a anuntat lumea ca o noua era in cercetarea medicala a inceput – una care avea sa ofere leacul pentru cancer.

Celulele HeLA au fost utilizate in 1954 de catre Jonas Salk, pentru a dezvolta leacul impotriva poliomelitei. De atunci, au fost folosite in cercetarea cancerului, a SIDA, a efectelor radiatiilor si substantelor toxice, dar si pentru cartografierea genelor, printre alte lucruri. Astazi, celulele HeLa sunt atat de comune in laboratoare incat contamineaza multe alte culturi celulare

De asemenea, astazi sunt mult mai multe celule HeLa vii azi decat in vremea cand Henrietta Lacks traia – ii depasesc masa fizica de multe ori. Tragic, Lacks nu a stiut niciodata despre contributia imens de valoroasa pe care celulele ei au adus-o stiintei, iar familia femeii nu a fost informata decat multi ani mai tarziu ca celulele acesteia au fost folosite in scopuri de cercetare.

preluare de pe aursa: BLOG ENCICLOPEDIC 2 – DESCOPERA