Rugaciune catre Sfantul Ierarh Nicolae

Anunturi

 
 

 

O, Sfinte Parinte Nicolae, mare facator de minuni, ocrotitorul si daruitorul celor nevoiasi, pe cei ce cu buna nadejde alearga la tine,  grabeste a-i ajuta.

Sprijinitor fii turmei lui Hristos impotriva lupilor care umbla sa o prade si tot sufletul de crestin pazeste-l prin sfintele tale rugaciuni, ca unul ce esti masura in veac a sfinteniei dreptmaritoare.

Si precum ai miluit pe cei trei barbati ce sedeau in temnita, izbavindu-i de mania imparatului si de ascutisul sabiei, asa ma miluieste si pe mine, care cu mintea, cu cuvantul si cu lucrul ma aflu in bezna pacatelor, ca sa nu cad sub mania lui Dumnezeu si sub vesnica osanda.

Asa, Sfinte Nicolae, fii reazam putinatatii mele, ca la soliile tale sa primesc de la Hristos induratorul viata lina si curata in veacul acesta, iar in veacul de apoi printre cei de-a dreapta lui Dumnezeu sa ma numar, cu ingerii si cu sfintii preamarind pe Tatal si pe Fiul si pe Sfantul Duh.

Amin.

Părintele ARSENIE BOCA – "Sfântul Ardealului" - Autobiografie

Subsemnatul m-am născut în 1910, septembrie 29, în Vaţa de Sus, jud. Hunedoara. Şcoala primară şi liceul în orăşelul Brad, acelaşi judeţ. De pe atunci mi se remarca o anumită înclinaţie spre singurătate şi spre probleme de religie, chiar peste puterile mele de atunci. Aşa spre pildă am o carte a lui Immanuel Kant: „Religia în limitele raţiunii” iscălită: „Boca Zian cl. IV. lic.”


La intrarea în cursul superior de liceu am rămas orfan de tată, care era cizmar de meserie şi foarte bun pedagog cu fiul său. Ştiu până astăzi că m-a bătut odată pentru ca să nu mai pierd timpul – ceea ce i-am făgăduit cu lacrimi şi n-am uitat până acum, şi de multe ori mi-a folosit în viaţă.


În cursul liceului mi-au plăcut foarte mult: matematicile, fizica, religia, desenul şi muzica. Terminând liceul şi luând bacalaureatul la prima prezentare, înclinam spre ştiinţele pozitive, dar dacă aveam avere sau garantau tutorii pentru mine intram la aviaţie la Cotroceni – ceea ce n-a fost, împiedicându-mă sărăcia. Drept aceea a biruit înclinaţia contemplativă, sau speculativă şi în 1929 m-am înscris la Academia Teologică din Sibiu.

În cursul teologiei mi-am vândut casa părintească spre a-mi putea continua studiile. Eram şi bursier. Mamei nu i-am cerut niciun ajutor şi nici nu mă înduram, întrucât era divorţată de tata iar eu eram dat tatii prin sentinţa de divorţ, ca fiind, pe baza meseriei, mai sigur că mă va da la şcoală.

În timpul teologiei mi se lămurea frumuseţea chipului vieţuirii călugăreşti şi doream să mă instruiesc, pe cât puteam, mai temeinic, cu deosebire în latura mistică a vieţii. Cu prilejul acela aveam următoarele note caracteristice: deprindeam pe mama cât mai fără mine şi cât mai fără corespondenţă, ca oarecum să mă uite şi să nu-i vie greu când va afla că m-am călugărit.

Apoi, de la plecarea din Brad, mi-am pus o anumită disciplină austeră, care avea mai multe amănunte greu de crezut. Aşa de pildă mi-am propus ca toată vremea teologiei să nu fac nici o cunoştinţă cu fete. Ceea ce n-am reuşit, întrucât tocmai în anul acela 1929 Ministerul îngăduie şi fetelor să studieze teologia, şi m-am pomenit cu câteva colege. Dar cunoştinţe în oraş am izbutit să n-am. Asta am reuşit toată vremea teologiei, deşi făceam parte şi din „Reuniunea de muzică Gh. Dima” din Sibiu, de sub dirijorul N. Oancea, şi care era mixtă.

Aveam problema voinţei în stăpânirea simţurilor. Mai mult chiar, mă preocupa, studiind mistica comparată a diferitelor religii superioare, ca să văd prin proprie experienţă, cât se întinde sfera voinţei în domeniul vieţii sufleteşti şi biologice. Mă interesa să văd dacă e adevărat ce afirmă cărţile asupra actelor reflexe, şi asupra instinctelor, că anume sunt independente de voinţă şi controlul conştiinţei.

Experienţa mea personală însă mi-a dovedit că acţiunea voinţei şi a conştiinţei se poate întinde şi peste instincte şi actele reflexe după o oarecare variabilă. Mă ajutau la aceste adânciri şi studiile ce le făcea pe vremea aceea Mircea Eliade la Ecutta, trimis de Universitatea din Bucureşti, pentru studii orientalistice. Iar parte de studii le tipărea în Revista de filosofie din Bucureşti, şi-mi parveneau pe această cale.

Toate acestea mă interesau să le aflu şi să le probez în vederea călugăriei. Mă abţineam de la „voia în oraş”, ci stam în curtea şcolii cu poarta deschisă. Cu colegii nu ieşeam în oraş decât dacă trebuia în interesul şcolii, a vreunui profesor, sau însoţiţi de profesori, cum era cazul cu reuniunea de muzică. N-am dansat şi n-am învăţat lucrul acesta. Îmi dase tata grija asta – şi mai cu deosebire când eram teolog nu-mi puteam închipui să fac aşa ceva.

De viaţa altora în afara zidurilor teologiei am fost în cea mai perfectă indiferenţă şi necunoştinţă. Toate preocupările mele erau şi sunt până astăzi interioare, nu exterioare. Vorbirea mi-a fost urâtă de când mă ştiu. Chiar numele călugăresc l-am ales pentru că Avva Arsenie îşi alesese nevoinţa tăcerii, prin care s-a desăvârşit interior.

Teza de licenţă în Academia Teologică rezuma strădaniile mele spre acea desăvârşire interioară a omului, şi purta titlul: „Încercări asupra vieţii duhovniceşti”. Terminam teologia prin 1933.

În vacanţă mă ocupam cu pictura.

Pictura mi-a lungit şcoala. Căci aflând Mitropolitul Nicolae Bălan că am talentul acesta, m-a trimis anul următor 1933/34 la Academia de Arte frumoase din Bucureşti, care am terminat-o în cinci ani. Profesori principali aveam pe dl. Francisc Şirato, Costin Petrescu şi Fr. Reiner, ultimul de la Facultatea de medicină.

La medicină de multe ori nu puteam merge din cauza frământărilor şi grevelor studenţeşti, care mă supărau pentru motivul că pierdeam vremea şi cunoştinţele de anatomie şi antropologie cu profesorul meu, care de multe ori era pus în imposibilitatea să-şi ţină cursul. Abia aci m-am lovit de mişcările politice studenţeşti, care mi-au produs o impresie neplăcută.

În mişcări studenţeşti n-am intrat nici de fapt, nici de drept, întrucât Academia de Arte frumoase nu era considerată în cadrul Universităţii, ci ca o şcoală aparte. Deci pe noi de la Bellearte ne tratau ca fiind înafară de studenţii ce să se poată înscrie în centrul studenţesc Bucureşti. Am fost complet în afară de orice mişcare studenţească sau înscriere în vreo mişcare politică.

Vremea în Bucureşti

Am petrecut-o nelipsind de la şcoală niciodată. Bolnav încă n-am fost, ca să lipsesc pe pricina asta. Lucram la atelier foarte mult. Primăvara mergeam de la 5 dimineaţa şi mă întorceam la internatul Radu Vodă unde locuiam, seara la cină. Trei ani am stat la internat, ca să fie o garanţie pentru mine că nu mă ocup cu nici o pierdere de vreme. Pe-acolo mai veneau şi studenţi legionari care ne chemau cu ei. Nu m-am dus niciodată. Şcoala mă absorbea total şi n-aveam vreme de pierdut. (Bătaia din copilărie pentru a nu pierde vremea mă urmărea ca un înger păzitor.)

Studiam foarte mult. Timpul ce-mi mai rămânea liber acasă îl foloseam citind şi discutând teologie cu încă un coleg de-al meu care studia Conservatorul. Aşa s-a întâmplat că odată, plăcându-mi foarte mult scrierea mistică a sfântului Ioan Scărarul, am tradus-o în româneşte, în vreme de 5 luni. M-a ajutat foarte mult la încheierea convingerii mele de-a intra în călugărie.

În vremea aceea, mişcarea legionară era în toi şi se discuta de ea în toate părţile. Eu ca un independent de politic, nu mi-am găsit înclinaţie către mişcare. Apoi s-a întâmplat că nici nu m-a mai chemat nimeni. Singura mea participare a fost asta: când se întorceau din Spania, morţi, Moţa şi Marin, am ieşit cu colegi întâmplători prin curte până la trotuarul străzii „Calea Griviţei”, pe care trecea convoiul de la Gara de Nord spre Calea Victoriei. Căci Academia noastră era pe Calea Griviţei. Deci am privit o parte din convoi şi pe cei doi morţi. Atâta tot.

Colegi la şcoală am avut de toate soiurile şi neamurile. Aveam, la alţi profesori, pe unul Vulpescu; ăsta era comunist, purta cravată roşie, însă discuţii n-am avut împreună niciodată. Aveam coleg de clasă pe un evreu Iţhoc Steinberg – eram prieteni. Îi spuneam câteodată: Măi Steinberg, tu eşti evreu şi eu creştin, deci ar fi să fim unul împotriva altuia. Eu însă am să fiu mai bun ca tine şi tu n-ai să te poţi supăra pe mine, dacă în felul acesta te voi concura în viaţă.

Mai pe urmă, când am citit Biblia, am văzut că ultima misiune mondială e a evreilor, eventual a unei idei a evreilor.

Am terminat Belleartele cu bine, am făcut anul de practică, ce însă a fost mai scurt; am plecat, trimis de Mitropolitul Nicolae Bălan, în Sfântul Munte, ca să deprind călugăria de acolo. La plecare erau cele mai aspre cercetări ca nimeni din cei ce-au fost legionari vreodată să nu poată ieşi din ţară. Eu, neavând absolut nimic la activ, am obţinut paşaport de călătorie: în Europa „sans Russie”, de la Prefectura poliţiei din Sibiu.

Iar întrucât eram diacon, am obţinut şi încuviinţările speciale de la cele trei Patriarhii: a României, a Constantinopolului şi a Atenei, precum şi a celor două guverne: român şi grec, precum că n-am nimic suspect la activ, ci simpla chemare către desăvârşirea interioară prin meşteşugul călugăriei.

M-am întors în ţară la 8 iunie 1938. Ţin minte data pe aceea, că intrând în ţară prin Moraviţa am văzut drapelele româneşti, de acel 8 Iunie de odată.

De la data aceasta, până la Paştile anului viitor când am intrat în călugărie, mi-am adunat unelte de pictură, materiale, am mai învăţat la Chişinău cu nişte meşteri ruşi poleitura cu aur „cicanca”, şi alte lucruri trebuitoare unui atelier de pictură.

În Vinerea Izvorului după Paştile anului 1939, am fost tuns în călugărie primind numele Arsenie.

Un an m-am ocupat cu gospodăria, eram primul şi singurul călugăr la Mănăstirea Brâncoveanu – Sâmbăta de Sus jud. Făgăraş. De pictură nu-mi mai rămânea vreme. Al doilea an la fel. Până când m-am luat de grijă că am învăţat pictura degeaba. Se întâmplă în vremea asta că ne veneau oameni cu durerile lor şi evlavie la Mănăstire şi călugări. Mai intrase în călugărie Părintele Serafim Popescu. L-am rugat pe el să primească preoţia – eu simţindu-mă nevrednic. A primit-o. Aşa au început slujbele la Mănăstire după puteri.

Într-o iarnă, probabil prin 1941, ne trezim cu o avalanşă de oameni de toate vârstele şi treptele, năpădindu-mă să stau de vorbă cu ei despre necazurile lor. Aci m-am trezit să fac duhovnicie cu oamenii, deşi nu eram preot. Ştiam că tot ce păţesc oamenii, li se trage de pe urma greşelilor sau păcatelor. Aşa m-am văzut silit să primesc preoţia şi misiunea majoră a propovăduirii lui Hristos-Dumnezeu adevărat şi Om adevărat, precum şi a sfinţirii omului, ca să aibă pacea lui Dumnezeu în sine, absolut în orice împrejurări s-ar afla în viaţă. I-am învăţat să fie curaţi faţă de oameni şi faţă de Dumnezeu; să dea Cezarului ce e al Cezarului (ascultare cetăţenească, dajdie etc.) şi lui Dumnezeu ce e al lui Dumnezeu (cuget curat, suflet purificat şi trup curăţit de patimi).

Despre această învăţătură, martori îmi sunt toţi cei ce-au ascultat poveţele cele după Dumnezeu pe care li le-am dat: iubirea de Dumnezeu, iubirea de toţi oamenii, fără deosebire, şi viaţa curată, care fac cu putinţă reîntoarcerea noastră, a împlinitorilor, iarăşi în Împărăţia de obârşie, de unde ne-a trimis Dumnezeu spre scurtă cercare a cuminţeniei şi a iubirii noastre, pe pământ, în stadia şi arena vieţii.

Asta îmi este toată misiunea şi rostul pe pământ, pentru care m-a înzestrat cu daruri – deşi eu sunt nevrednic. Pentru asta sunt solicitat în toate părţile, ca să propovăduiesc iubirea lui Dumnezeu şi sfinţirea oamenilor prin iubire.

De alte gânduri şi rosturi sunt străin.

Ieromonahul Arsenie. – R. Vâlcii. 17 iulie 1945

”Dragostea lui Dumnezeu faţă de cel mai mare păcătos este mai mare decât dragostea celui mai mare sfânt faţă de Dumnezeu.” – Pr. Arsenie Boca

preluare de pe sursa: http://www.arsenieboca.ro/autobio/autobio.html

Contrafacerea satanică a Bibliei

Publicat de Daniel

Odată cu apariţia presei de tipar (circa 1455), a devenit posibilă ajungerea Bibliei şi la omul de rând; în felul acesta a devenit evident pentru Satana că el nu a putut ţine cuvântul lui Dumnezeu departe de oamenii obişnuiţi, aşa că, el a purces la folosirea celui de-al doilea instrument al strategiei sale de atac asupra cuvântului lui Dumnezeu, falsificarea!

Sfânta Scriptură, încă de la început, ne-a relevat modul prin care Satana a căutat să modifice Cuvântul Lui

Dumnezeu: Dumnezeu i-a poruncit lui Adam să nu mănânce din arborele cunoştinţei binelui şi răului:

Geneza 2:16 Domnul Dumnezeu a dat omului porunca aceasta: "Poţi să mănânci după plăcere din orice pom din grădină;

Geneza 2:17 dar din pomul cunoştinţei binelui şi răului să nu mănânci, căci în ziua în care vei mânca din el, vei muri negreşit."

În Geneza 3:1-5 şarpele l-a citat inexact pe Dumnezeu, schimbând astfel cuvintele Lui Dumnezeu!

Satana a păcălit-o pe Eva, să mănânce din copacul cunoştinţei binelui şi răului, întrebând-o dacă Dumnezeu i-a poruncit ei şi lui Adam să nu mănânce din niciun pom din grădină!

Când Eva răspunde, de asemenea inexact, ea spune şi că El a poruncit ca ei să nu atingă fructul, când de fapt Dumnezeu a interzis doar consumarea fructului respectiv şi nicidecum atingerea acestuia!

Dumnezeu i-a spus lui Adam că, dacă el va mânca din acel pom, "vei muri negreşit".

Imediat ce Satana a priceput că Eva era ignorantă cu privire la adevărul (înţelesul) cuvintelor Lui Dumnezeu, atunci a fost sigur că el ar putea s-o convingă pe Eva să nu-L asculte pe Dumnezeu, denaturând cu subtilitate interdicţia dată de Dumnezeu.

Satana a preluat avertismentul dat de Dumnezeu, adăugindu-şi şi cuvintele sale: "Hotărât că nu veţi muri".

Satana a spus aceasta pe un ton autoritar; şi suna aproape la fel cu ceea ce spusese Dumnezeu! Dar acel cuvânt ("nu" veţi muri) a falsificat Cuvântul lui Dumnezeu, impunând astfel cuvântul lui Satana ca venind de la Dumnezeu!

Rezultatul denaturarii, de către Satana, a cuvântului lui Dumnezeu a fost cea mai mare tragedie din istoria creaţiei: căderea lui Adam şi Eva, păcatul!

Geneza 3:1 Şarpele era mai şiret decât toate fiarele câmpului pe care le făcuse Domnul Dumnezeu. El a zis femeii: "Oare a zis Dumnezeu cu adevărat: "Să nu mâncaţi din toţi pomii din grădină?"

Geneza 3:2 Femeia a răspuns şarpelui: "Putem să mâncăm din rodul tuturor pomilor din grădină."

Geneza 3:3 Dar despre rodul pomului din mijlocul grădinii, Dumnezeu a zis: "Să nu mâncaţi din el, şi nici să nu vă atingeţi de el, ca să nu muriţi."

Geneza 3:4 Atunci şarpele a zis femeii: "Hotărât, că nu veţi muri:

Geneza 3:5 dar Dumnezeu ştie că, în ziua când veţi mânca din el, vi se vor deschide ochii, şi veţi fi ca Dumnezeu, cunoscând binele şi răul".

Cu vizibilă referire şi la modificarea satanică a cuvântul lui Dumnezeu, din gradina Edenului, Isus l-a mustrat pe Satan:
Luca 4:4 Isus i-a răspuns: "Este scris: Omul nu va trăi numai cu pâine, ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu."

La fel cum Satana a procedat în grădina Edenului, tot aşa şi acum, înearcă şi acum să producă confuzie printre oameni, cu privire la ceea ce Dumnezeu a spus, "Da, Dumnezeu a spus . . . ".

La data de 20 martie 1969, doctorul pediatru Lawrence Dunegan a asistat la o conferinţă susţinută la o întrunire a pediatrilor şi găzduită de Societatea de Pediatrie din Pittsburgh! La acea întrunire a luat cuvântul dr. Richard Day (decedat în 1989); la momentul respectivei conferinţe dr. Richard Day având calitatea de profesor de pediatrie al Şcolii Medicale din Mount Sinai, New York!

Anterior acestei funcţii, dr. Richard Day servise ca "Medical Director" al Federaţiei de Control a Natalităţii din America! Dr. Dunegan era un bun cunoscător al Dr. Richard Day, pe care l-a descris ca fiind un iniţiat al ordinului!

Dr. Dunegan nu a explicat despre ce "ordin" era vorba, dar din mesajul respectivei conferinţe, a fost clar că era vorba despre o foarte puternică societate secretă formată din servili sicofanţi (lingăi, delatori) înregimentaţi în serviciul Satanei. În timpul conferinţei, dr. Day a dezvăluit multe dintre planurile satanice prin care membrii ordinului au căzut de acord că ar putea schimba societatea creştină a SUA într-o societate păgână!

Una dintre strategii a fost introducerea de noi versiuni ale Bibliei. La vremea conferinţei respective, 1969, strategia respectivă fusese deja implementată!

Dr. Day precizase că succesul final al strategiei, depindea de implementarea sa, de atunci înainte, cu forţe sporite!

Dr. Dunegan explică:
"Un alt domeniu de discuţie a fost acela al religiei. Acest vorbitor este un ateu declarat. Şi Dr. Day a spus, "Religia nu este neapărat rea. O mulţime de oameni par să aibă nevoie de religie, cu misterele şi ritualurile ei - aşa că ei vor avea religie! Dar cele mai importante religii din ziua de azi trebuie să fie schimbate, deoarece acestea nu sunt compatibile cu schimbările ce vor veni. Vechiile religii trebuie să dispară! Mai ales Creştinismul! Odată ce biserica romano-catolică este înlăturată, restul creştinătăţii îi va urma cu uşurinţă! Apoi, o nouă religie va putea fi acceptată pentru a fi utilizată în întreaga lume. Aceasta va încorpora câte ceva de la toate din cele vechi pentru a face mai uşoară pentru oameni acceptarea sa, şi pentru ca oamenii să se simtă familiari cu ea. Majoritatea oamenilor nu va fi prea interesată de religie. Ei vor realiza că nu mai au nevoie de ea. Pentru atingerea acestui scop, Biblia va fi schimbată. Biblia va fi rescrisă pentru a se potrivi cu noua religie. Treptat, cuvintele cheie vor fi înlocuite cu noi cuvinte având diferite nuanţe de interpretare. Apoi, înţelesul rezultat din noul cuvânt poate fi aproapiat de acela al vechiului cuvânt -- iar cu trecerea timpului, alte nuanţe de înţelegere pot fi accentuate, şi apoi, treptat, alt cuvânt să îl înlocuiască pe precedent. "

Nu ştiu dacă m-am făcut înţeles. Dar ideea este că nu tot ceea ce este scris în Biblie trebuie rescris, ci doar cuvintele cheie trebuie schimbate cu alte cuvinte!

Şi varietatea de înţelesuri ataşate acelor cuvinte să poată fi folosită ca un instrument în schimbarea întregului mesaj al Bibliei şi, prin urmare, Biblia să devină acceptabilă - în conţinut - Noii Religii, adică un suport al acesteia! Majoritatea oamenilor nu vor cunoaşte diferenţa; şi acesta a fost unul din celelalte cazuri în care el (dr. Day) a spus: "cei câţiva care vor face diferenţa nu vor fi destui pentru ca lucrul acesta să conteze." (DR. LAWRENCE DUNEGAN, NEW ORDER OF BARBARIANS (1990; http://www.sweetliberty.org/nobarbarians1.htm ))

În conformitate cu cele înainte menţionate despre oculta conspiraţie, Satana şi lacheii săi au început a oferi oamenilor un întreg sortiment de diferite versiuni ale Bibliei, care schimbă şi răstălmăcesc cuvântul lui Dumnezeu.

Ieremia 23:36 Dar să nu mai ziceţi: ,O ameninţare a Domnului', căci cuvântul fiecăruia va fi o ameninţare pentru el, dacă veţi suci astfel cuvintele Dumnezeului Celui viu, cuvintele Domnului oştirilor, Dumnezeului nostru!

Versiunile de biblii contrafăcute sunt în esenţă versiuni romano-catolice! (G. A. RIPLINGER, NEW AGE BIBLE VERSIONS, p. 141-148 (1993).) Din păcate cei mai mulţi dintre aşa-zişii lideri ai bisericii de astăzi au acceptat contrafacerea bibliilor!

Iată o listă parţială cu biblii contrafăcute:

New International Version (NIV), Contemporary English Version (CEV), New Century Version (NCV), New World Translation (NWT), American Standard Version (ASV), New American Standard Bible (NASB), Revised Version (RV), Revised Standard Version (RSV), New Revised Standard Version (NRSV), Amplified Version (AMP), New King James Version (NKJV), 21st Century King James Version (KJ21), Third Millennium Bible (TMB), Douay-Rheims Version (DRV), Good News for Modern Man (GNB), Today’s English Version (TEV), Living Bible (LB), Darby Translation (DBY), Jerusalem Bible (JB), and New Jerusalem Bible (NJB).

Versiunea autorizată (King James) -în limba engleză - este o traducere Vechiului Testament Ebraic original (cel masoretic adică tradiţional) pe când noile versiuni - contrafăcute -ale Bibliei se sprijină pe un corupt şi inferior amestec de Septuaginta (Vechiul Testament în greacă), Pentateuh samaritean, manuscrise de la Marea Moartă, şi o varietate de alte transcrieri.

Septuaginta - coruptă - folosită astăzi a fost tradusă de Origen (185-254 A.D.), care a fost un unitarian evoluţionist.(GERARDUS D. BOUW, GEOCENTRICITY, p. 120 (1992).)

Origen credea în reîncarnare şi a negat existenţa iadului!

În prezent se ştie despre existenţa a aproximativ 4489 manuscrise greceşti ale Noului Testament.

Dintre acestea, 170 sunt fragmente de papirus datând din secolul 2 până în secolul 7! 212 sunt manuscrise importante datând din secolul 4 până în secolul 10! 2429 sunt manuscrise de importanţă redusă datate între secolele 9 şi 16! 1678 sunt manuale pentru lectură publică care conţin extrase din Noul Testament.(LES GARRETT, WHICH BIBLE CAN WE TRUST?, p. 82 (1982).)

Marea majoritate a acestor manuscrise este în acord cu ceea ce este cunoscut sub numele de Textus Receptus (texte primite).

Mai există şi o recentă descoperire a un mic fragment din cel mai timpuriu manuscris cunoscut al Noului Testament - şi care nu este cuprins în copiile de mai sus - , datat la 66 A.D. şi este în acord cu Textus Receptus.

Ediţia King James a Noului Testament se bazează pe traducerea din greacă a Textus Receptus, pe când noile traduceri (vezi versiunile de mai sus) se bazează pe un număr foarte mic de manuscrise dubioase, inclusiv pe textele romano-catolice Vaticanus şi Sinaiticus, şi alte câteva texte ale căror origini rămân un mister.

Manuscrisul Sinaiticus la care se adesea se fac referiri ca la prima literă a alfabetului ebraic, Aleph, este scris sub forma unui codex, pe pânză - Codex A! (SAMUEL C. GIPP, AN UNDERSTANDABLE HISTORY OF THE BIBLE, p. 70 (1987).)

Sinaiticus conţine multe falsuri, cum ar fi Toiagul lui Hermes (sau păstorul lui Hermes), Didahiile, şi o epistolă a lui Barnabás.

Sinaiticus a fost descoperit într-un coş de deşeuri la mănăstirea St. Catherine de pe muntele Sinai, în februarie 1859.

Sinaiticus este acoperit - la propriu - cu modificări, pe fiecare pagină, - însumând cel puţin zece revizuiri diferite ale textului. Modificările sunt evidente pentru oricine examinează acest manuscris! Cea mai mare parte a revizuirilor textului au fost făcute în secolele şase sau şapte.

Manuscrisul Vaticanus, ades menţionat ca Codex "B", elaborat în biblioteca Vaticanului, de aici şi numele. Vaticanus a fost prezentat prima dată la 1841, fiind neclar dacă transcrierea sa s-a făcut anterior acelei date! Un lucru este însă clar, şi anume că manuscrisul Vaticanus omite multe porţiuni din Scriptură, şi nu orice porţiuni: ci pe acelea care explică vital învăţătura creştină!

Vaticanus omite: Geneza 1:1 pînă la Geneza 46:28, Psalmii 106 până la 138, Matei 16:2-3, Romani 16:24, Epistolele lui Pavel, Apocalipsa şi tot conţinutul cărţii Evrei după versetul 9:14!

Nu ar trebui să fie surprinzător că Vaticanul a produs un manuscris care omite porţiuni din cartea Evrei - prezentându-le ca, complet inutile - şi ştergând capitolul 17 din Apocalipsa, care arată limpede că Roma este locul unde domneşte "Babilonul cel mare, mama curvelor şi spurcăciunilor pământului".

Observaţi că cele două manuscrise primare folosite pentru noile versiuni ale Biblie s-au aflat în grija şi custodia Bisericii Romano-Catolice.

Manuscrisele Vaticanus şi Sinaiticus, care însumează mai puţin de 1% din vechile manuscrise, diferă semnificativ de Textus Receptus (Textele Primite).

Vaticanus omite cel puţin 2877 de cuvinte; adaugă 536 de cuvinte; înlocuieşte 935 de cuvinte; transpune, schimbă ordinea a 2098 de cuvinte; şi modifică 1132 de cuvinte; ajungând la 7578 divergenţe verbale faţă de Textus Receptus! Sinaiticus este o şi mai mare contrafacere, având 9000 divergenţe faţă de Textus Receptus! (LES GARRETT, WHICH BIBLE CAN WE TRUST?, p. 151 (1982).)

John Burgon, Decan la Westminster, o supereminenţă a vremii , în tematica textelor de limbă greacă, a spus următoarele despre manuscrisele, Vaticanus şi Sianaiticus: "Impuritatea textului, etalată de către aceste codexuri nu este o chestiune de opinie, ci una de fapt. . . . Numai din evanghelii, Codex B (Vatican) lasă pe dinafară cuvinte sau propoziţii întregi, de nu mai puţin de 1491 de ori. Se păstrează urmele neglijenţei în transcrierea fiecărei pagini! Codex Sinaiticus abundă cu erori grave, la vedere, pînă la un grad neegalat până acum, dar din fericire neîntâlnit în documentele esenţiale, de prim rang! În multe cazuri, câte 10, 20, 30, 40 de cuvinte sunt abandonate cu foarte mare neglijenţă! Litere şi cuvinte, chiar fraze întregi, sunt adesea scrise de peste două ori începute şi imediat abandonate; în timp ce această gafă brută, prin care o propoziţie este omisă pentru că se dovedeşte a se termina cu aceleaşi cuvinte ca ale precedentei propoziţii, s-a produs de numai puţin de 115 ori pentru noul testament - versiune a respectivului Codex! (LES GARRETT, WHICH BIBLE CAN WE TRUST?, p. 151 (1982).)"

Manuscrisele Vaticanus şi Sinaiticus sunt atât de evident contrafăcute încât, Decanul Burgon a renunţat să explice acceptarea lor ca texte şcolare valide. El a concluzionat că aceste manuscrise au: " instituit o influenţă tiranică asupra imaginaţiei criticilor, cărora le este convenabil să vorbească despre acestea ca despre o superstiţie oarbă!" (LES GARRETT, WHICH BIBLE CAN WE TRUST?, p. 151 (1982).)

Iată evaluările decanului Burgon asupra noului text grec, pornind în mare măsură de la manuscrisele Vaticanus şi Sinaiticus, şi care stau la baza redactării noilor versiuni ale Bibliei: "Textul grecesc pe care ei (catolicii) l-au inventat se dovedeşte a fi contrafăcut în întregime. . . Acesta a fost scornit în mod deliberat... Textul grecesc subiacent... este un lucru complet nou, este un text complet artificial... Noul text grec este plin de erori de la început pînă la sfârşit... Ruşine să le fie celor mai incompetenţi dintre oameni care şi-au găsit într-un ceas rău o astfel de îndeletnicire, să falisifice Textul Grecesc Inspirat, original! Cine se va aventura să prevadă mulţimea de prostii care ar trebui urmate - în pseduo Textul Grecesc - dacă textul ar trebui să devină utilizabil?(21.G.A. RIPLINGER, NEW AGE BIBLE VERSIONS, p. 433 (1993), quoting DEAN BURGON, THE REVISION REVISED.)

Traducerea Bibliei în limba latină este numită Latina Vulgata. Ca o coincidenţă(?), biserica catolică se foloseşte de Jerome în următoarea substituţie: textul latin cunoscut astăzi ca fiind Latina Vulgata, este un text foarte diferit de Latina Vulgata tradiţională! Jerome a folosit textele corupte greceşti, din Alexandria, pe care le-a tradus în limba latină, astfel a adăugat Bibliei, 14 cărţi apocrife; biserica catolică a numit traducerea lui Jerome, Latina Vulgata! (22.SAMUEL C. GIPP, AN UNDERSTANDABLE HISTORY OF THE BIBLE, p. 82 (1987).)

Această contrafacere a Latinei Vulgata este textul oficial al bibliei pentru Biserica Catolică şi de asemenea a fost sursa folosită de către iezuitul Douay-Rheims pentru traducerea în limba engleză a bibliei. Cum s-a putut ca noile versiuni ale Bibliei să fie atât de corupte? Personalităţile din spatele noilor texte au o agendă ocultă.

Compilatorii şi translatorii noilor versiuni ale Bibliei nu sunt necreştini ci sunt anticreştini! Compilatorii textelor corupte şi folosite realmente pentru noile versiuni ale bibliei au fost Brooke Foss Westcott şi Fenton John Anthony Hort. Oficial, aceştia erau protestanţi, dar defacto ei erau romano-catolici!

Hort a negat infaibilitatea Sfintei Scripturi; el nega existenţa Satanei, nega pedeapsa divină şi nu credea în ispăşirea prin Cristos! (23.SAMUEL C. GIPP, AN UNDERSTANDABLE HISTORY OF THE BIBLE, p. 116-130 (1987).)

Cu toate acestea, Hort credea în Teoria Evoluţionismului a lui Darwin, credea în purgatoriu, şi de asemenea credea în regenerarea prin botez. (23.SAMUEL C. GIPP, AN UNDERSTANDABLE HISTORY OF THE BIBLE, p. 116-130 (1987).)

Hort ura Statele Unite ale Americii, el şi-ar fi dorit distrugerea acestui stat în timpul războiului civil, el fiind un comunist convins şi care ura toate valorile democraţiei!(Id. at 126-29.)

Westcott a avut aceleaşi convingeri. El, ca şi Hort, respingea autoritatea Sfintei Scripturi! El a văzut Creaţia din Geneza doar ca pe o alegorie. El nu credea în minunile înfăptuite de Isus! Cu toate acestea, Westcott credea în rugăciunile pentru morţi şi în închinarea şi venererarea Mariei! Politic vorbind, el a fost un socialist.(Id. 131-68).

Westcott şi Hort au practicat necromanţia, făcând parte dintr-o adunare numită "Breasla Spiritelor".(.Id. at p. 405.) Westcott a fondat şi un alt club pe care l-a numit "Hermes" (Id. at p. 400). În acord cu luciferianul H.P. Blavatsky, Hermes şi Lucifer sunt aceeaşi persoană. (.Id. 400)

Hort a caracterizat evangheliile lui Cristos ca fiind periculoase, pervertite, nocive şi confuze.(Id. 406).

Traducerile lui Westoctt şi Hort se bazează fundamental pe codex-urile Vaticanus şi Sinaiticus. Asistentul celor doi, în revizuirea Scripturii, a fost Dr. G. Vance un unitarian care, nega dumnezeirea lui Cristos, inspiraţia divină a Sfintelor Scripturi şi trinitatea - Isus Cristos, Dumnezeu Tatăl şi Sfântul Duh). (36.G.A. RIPLINGER, NEW AGE BIBLE VERSIONS, p. 432 (1993).)

Iezuitul romano-catolic, cardinalul Carlo Maria Martini, prelat în Milano, a fost editorul textului corupt al celor doi de mai sus. Martini a crezut în filozofia new-age potrivit căreia omul poate deveni Dumnezeu. Ţineţi minte că şi Satana a folosit aceeaşi minciună atunci când a îndemnat-o pe Eva să mănânce din fructul oprit: "veţi fi ca Dumnezeu" Geneza 3:5. În plus, noile versiuni ale bibliei folosesc o metodă de traducere cunoscută sub numele de "echivalenţă dinamică", în loc de echivalenţa formală, precisă - legată de însuşi conţinutul cuvintelor şi prezentă în versiunea autorizată a bibliei King James (AV King James), - Louis Segond în limba franceză reprezintă redări la fel de fidele ca AV King James.
Echivalenţa formală este o traducere cuvânt cu cuvânt, în timp ce echivalenţa dinamică este traducerea unei idei printr-o idee. Acela care face o traducere folosind echivalenţa dinamică, de fapt nu este un translator ci este mai degrabă un interpret. În concordanţă cu această stare de fapt, noilor versiuni ale Bibliei li s-ar potrivi mai exact titulatura de interpretări ale Bibliei şi nicidecum aceea de traduceri! Interpreţii prin dinamică echivalentă ai Bibliei au făcut adesea presupuneri nefondate în înţelegerea unor pasaje speciale ale Bibliei. În loc de a traduce ceea ce Dumnezeu a scris, ei şi-au strecurat, adeseori, propriile lor păreri, schimb astfel complet mesajul Scripturii. Unii dintre aceşti interpreţi au afişat dispreţ şi au provocat erori grave.

Prejudecăţile interpreţilor au cauzat astfel de modificări în noile versiuni de limbă engleză ale Bibliei încât acestea nu-şi mai găsesc nici un suport în textele inspirate ebraice sau greceşti!

De exemplu, echivalenţa dinamică a cauzat 6653 - în engleză - schimbări de cuvinte în NIV (New International Version), aproximativ 4000 de schimbări de cuvinte în NASB (New American Standard Bible) şi aproximativ 2000 de schimbări de cuvinte în NKJV (New King James Version), nici unul dintre aceste cuvinte neaflându-şi suport în textele greceşti sau ebraice inspirate. (40.G.A. RIPLINGER, BLIND GUIDES, p. 19.)

Aceste modificări ale cuvintelor reflectă subiectivitatea prejudecăţilor interpreţilor. Efectul rezultat din combinarea unor texte corupte (ca bază de traducere) şi utilizarea metodei echivalenţei dinamice pentru traducere a condus la faptul că NIV are mai puţin cu 64,098 cuvinte decât AV King James! (41.G.A. RIPLINGER, BLIND GUIDES, p. 19.); aceasta însumează 10% din Biblie!

Aceasta înseamnă că o biblie NIV ar avea cu 170 de pagini mai puţin decât un tipică, AV King James care are 1700 de pagini. Noile versiuni ale Bibliei sunt semnificativ diferite. Ele sunt produsul imaginaţiei interpreţilor care au aplicat propriile lor prejudecăţi pentru a denatura şi aşa coruptele texte pe care le-au folosit ca bază de traducere, pentru a-şi impune propriile idei. Acestea sunt biblii cu adevărat contrafăcute. Sfânta Biblie este un document legal elaborat de către însuşi Dumnezeu; el conţine Vechiul şi Noul Testament al Domnului Isus Cristos.

Un testament este o păstrare şi memorare a dorinţei unui testator; acesta are efect numai după decesul testatorului. Noul Testament, cu adevărat, este ultima dorinţă şi testamentul lui Isus Cristos! Evrei 9:15-17 "Şi tocmai de aceea este El Mijlocitorul unui legământ nou, pentru ca, prin moartea Lui pentru răscumpărarea din abaterile făptuite sub legământul dintîi, cei ce au fost chemaţi, să capete veşnica moştenire care le-a fost făgăduită.

Într-adevăr, acolo unde este un testament trebuie neapărat să aibă loc moartea celui ce l-a făcut. Pentru că un testament nu capătă putere decât după moarte. N-are nici o putere câtă vreme trăieşte cel ce l-a făcut."

Un testator este liber să-şi schimbe testamentul şi să adauge la acesta. Acest lucru l-a făcut şi Isus atunci când a adăugat Noul Testament, Vechiului Testament.

Evrei 7:22 " Prin chiar faptul acesta, El s-a făcut chezaşul unui legământ mai bun."

Aşadar doar testatorul are dreptul să modifice şi să adauge în testament.

Oricine ar adăuga sau schimbă ceva la un testament, afară de testator, nu ar face decât să producă un fals!

Când cineva încearcă să determine înţelesul unui testament, instanţele judecătoreşti vor încerca mereu să interpreteze care este dorinţa testatorului. Din acest motiv testamentul unei persoane este numit, dorinţă!

Dacă un testament va fi tradus dintr-o limbă în alta, pentru că moştenitorii sau curtea de judecată vorbesc o altă limbă, instanţa de judecată, întotdeauna, foloseşte "echivalenţa formală" - ca metodă de traducere - pentru că este foarte important ca moştenitorii să ştie exact ce a spus testatorul. În fapt, un traducător trebuie să depună un jurământ că va traduce cu fidelitate dorinţa testatorului. Este important ca să nu se permită traducătorului să afecteze mesajul scris al testatorului cu propriile sale prejudecăţi.

Dacă o instanţă a permis utilizarea echivalenţei dinamice în traducerea ultimei dorinţe şi a testamentului, atunci instanţa aceea nu va fi interpretat dorinţa defunctului ci pe aceea a translatorului!

Acelaşi lucru este valabil şi pentru Sfânta Scriptură, cu Vechiul şi Noul Testament al Dumnezeului Atotputernic! Ele sunt cele mai importante documente juridice scrise vreodată. Dumnezeul Atotputernic este Testatorul! El a scris ambele Testamente. Apoi tot El a creat şi limbile în care testamentele Sale să fie redactate! Tot El a creat şi limbile în care aceste testamente să fie traduse! El are puterea supranaturală de a controla întreg acest proces de la început și pînă la sfârșit.

2 Timotei 3:16 ”Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu și de folos ca să învețe, să mustre, să îndrepte...”

În plus, El a promis să vegheze prin puterea Sa la păstrarea Testamentelor Sale!

1 Petru 1:25 dar Cuvântul Domnului rămâne în veac. Şi acesta este Cuvântul, care v-a fost propovăduit prin Evanghelie.

Moștenitorii lui Isus Cristos sunt creștinii!

Romani 8:16 Însuşi Duhul adevereşte împreună cu duhul nostru că suntem copii ai lui Dumnezeu.

Romani 8:17 Şi, dacă suntem copii, suntem şi moştenitori: moştenitori ai lui Dumnezeu, şi împreună moştenitori cu Hristos, dacă suferim cu adevărat împreună cu El, ca să fim şi proslăviţi împreună cu El."

Pentru ca moștenitorii Lui Cristos să înțeleagă dorința Lui, ei trebuie să aibă o traducere fidelă a testamentului Său!

Dacă moștenitorii Lui încearcă să interpreteze voința Lui Dumnezeu, utilizând o traducere care nu redă cu acuratețe scopul Său, și în loc de aceasta exprimă scopurile translatorului, atunci ei nu vor mai putea stabili care este voia Lui Dumnezeu!

Un testament care a fost rescris și contrafăcut prin substituirea voinței altcuiva decât a testatorului, se consideră a fi un fals și o fraudă.

Avocații noilor versiuni ale Bibliei susțin faptul că învățăturile esențiale ale credinței creștine sunt prezente în noile biblii, chiar dacă ele au fost schimbate sau șterse din multe pasaje biblice.

James H. fiul, autorul cărții Noii Atenieni, compara logica de mai sus cu suținerea argumentului potrivit căruia, într-o intersecție de pe o stradă aglomerată ar trebui înlăturat indicatorul ”Stop” pentru că toate celelalte indicatoare ”Stop” din întregul orașul au rămas intacte.

Chiar dacă indicatorul respectiv conține un singur cuvânt, acel cuvânt este de o importanță critică pentru toți aceia care ajung într-o intersecție, la fel cum fiecare cuvânt din Sfânta Scriptură este de o importanță critică pentru acei care le citesc.

Dumnezeu a explicitat acest lucru, și anume că orice cuvânt din Sfânta Scriptură este cu adevărat important.
Luca 4:4 Isus i-a răspuns: "Este scris: Omul nu va trăi numai cu pâine, ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu."

”Întâmplător” respectivul verset din Luca 4:4, lipsește din noile versiuni ale Bibliei.

De exemplu, versiunea NASB a Bibliei omite a doua parte a pasajului respectiv:
”Isus i-a răspuns, ”Este scris: Omul nu va trăi numai cu pâine.”

Noile versiuni ale Bibliei lasă cititorul în ignoranță, așa cum din pasajul tocmai prezentat rezultă doar că omul poate trăi și cu altceva decât cu pîine!

Deuteronom 8:3 Astfel, te-a smerit, te-a lăsat să suferi de foame, şi te-a hrănit cu mană, pe care nici tu n-o cunoşteai şi nici părinţii tăi n-o cunoscuseră, ca să te înveţe că omul nu trăieşte numai cu pâine, ci cu orice lucru care iese din gura Domnului trăieşte omul.

Proverbe 30:5 Orice cuvânt al lui Dumnezeu este încercat. El este un scut pentru cei ce se încred în El.

Citiți pasajul din Galateni 3:16, în care Dumnezeu subliniază importanța fiecăruia dintre cuvintele Sale. În respectivul pasaj Dumnezeu explică importanța distincției dintre singularul cuvântului ”sămânță” și pluralul acestu cuvânt ”semințe”.

Galateni 3:16 Acum, făgăduinţele au fost făcute "lui Avraam şi seminţei lui". Nu zice: "Şi seminţelor" (ca şi cum ar fi vorba de mai multe); ci ca şi cum ar fi vorba numai de una: "Şi seminţei tale", adică Hristos.

Versiunea autorizată King James - AV
Geneza 22:18 Toate neamurile pământului vor fi binecuvântate în (seed) sămânţa ta, pentru că ai ascultat de porunca Mea!"

NIV foloseşte în loc de "seed" (sămânţă) cuvântul "offspring"....
Geneza 22:18 Toate neamurile pământului vor fi binecuvântate prin (offspring) descendenţii tăi, pentru că m-ai ascultat!"

Versiunea autorizată King James - AV
Geneza 17:7 Voi pune legământul Meu între Mine şi tine şi sămânţa ta după tine din neam în neam; acesta va fi un legământ veşnic, în puterea căruia, Eu voi fi Dumnezeul tău şi al seminţei tale după tine.

NIV
Geneza 17:7 Voi pune legământul Meu ca pe un legământ veşnic între mine şi descendenţii tăi, ai generaţiilor care vor veni, Eu voi fi Dumnezeul tău şi al descendenţilor tăi.

Versiunea autorizată King James - AV

Galateni 3:6 Tot aşa şi "Avraam a crezut pe Dumnezeu, şi credinţa aceasta i-a fost socotită ca neprihănire."

Galateni 3:7 Înţelegeţi şi voi dar, că fii ai lui Avraam sunt cei ce au credinţă.

Galateni 3:8 Scriptura, de asemenea, fiindcă prevedea că Dumnezeu va socoti neprihănite pe Neamuri, prin credinţă, a vestit mai dinainte lui Avraam această veste bună: "Toate neamurile vor fi binecuvântate în tine."

Galateni 3:9 Aşa că cei ce se bizuiesc pe credinţă, sunt binecuvântaţi împreună cu Avraam cel credincios.

Galateni 3:29 Şi dacă sunteţi ai lui Hristos, sunteţi "sămânţa" lui Avraam, moştenitori prin făgăduinţă.

Fără cuvântul exact, "sămânţă" (seed - în engleză şi nu offspring) înţelegerea voinţei Lui Dumnezeu poate fi compromisă, şi prin aceea că ar susţine false doctrine cum ar fi teoria pretribulaţionistă a răpirii. Conform teoriei pretribulaţioniste, Israelul trupesc este moştenitorul promisiunii Lui Dumnezeu; contrar cuvântului

Scripturii care face distincţie clară între carnea lui Avram şi credinţa lui Avram.

Tit 3:7 pentru ca, odată socotiţi neprihăniţi prin harul Lui, să ne facem, în nădejde, moştenitori ai vieţii veşnice.

Romani 9:6 Dar aceasta nu înseamnă că a rămas fără putere Cuvântul lui Dumnezeu. Căci nu toţi cei ce se coboară din Israel, sunt Israel;

Romani 9:7 şi, măcar că sunt sămânţa lui Avraam, nu toţi sunt copiii lui Avraam; ci este scris: "În Isaac vei avea o sămânţă, care-ţi va purta numele."

Romani 9:8 Aceasta înseamnă că nu copiii trupeşti sunt copii ai lui Dumnezeu; ci copiii făgăduinţei sunt socotiţi ca sămânţă.

Acesta a fost doar un exemplu despre cum o falsă doctrină poate fi susţinută prin modificarea unui singur cuvânt al Scripturii. Promotorii noilor versiuni de limbă engleză ale Bibliei susţin că acestea ar fi doar actualizări ale englezei arhaice din biblia King James. Ei au însă motive ascunse. Sfânta Scriptură este un document legal. Engleza din Biblia King James, nu este arhaică, este exactă, corectă şi clară. Folosirea ei are o importanţă perpetuă.(pag. 20 - explicaţii priv folosirea pronumelor în limba engleză)

Matei 5:18 Căci adevărat vă spun, câtă vreme nu va trece cerul şi pământul, nu va trece o iotă sau o frântură de slovă din Lege, înainte ca să se fi întâmplat toate lucrurile.

Matei 24:35 Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece.

Promotorii noilor versiuni ale Bibliei îl numesc pe Dumnezeu mincinos. Ei acreditează ideea că Dumnezeu nu-şi păstrează cuvintele. Dacă le ceri acestora să prezinte cuvântul lui Dumnezeu, ei vor spune că părţi din acestea s-au pierdut pentru totdeauna, dar ei pot să vină cu alte texte şi să încerce să te convingă că acelea ar fi cuvintele Lui Dumnezeu.

1 Petru 1:25 dar Cuvântul Domnului rămâne în veac. Şi acesta este Cuvântul, care v-a fost propovăduit prin Evanghelie.

Romani 3:4 Nicidecum! Dimpotrivă, Dumnezeu să fie găsit adevărat şi toţi oamenii să fie găsiţi mincinoşi, după cum este scris: "Ca să fii găsit neprihănit în cuvintele Tale, şi să ieşi biruitor când vei fi judecat."

S. Franklin Longsdon a fost desemnat de către Dewey Lockman - din partea Fundaţiei Lockman - să traseze liniile directoare ale noii traduceri a Bibliei, versiunea NASB;

Longsdon a pregătit liniile directoare, dar după mult studiu şi rugăciune, el i-a scris lui Lockman că versiunea NASB este teribil de greşită şi s-a dezis de versiunea NASB a Bibliei. (45.JAMES H. SON, THE NEW ATHENIANS, p. 96 (1992).)

Cea mai populară dintre noile versiuni ale Bibliei este NIV (New International Version).

Dr. Virginia Mollenkott, editorul de text pentru NIV, este o lesbiană recunoscută. Preşedintele comitetului NIV al Vechiului Testament, dr. Woudstra, era binecunoscut pentru simpatia şi interesul său pentru homosexualitate. Editorul şef al NIV susţinea că este o gravă eroare să crezi că trebuie să-l accepţi pe Isus ca Mântuitor pentru a fi născut din nou! De asemenea, el credea că textele biblice din care rezultă că Isus este Dumnezeu, sunt foarte puţine şi neclare. (47.G.A. RIPLINGER, NEW AGE BIBLE VERSIONS, p. 2 (1993).)

Rupert Murdoch deţine drepturile exclusive ale NIV. Acesta a fost un internaţionalist şi un pornograf recunoscut. (G. A. RIPLINGER, THE LANGUAGE OF THE KING JAMES BIBLE, p. 128 (1998).)

Revista Time, l-a caracterizat pe Murdoch ca fiind unul dintre cei mai puternici oameni din lume, pentru motivul că, acesta este deţinătorul unui imperiu media care include, Twentieth Century Fox, Fox Television, furnizori de televiziune prin cablu, sateliţi, şi ziare şi staţii de televiziune în întreaga Americă, Europa şi Asia.
Papa Ioan Paul al doilea l-a distins cu titlul de "Cavaler Comandor al Sfântului Grigore" pentru promovarea intereselor Bisericii Romano-Catolice.

......
În 1996, Papa Ioan Paul al doilea anunţa că evoluţionismul este compatibil cu creştinismul!

În realitate însă catolicismul este compatibil cu evoluţionismul şi nicidecum Cuvântul Scris al Evangheliei!
Versiunea AV King James (în acord cu Cornilescu în limba română)

1 Corinteni 15:45 De aceea este scris: "Omul dintâi Adam a fost făcut un suflet viu."

NIV
1 Corinteni 15:45 De aceea este scris: "Omul dintâi Adam a fost făcut o fiinţă vie."

Evoluţionismul este ireconciliabil şi antagonic cu creştinismul!

În 1998, mesajul papei suferă o schimbare, spunând că Evoluţionismul, singur, nu poate explica existenţa speciei umane. Cu toate acestea el nu a abandonat apologia lui pentru evoluţionism, darwinism.

Darwinismul nu numai că este contrar Cuvântului Lui Dumnezeu, dar nici nu se bazează pe ştiinţă cu adevărat; originea acestuia se află în credinţele păgâne. În conformitate cu legile stabilite ale ştiinţei, evoluţionimsul este o imposibilitate. Cea de-a doua lege a termodinamicii, cunoscută de asemenea ca legea entropiei, statuează că indiferent de orice, organic sau anorganic, totul conduce la o stare de dezordine, de descompunere. Teoria Evoluţionistă încalcă fără nici un fundament această a doua lege a termodinamicii, susţinând contrariul: şi anume că fiinţele au apărut prin evoluţie de la dezordine către ordine, de la simplu la complicat.
....
Evoluţionismul este sămânţa care a germinat în doctrinele socialiste şi comuniste.

Hitler, Lenin, Stalin şi Trotsky au fost adepţi ai teoriei evoluţionismului. Evoluţionismul a fost filozofia care a furnizat justificare pentru acţiunile lor politice şi pentru maniaca lor brutalitate. Dacă un creştin devine un adept al evoluţionismului, mai rămîne doar un pas foarte mic pentru ca acesta să devină şi un adept al comunismului. Dacă nu există nici un dătător de viaţă, atunci nu există nici un dătător de legi: prin urmare, omul nu datorează nimic nimănui, şi mai ales că nimic nu este nici corect şi nici greşit! În felul acesta, nimic nu este greşit intrinsec în a fura, a tortura, a ucide, chiar a ucide milioane de oameni.

Teoria evoluţionismului este fundamentată pe rasism! Pentru a înţelege miezul rasist al evoluţionismului trebuie să vedem ce înseamnă cuvântul "rasă": rasa este definită pur şi simplu ca un grup de persoane care au o descendenţă comună. (See Noah Webster, THE AMERICAN DICTIONARY OF THE ENGLISH LANGUAGE (1828); THE COMPACT EDITION OF THE OXFORD ENGLISH DICTIONARY, Oxford University Press, at 2400 (1979). See also, THE AMERICAN HERITAGE ILLUSTRATED ENCYCLOPEDIC DICTIONARY (1987)).

Cuvântul rasă nu este un concept biblic. În Biblie, Dumnezeu nu face diferenţieri între oameni în funcţie de "rasă" ci numai funcţie de limbi, familii, naţiuni şi popoare.

Geneza 10:5 De la ei se trag popoarele din ţările neamurilor de pe malul mării, după ţinuturile lor, după limba fiecăruia, după familiile lor, după seminţiile lor.

Geneza 10:20 Aceştia sunt fiii lui Ham, după familiile lor, după limbile lor, după ţările lor, după neamurile lor.

Geneza 10:31 Aceştia sunt fiii lui Sem, după familiile lor, după limbile lor, după ţările lor, după neamurile lor.

Apocalipsa 10:11 Apoi mi-au zis: "Trebuie să proroceşti din nou cu privire la multe noroade, neamuri, limbi şi împăraţi."

Înainte de anii 1800 e.n., rasele de oameni au fost, clasificate funcţie de naţionalitatea lor (de rasă germană, de rasă engleză, etcetera.) (CREATION, June-Aug. 1999, Vol. 21, No. 3, at 22.)

Popularitatea teoriei evoluţioniste a lui Charles Darwin, care a fost prima dată publicată în 1859, a impus-o pe aceasta ca criteriu de definire a rasei după aspectul fizic. Darwin spunea că negrii sunt cei mai apropiaţi de "maimuţele care au coborât din copaci" - în procesul evoluţiei.

Mai mult decât atât, dar umaniştii liberali au dorit să ascundă publicului titlul complet al cărţii lui Darwin privind evoluţionismul: "ORIGINEA SPECIILOR PRIN SELECŢIA NATURALĂ SAU CONSERVAREA RASELOR FAVORIZATE ÎN LUPTA PENTRU VIAŢĂ".

Iată câteva dintre vederile rasiste ale lui Darwin:

"Într-un viitor nu foarte îndepărtat, rasele civilizate de oameni vor extermina şi înlocui rasele sălbatice de oameni din întreaga lume. În vremea aceea antropomorfii coborâţi din copaci vor fi exterminaţi fără nici o îndoială. Breşa dintre om şi cel mai apropiat antropomorf va fi mai largă, şi va apărea în statele civilizate, cât mai multe sper, ca aceea dintre caucazian şi maimuţă şi nu ca aceea, mai îngustă, dintre negru sau australian şi gorilă! (Bobby O’Connor, The Racism of Evolution Theory, CHARLESTON GAZETTE, June 25, 1998 at P18. (Quoting CHARLES DARWIN, THE DESCENT OF MAN (1874)). See also Benno C. Schmidt, Principle and Prejudice: The Supreme Court and Race in the Progressive Era. Part 1: The Heyday of Jim Crow, 82 COLUM. L. REV. 444, 453 (1982).)

Rasista teorie a evoluţiei a lui Darwin este astăzi respinsă de ştiinţă!

Mulţi savanţi atenţionează că diferenţele fizice utilizate pentru a categorisi popoarele în funcţie de rasă (culoarea pielii, forma ochilor etcetera) sunt neînsemnate (doar un procent de .012 la sută de variaţii biologice umane) şi că genetic, toţi oamenii sunt la fel, distincţiile rasiale bazate pe aparenţa fizică neavând fundament biologic real.(Id.)

Profesorul de Epideomiologie Raj Bhopal, care este şeful Departamentului de Epideomiologie şi Sănătate Publică al Universităţii din Newcastle, a declarat pentru British Medical Journal:

"Oamenii sunt o singură specie: rasele nu sunt distincte biologic, nu există pic de variaţie genetică în compoziţia dintre grupuri separate din punct de vedere geografic, şi caracteristicile fizice distinctive sunt un rezultat al unui număr foarte mic de gene, care nu sunt legate de tipuri de comportament sau boli."(Raj Bhopal, Is Research Into Ethnicity and Health Racist, Unsound, or Important to Science?,)

În afară de asta, o mulţime de oameni de ştiinţă, incluzând geneticieni şi antropologi şi care s-au întrunit la o convenţie a Asociaţiei Americane pentru Progresul Ştiinţei, au declarat că toată noţiunea de rasă, bazată pe culoarea pielii, pe tipul de păr, este doar o construcţie socială care nu are nimic a face cu arhetipul genetic uman...

Aşadar, în timp ce unii nu precupeţesc nici un efort în a clasifica şi reclasifica rasele, oamenii de ştiinţă spun că, rasa este un modalitate artificială, nefundamentată legic, de a categorisi omenirea şi că nu are nimic a face cu arhetipul uman, cu ADN-ul! (Jim Dawson, ‘Race’ is Social Notion With No Base in Biology, Genetics, Scientists Say, STAR TRIBUNE (Minneapolis, MN), February 20, 1995, at 6A.)

Oamenii de ştiinţă susţin că, conceptul "rasă" este o interpretare eronată, şi anume aceea de a eticheta persoanele după diferite caracteristici fizice, ca fiind "rase" diferite. Pentru că distincţia rasială este arbitrară, nu există nici un standard al categoriilor de rasă; mai mult decât atât, etichetele vizând "rasele" se schimbă cu regularitate. De exemplu, în SUA, cel mai recent trend de categorisire a raselor a fost acela al provenienţei lor naţionale sau geografice, cum ar fi: Afro-American, Latino-American, etcetera.

În procesul Saint Francis College et al. v. Al-Khazraji, Aka Allan, intentat - pe motiv de discrimare rasială - de către un american de origine irakiană, Curtea Supremă de Justiţie a SUA, examinând dicţionare şi enciclopedii începând cu anii 1800, a descoperit că teoria clasificărilor rasiale a suferit schimbări esenţiale în permanenţă.

Nu începuse secolul 20 când dicţionarele defineau rasele cu referire la aparenţele fizice, clasificându-le ca: Mongoloidă, Caucaziană, şi Negroidă. Curtea Supremă de Justiţie a SUA a recunoscut lipsa de autoritate ştiinţifică pentru clasificările moderne ale raselor şi a găsit că aceste clasificări sunt inadecvate, şi au fost interzise.

Curtea Supremă de Justiţie a SUA, în respectivul proces, a declarat:

"Există o înţelegre comună a faptului că există trei mari rase umane: Caucaziană, Mongoloidă, şi Negroidă. Cu toate acestea, mulţi antropologi şi biologi moderni, critică clasificarea rasială ca fiind arbitrară şi insuficientă pentru înţelegerea complexităţii fiinţei umane. Se afirmă că nu există populaţii omogene genetic şi nici trăsăturile fizice nu sunt discontinue între populaţii; prin urmare, o populaţie poate fi descrisă doar în termeni de trăsături variind frecvent. Trăsăturile alese în genere pentru a clasifica o rasă, au fost judecate ca fiind insignifiante biologic. S-a observat că diferenţele între indivizi de aceeaşi "rasă" sunt adeseori mai mari decât acelea de "mediu", dintre indivizii aparţinând altor "rase". Aceste observaţii precum şi altele i-au condus pe unii savanţi, dar nu pe toţi, să concluzioneze că clasificările rasiale sunt în cea mai mare parte a lor socio-politice, şi nicidecum de natură biologică. S. Molnar, Human Variation, (2d ed. 1983)S. Gould, The Mismeasure of Man (1981); M Banton & J. Harwood, The Race Concept (1975); A. Montagu, Man’s Most Dangerous Myth (1974); A. Montagu, Statement on Race (3d ed. 1972); Science and the Concept of Race (M. Mead, T. Dobzhansky, E. Tobach, & R. Light eds. 1968; A. Montagu, The Concept of Race (1964); R. Benedict, Race and Racism (1942); Littlefield, Lieberman, & Reynods, Redefining Race: The Potential Demise of a Concept in Physical Anthropology, 23 Current Anthropology 641 (1982);

Biological Aspects of Race, 17 Int’l Soc. Sci. J. 71 (1965); Washburn, The Study of Race, 65 American Anthropologist 521 (1963)."

Faptele apostolilor 17:26 El a făcut ca toţi oamenii, ieşiţi dintr-unul singur, să locuiască pe toată faţa pământului;

Distincţiile rasiale sunt contrare Cuvântului Lui Dumnezeu:

Ioan 7:24 Nu judecaţi după înfăţişare, ci judecaţi după dreptate."

1 Samuel 16:7 Şi Domnul a zis lui Samuel: "Nu te uita la înfăţişarea şi înălţimea staturii lui, căci l-am lepădat. Domnul nu se uită la ce se uită omul; omul se uită la ceea ce izbeşte ochii, dar Domnul se uită la inimă."

Creştinii trebuie să înţeleagă că războiul lor nu este unul al cărnii, unde se fac distincţii între rase de oameni aşa cum sunt definite de către sistemul idolatru al lumii păgâne!

Efeseni 6:12 Căci noi n-avem de luptat împotriva cărnii şi sângelui, ci împotriva căpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii care sunt în locurile cereşti.

2 Corinteni 10:3 Măcar că trăim în firea pământească, totuşi nu ne luptăm călăuziţi de firea pământească.

2 Corinteni 10:4 Căci armele cu care ne luptăm noi, nu sunt supuse firii pământeşti, ci sunt puternice, întărite de Dumnezeu ca să surpe întăriturile.

2 Corinteni 10:5 Noi răsturnăm izvodirile minţii şi orice înălţime, care se ridică împotriva cunoştinţei lui Dumnezeu; şi orice gând îl facem rob ascultării de Hristos.

2 Corinteni 10:6 Îndată ce se va săvârşi ascultarea aceasta din partea voastră, suntem gata să pedepsim orice neascultare.

2 Corinteni 10:7 La înfăţişare vă uitaţi? Dacă cineva crede că "este al lui Hristos", să aibă în vedere că, după cum el este al lui Hristos, tot aşa suntem şi noi.

A judeca oamenii după aspectul lor exterior este un punct de vedere păgân. Un creştin, dimpotrivă, fiind îmbibiat cu Duhul Sfânt nu judecă o persoană prin prisma culorii pielii sau a aspectului fizic exterior. Un creştin judecă cu mintea Lui Isus Cristos:

1 Corinteni 2:14 Dar omul firesc nu primeşte lucrurile Duhului lui Dumnezeu, căci, pentru el, sunt o nebunie; şi nici nu le poate înţelege, pentru că trebuie judecate duhovniceşte.

1 Corinteni 2:15 Omul duhovnicesc, dimpotrivă, poate să judece totul, şi el însuşi nu poate fi judecat de nimeni.

1 Corinteni 2:16 Căci "cine a cunoscut gândul Domnului, ca să-I poată da învăţătură?" Noi însă avem gândul lui Hristos.

Rasismul este o vrăjmăşie împotriva Lui Dumnezeu:

Romani 8:5 În adevăr, cei ce trăiesc după îndemnurile firii pământeşti, umblă după lucrurile firii pământeşti; pe când cei ce trăiesc după îndemnurile Duhului, umblă după lucrurile Duhului.

Romani 8:6 Şi umblarea după lucrurile firii pământeşti, este moarte, pe când umblarea după lucrurile Duhului este viaţă şi pace.

Romani 8:7 Fiindcă umblarea după lucrurile firii pământeşti este vrăjmăşie împotriva lui Dumnezeu, căci, ea nu se supune Legii lui Dumnezeu, şi nici nu poate să se supună.

Romani 8:8 Deci, cei ce sunt pământeşti, nu pot să placă lui Dumnezeu.

Romani 8:9 Voi însă nu mai sunteţi pământeşti, ci duhovniceşti, dacă Duhul lui Dumnezeu locuieşte în adevăr în voi. Dacă n-are cineva Duhul lui Hristos, nu este al Lui.

Pe cine am găsit noi în mijlocul acestui atac împotriva omului şi a Lui Dumnezeu? Pe nimeni altcineva decât Miliţia Papei, Iezuiţii! Falsul "Piltdown Man" i-a determinat pe mulţi intelectuali să accepte evoluţionismul ca programă în şcoli. În anul 1913, "Piltdown Man" a fost declarat ca ca o evidenţă clară a tranziţiei dintre om şi maimuţă! Timp de 40 de ani a fost expus ca o dovadă a evoluţionismului, pînă în anul 1953 când s-a dovedit a fi un fals! S-a dovedit ştiinţific că atât craniul cât şi dinţii omului de Piltdown aparţineau unui orangutan; dinţii din falcă ai acestuia fiind prezentaţi a fi din mandibulă, pentru a justifica o oarece asemănare cu conformaţia dentară umană. Oasele şi dinţii "omului de Piltdown" au fost tratate chimic pentru a le conferi un aspect preistoric. Apoi, oasele cu pricina au fost "plantate" în aşa-zisul sit un au fost descoperite "dovezile" respectivei verigi dintre om şi maimuţă!

A rămas o puternică convingere printre cei care au investigat problema că preotul iezuit Pierre Teilhard de Chardin a fost acela care a scornit această păcăleală! Dr. Kenneth Oakley, savantul care anterior lucrase şi pentru British Museum, a declarat că în anul 1954 primise o scrisoare din care reieşea că Teilhard lucrase mână în mână cu Charles Dawson, la realizarea escrocheriei "Piltdown Man".(Norman Hammond, Archaeology Correspondent, Expert Views Differ on Jesuit's Role in the Piltdown Man forgery, London Times, July 15, 1980,

http://www.clarku.edu/~piltdown/map_prim_suspects/Teilhard_de_Chardin/Chardin_Prosecution/expertsdiffer.html (website address current as of February 28, 2005).)

preluare de pe sursa: http://avertizari.blogspot.com/2010/05/contrafacerea-satanica-bibliei.html

Sfatul dracilor – CUM INSEALA DIAVOLUL PE OM

Citez din articolul CUM ÎNSEALĂ DIAVOLUL PE OM:

În cele ce urmează, vom vorbi despre sfatul dracilor; cum îi învată dracii pe oameni sa amâne pocainta.
Era un calugar pustnic, ascet mare în pustie în partile Alexandriei, cu numele Ilarion, mare sihastru. Avea aproape o suta de ani.

S-a rugat lui Dumnezeu câtiva ani de zile: “Doamne, sa-mi arati mie care este sfatul dracilor cu care ei câstiga cele mai multe suflete pentru împaratia iadului! Care-i mestesugul lor si metoda de a-i întoarce pe oameni de la calea cea buna, pentru a-i face robi pacatului, si a-i duce în iad. Cum câstiga ei mai multe suflete pentru iad, decât îngerii pazitori pentru împaratia cerului?” S-a rugat parintele un an, doi, trei si nu i-a raspuns Dumnezeu.

Într-o noapte, stând el la rugaciune, în puterea noptii fiind, afara era luna ca ziua, aude un glas: “Avva Ilarioane!” “Ce este, Doamne?” “Ia Sfânta Cruce în mâna, ia toiagul tau, fa semnul Sfintei Cruci, iesi din chilie si mergi pâna în poiana din apropiere si, când vei ajunge în poiana, stai lânga un copac, acolo. Dar sa nu te temi de ce vei vedea! Stai acolo si uita-te în mijlocul poienii pâna voi veni”.

El, când a auzit ca l-a învatat sa se înarmeze cu semnul Sfintei Cruci, a cunoscut ca este de la Dumnezeu chemarea. S-a dus batrânul, zicând în minte rugaciuni, si a ajuns în poiana. Era liniste mare; nu batea vântul în noaptea aceea. Numai luna si stelele se vedeau. S-a dus batrânul calugar lânga un copac si statea luând aminte.

Deodata, vede ca în mijlocul poienii apare un jilt, un tron împaratesc. Parca era de fulgere, ca para focului.

Întâi scaunul a aparut si s-a minunat. Dupa aceea vede ca vine satana si se asaza pe scaun. Avea umerii ca nicovala. Pielea lui era ca cerneala, cu peri ca de urs, cu gheare puternice. Avea o coroana facuta numai din serpi, si tinea în mâna un toiag în chip de balaur.

Când l-a vazut, s-a însemnat cu semnul Sfintei Cruci. Satana s-a asezat pe scaunul acela si a batut de trei ori din palme. Când a batut, s-a umplut vazduhul de cete dracesti. Polcuri de draci, mii si milioane. Unii, care pareau sa fie cei mai mari, boieri de-ai iadului, stateau aproape de el. Altii, deasupra padurii si altii, prin vazduh; cât vedeai, numai cete dracesti.


Când a vazut calugarul atâta amar de iad acolo si atâtia diavoli, si-a adus aminte de cuvântul din chilie, care i-a zis “sa nu te temi”, s-a înarmat cu semnul Sfintei Cruci si statea atent.

Atunci, dupa ce s-au adunat cat nisipul marii, în toate partile nu se vedeau decât cete de diavoli, s-a sculat satana în picioare si a zis:

- V-am adunat în noaptea asta, în miezul noptii aici, ca vreau sa fac un examen cu voi. Trebuie sa dati un examen greu. Stiti voi de ce v-am chemat?

Si a zis unul:

- Stapâne, nu stim!

- Iata de ce v-am chemat aici. Sa iasa la raport fiecare din voi, care stie cel mai bun mestesug de a însela oamenii si a-i aduce în împaratia mea. Si sa-mi arate cum înseala el lumea si cum îl prosteste pe om si-l înseala de-l aduce la munca cea vesnica si la împaratia noastra. Care-i metoda, care-i mestesugul vostru, ca voi în toata lumea, aceasta treaba aveti, sa înselati sufletele oamenilor? Sa va vad cât de iscusiti sunteti voi în a însela sufletele oamenilor!

Cel ce ma loveste în gândire, daca are sa-mi spuna un sfat cum înseala lumea asa cum gândesc eu, iata îi voi da sa conduca trei minute iadul, îl voi pune împarat trei minute în locul meu, si-l voi face mare general peste ceilalti.

Atunci a iesit unul din multime si a zis:

- Sa traiesti, întunecimea ta! Am venit sa dau raport, cum însel eu pe oameni!

- Ei, sa vedem! – Eu, zice el, îi spun omului asa: “Mai omule, mai du-te la biserica, mai posteste, mai roaga-te, mai fa chiar si milostenie, si alte fapte bune. Mai, dar nici cu dracul nu te strica! Mai du-te la restaurant, mai mergi la crâsma, la jocuri, la petreceri, la jocuri de noroc, ca si cu lumea asta sa te mai veselesti!”

Cu aceasta metoda am înselat pe foarte multi. Le dau în gând, ca alta putere n-am! Din iad alta putere nu ni s-a dat noua. Îngerii din rai au putere de la Dumnezeu numai sa-i dea în gând omului sa faca bine. Noi avem putere numai sa-i dam în gând omului sa faca rau. Da ca sa-l silim, nu putem, ca omul are de sine stapânirea lui data de Dumnezeu. Nu putem cu sila sa-l facem sa pacatuiasca; numai daca-i prost si ne asculta ce-i dam în gând.

Si asa am amagit pe foarte multi. Când ies de la biserica, unii se opresc la cârciuma. Acolo fiecare se întâneste cu neamuri, cu prieteni. Mai ia o tuica, mai ia un pahar; unul mai ia o tigara, mai vine un lautar sa-i mai cânte. Din cauza asta omul s-a împiedicat, nu i-a mai folosit nimic ca a fost dimineata la biserica, caci seara s-a întors de la slujba noastra. Si tot asa fac cu fiecare.

Si a întrebat satana:

- Pe multi ai înselat?

- Sa traiesti, întunecimea ta, pe multi!

- Ai înselat pe cei mai prosti decât tine, dar n-ai facut nici o isprava.

- De ce, întunecimea ta? – Tu îi spui omului sa mai mearga si la biserica, sa mai mearga si la cârciuma, sa mearga si la petreceri, sa se mai roage, pe urma sa mearga la distractii nepermise, dar Hristos îi spune în Evanghelie: Nimeni nu poate sluji la doi domni! adica si mie si Lui.

L-ai îndemnat tu, poate omul n-a fost pregatit sufleteste si se duce de câteva ori, dar dupa o vreme vine îngerul si-i da în gând: “Mai omule, nu poti umbla pe doua carari; ori cu dracul, ori cu Dumnezeu”. Si omul, fiind certat de frica de Dumnezeu, se lasa. “Mai, ma tin de una, ca nu este mântuire umblând pe doua cai!”

- Ai patit asa?

- Am patit si asa!

- Vezi! Ti-am spus eu ca tu ai înselat pe cei mai prosti decât tine. Deci sa stii ca n-ai raspuns bine.

Si a chemat pe un comandant, de acei mari, un capitan si i-a zis:

- Ia-l în spate, du-l în adunare si da-i zece toiege la spinare si sa-l trimiti în fundul iadului ca-i prost!

L-a batut, în loc sa-i multumeasca! Nu i-a placut sfatul lui. Cauta altul mai bun.
Iese altul la raport:

- Sa traiesti, întunecimea ta! Daca nu te-oi multumi eu, altul nu te multumeste.

- Sa te vad, viteazule! Cum te cheama?

- Scarabuta ma cheama.

- Cum înseli tu pe oameni?

- Iata cum, maria ta. Eu îi spun omului asa: Mai omule, nu este Dumnezeu, nu este drac, nu este înger, nu este iad, nu este rai, nu este munca vesnica, nu este slava vesnica, totul este aici în lumea asta! Daca ai ce mânca si ce bea si ai femei si bani multi, daca ai cinste de la oameni, casa si bogatii multe, aici este raiul. Si daca n-ai, aici este iadul. Deci atâta-i, cât îi omul pe lumea asta.

- Si ai înselat multi?

- Multi am înselat!

- Si tu ai înselat pe cei mai prosti decât tine. Stiu eu ca ai înselat, dar pe cei prosti, ca pe cei ce stiu Scripturile nu poti sa-i înseli. Pentru ca Scriptura îi spune omului ca este Dumnezeu, ca este drac, ca este înger, este iad, este rai, este munca vesnica, este pedeapsa pentru pacat, este rasplata pentru fapta buna în ceruri. Scriptura este plina de acest fel de învataturi si cei care o citesc, nu te cred pe tine.

Ba si mai mult. Dumnezeu, când l-a sadit pe om a pus în sufletul si trupul lui simtirea de Dumnezeu. Cât de pagân ar fi cineva, simte ca este o putere nevazuta în sufletul lui si aceasta este constiinta. Constiinta îl mustra când face rau si-l bucura când face bine. Si glasul constiintei nu poate fi un reflex al materiei, ceva material, ca-i de natura nevazuta.

Constiinta este glasul lui Dumnezeu în om si, îndata ce a gretit, îl mustra: “De ce ai facut asa? Poate sa nu-l mustre nimeni când face pacatul. Oricând greseste, aceasta lege pusa de Dumnezeu lui Adam întâi, numita si legea firii sau a constiintei, îl mustra imediat.

Uneori asa de tare în mustra, daca este pacatul mare, încât îl da aproape în deznadejde. Se împlinelte atunci cuvântul care spune în psalmi: Întru mustrari pentru faradelege ai pedepsit pe om si ai subtiat ca pânza de paianjen sufletul sau (Psalm 38, 14-15). Adica se subtie nadejdea ca pânza unui paianjen si, de mare mustrare de cuget, mai ca-si pierde nadejdea.

Constiinta, daca se pateaza cu multe pacate, asa de tare îl mustra pe om uneori, ca se face lui aceasta mustrare chinuirea chinuirilor. Din cauza constiintei nici nu poate mânca bine, nici nu mai poate dormi, nici pace nu mai are, nici nu se poate ruga. Constiinta roade, roade ca si cariul în lemn. “De ce ai facut si de ce ai mâniat pe Dumnezeu cu asemenea pacate?”

Deci, degeaba îi spui tu ca nu-i Dumnezeu, caci constiinta îi spune si, dupa constiinta, îi spune si Scriptura. Tu zici ca-l înveti pe om ca nu-i Dumnezeu, ca nu-i drac, ca nu-i înger, ca nu-i iad, ca nu-i rai, dar constiinta îi spune ca este si Scriptura este plina de marturii din care se arata ca exista Dumnezeu, ca este înger, este munca vesnica, este slava vesnica. Deci si tu – i-a zis satana la acel cu raportul, care se lauda ca prin acest sfat înseala multa lume – esti prost si nu aduci mare aport pentru împaratia iadului; nu aduci mare folos!

Asa a patit si acest drac care a venit cu al doilea raport înaintea satanei, cum a patit si cel dintâi care se lauda ca a facut mare isprava. Adica în loc sa-l laude, sa-l faca mai mare peste multe cete de draci, l-a batut si cu rusine l-a trimis în fundul iadului, ca-i prost si nu stie sa însele pe oameni.

A înselat, dar a înselat prea putin si prea putine suflete a dus la iad! A patit si acest diavol ca si cel dintâi care învata pe om sa mearga si la biserica si la crâsma si sa faca si de-ale lui Dumnezeu ti de-ale satanei. Deci si acesta a iesit rau.

Si acum dintre cetele dracilor care erau de fata a chemat pe altul la raport. Si era o tacere între polcurile dracilor, ca erau milioane de demoni în jurul padurii si a poienii aceleia, si nu iesea nici unul, ca se temeau ca vor pati ce au patit ceilalti, ca, în loc de lauda, îi bate si îi trimite în fundul iadului.

Satana statea pe scaun si astepta sa mai iasa vreo unul la raport, zicând:

- Daca cel ce iese a treia oara, ma loveste în gândire, adica îmi spune un plan de a câstiga suflete pentru împaratia iadului, mai bun decât al celor doi care mi-au dat raportul mai înainte, atunci eu pe acela îl voi face general peste multe ostiri dracesti si-l voi pune sa stea pe scaunul meu de împarat al iadului trei minute.

Dupa ce-a zis satana asa, din polcurile cele nenumarate de draci n-a vrut sa mai iasa nimeni, pentru ca se temeau sa nu pateasca ce au patit ceilalti doi, care au raportat mai înainte si nu i-a placut lui.

Totusi dupa un timp iese unul ghebos, cu patru rânduri de coarne, un picior de rata, unul era de cal. Avea semnele iadului pe fruntea lui, coada era lunga, de nu stiu câti metri în urma. Si când a iesit, s-a dus înaintea satanei, cum statea pe scaun acolo în mijlocul poienii, si i-a spus:

- Sa traiesti, întunecimea ta! Satana îl întreaba:

- Cum te cheama?

- Sarsaila, ma cheama!

- Ehei, te vad batrân si grebanos. Mi se pare ca stii tu ceva mestesuguri de a însela suflete, sa le aduci la împaratia mea. Sarsaila a spus:

- Nici întunecimea ta nu stii ce stiu eu!

- Sa te vad! Mi se pare ca esti mare mester de a câstiga suflete.

- Nici tu nu stii ce stiu eu! Eu am un mestesug, ca am îmbatrânit în lupta cu sufletele oamenilor de atâtea mii de ani, prin care multe suflete duc la iad. Cum cad primavara fulgii de zapada, asa cobor suflete în iad în fiecare zi.

- Si cum ai reusit sa aduci atâtea suflete la împaratia mea?

- Eu n-am sa spun nici ca diavolul cel dintâi, care a iesit la raport, pentru ca se întâmpla cum ai zis întunecimea ta. Omul stie ca nu poate sluji la doi domni si îndata îl câstiga îngerul de partea lui. Dar, nici n-am sa-i spun omului, ca celalalt prost, ca nu-i Dumnezeu, nu-i drac, nu-i înger, nu-i iad, nu-i rai. Nu! Pentru ca Scriptura spune ca este si Dumnezeu si drac si înger si iad.

Eu atât îi spun omului: “Mai omule, este Dumnezeu, este drac, este înger, este munca vesnica pentru pacat si slava vesnica pentru fapta buna, dar mai ai vreme! Esti prost? Chiar de azi începi fapta buna?”

Daca-i copil îi spun: “Mai baiete, tu de acum ai de trait! Vine tineretea, trebuie sa te casatoresti, trebuie sa petreci în lume! Nu cumva sa-ti pierzi tineretea asa degeaba, doar viata trebuie traita!”

Iar daca-i tânar îi spun: “Dupa ce te vei casatori si îti vei face o gospodarie, dupa aceea ai sa începi fapta buna. Acum manânca, bea, distreaza-te, fa toate rautatile, ca doar esti tânar. Te va ierta Dumnezeu, ca El stie neputinta omului. Pentru pocainta mai lasa pe mâine, lasa pe poimâine, lasa pe la anul, mai încolo!”

Îl învat pe om sa amâne pocainta de azi pe mâine, de mâine pe poimâine! “Ce milostenie vrei sa faci acum? Taci din gura! Te pocaiesti aproape de moarte! Vrei sa postesti acum, sa-ti cheltuiesti sanatatea trupului? Lasa la batrânete, ca postul este pentru cei batrâni! Vrei sa te rogi? Sa pierzi tu atâtea ceasuri rugându-te lui Dumnezeu? Apoi acum ai treaba. Iata, ai sa cresti copii, ai de facut casa si zestre la fete, ai de însurat si maritat. Ai atâtea!”

Si-l încurc cu grijile vietii si tot îi spun: “Lasa pe alta data”. Cand vine îngerul si-i spune: “Mai, omule, fa un praznic pentru morti!” Eu îi spun: “Dar esti prost? Acum ai de îmbracat copiii, ai de facut nunta, ai de facut cutare!” Îngerul vine si-i spune: “Mai, omule, ia începe a posti posturile de peste an, miercurea si vinerea!” Eu îi spun: “Nu posti ca îti pierzi sanatatea! Tu trebuie sa muncesti, sa aduni averi, ai de crescut copii!”

Sau vine îngerul si-i spune: “Mai omule, spovedeste-te si lasa pacatul, lasa desfrâul, lasa betia, lasa tutunul, lasa înjuraturile!” “Ei, dar de pe acum? Mai încolo, aproape de moarte, m-oi spovedi la un preot, ma va dezlega si gata. Doar cartea spune sa te apuce sfârsitul cel bun, dar pâna atunci poti petrece asa!”

Cu aceasta ma asculta toti, zice diavolul, si fapta buna tot o amâna de azi pe mâine.

Sfânta Scriptura spune altfel. Duhul Sfânt îi trezeste pe oameni, zicând: Astazi de veti auzi glasul Lui, sa nu va învârtosati inimile voastre (Evrei 37,8). Si cum am spus, glasul lui Dumnezeu în om este constiinta, care-l mustra pentru pacat si-i spune: “Omule, paraseste pacatul! Lasa-te de furat, lasa-te de curvit, lasa-te de înjurat, lasa-te de betie, lasa-te de fumat, lasa-te de lucruri rele, de zavistie, de pizma, de cearta”. Dumnezeu îi porunceste azi, iar noi îi spunem lui: “Nu astazi, ci mâine, poimâine, la batrânete!”

Si-i zicem asa: “Da-mi mie ziua de azi si tu ia-o pe cea de mâine!” Si asa, zice, este pacatul la om cum, ai lua un cui mare si cu o barda începi a-l bate într-un lemn de stejar uscat. Daca-i dai un ciocan, dpua, trei, cuiul îl poti scoate usor. Daca-l bati pe jumatate, este mai greu, iar daca îl bati de tot, trebuie sa crapi lemnul!
Asa-i si pacatul! Se bate în fire prin obisnuinta. Si daca omul nu lasa azi pacatul, când este proaspat, cu cât se învecheste, cu atât mai greu se poate dezobisnui de dânsul.

Vazut-ai în arama rugina verde? Arama daca o curatai în fiecare zi, stralucea ca aurul! Însa, daca s-a lasat ani de zile, a prins rugina verde, n-o mai poti spala cu nimic în lume, numai daca o topesti. Asa-i sufletul când îmbatrâneste în pacat. Daca nu a lasat azi pacatul, sa nu creada ca mâine sau poimâine îl lasa mai usor. Ca, pe masura ce trece vremea, pacatul se învecheste, se bate în fire si obiceiul devine o a doua natura; obisnuinta se face a doua fire si omul face pacatul vrând-nevrând, si cu mare nevoie se mai dezbara omul de pacat, dupa ce s-a învechit în el!

Obisnuinta, dupa legile canonice ale Bisericii, este a zecea treapta a pacatului, ca de aici urmeaza deznadejdea, penultima treapta. Si când l-am vazut pe om ca s-a obisnuit cu pacatul, un an, doi, zece, nu stiu câti, este al meu pentru totdeauna! Si asa reusesc eu sa-i însel, ca mii si milioane de oameni amâna pocainta de azi pe mâine, si toti se robesc de pacat; caci pacatul care nu l-a lasat azi, mâine-poimâine tot prinde radacini si este tot mai greu. Iar când vrea omul sa lase pacatul, pacatul se ridica cu mare putere asupra lui: “Esti prost, mai? Cu mine ai trait! Cum sa te lasi de mine? Ce mai este? Sa traiesti cum te învat eu si cum te-ai obisnuit cu mine!”

Asa, cum ti-am spus mai înainte, am învatat si înselat atâtea suflete, încât acestea cad în iad cum cad fulgii când ninge, cu un singur sfat: “Oameni buni, pentru fapta buna mai este vreme; nu fiti prosti sa începeti chiar de azi sau chiar din ceasul acesta!”

Deci, va spun întunecimea ta, acesta-i sfatul si mestesugul meu si am o ceata în iad de mii si sute de mii de ucenici de-ai mei, pe care i-am învasat asa, si-i trimit în tot pamântul sa sopteasca omului la ureche: “Omule, pentru fapta buna mai este vreme. Mâine, poimâine, peste un an, peste doi, la batrânete”. Si am reusit si reusesc. Du-te si vezi în iad câti am pogorât si pogor cu acest sfat!

Atunci satana a zis:

- Bravo! Cel mai bun sfat, sa-l înveti pe om sa amâne pocainta de azi pe mâine: “Chiar azi vrei sa te spovedesti? Chiar azi vrei sa te împartasesti? Chiar azi vrei sa faci milostenie? Nu vezi ca n-ai timp? Lasa pe mâine!”

Acum, pentru ca m-ai lovit în gândire, îti voi da coroana si toiagul meu, sa stapânesti trei minute iadul, si toti sa învatati de la el acest viclesug, ca sa aduceti cât mai multe suflete în împaratia mea, ca sa se chinuiasca cu noi în vecii vecilor.

Calugarul, dupa ce-a vazut si auzit toate acestea, a vazut pe satana ca a batut de trei ori din palme si ca o scânteie s-a stins în vazduh si n-a mai vazut nimic, nici nu s-a mai auzit nimic. Si el a ramas uimit de cele ce a auzit, cum instruieste satana pe ucenicii lui si pe cei fara numar draci în iad, ca sa-i învete pe oameni sa amâne pocainta.

Atunci a venit îngerul Domnului si i-a zis:

- Avva Ilarioane!

- Ce este, Doamne?

- De trei ani de zile te rogi lui Dumnezeu ca sa-ti arate cum înseala dracii pe oameni si cum îi duc în împaratia iadului! Iata ai vazut cu ochii tai si ai auzit cu urechile tale cum!

Du-te la chilia ta, ia un caiet, pune mâna pe condei si scrie tot ce-ai vazut, tot ce-ai auzit cu urechile tale, sa ramâna pentru neamurile ce vor veni, pentru cele din urma, acest mestesug al satanei. Caci trebuie sa stie toata lumea, ca cel mai bun sfat al dracilor de-a câstiga suflete pentru împaratia iadului, este de a-l învata pe om sa amâne fapta buna de azi pe mâine, de mâine pe poimâine, de la tinerete la batrânete, pe patul mortii, si asa sa-i duca pe toti în iad! Amin!

Povestită de Părintele Cleopa


preluare de pe sursa: Saccsiv’s Weblog