Urmând deviza machiavelică „scopul scuză mijloacele”, corporaţia americană Monsanto nu se dă în lături de la minciună, înşelătorie şi ameninţări, în demersurile sale de a vinde oamenilor legume şi fructe modificate genetic.
Erwin Chargoff, un eminent biochimist din secolul XX, supranumit adesea părintele biologiei moleculare, spunea că ingineria genetică este comparabilă cu un „Auschwitz molecular”. El avertiza în urmă cu zeci de ani: „consider că tehnologia genetică este cu mult mai periculoasă decât cea nucleară. Un atac ireversibil asupra biosferei este ceva atât de inimaginabil, de imposibil pentru generaţiile anterioare nouă, încât nu pot să îmi doresc decât ca generaţia mea să nu se facă vinovată de aşa ceva.”
Anual, companii precum Monsanto, investesc zeci de milioane de dolari în tehnologia genetică, iar reclamele lor îi asigură pe fermierii şi afaceriştii agricultori de pe întreg mapamondul de calitatea şi avantajele produselor OMG (organism modificat genetic).
Era produselor modificate genetic în cadrul corporaţiei Monsanto, a început în anul 1996, sub deviza „Mâncare, Sănătate şi Speranţă”. Iată unul dintre sloganurile Monsanto, citat de pe site-ul lor: „Menţinerea vieţii – trebuie să păstrăm în minte faptul că resursele acestei lumi sunt finite. De aceea, pentru fiecare afacere pe care o încheiem, trebuie să avem în vedere efectul pe care aceasta îl va avea asupra noastră şi a copiilor noştrii. Produsele noastre nu vor epuiza resursele naturale şi, mai mult decât atât, ele nu vor contamina ceea ce rămâne în urma lor.”
În timp ce corporaţia americană Monsanto afirmă că scopul său este să ajute fermierii de pretutindeni să producă hrană mai sănătoasă şi, în acelaşi timp să ocrotească mediul înconjurător, există numeroase voci ale oamenilor de ştiinţă care, în urma rezultatelor pe care le-au obţinut în cercetărilor lor, lansează semnale de alarmă şi ne fac să reflectăm mai mult asupra credibilităţii corporaţiei Monsanto şi a produselor OMG.
Unul dintre cele mai amănunţite studii referitoare la Monsanto, este filmul documentar „Lumea văzută prin ochii corporaţiei Monsanto”, lansat în ianuarie 2008 de jurnalista franceză Marie Monique Robin. Cele două ore de investigaţii şi interviuri cu unii oameni de ştiinţă, oameni politici, afacerişti din industria agricolă şi fermieri, constituie rezultatul a peste 20 de ani de cercetări, pe care Marie Monique le-a realizat în vederea aflării adevărului care se ascunde în spatele corporaţiei Monsanto.
Controversata legalizare a cultivării produselor OMG în America
Una dintre cele mai grave informaţii pe care acest documetar ne-o pune la dispoziţie prin mărturia lui James Mariansky (fostul director pentru biotehnologie al FDA – Asociaţia Americană a Hranei şi Medicamentelor) este faptul că, reglementările care permit cultivarea legalizată a OMG aparţinând Monsanto, nu au fost bazate pe cercetări ştiinţifice amănunţite şi corespunzătoare, ci mai degrabă pe o decizie politică venită din partea Casei Albe şi aplicată de FDA.
Având în vedere că Monsanto este principalul producător de seminţe modificate genetic din SUA, (peste 90% din soia cultivată în America este modificată genetic), iar 70% din mâncarea prezentă pe piaţa americană conţine OMG, documentarul jurnalistei franceze mai este denumit „filmul pe care America nu îl va vedea niciodată”.
Invocând principiul „Echivalenţei Substanţiale” dintre plantele modificate genetic şi cele naturale, FDA a ales să nu aloce produselor modificate genetic reglementări noi, bazate pe cercetări ştiinţifice riguroase. Printre altele, acest fapt a făcut ca în America niciun produs OMG să nu fie etichetat ca atare.
Dacă cercetările ştiinţifice conform cărora tehnologia genetică produce printre alte afecţiuni şi apariţia cancerului sunt adevărate, atunci oare ce soartă îi aşteaptă pe cetăţenii americani în secolul XXI?
Ce sunt organismele modificate genetic?
Conform dicţionarului medical, OMG este un organism ale cărui caracteristici genetice au fost alterate prin inserarea unei gene modificate sau a unei gene provenite dintr-un alt organism, prin utilizarea tehnologiei genetice.
Pentru a crea spre exemplu soia modificată genetic, Monsanto foloseşte o genă preluată dintr-o bacterie care rezistă la ierbicid. Gena respectivă este plasată apoi pe particule microscopice de aur care vor fi introduse în celulele soiei. Gena cea nouă penetrează astfel ADN-ul soiei şi creează o proteină, care face planta să reziste la ierbicid.
Invocând principiul „Echivalenţei Substanţiale”, versiunea oficială a FDA susţine că nu există nicio diferenţă care ar putea afecta sănătatea omului, între plantele OMG şi cele naturale (conform spuselor fostului director al FDA între anii 1985-2006, James Mariansky): „genele noi introduse în plantele modificate genetic produc proteine ce sunt foarte asemănătoare cu proteinele pe care oamenii le mănâncă de secole”… „dacă introducem o genă nouă într-o plantă, acea genă este ADN şi deci, putem stabili ştiinţific că aceea este iarbă.”
A existat un interes financiar şi politic în cazul introducerii pe piaţa de consum a produselor modificate genetic?
Jeremy Rifkin, preşedinte al Fundaţiei pentru Orientare Economică, şi-a exprimat uimirea cu privire la modul în care corporaţia Monsanto „s-a descurcat” în demersurile sale de a promova în SUA produsele de provenienţă biotehnologică: „Nu am mai întâlnit o astfel de situaţie în care o companie ca Monsanto să aibă o influenţă atât de mare la cele mai înalte nivele ale procesului de legalizare, atât în cadrul FDA, cât şi al guvernului.”
Conform spuselor vicepreşedintelui Dan Quale, administraţia Bush avea la începutul anilor 90, interesul financiar de a nu investiga amănunţit produsele modificate genetic. În anul 1992, Quale a prezentat punctul de vedere al Casei Albe în ceea ce priveşte reglementările OMG: „SUA este deja lider mondial în domeniul biotehnologiei şi vrem ca acest lucru să rămână neschimbat. În anul 1991 această industrie a înregistrat câştiguri de 4 miliarde de dolari. Preconizăm că până în anul
2000 ingineria biotehnologică ne va aduce venituri de cel puţin 50 de miliarde de dolari, dacă vom reuşi să eliminăm reglementările care nu sunt necesare.”
Dan Glickman, care era Secretarul de Stat pentru Agricultură în anul 1996, afirmă în interviul acordat jurnalistei franceze că se făceau presiuni politice asupra sa pentru a nu investiga problema OMG: „în primii ani în care am participat la reglementarea biotehnologiei pentru agricultură era o atmosferă generală în industria agrară şi în interiorul guvernului SUA, conform căreia, dacă nu aprobai rapid produsele biotech, genele de provenineţă biotehnologică, recoltele OMG, atunci erai considerat antiştiinţă şi antiprogres. Cred că erau multe persoane în industria agriculturii care nu doreau analiza amănunţită a organismelor OMG – pe care probabil că ar fi fost necesar să o realizăm –, deoarece făcuseră investiţii uriaşe în aceste produse. După ce am devenit secretar de stat şi şef al departamentului de reglementare pentru agricultură, eram presat să nu insist prea mult cu investigaţiile produselor OMG.
Chiar şi atunci când am vorbit despre asta în timpul administraţiei Clinton, „mi s-a dat peste gură”, cum s-ar zice. Şi asta nu numai din parte industriei, ci chiar din partea unor oameni din administraţie. Am ţinut un discurs la un moment dat, în care spuneam că trebuie să reflectăm mai mult asupra reglementărilor în problema organismelor modificate genetic. Cu acea ocazie, nişte persoane din departamentul pentru comerţ m-au criticat vehement, întrebându-mă cum de tocmai eu, care sunt agricultor, am îndoilei asupra regimului lor pentru agricultură.”
Din documentarul „Lumea văzută prin ochii corporaţiei Monsanto” aflăm că un avocat pe nume Michael Taylor a devenit în anul 1991 directorul administrativ în problema biotehnologiei al FDA, chiar în perioada în care se făceau reglementările cu privire la produsele modificate genetic. Mai mult de atât, se pare că FDA a instituit acest post special pentru Michael Taylor, deoarece era nevoie de cineva care să supervizeze reglementările OMG. Chiar înainte de a prelua această funcţie, Michael Taylor a lucrat ca avocat, iar printre clienţii săi se numărau Monsanto şi Consiliul Internaţional pentru Hrană Biotehnologică. Se pare că atunci când încă era avocat pentru Monsanto, acesta le-a făcut o propunere de reglementare a OMG, propunere care este foarte asemănătoare cu cea publicată de FDA. Întrebat despre toate aceasta, Taylor a negat că angajarea sa la FDA ar fi avut vreo legătură cu reglementarea OMG. Totuşi, conform spuselor lui James Mariansky, cam toată răspunderea reglementărilor poduselor modificate genetic îi revine lui Michael Taylor.
Ce spun oamenii de ştiinţă despre OMG?
În august 1998, cercetătorul Arpad Pustau a efectuat, la cererea ministrului agriculturii din Marea Britanie, un studiu amănunţit (în valoare de peste 2 milioane de euro) asupra cartofilor Monsanto care au fost modificaţi genetic pentru a rezista la insectele Aphis.
El mărturiseşte în interviul acordat jurnalistei franceze, că respectivii cartofi puneau în alertă sistemul imunitar. „Nu afirm că produceau cancerul, dar cu siguranţă „ajutau” la dezvoltarea oricărei tumori induse chimic.”
Cu aceeaşi ocazie, cercetările au arătat că nu gena străină inserată în ADN-ul plantei naturale pentru a obţine planta modificată genetic este cauza disfuncţiilor, ci însăşi procesul de tehnologie genetică, aceasta contrazicând principiul „Echivalenţei Substanţiale” invocat de FDA.
La scurt timp după cercetările sale, într-un interviu pe care Pustau l-a oferit postului englez de televiziune BBC în legătură cu părerea sa asupra introducerii în Anglia a produselor modificate genetic, acesta a spus: „consider că este foarte, foarte, nedrept ca cetăţenii englezi să fie folosiţi pe post de cobai”. Profesionalismul lui Arpad se pare că nu a corespuns cu planurile Monsanto în Marea Britanie, cercetătorul fiind concediat la scurt timp după ce a făcut cunoscute rezultatele studiului său.
Jeffrey Smith, autor a numeroase cărţi despre organismele modificate genetic, afirmă în interviul acordat jurnalistei franceze Marie Monique: „OMG sunt susţinute de o înşelătorie pe care a făcut-o FDA. Ei spun că organismele modificate genetic nu sunt diferite de plantele naturale. FDA foloseşte expresia „Echivalent Substanţial” ca pe o terminologie pe care oamenii o consideră ca fiind sigură. În mod normal, pentru ca ceva să fie aprobat ca fiind sigur are nevoie de o serie de studii publicate şi un acord unanim al mediului ştiinţific. În cazul organismelor modificate genetic nu s-a realizat nici una, nici alta.” Michael Hansen, cercetător şi om de ştiinţă aparţinând Uniunii Consumatorilor din SUA, consideră că produsele OMG ar trebui să fie privite ca nişte aditivi alimentari, care necesită un studiu amănunţit, pentru a se stabili răul pe care acestea îl pot cauza.
Ierbicid toxic Roundup şi soia modificată genetic pentru a-i rezista
Minţind în reclame şi ignorând nivelul înalt de toxicitate pe care îl are ierbicidul Roundup non selectiv (omoară toate plantele), compania Monsanto îl vinde la ora actuală aproape nestingherită. Începând cu anul 1980 Roundup a devenit cel mai bine vândut ierbicid din lume. Monsanto i-a atras pe fermieri şi pe agricultori afirmând că ierbicidul Roundup (un alt nume dat glifosatului, ierbicid principal folosit în SUA) nu este toxic pentru sol şi este şi biodegradabil. Atunci când publicitatea mincinoasă a corporaţiei Monsanto a fost condamnată, prima oară la New York în 1996 şi a adoua oară în Franţa, în anul 2007, corporaţia a înlăturat cuvântul biodegradabil de pe eticheta produsului.
Studiul „Roundup provoacă disfuncţii ale divizunii celulare”, aparţinând cercetătorului francez Robert Belle, ne furnizează informaţia deosebit de gravă că ierbicidul Roundup provoacă primele stadii ale cancerului, iar acest lucru nu a fost făcut public deoarece „deranjează” promovarea produselor modificate genetic. Profesorul Belle lucrează pentru Centrul Naţional Francez de Cercetări Ştiinţifice şi Institutul Pierre şi Marie Currie: „Marea surpriză pe care am avut-o a fost aceea că Roundup are un efect negativ asupra diviziunii celulare. Am observat foarte repede că Roundup afectează procesul cheie în diviziunea celulelor. Nu era vorba despre mecanismul de diviziune al celulelor, ci despre acela care controlează modificarea celulară. Trebuie să înţelegem cum devin canceroase celulele.
La început toate celulele sunt benigne, iar apoi, la un moment dat apar modificări în cadrul celulelor, care le fac să fie instabile din punct de vedere genetic. Aceasta este disfuncţia principală pe care am observat-o la Roundup. Din cauza acestui lucru, noi considerăm că Roundup provoacă primele stadii care conduc la cancer. Am avut grijă să nu afirmăm că ierbicidul provoacă boala în sine, pentru că nu s-a putut observa dezvoltarea cancerului decât după o perioadă de aproximativ 30 – 40 de ani. Ne-a fost foarte clar cât de importante sunt aceste descoperiri pentru cei care utilizează acest produs. Mai ales că dozele pe care noi le-am testat erau cu mult sub procentul de Roundup care este folosit în mod normal. Am considerat că trebuie să facem cunoscute publicului aceste pericole cât mai repede posibil. Primul lucru logic pe care l-am făcut a fost să raportez totul administraţiei. Dar am fost foarte şocat deoarece mi s-a spus sau mai degrabă mi s-a ordonat să nu comunic mai departe rezultatele cercetărilor noastre, din cauza problemei OMG care se află în spatele acestora.”
Pentru a demonstra calitatea valorii nutriţionale a soiei modificate genetic pentru a rezista la Roundup, Monsanto a publicat în anul 1996 un studiu în Jurnalul pentru nutriţie (o binecunoscută publicaţie americană). Cercetările trebuiau să sublinieze efectele seminţelor de soia modificate genetic asupra sănătăţii şobolanilor.
Iată părerea lui Ian F. Pryme, un cercetător norvegian care a revăzut studiul publicat de Monsanto şi se arată foarte dezamăgit de modul în care acesta a fost realizat şi publicat: „Studiul lasă foarte mult de dorit şi este „subţire”, mai ales pentru faptul că el a servit drept bază pentru stabilirea aşa-zisului principiu al echivalenţei substanţiale. Cecetările Monsanto afirmă că testele asupra animalelor au oferit dovezi parţiale şi că nu s-a petrecut nicio modificare majoră la şobolanii care au mâncat seminţe de soia modificate genetic. Expunerea unei dovezi parţiale nu este satisfăcătoare în ştiinţă, ci dimpotrivă, aici este necesar un rezultat sută la sută sigur. O altă inadverteţă a studiului o constituie modul în care s-au realizat cercetările. Spre exemplu se afirmă că „exceptând culoarea maro închis, ficatul părea normal la autopsie”. Un adevărat om de ştiinţă nu poate afirma aşa ceva într-un studiu serios, fără să se uite cu ajutorul microscopului la secţiuni din conţinutul ficatului care să arate amănunţit că nu există niciun fel de modificări. Monsanto a folosit la testat şobolani bătrâni, dar orice cercetător cunoaşte faptul că dacă vrea să vadă schimbările care pot să apară, trebuie să folosească şobolani tineri pe post de cobai. Şi asta nu este tot. Eu sunt convins că multe dintre rezultatele pe care le-au obţinut nu au fost publicate.”
O colegă a cercetătorului norvegian Pryme a încercat să intre în posesia tuturor informaţiilor dar a fost refuzată de Monsanto. „Dacă nu aveau nimic de ascuns atunci ar fi trebuit să nu existe nicio problemă în a furniza materialul oricui ar fi dorit să îl studieze.”
Din cauza acestui studiu limitat, produsele Monsanto modificate genetic au invadat lumea, mai ales America de Nord şi de Sud, Asia şi Australia. În anul 2006, recoltele transgenetice acopereau peste 215 000 acri. Peste 70% sunt rezistente la ierbicidul Roundup, iar 30 % au fost modificate genetic pentru a produce un insecticid pe nume BT.
An de an, o fantomă bântuie omenirea: spectrul mondial al foametei. Nici nu plecase bine, anul trecut... În România vestea este prinsă din zbor şi capătă proporţii naţionale catastrofice. De fapt, producţia de cereale creşte din 2008 încoace, iar preţul la producător nu variază. Motivul pentru care este aruncată pe piaţă sperietoarea foametei şi minciuna cu calitatea slabă a grâului este cât se poate de mercantilă: odată etichetat ca „furajer”, grâul românesc poate fi exportat şi... reimportat ulterior, ca fiind de calitate superioară.
