Se afișează postările cu eticheta deficite. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta deficite. Afișați toate postările

14 noiembrie 2011

Viitorul nesigur al unei planete unde bărbaţii vor fi majoritari


Cu puţin timp înainte ca populaţia globului să treacă de şapte miliarde de oameni, experţii în demografie se tem că dezechilibrul dintre sexe favorizează apariţia unor ‘ţări de burlaci’, în care bărbaţii se vor lupta pentru a-şi găsi soţii. Nu se cunosc deocamdată consecinţele exacte a ceea ce demograful francez Christophe Guilmoto numeşte ‘masculinizare alarmantă’ în ţări ca India sau China, din cauza avorturilor selective, relatează AFP.

Mulţi experţi consideră că, peste 50 de ani, lipsa femeilor va avea un impact similar cu cel al încălzirii climatice, invizibile, dar reale. Aceste avertismente se bazează, din nefericire, pe statistici precise. Se nasc între 104 şi 106 băieţi la 100 de fete şi cea mai mică schimbare a acestei proporţii se explică doar prin factori anormali.

În India şi Vietnam, cifra este de 112 băieţi la 100 de fete. În China, proporţia a ajuns la 120 de băieţi la 100 de fete, depăşind în unele regiuni 130/100. Tendinţa se extinde în Azerbaidjan, Georgia, Armenia, unde proporţia este de 115 băieţi la 100 de fete. Acelaşi fenomen se constată şi în Serbia şi Bosnia.

Lumea a luat cunoştinţă de această problemă în 1990, când câştigătorul premiului Nobel, economistul indian Amartya Sen, a publicat un articol cu titlul şoc ‘Lipsesc peste 100 de milioane de femei’. Experţii în demografie apreciază că cifra a depăşit între timp 160 de milioane, ca efect al preferinţei tradiţionale pentru băieţi, al scăderii fertilităţii şi, mai important, al ecografiilor ieftine care permit mamelor să avorteze, ilegal, dacă au fete.

Chiar dacă proporţia naşterilor băieţi-fete ar reveni la normal în India şi China peste zece ani, Guilmoto consideră că, în aceste două ţări, căsătoria va rămâne o problemă pentru bărbaţi timp de câteva decenii. ‘Nu numai că bărbaţii se vor căsători mai târziu, dar riscă să rămână celibatari în ţări în care înainte fiecare îşi găsea o soţie’, spune el.

Unii experţi apreciază că acest nou context ar putea duce la creşterea poliandriei (o femeie cu mai mulţi soţi) şi a turismului sexual, iar alţii anticipează scenarii catastrofale, în care agresiunile sexuale, violenţa şi conflictele ar fi lucruri obişnuite. Acum câţiva ani, Valerie Hudson şi Andrea den Boer, politologi, au scris chiar că ţările asiatice cu populaţie majoritar masculină reprezintă o ameninţare pentru Occident. Potrivit lor, ’societăţile unde există un dezechilibru între numărul bărbaţilor şi cel al femeilor nu pot fi guvernate decât prin regimuri autoritare, capabile să suprime violenţa în propria lor ţară, exportând-o în străinătate prin colonizare sau război’.

Mara Hvistendahl, ziarist la revista Science şi autor al unui recent articol intitulat ‘Selecţie nenaturală’, arată în schimb că riscul unor războaie la scară întinsă este foarte mic, amintind că India este o democraţie. Ea admite în schimb că, din punct de vedere istoric, nu este prea plăcut să trăieşti în societăţi în care numărul bărbaţilor îl depăşeşte pe cel al femeilor, pomenind de riscul unor violenţe şi al unei situaţii instabile.

Organisme ale Naţiunilor Unite au avertizat în privinţa unei legături între numărul mic al femeilor şi creşterea traficului sexual sau al migraţiilor de populaţie în vederea căsătoriei. Până acum nu s-au propus prea multe soluţii.

Guilmoto consideră că este important ca problema să fie cunoscută nu numai în ţările emergente. ‘În Europa de Est, oamenii n-au nicio idee despre ceea ce este pe cale să se întâmple’, avertizează el.


preluare de pe sursa: Agerpres

14 august 2011

REVOLUTIA MONDIALA A INCEPUT!


Mania cauzata de rata somajului si cresterile de preturi i-a acaparat pe oamenii din toata lumea. Tintele principale au devenit guvernele lumii.

In multe tari arabe, iesirea in strada s-a transformat in razboaie civile in toata regula.
In Europa si Statele Unite, politicienii isi pierd credibilitatea si sustinerea, unii dintre ei si pozitiile oficiale.

Nici tarile asiatice nu sunt imune, in fata acestui val, potrivit Business Insider.

Gerald Celente, printre alti analisti, spune ca acesta este doar inceputul.

“Pana in iarna, revolutia va fi globala”, spune acesta.


Semnele revolutiei globale
In noiembrie 2010, in contextul unei recesiuni fara sfarsit, dublata de costuri ridicate de sanatate, deficite record si de numarul redus de locuri de munca, republicanii obtin controlul Casei Reprezentantilor, in
Congresul american.

Cele peste 60 de locuri castigate sparg un record vechi de 80 de ani.
In luna decembrie a aceluiasi an, mandatul de 23 de ani al presedintelui Zine El Abidine Ben Ali ia sfarsit brusc, ca urmare a unei revolte, in Tunisia.


Algerienii prind gustul revoltei si satui de cei 19 ani de “stare de urgenta” prin care au trecut, ies in strada. Rezultatul: 1000 de oameni arestati, 826 de raniti si cel putin 4 morti.
Pe 14 ianuarie, iordanienii cer violent inlocuirea premierului Samir Rifai, precum si preturi mai mici la mancare si la benzina, un rezultat pe care il obtin.
La numai 3 zile, este randul locuitorilor din Oman sa ceara salarii mai mari.

Sultanul Omanului dizovla Ministerul Economiei si isi reorganizeaza cabinetul de trei ori. Se creeaza 50.000 de locuri de munca in setorul privat.
Pe 25 ianuarie, Egiptul incepe sa fiarba.

Se cere sfarsitul dictaturii de 30 de ani a lui Hosni Mubarak si alegeri libere.

Va fi nevoie de cateva saptamani pana cand Mubarak sa fie alungat.
840 de protestatari isi pierd viata in tot acest timp.

In iunie, egiptenii se intorc in strada, reclamand lipsa schimbarii pentru care s-au luptat cu jumatate de an in urma.

Sirienii incep sa se stranga pe 26 ianuarie, pentru a cere plecarea lui Bashar Al-Assad.

Vor muri 1.640 de oamni, insa Al-Assad nu pleaca.

Pe 1 februarie, este randul Palestinei sa se aprinda.

Se cer alegeri libere, precum si unificare partidelor Fatah si Hamas, pentru o mai bune evolutie economica.

Premierul Fayyad isi da demisia, si odata cu el, tot cabinetul sau.

Dupa numai 2 zile, virusul revoltei se raspandeste in Yemen, unde cerinta principala a revolutionarilor este indepartarea presedintelui Ali Abdullah Saleh.
In urma unui atac, Saleh este ranit grav.

Libia explodeaza pe 15 februarie.

Revolta este dublata de interventia NATO, care doreste eliminarea lui Gaddafi si instaurarea unei democratii.

Razboiul civil continua si acum.

Pe 26 martie, crestin democratii isi pierd majoritatea pe care o detineau de 60 de ani, in Germania.

Pe 17 aprilie, partidul finlandez care se opune salvarii statelor cu datorii suverane castiga 34 de locuri in Parlament.
Pe 7 mai, proteste din Singapore reusesc sa darame siguranta si lejeritatea cu care Partidul Popular a castigat pana acum alegerile.

Au fost cele mai contestate alegeri din ultima perioada.
Ca urmare a scandalurilor in care a fost implicat in ultimele luni, Berlusconi primeste un vot de neincredere din partea alegatorilor din Milano.

Orasul de origine a premierului, unde si-a inceput cariera Berlusconi, a ales alt partid la conducerea locala.

Pe 5 iunie, social democratii castiga alegerile in Portugalia. In primul sau discurs, Pedro Passos Coelho anunta masuri serioase de austeritate.

preluare de pe sursa: Bloombiz