Alimente pentru creier

Este binecunoscut că alimentele pe care le consumăm acţionează asupra funcţiilor organismului nostru, implicit asupra activităţii cerebrale. Creierul este un organ „flămând”, celulele sale necesitând un aport energetic de două ori mai mare în comparaţie cu celulele altor organe.

În acest sens, pentru a funcţiona eficient în timpul zilei, nivelul de energie trebuie ţinut la cote suficient de ridicate astfel încât să nu apară stări de stres sau de epuizare. De aceea, este important ca dieta pe care o adoptaţi să fie sănătoasă și pentru creier.

Susţinerea creierului prin alimentaţie sănătoasă este cu atât mai importantă în perioada primăverii, când apare „astenia de sezon”, ne explică profesor doctor Gheorghe Mencinicopschi, specialist în nutriţie.

“Creierul trebuie susţinut în această perioadă (aprilie) în mod special. Aliaţi în prevenirea “asteniei de primăvară“, pe lângă cele arătate, sunt și coacăzele, care tonifică creierul, morcovul cu efecte de diminuare a oboselii fizice și cerebrale și stimulare generală a organismului. Uleiul extravirgin de măsline autentic este indicat cu precădere primăvara pentru a menţine și tonifia neuronii, ca și migdalele dulci neprăjite, nesărate, neglazurate necesare sănătăţii creierului”, ne spune specialistul.


Mai jos avem o listă a acelor subtanţe necesare creierului și o descriere a acţiunii acestora.

Carbohidraţii.

Glucoza este purtată de fluxul sangvin care irigă creierul și produce energie. Acest zahăr din sânge este extras din carbohidraţii prezenţi în alimente precum cereale integrale, nuci, fructe, legume dar și alte alimente bogate în amidon. Fiindcă celulele cerbrale au nevoie de o cantitate dublă de energie decât celelalte celule din organism, și consumul de carbohidraţi din alimente trebuie să fie mai crescut.

Deși în ceea ce privește carbohidraţii nu există o doză zilnică recomandată pentru consum, trebuie să știţi că aceștia se regăsesc în mai toate alimentele, dar în cantităţi mai mari în fructoză și zahăr pudră, băuturile făcute din prafuri și în bomboanele gumoase, dar și în cerealele (cele din comerţ sunt pline de zaharuri, chiar și cele care pretind că sunt cerealele integrale).

Însă, ATENTIE! Consumul excesiv de hidraţi de carbon, în special zaharuri rafinate (cum ar fi siropul de zahăr sau porumbul), poate provoca obezitate, diabet de tip 2 și cancer.


Grăsimile.

Pentru stimularea și creșterea celulelor sănătoase, creierul „cere” acizi grași, care pot fi obţinuţi numai din alimente. Acizii grași Omega 3 se găsesc în alimente precum peștele, legume cu frunze verzi, nucile. De asemenea, acizii grași Omega 6, și ei foarte importanţi pentru buna funcţionare a creierului, se află în seminţele de floarea-soarelui, porumb, seminţele de susan și alte plante oleaginoase. În cazul în care ignoraţi consumul de alimente bogate în acest fel de grăsimi sănătoase, creierul își pierde din capacitatea cognitivă, iar memoria are la rândul ei de suferit.


Proteinele.

Aminoacizii din proteine sunt esenţiali pentru stimularea cerebrală deoarece e sunt responsabili pentru realizarea conexiunilor la nivelul creierului. În afară de furnizarea de proteine, aminoacizii mai au un rol important, și anume acela de a calma creierul, de a-l stimula și de a-i oferi energie. Proteinele complete conţin toţi aminoacizii necesari unei minţi ascuţiteși se află în alimente precum pește, carne, brânză, ouă. Unii aminoacizi se mai află, în cantităţi mai reduse, în cereale, legume și nuci.


Micronutrienţii.

Vitaminele și mineralele sunt alte elemente prezente în alimente (dar și în suplimentele alimentare) care stimulează creierul. Micronutrienţii ajută la menţinerea unui echilibru de oxigenare la nivelul creierului, eliminând radicalii liberi (acele particule puternic energetice care produc leziuni celulare). Printre micronutrienţii importanţi pentru stimularea activităţii cerebrale se află antioxidanţii, vitamina E și C, licopenul, luteina și betacarotenul.


Apa.

Să nu uităm că suntem 70% apă. Moleculele creierului uman, la rândul lor, sunt formate în proporţie de 80% din apă, care este necesară pentru menţinerea unor membrane cerebrale sănătoase în vederea asigurării unei bune funcţionări a neurotransmiţătorilor. Așadar, o cantitate adecvată de apă previne suprasolicitarea creierului și pierderea funcţiilor cognitive.


Cum să facem creierul productiv

Nutriţioniștii ne recomandă câteva moduri simple prin care putem să facem creierul să funcţioneze la capacitate maximă, să scăpăm de stress și de stările de oboseală mentală.

Nu mai este niciun secret că micul dejun este cea mai importantă masă a zilei. Cafeaua de dimineaţă este printre cele mai bune “trambuline” pentru creier, mai ales că efectele ei se fac simţite aproape instantaneu.

Cafeina crește capacitatea fizică și mental, așa că o ceașcă de cafea dimineaţa nu strică nimănui. Asta este valabil în cazul în care nu aveţi interdicţie de la medic de a consuma băuturi cu conţinut de cafeină.
Profesorul Gheorghe Mencinicopschi avertizează: “Cafeaua pe stomacul gol nu înseamnă că aţi luat micul-dejun”

“Adulţii și -mai grav – copiii și adolescenţii, sar peste micul dejun. Tinerii își încep ziua cu o cafea și o ţigară. Continuă eventual cu un preparat de tip fast-food (sandwitch, hamburger, hot-dog) fără valoare nutritivă, dar explodând de calorii goale (chiar și 800 Kcal/porţie), în loc de apă beau băuturi tip cola, energizante, sucuri industriale pline de E-uri și calorii, sau fără calorii, dar cu înduldtori chimid și până târziu nu mai mănâncă aproape nimic. Seara, însă, “compenseazău totul cu alimente grele, indigested și nehrănitoare. Știţi cum e asta? Ca și cum am pune mașinii noastre dragi cel mai prost ulei de motor posibil de pe piaţă!”

Profesorul Mencinicopschi recomadă crononutriţia și spune că alimentele pot fi împărţite diurne și nocturne.
“ Este astfel cunoscut cazul oului care dimineaţa are virtuţi nutriţionale deosebite (medicament), la prânz devine aliment obișnuit, iar seara este indigest. La fel portocalele, roșiile, morcovii, mazărea, fasolea, carnea, afinele, căpșunile. Sunt considerate alimente nocturne și pot fi consumate seara: andivele, conopida, varza, ţelina, ridichile, cartofii, peștele, moluștele, merele, perele, bananele, nucile, migdalele”.

Iată și un exemplu de mic dejun sănătos atât pentru minte, cât și pentru corp, propus de prof. Gheorghe Mencinicopschi:

- un aliment bogat în proteine animale, în grăsimi saturate și mononesaturate: carne, ouă, brânză, unt (repet: nu se consumă toate la o masă, ci câte unul, în zile diferite din săptămână, cu excepţia oului, care poate fi consumat de către persoanele sănătoase împreună cu o altă proteină – ex: omletă cu șuncă);

- un aliment bogat în proteine vegetale și glucidecomplexe:pâine integrală;

- băutură nealcoolizată: apă minerală naturală, ceai din plante medicinale, ceai verde sau negru, cafea fără lapte și de preferinţă îndulcită cu puţin zahăr brun sau miere naturală.

Prânzul este o masă “cu probleme”, mai ales pentru cei care lucrează și al căror serviciu nu le permite respectarea orelor de masă. Important este să știţi că, pentru o minte sănătoasă, de la masa de prânz nu trebuie să vă lipsească fructele sau legumele, pâinea integrală, și preparatele care să conţină ou, pentru că gălbenușul de ou este o bogată sursă de bilineurină, nutrient despre care s-a demonstrat recent că are capacitatea de a spori activitatea cerebrală, accelerând semnalele către nervii celulari cerebrali.

Chiar dacă timpul și serviciul reprezintă piedici, ar fi bines ă ţineţi cont că un prânz copios este întotdeauna de preferat unei cine bogate.

Recomandate sunt preparatele din pește, bogate în acizi grași Omega 3, care dezvoltă materia cenușie și membranele cerebrale. Omega 3 mai are un rol important: acela de a menţine echilibrul emoţional și de a consolida atitudinea pozitivă.

Iar dacă încheiaţi prânzul cu un iaurt, aţi asigurat producerea de neurotransmiţători și astfel îmbunătăţirea semnalelor trimise către neuroni.

Nutriţionistul ne sfătuiește ca, la prânz, să completăm dieta cu alimente bogate în proteine animale, cu un conţinut scăzut de lipide: carne de pasăre (pui, curcan, struţ, prepeliţă); alimente ce conţin proteine vegetale și glucide complexe: linte, fasole, mazăre, fasole teci, morcov, vinete, broccoli, varză; o băutură nealcoolică: apă minerală naturală, ceai verde sau negru, cafea (1 ceașcă preparată la filtru 150 mI).

Cina trebuie să fie cea mai “ușoară” masă a zilei, pentru că, dacă mâncaţi copios, nu numai organismul are de suferit, prin îngreunarea procesului digestiv, ci și creierul.

“La această masă se pot servi proteine animale (pește) și legume. Orice consum de grăsimi, brânzeturi, amidonoase sau carne grasă va fi digerat greu, iar rezultatul va fi acela că nu vă veţi putea odihni bine, devenind astfel stresaţi”, spune profesorul Mencinicopschi.

Până la urmă, cheia constă, și în cazul alimentelor bune pentru creier în moderaţie. Se spune că nimic nu dăunează dacă este făcut cu moderaţie.

Doctori online

preluare de pe sursa: http://piatza.net/alimente-pentru-creier/

Laptele pasteurizat, cauză principală a îmbolnăvirilor

Alăptarea la sân este dieta cea mai bună şi mai hrănitoare pentru sugari.

Laptele matern clădeşte un sistem imunitar puternic, care face un copil suficient de puternic pentru a rezista la diferite boli, cum ar fi poliomielita, tusea convulsivă etc.

Cele mai multe dintre decesele infantile care au loc astăzi sunt din cauza lipsei alăptării corespunzătoare şi acestea sunt datele oferite de Organizaţia Mondială a Sănătăţii.

Laptele matern este lapte crud.

Laptele matern nu a fost pasteurizat.

Laptele de vacă crud este laptele matern furnizat nouă de către mama-natură.

Fiecare mamifer de pe Pământ produce lapte crud pentru hrănirea descendenţilor lui.

Consumul laptelui crud este instinctual.

Consumul laptelui crud este natural.

Laptele de consum pasteurizat şi consumul de alimente pasteurizate este nenatural şi pune viaţa în pericol.

Deşi mulţi oameni nu cunosc asta, pasteurizarea laptelui distruge nutrienţii esenţiali din lapte.

Cum?

Pasteurizarea laptelui distruge bacteriile benefice, împreună cu cele dăunătoare şi distruge enzimele esenţiale pentru absorbţia substanţelor nutritive.

Pasteurizarea laptelui distruge toată fosfataza; aceasta este esenţială pentru absorbţia de calciu, iar calciul funcţionează împreună cu vitamina D, care este disponibilă nu numai prin expunerea la soare, dar este şi un nutrient esenţial în smântâna brută.

Natura a împachetat un model superb pentru hrana omului în lapte, deoarece acesta vine de la vacă cu toate substanţele nutritive esenţiale originale – atât timp cât acesta nu este pasteurizat.

Încălzirea oricăror alimente crude descompune enzimele active, astfel încât lipaza (o enzimă unică a laptelui şi necesară pentru a finaliza digestia grăsimilor) este distrusă, împreună cu multe alte elemente nutritive esenţiale care sunt distruse prin pasteurizare.

Vânzarea laptelui crud (lapte care nu a fost pasteurizat) este, de fapt, scos în afara legii în unele state.

Are sens să se interzică vânzarea laptelui crud, dar alte produse, ştiindu-se că provoacă moartea, sunt încă legale?

Ţigările şi alcoolul au ucis milioane de oameni dar vânzarea de ţigări şi de alcool nu a fost interzisă.

Câţiva oameni s-au îmbolnăvit uşor consumând lapte, care nu a fost manipulat în mod corect de către o instalaţie de prelucrare şi ca rezultat, toată vânzarea de lapte crud este acum interzisă.

Laptele pasteurizat este ca vitaminele sintetice – nu are nicio valoare nutritivă.

Deci, de ce să-l bei până la urmă?

O formă sintetică de vitamina D se adaugă în laptele pasteurizat pentru a încerca să i se dea o valoare nutritivă.

Se adaugă 40 UI de vitamina D sintetică laptelui mort.

Doza zilnică de vitamina D recomandată pentru adulţii de 50 de ani şi peste este de 400 UI.

Asta ar însemna ca, în scopul obţinerii necesarului recomandat de vitamina D, un adult ar trebui să consume 10 pahare de lapte pasteurizat în fiecare zi.

Atât de multe pahare ar duce la tulburări severe de tranzit intestinal (diaree) – în fiecare zi.

Numai puţin!

Acesta a fost şi motivul pentru care FDA a obligat toţi producătorii de lapte să-l pasteurizeze, în primă instanţă, sau să fie interzisă vânzarea sa.

Ei au precizat că E.coli – prescurtarea de la Escherichia coli – o bacterie (germen), din laptele crud provoacă crampe severe şi diaree şi pentru a preveni aceasta, au ordonat ca tot laptele crud să fie pasteurizat.

Atunci când vacile sunt ţinute în medii necorespunzătoare, ele se îmbolnăvesc şi produc lapte bolnav, care necesită deci pasteurizarea, pentru a nu-ţi face rău.

Fermele industriale moderne reduc viaţa vacilor la aceea de producătoare de cisterne de lapte.

Acestea sunt manipulate brutal, trăiesc în teamă, sunt private de relaţiile cu semenele lor, sunt îndopate cu antibiotice şi alte medicamente.

Evident, ele nu pot produce decât lapte bolnav.

Deoarece laptele obţinut în fabrică de la vaci blonave este bolnav, acesta este pasteurizat pentru a nu te ucide, cel puţin, nu aşa de repede.

Totuşi el te va omorî încet – prin malnutriţie şi boli cauzate de malnutriţie.

Laptele crud natural este un aliment viu.

Acesta conţine enzime, care ajută la convertirea sa în alte alimente sănătoase, cum ar fi brânza.

În loc să râncezească, ca laptele pasteurizat, laptele crud se acreşte, oferindu-ne o gamă largă de delicatese, cum ar fi brânzeturile franţuzeşti, olandeze, britanice, brânzeturile Wisconsin, iaurtul şi kefirul.

Da, laptele crud este plin de bacterii.

Dar este plin de bacterii bune, bacterii care sunt esenţiale pentru absorbţia substanţelor nutritive.

Gândiţi-vă, ce are iaurtul de este atât de bun pentru voi?

Este probiotic, care este un cuvânt drăguţ ce înseamnă „bacterii bune”.

Ştiaţi că laptele pasteurizat conţine, de asemenea, o mulţime de bacterii?

Diferenţa este că totul este mort, astfel încât niciuna dintre bacteriile bune nu este prezentă aici să vă ajute.

Ceea ce consumi din laptele pasteurizat şi iaurtul făcut din lapte pasteurizat sunt milioane de corpuri de bacterii moarte, şi bune şi rele.

Pasteurizarea nu filtrează şi nu înlătură bacteriile, le ucide doar.

Pasteurizarea nu filtrează nici bacteriile moarte.

Deci, data viitoare când beţi un pahar de lapte pasteurizat, gândiţi-vă la ceea ce tocmai aţi băut!

Dan Tanasescu

preluare de pe sursa: Piatza.net

Vinul – cel mai vechi antibiotic natural

Timp de mii de ani, vinul a rămas în conştiinţa oamenilor ca cea mai delicioasă băutură, care a încântat locuitorii de pe toate meridianele Pământului.

Sucul fermentat din struguri de bună calitate este prelucrat după tehnologii moştenite din generaţie în generaţie, dar perfecţionate necontenit.

Sec, dulce sau spumos, alb sau roşu, roz sau negru, vinul se serveşte la masă, acasă sau în restaurant, la ocazii speciale sau fără nici un eveniment deosebit.

Uneori, intră în preparatele alimentare pentru a da gust mâncărurilor.

Este suficient să-l vezi într-un pahar perfect curat ca să te tenteze să-i probezi gustul.

Oamenii din lumea largă i-au apreciat calităţile de peste 7000 de ani.

Chinezii, în timpul împăratului Yu, prin anul 2205 î.Hr., consumau vinul atât pentru gustul deosebit, cât şi pentru efectul calmant.

Virtuţile vinului erau foarte bine apreciate încă din Antichitate.

Istoricul grec Tucidides considera că locuitorii din bazinul mediteranean au încheiat perioada barbară şi au trecut la civilizaţie atunci când au început să cultive măslinul şi viţa de vie, consumând minunatele lor produse, uleiul şi vinul.

Istoria vinului este strâns legată de evoluţia civilizaţiei.

În ţările mai dezvoltate s-au extins foarte mult culturile viţei de vie şi s-au perfecţionat tehnologiile de obţinere a vinului.

Cele mai mari ţări producătoare din lume sunt Franţa (lider mondial), Italia, Spania, S.U.A., Argentina şi Portugalia.

România ocupă locul 10 pe plan mondial şi locul 6 în Europa.

Principalele soiuri cultivate în România sunt: soiuri pentru vinuri albe: Fetească regală şi albă, Riesling, Aligote, Traminer, Muscat Ottonel; soiuri pentru vinuri roşii: Merlot, Băbească, Cabernet Sauvignon, Pinot noir, Fetească neagră.



Efectele nutritive şi terapeutice ale vinului

Printr-o compoziţie chimică foarte amplă (zaharuri, acizi organici, glicerol, compuşi fenolici, aminoacizi, vitamine – A, B1, B2, PP şi săruri minerale), vinul asigură un deosebit aport nutritiv şi mineralizant pentru organismul uman.

Acest conţinut depinde de soiul de struguri, tehnologia de prelucrare şi gradul de învechire în butoaie speciale, cisterne sau vinoteci.

Efectele terapeutice ale vinului sunt necontestate.

Încă din vechime, numeroase scrieri au subliniat calităţile vindecătoare ale vinului.

Dacă Hipocrate din Antichitate recomanda vinul pentru tratarea unor debilităţi fiziologice, pneumonie, plăgi deschise şi muşcături de şarpe, marele savant Louis Pasteur considera vinul ca „cea mai sănătoasă şi igienică băutură“.

În toate timpurile, vinul era recomandat, în primul rând, pentru proprietăţile antianemice, fortifiante, revigorante şi energizante.

Pentru aceste efecte intră şi astăzi în numeroase reţete cu vinuri tonice.

De altfel, medicina populară a recomandat vinul, în cantităţi rezonabile, ca fortifiant al bătrânilor, convalescenţilor, lehuzelor şi persoanelor anemice, bolnave şi clorotice (palide).

La copiii palizi este bine să li se dea la mese câte un păhărel (30 ml) de vin roşu, având ca efect creşterea poftei de mâncare şi îmbunătăţirea circulaţiei sângelui.

La persoanele slăbite, vinul stimulează pofta de mâncare; dacă se bea în timpul meselor, are efect de stimulare a digestiei.

Bătrânii noştri consumau un vin alb-sec după o mâncare cu peşte, un vin roşu după o friptură de porc şi un vin dulce după o plăcintă, la desert.



Vinurile albe au efect diuretic

Vinurile albe, uşor acrişoare, sunt diuretice pentru un rinichi sănătos şi cu rol în stimularea digestiei.

Prin conţinutul lor în metionină, evacuează toxinele din ficat.

Vinurile roşii, bogate în taninuri, sunt astringente şi au un efect uşor constipant.

Acestea ajută la absorbţia vitaminei B12, cu rol în formarea sângelui.

În vremea romanilor se considera că vinul roşu evită albirea timpurie a părului şi dă mai multă vigoare organismului, chiar la vârste înaintate.

Este consumat cu multă plăcere, fiind mai bine tolerat de stomac şi ficat.

Atât în vinul alb, cât şi în cel roşu, se pregătesc multe macerate terapeutice pentru diferite maladii.

La nivelul aparatului digestiv, un vin bun favorizează digestia şi menţine starea de confort digestiv, fără dureri şi fără balonări.

După o hrană copioasă, cu carne şi multă grăsime, un pahar de vin ajută la evacuarea reziduurilor nefolositoare din intestin.

În plus, reduce riscul apariţiei ulcerului gastric sau duodenal, prin combaterea bacteriilor din segmentul piloric, cum este cazul bacteriei Helicobacter pylori, precum şi a altor germeni dăunători, cum ar fi Salmonella.

Nu este de mică importanţă efectul vinului ca medicament, în combaterea intoxicaţiilor cu metanol şi etilenglicol.



Un consum ponderat de vin previne bolile inimii

Cele mai clare efecte pozitive ale vinului sunt legate de afecţiunile inimii şi ale sistemului circulator.

Vinul roşu ajută la menţinerea sănătăţii vaselor de sânge, cu activarea circulaţiei periferice, chiar în cazul persoanelor în vârstă de peste 70 de ani.

Se reduce, de asemenea, inflamarea vaselor sanguine la fumătorii cronici.

În general, este redus riscul afecţiunilor aterosclerotice la nivelul arterelor cerebrale şi la nivelul picioarelor.

În mod semnificativ, scade riscul atacurilor de cord şi a congestiei cerebrale.

S-a constatat că un pahar de vin roşu, consumat după masa de prânz, prezintă un mare potenţial terapeutic de evitare a apariţiei celui de-al doilea atac de cord.

Un test făcut timp de 16 ani pe un eşantion de 13.000 de persoane a demonstrat faptul că atacul de cord scade cu 32% la persoanele care au consumat zilnic 1-2 pahare cu vin roşu.

Acest efect benefic se explică prin acţiunile vasodilatatoare, menţinerea permeabilităţii peretelui arterelor şi a venelor, reducerea aterosclerozei coronariene şi a colesterolului „rău“ din sânge.

Acelaşi test a arătat că în cazul unui consum zilnic de peste două pahare de vin, atât alb, cât şi roşu, creşte riscul apariţiei atacurilor de cord şi a cirozei hepatice.



Abuzul de vin dăunează

Vinul ridică tensiunea sanguină la hipotensivi, dar nu este indicat la hipertensivi decât îndoit cu apă.

Acţiunea dăunătoare a abuzului de vin a fost descrisă foarte plastic de marele scriitor Petrarca: „Vinul este nevătămător, dacă se respectă doza şi dacă se bea cu moderaţie şi cumpătare.

Primul pahar de vin taie setea, al doilea dă bună dispoziţie, al treilea dă plăcere, al patrulea ţine în spate beţia, al cincilea mânia, al şaselea cearta, al şaptelea furia, al optulea somnul, iar al nouălea boala sigură“.

La nivelul aparatului respirator, vinul roşu, printr-un component important numit resveratrol, ajută la reducerea inflamaţiilor şi a riscurilor de boli cronice ale plămânilor, respectiv pneumonie, pleurezie, guturai şi gripă.

Vinul fiert cu puţină coajă de lămâie, cu scorţişoară sau cuişoare, constituie un remediu minunat, care produce sudaţie în pneumonie şi grăbeşte vindecarea în răceli, febră, oboseală generală şi unele afecţiuni epuizante.

La nivelul creierului, consumul moderat de vin de calitate ajută la prevenirea afecţiunilor degenerative, precum maladia Alzheimer şi reduce semnificativ apariţia unui accident cerebro-vascular.


Un pahar de vin sec, recomandat chiar şi diabeticilor

Pentru bolnavii de diabet, un consum moderat de vin sec şi demi-sec ajută la asimilarea generală şi reduce cantitatea de acetonă şi zaharuri eliminate în urină, caz constatat la persoanele cu glicemie ridicată.

În vechea Romă, cu 1600 de ani înainte de a fi descoperită insulina, era un celebru medic, numit Araeteus, care recomanda vinul sec pentru tratamentul diabeticilor.

Polifenolii din vin, mai ales din cel roşu, s-au dovedit de mare eficienţă în extirparea celulelor canceroase din sân.

Atât în formă naturală, cât şi diluat, în proporţie de 1:10, vinul are efecte bactericide, fiind unul dintre cele mai vechi antibiotice naturale, mai ales atunci când se amestecă cu miere de albine şi se aplică pe diferite ulceraţii şi plăgi externe, având acţiune cicatrizantă.

Alte virtuţi terapeutice ale vinului sunt: acţiune antivirală la virusul poliomielitei, a virusului hepatic, a unor heterovirusuri şi în scăderea colesterolului sanguin.

În perioadele trecute, cu frecvente epidemii de boli infecţioase (holera, dizenteria, tifosul), se spunea că persoana care bea vin se îmbolnăveşte mai puţin, întrucât vinul previne infecţiile intestinale.

Încă din Antichitate, Iulius Cezar cerea soldaţilor romani să-şi bea raţia de vin pentru a evita multe boli legate de infecţiile interne.

Mai târziu, în secolul al XVII-lea, marinarii francezi primeau zilnic o porţie de 3 litri de vin, cu efect profilactic faţă de îmbolnăvirile digestive.

Nu întâmplător, rezervele de vin de pe flota spaniolă depăşea cu mult rezervele de apă dulce pentru marinari.

Este adevărat că marinarii nu prea se îmbolnăveau, dar, după un consum prea ridicat de vin, deveneau agresivi şi aruncau peste bord pe căpitanul navei.

Un alt eveniment legat de consumul de vin este consemnat în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, când soldaţii italieni primeau zilnic raţia de vin roşu şi nu avea probleme cu epidemiile de dizenterie sau tifos, ceea ce îi deosebeau de soldaţii germani, mai bolnăvicioşi, fără raţia asigurată de vin.



Vinul stimulează sistemul nervos central

Vinul este un veritabil stimulent atât pentru trup, cât şi pentru suflet.

Prin aromă, miros, gust şi culoare, vinul predispune favorabil spiritul, stimulează simţurile, având efect, în primul rând, asupra sistemului nervos central, respectiv asupra creierului.

Din toate timpurile, vinul a fost considerat ca o băutură mistică, făcând legătura dintre om şi puterile supranaturale.

La majoritatea religiilor, a fost şi este folosit în practicile rituale, fiind adus ca ofrandă zeilor.

La creştini, hrana vieţii spirituale se practică prin Împărtăşania cu pâine şi vin care simbolizează Trupul şi Sângele Domnului.

Este bine de menţionat că, sub efectul euforic al vinului, mari personalităţi ale vieţii culturale şi ştiinţifice de pe tot Globul au creat pagini nemuritoare în poezie, proză şi tehnică, schiţând o lume nouă în beletristică, artă şi ştiinţă.

Consumat cu înţelepciune, poate fi un sprijin de nădejde, atât în stări de necaz, cât şi la bucurii.

S-a demonstrat că este un component necesar în alimentaţie şi, în acelaşi timp, un veritabil medicament natural, deosebit de benefic pentru sănătatea omului cumpătat.

Dar atenţie!

Consumat în cantităţi exagerate, poate duce la accidente fatale, la degradarea gravă a personalităţii în faţa semenilor şi la distrugerea treptată a sănătăţii.

Constantin I. Milică este profesor universitar la Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară (USAMV) din Iaşi.

Este specializat în fitoterapie şi tratează anual sute de persoane din toate colţurile ţării, prescriind pentru orice boală preparate complexe din plante pe care cel mai adesea le ignorăm.

A salvat oameni cărora nu li se mai dădeau şanse de supravieţuire, preparatele fiind realizate în laborator, după metode ştiinţifice şi după atenta analiză a fiecărei afecţiuni în parte.


preluare de pe sursa: http://www.farmacia-verde.ro/