10 utilizari terapeutice ale usturoiului

 

Allium sativum sau usturoiul, dupa cum este cunoscut in mod obisnuit, este o specie din familia alliaceae, cea din care face parte si ceapa.

Originar din Asia centrala era utilizat de catre egipteni inca din mileniul V, i.e.n.

In Europa cultura usturoiului s-a extins abia prin secolul al IV-lea.

Astazi usturoiul este cultivat in diferite zone ale lumii, nefiind o planta prea pretentioasa din perspectiva mediului sau a climei.

Mecanizarea agriculturii si globalizarea au dus la o extindere semnificativa a culturii de usturoi, producandu-se anual cateva zeci de milioane de tone, dintre care peste 70% numai in China.

Asadar, nu-i de mirare ca cel putin 7 din 10 romani consuma usturoi din China.

Cu toate ca sunt persoane carora nu le place usturoiul, majoritatea il gasesc ca fiind un ingredient perfect pentru o mare varietate de mancaruri.

Probabil, foarte putini sunt cei care atunci cand il folosesc se gandesc si la efectele curative ale acestuia.

In lume sunt destul de multe plante, putin sau deloc studiate, folosite in alimentatia obisnuita ce ar putea avea efecte terapeutice.

In acest fel, poate putem spune ca pe langa medicina alternativa mai exista si o medicina inconstinenta.

De-a lungul istoriei, usturoiul, bogat in vitamine si substante minerale, a fost folosit in tratarea diferitelor afectiuni.

In timp ce adeptii medicinii naturiste ii atribuie propreitati curative extraordinare, cei din sfera medicinii clasice raman sceptici sustinand ca inca nu se cunosc toate efectele usturoiului asupra anumitor boli.

Cu toate ca aceasta planta are deja un istoric in vindecarea unor afectiuni, nu stim sigur daca studiul efectelor usturoiului asupra unor probleme de sanatate este atat de dificil incat sa nu fie deja clarificat sau daca industria farmaceutica, cea care este strans legata de medicina clasica, vede in acesta un “concurent mult prea ieftin” incat sa i se permita oficial sa migreze de la stadiul de aliment la cel de medicament.

Sunteti invitati sa scrieti la comentarii despre aceste jocuri de culise “usturatoare”, dar pana atunci haideti sa vedem care ar fi 10 utilizari terapeutice importante ale usturoiului.


Aceasta lista contine informatii culese din surse neoficiale. Asadar va rugam sa o luati ca atatare.



10. Antibiotic

Dupa izolarea anumitor substante din ustoroi, cum ar fi alicina – antibiotic puternic si componenta antifungala (fitoncid), cercetatorii au confirmat “puterea de penicilina” a usturoiului.
Aceste substante au efect asupra germenilor care duc la intoxicatii cu salmonela si asupra stafilococilor, care provoaca furuncule si ulceratii.
De asemenea au fost folosite cu succes si in inlaturarea stafilococilor care provoaca scarlatina, difteria sau erizipelul. Alte boli pe care, cel putin aparent, le-ar putea vindeca usturoiul ar fi conjunctivita, febra tifoida, holera si TBC-ul.



9. Previne infundarea arterelor

Prevenirea bolilor arteriale se poate face consumand usturoi.
Acesta sunt concluziile unui centru medical indina din anii ‘70.
Testele facute acolo au aratat ca radacina cu “aroma intepatoare” are o actiune semnificativa in limitarea efectelor coagularii sangelui gras.
Cum au ajuns la aceste concluzii?
Aparent, destul de simplu.
A fost adaugata in dieta unui grup de pacineti o anumita cantitate de grasime, ceea ce a dus la o crestere semnificativa a colesterolului in sange.
Dupa cateva ore, aceleasi mese i s-a adaugat sucul extras din cateva zeci de grame de usturoi, observandu-se astfel o scadere cu peste 100 de miligrame la suta a colesterolului.
Aceleasi teste facute si in cazul fibrinogenului au dus la o scadere semnificativa a nivelului acestuia in sange.



8. Amelioreaza hipertensiunea

Cu toate ca nu se stie exact care ar fi cauza, se spune ca usturoiul ar fi un remediu de incredere in a cobori hipertensiunea.
In timp ce unii medici sustin ca acesta ar dilata arterele, usurand presiune pe peretii acestora, altii sustin ca scaderea tensiunii, in urma consumului de usturoi s-ar datora inlaturari anumitor infectii.
Oricum ar fi, este de mentionat ca usturoiul nu este un medicament pentru hipertensiune.
Observatiile facute pana acum au aratat ca efectul este de scadere a presiunii impuse inimii, venelor, arterelor si de ameliorare a simptomelor colaterale ale acestei afectiuni.



7. Remediu pentru diabetici

Se spune ca, desi este mult mai lent, usturoiul ajuta echilibrarea nivelului de zahar din sange la fel de bine precum o face tolbutamida – medicament pentru diabetici.
Aceasta s-ar face prin utilizarea prelungita a extractelor de usturoi vechi.
Totusi, tineti minte, usturoiul nu este un medicament si trebuie tratat ca atare, de aceea diabeticii ar trebui sa consulte mai intai medicul inainte de consuma usturoiul din perspectiva medicala.



6. Ajuta la refacerea ficatului

Distrugerea anumitor bacterii din intestine ajuta ficatul in sensul ca ii permite sa isi incetineasca functia de detoxifiere si sa iti acorde mai mult timp in a se reface.
De asemenea, usturoiul ajuta la imbunatatirea circulatiei sangvine prin ficat.
Se spune ca o lingurita de usturoi amestecat cu untdelemn sau ulei de masline sau ulei de soia luata seara poate sa revigoreze ficatul de asa maniera incat efectele benefice sa se vada, literalmente, pe propria pielea. Totusi exista si cazuri de intoleranta a usturoiului din cauza unor deficiente ale organelor digestive, motiv pentru care se impune un consult medical.



5. Leac pentru bolile de stomac

Se stie ca secretia de enzime digestive se poate face cu ajutorul unor substante care se gasesc in usturoi si care stimuleaza peretii stomacului si ai intestinelor.
Cei care sufera de asemenea boli trebuie sa il dilueze sau sa il amestece in diferite mancaruri.
O alta metoda de a reduce efectele usturoiului este aceea de a-l gati sau de a-l combina cu ou si lapte.
Cei care nu vor sa-l consume il pot folosi cu rezultate foarte bune si in cataplasme sau bai pentru picioare si maini.
Are o putere atat de mare de penetrare incat ajunge in sange imediat dupa ce este aplicat pe piele, ducand la ameliorarea durerilor de stomac, la calmarea crampelor, la eliminarea gazelor si a senzatiilor de inflamare.



4. Leac pentru constipatie

Cercetatorii care au studiat terapia cu usturoi sustin ca persoanele care sufera de constipatie pot gasi un remediu in utilizarea moderata a usturoiului amestecat cu ceapa, lapte si iaurt.
Miscarile peristaltice ale peretilor intestinali sunt stimulate de catre alicina din usturoi, producand astfel mobilitatea scaunului.



3. Remediu in cazul afectiunilor ORL

Se stie ca usturoiul este un antiseptic miraculos in cazul in care avem de-a face cu infectii la ochi, urechi, nas si gat.
In cazul inceputului unei raceli obisnuite se poate lua un catel de usturoi in gura, tinut intre obraz si dinti, iar raceala va disparea in cateva ore sau cel mult o zi.
Absorbind toxinele, usturoiul are efect curativ asupra bolilor cronice ale organelor respiratorii superioare, pentru inflamatiile cronice ale amigdalelor, ale glandelor salivare si ale glandelor limfatice si pentru faringite, laringite si empiemurile sinusurilor maxilare.
Te doare urechea? Infasoara planta in putin tifon si introdu-o in ureche.
Te doare capul? Stoarce putin suc de usturoi intr-o lingura de miere (vechi remediu al pieilor rosii).



2. Previne cangrena

Louis Pasteur a observat activitatea antibacteriana a usturoiului in 1858, fiind ulterior folosit ca antiseptic pentru prevenirea cangrenei in primul si in al doilea razboi mondial.
De asemenea, acesta a fost folosit cu succes in prevenirea unor infectii cu ciuperci, cum ar fi micozele.



1. Remediu pentru reumatism si nevralgie

Remediile cu usturoi pentru artrita includ folosirea lui ca tonic sau frectii cu ulei vegetal obisnuit in care s-a prajit usturoi.
Se spune ca un tonic simplu, preparat din usturoi maruntit intr-o lingura de miere, luat la masa pe o anumita perioada de timp, poate face minuni pentru a alunga durerile si suferintele, mai ales in cazuri de sciatica si guta.
Un om de stiinta indian a declarat ca uleiul extras din usturoi a avut intotdeauna mare succes in bolile paralitice si reumatice.




Mentiuni

Se spune ca usturoiul combate febrele, iritabilitatea, insomnia, palpitatiile, frisoanele, mancarimile, obezitatea, leucoreea, criptosporidioza, toxoplasmoza, cancerul si multe alte maladii.

Obs: Consultati un medic inainte de a utiliza usturoiul ca medicament.


preluare de pe sursa: Zeceintop.ro

Vinul – cel mai vechi antibiotic natural

Timp de mii de ani, vinul a rămas în conştiinţa oamenilor ca cea mai delicioasă băutură, care a încântat locuitorii de pe toate meridianele Pământului.

Sucul fermentat din struguri de bună calitate este prelucrat după tehnologii moştenite din generaţie în generaţie, dar perfecţionate necontenit.

Sec, dulce sau spumos, alb sau roşu, roz sau negru, vinul se serveşte la masă, acasă sau în restaurant, la ocazii speciale sau fără nici un eveniment deosebit.

Uneori, intră în preparatele alimentare pentru a da gust mâncărurilor.

Este suficient să-l vezi într-un pahar perfect curat ca să te tenteze să-i probezi gustul.

Oamenii din lumea largă i-au apreciat calităţile de peste 7000 de ani.

Chinezii, în timpul împăratului Yu, prin anul 2205 î.Hr., consumau vinul atât pentru gustul deosebit, cât şi pentru efectul calmant.

Virtuţile vinului erau foarte bine apreciate încă din Antichitate.

Istoricul grec Tucidides considera că locuitorii din bazinul mediteranean au încheiat perioada barbară şi au trecut la civilizaţie atunci când au început să cultive măslinul şi viţa de vie, consumând minunatele lor produse, uleiul şi vinul.

Istoria vinului este strâns legată de evoluţia civilizaţiei.

În ţările mai dezvoltate s-au extins foarte mult culturile viţei de vie şi s-au perfecţionat tehnologiile de obţinere a vinului.

Cele mai mari ţări producătoare din lume sunt Franţa (lider mondial), Italia, Spania, S.U.A., Argentina şi Portugalia.

România ocupă locul 10 pe plan mondial şi locul 6 în Europa.

Principalele soiuri cultivate în România sunt: soiuri pentru vinuri albe: Fetească regală şi albă, Riesling, Aligote, Traminer, Muscat Ottonel; soiuri pentru vinuri roşii: Merlot, Băbească, Cabernet Sauvignon, Pinot noir, Fetească neagră.



Efectele nutritive şi terapeutice ale vinului

Printr-o compoziţie chimică foarte amplă (zaharuri, acizi organici, glicerol, compuşi fenolici, aminoacizi, vitamine – A, B1, B2, PP şi săruri minerale), vinul asigură un deosebit aport nutritiv şi mineralizant pentru organismul uman.

Acest conţinut depinde de soiul de struguri, tehnologia de prelucrare şi gradul de învechire în butoaie speciale, cisterne sau vinoteci.

Efectele terapeutice ale vinului sunt necontestate.

Încă din vechime, numeroase scrieri au subliniat calităţile vindecătoare ale vinului.

Dacă Hipocrate din Antichitate recomanda vinul pentru tratarea unor debilităţi fiziologice, pneumonie, plăgi deschise şi muşcături de şarpe, marele savant Louis Pasteur considera vinul ca „cea mai sănătoasă şi igienică băutură“.

În toate timpurile, vinul era recomandat, în primul rând, pentru proprietăţile antianemice, fortifiante, revigorante şi energizante.

Pentru aceste efecte intră şi astăzi în numeroase reţete cu vinuri tonice.

De altfel, medicina populară a recomandat vinul, în cantităţi rezonabile, ca fortifiant al bătrânilor, convalescenţilor, lehuzelor şi persoanelor anemice, bolnave şi clorotice (palide).

La copiii palizi este bine să li se dea la mese câte un păhărel (30 ml) de vin roşu, având ca efect creşterea poftei de mâncare şi îmbunătăţirea circulaţiei sângelui.

La persoanele slăbite, vinul stimulează pofta de mâncare; dacă se bea în timpul meselor, are efect de stimulare a digestiei.

Bătrânii noştri consumau un vin alb-sec după o mâncare cu peşte, un vin roşu după o friptură de porc şi un vin dulce după o plăcintă, la desert.



Vinurile albe au efect diuretic

Vinurile albe, uşor acrişoare, sunt diuretice pentru un rinichi sănătos şi cu rol în stimularea digestiei.

Prin conţinutul lor în metionină, evacuează toxinele din ficat.

Vinurile roşii, bogate în taninuri, sunt astringente şi au un efect uşor constipant.

Acestea ajută la absorbţia vitaminei B12, cu rol în formarea sângelui.

În vremea romanilor se considera că vinul roşu evită albirea timpurie a părului şi dă mai multă vigoare organismului, chiar la vârste înaintate.

Este consumat cu multă plăcere, fiind mai bine tolerat de stomac şi ficat.

Atât în vinul alb, cât şi în cel roşu, se pregătesc multe macerate terapeutice pentru diferite maladii.

La nivelul aparatului digestiv, un vin bun favorizează digestia şi menţine starea de confort digestiv, fără dureri şi fără balonări.

După o hrană copioasă, cu carne şi multă grăsime, un pahar de vin ajută la evacuarea reziduurilor nefolositoare din intestin.

În plus, reduce riscul apariţiei ulcerului gastric sau duodenal, prin combaterea bacteriilor din segmentul piloric, cum este cazul bacteriei Helicobacter pylori, precum şi a altor germeni dăunători, cum ar fi Salmonella.

Nu este de mică importanţă efectul vinului ca medicament, în combaterea intoxicaţiilor cu metanol şi etilenglicol.



Un consum ponderat de vin previne bolile inimii

Cele mai clare efecte pozitive ale vinului sunt legate de afecţiunile inimii şi ale sistemului circulator.

Vinul roşu ajută la menţinerea sănătăţii vaselor de sânge, cu activarea circulaţiei periferice, chiar în cazul persoanelor în vârstă de peste 70 de ani.

Se reduce, de asemenea, inflamarea vaselor sanguine la fumătorii cronici.

În general, este redus riscul afecţiunilor aterosclerotice la nivelul arterelor cerebrale şi la nivelul picioarelor.

În mod semnificativ, scade riscul atacurilor de cord şi a congestiei cerebrale.

S-a constatat că un pahar de vin roşu, consumat după masa de prânz, prezintă un mare potenţial terapeutic de evitare a apariţiei celui de-al doilea atac de cord.

Un test făcut timp de 16 ani pe un eşantion de 13.000 de persoane a demonstrat faptul că atacul de cord scade cu 32% la persoanele care au consumat zilnic 1-2 pahare cu vin roşu.

Acest efect benefic se explică prin acţiunile vasodilatatoare, menţinerea permeabilităţii peretelui arterelor şi a venelor, reducerea aterosclerozei coronariene şi a colesterolului „rău“ din sânge.

Acelaşi test a arătat că în cazul unui consum zilnic de peste două pahare de vin, atât alb, cât şi roşu, creşte riscul apariţiei atacurilor de cord şi a cirozei hepatice.



Abuzul de vin dăunează

Vinul ridică tensiunea sanguină la hipotensivi, dar nu este indicat la hipertensivi decât îndoit cu apă.

Acţiunea dăunătoare a abuzului de vin a fost descrisă foarte plastic de marele scriitor Petrarca: „Vinul este nevătămător, dacă se respectă doza şi dacă se bea cu moderaţie şi cumpătare.

Primul pahar de vin taie setea, al doilea dă bună dispoziţie, al treilea dă plăcere, al patrulea ţine în spate beţia, al cincilea mânia, al şaselea cearta, al şaptelea furia, al optulea somnul, iar al nouălea boala sigură“.

La nivelul aparatului respirator, vinul roşu, printr-un component important numit resveratrol, ajută la reducerea inflamaţiilor şi a riscurilor de boli cronice ale plămânilor, respectiv pneumonie, pleurezie, guturai şi gripă.

Vinul fiert cu puţină coajă de lămâie, cu scorţişoară sau cuişoare, constituie un remediu minunat, care produce sudaţie în pneumonie şi grăbeşte vindecarea în răceli, febră, oboseală generală şi unele afecţiuni epuizante.

La nivelul creierului, consumul moderat de vin de calitate ajută la prevenirea afecţiunilor degenerative, precum maladia Alzheimer şi reduce semnificativ apariţia unui accident cerebro-vascular.


Un pahar de vin sec, recomandat chiar şi diabeticilor

Pentru bolnavii de diabet, un consum moderat de vin sec şi demi-sec ajută la asimilarea generală şi reduce cantitatea de acetonă şi zaharuri eliminate în urină, caz constatat la persoanele cu glicemie ridicată.

În vechea Romă, cu 1600 de ani înainte de a fi descoperită insulina, era un celebru medic, numit Araeteus, care recomanda vinul sec pentru tratamentul diabeticilor.

Polifenolii din vin, mai ales din cel roşu, s-au dovedit de mare eficienţă în extirparea celulelor canceroase din sân.

Atât în formă naturală, cât şi diluat, în proporţie de 1:10, vinul are efecte bactericide, fiind unul dintre cele mai vechi antibiotice naturale, mai ales atunci când se amestecă cu miere de albine şi se aplică pe diferite ulceraţii şi plăgi externe, având acţiune cicatrizantă.

Alte virtuţi terapeutice ale vinului sunt: acţiune antivirală la virusul poliomielitei, a virusului hepatic, a unor heterovirusuri şi în scăderea colesterolului sanguin.

În perioadele trecute, cu frecvente epidemii de boli infecţioase (holera, dizenteria, tifosul), se spunea că persoana care bea vin se îmbolnăveşte mai puţin, întrucât vinul previne infecţiile intestinale.

Încă din Antichitate, Iulius Cezar cerea soldaţilor romani să-şi bea raţia de vin pentru a evita multe boli legate de infecţiile interne.

Mai târziu, în secolul al XVII-lea, marinarii francezi primeau zilnic o porţie de 3 litri de vin, cu efect profilactic faţă de îmbolnăvirile digestive.

Nu întâmplător, rezervele de vin de pe flota spaniolă depăşea cu mult rezervele de apă dulce pentru marinari.

Este adevărat că marinarii nu prea se îmbolnăveau, dar, după un consum prea ridicat de vin, deveneau agresivi şi aruncau peste bord pe căpitanul navei.

Un alt eveniment legat de consumul de vin este consemnat în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, când soldaţii italieni primeau zilnic raţia de vin roşu şi nu avea probleme cu epidemiile de dizenterie sau tifos, ceea ce îi deosebeau de soldaţii germani, mai bolnăvicioşi, fără raţia asigurată de vin.



Vinul stimulează sistemul nervos central

Vinul este un veritabil stimulent atât pentru trup, cât şi pentru suflet.

Prin aromă, miros, gust şi culoare, vinul predispune favorabil spiritul, stimulează simţurile, având efect, în primul rând, asupra sistemului nervos central, respectiv asupra creierului.

Din toate timpurile, vinul a fost considerat ca o băutură mistică, făcând legătura dintre om şi puterile supranaturale.

La majoritatea religiilor, a fost şi este folosit în practicile rituale, fiind adus ca ofrandă zeilor.

La creştini, hrana vieţii spirituale se practică prin Împărtăşania cu pâine şi vin care simbolizează Trupul şi Sângele Domnului.

Este bine de menţionat că, sub efectul euforic al vinului, mari personalităţi ale vieţii culturale şi ştiinţifice de pe tot Globul au creat pagini nemuritoare în poezie, proză şi tehnică, schiţând o lume nouă în beletristică, artă şi ştiinţă.

Consumat cu înţelepciune, poate fi un sprijin de nădejde, atât în stări de necaz, cât şi la bucurii.

S-a demonstrat că este un component necesar în alimentaţie şi, în acelaşi timp, un veritabil medicament natural, deosebit de benefic pentru sănătatea omului cumpătat.

Dar atenţie!

Consumat în cantităţi exagerate, poate duce la accidente fatale, la degradarea gravă a personalităţii în faţa semenilor şi la distrugerea treptată a sănătăţii.

Constantin I. Milică este profesor universitar la Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară (USAMV) din Iaşi.

Este specializat în fitoterapie şi tratează anual sute de persoane din toate colţurile ţării, prescriind pentru orice boală preparate complexe din plante pe care cel mai adesea le ignorăm.

A salvat oameni cărora nu li se mai dădeau şanse de supravieţuire, preparatele fiind realizate în laborator, după metode ştiinţifice şi după atenta analiză a fiecărei afecţiuni în parte.


preluare de pe sursa: http://www.farmacia-verde.ro/

O lume fara antibiotice?

Intr-un interviu acordat New York Times in 1945, Sir Alexander Fleming avertiza intreaga lume: potrivit inventatorului penicilinei, o utilizare improprie a antibioticului putea duce la selectia de “forme mutante” si rezistente de Stafilococ auriu, capabile sa provoace infectii grave nu doar la pacienti, ci si la cei care se afla in vecinatatea acestora.

Fleming avea dreptate: dupa un an de utilizare a penicilinei, un procent mare din aceste bacterii dezvoltase rezistenta la terapie.

De atunci, in pofida faptului ca cercetarea a produs zeci de noi molecule, situatia s-a inrautatit pana la a deveni cu adevarat alarmanta.

In prezent exista germeni invincibili, capabili sa supravietuiasca tuturor (sau aproape) tuturor antibioticelor menite a-i ucide.

Ultimul a aparut in India si, din cauza turismului sanitar practicat de multi englezi (care merg la Delhi pentru a se supune interventiilor chirurgicale, mai ieftine decat in Marea Britanie), a reusit sa ajunga in Europa si sa provoace infectii, dupa cum se arata recent intr-un articol publicat de revista The Lancet.

Ingrijorarea in lumea medicala este tot mai mare.

Aparitia acestor super-bacterii ultra-rezistente nu este o noutate: enterobacteria indiana este doar ultima, dar au fost deja identificate bacterii, denumite Acinetobacterii, impotriva carora cele mai multe dintre moleculele disponibile sunt ineficiente, si care pot provoca infectii grave, mai ales in departamentele de chirurgie sau terapie intensiva ale spitalelor.

Aproape toate antibioticele au fost descoperite intre anii ‘50 si ‘70, si in ultimii 10 ani nu au aparut decat doua noi clase de compusi.

Industria farmaceutica nu are interes sa dezvolte molecule de tipul antibioticelor, care spre deosebire de cele pentru hipertensiune sau diabet, sunt administrate o perioada scurta de timp si, in plus, risca sa devina rapid inutilizabile din cauza rezistentelor.

Dar in timp ce cercetarea si-a incetinit ritmul, bacteriile nu stau locului, vehiculand infectii si rezistente de la un capat la altul al lumii.

Pesimistii vorbesc acum de “era post-antibiotice”, dar optimistii continua sa creada in cercetarea medicala, bazandu-se pe faptul ca, in ultima instanta, oamenii de stiinta se vor dovedi mai “smecheri” decat bacteriile.

preluare de pe sursa: Descopera.ro

Nanoparticulele sunt mai tari decât antibioticele în razboiul cu bacteriile

Cel mai mare producător de servicii pentru calculatoare, IBM Corp., a dezvoltat o tehnologie care caută şi distruge anumiţi microbi din organism ce nu răspund la medicamete. Inginerii de la IBM au creat nanoparticule de 50.000 de ori mai mici decât grosimea unui fir de păr ce au capacitatea de a distruge pereţii celulelor rezistente la medicamente. Structurile celulelor se vor degrada fără a lăsa reziduuri.


Când un antibiotic este administrat şi atacă o colonie de bacterii, o mică parte din acestea supravieţuiesc şi devin imune la medicamente, astfel la o viitoare administrare de substanţe, acestea nu îşi vor mai face efectul dorit. Aceşti microbi rezistenţi la antibiotice omoară anual 100.000 de pacienţi în Statele Unite, ca urmarea a infecţiilor intraspitaliceşti.
Tehnologia dezvoltată de IBM va revoluţiona tratamentul antimicrobian, susţine Mario Raviglione, şeful departamentului anti-tuberculoză al Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii. Antibioticele interferează cu ADN-ul bacteriilor pentru a le neutraliza sau a le împiedica să se reproducă.
Nanoparticulele IBM, ce sunt făcute din plastic biodegradabil, au fost proiectate cu o sarcină electrică ce atrage bacteriile ce au o încărcătură electrică opusă. Testele de laborator au confirmat faptul ca această tehnologie are capacitatea de a distruge celulele. Testele efectuate pe şoareci arată că nu au efecte secundare.
Tehnica a fost dezvoltată de către IBM, sub îndrumarea lui James Hedrick, care a colaborat cu oamenii de ştiinţă de la Institutul de Bioinginerie şi Nanotehnologie din Singapore. Cercetătorii vizează în mod special Staphylococcus aureus (MRSA), o tulpină care circulă pe scară largă de bacterii rezistente la medicamente.
IBM se află în discuţii cu marile companii farmaceutice, dorind să testeze aceste nanoparticule în rândul oamenilor.

"Particulele sunt atât de concentrate pe obiectivul lor încât evită complet deteriorarea celulelor roşii din sânge în care se găsesc microbii", declară Hedrick.
Echipa Hedrick a proiectat un lot de nanoparticule pentru a ataca MRSA. În prezent, oamenii de ştiinţă de la Institutul Nanotehnologiei din Singapore va testa polimerii în miniatură pe animale mari.
Aproximativ 9 milioane de copii mor la nivel global de infecţii respiratorii şi diaree, multe de la agenţi patogeni imuni la medicamente, a afirmat Raviglione de la Organizaţia Mondială a Sănătăţii. Tehnologia IBM ar putea duce la salvarea a foarte multe vieţi. (sursa: descopera.ro).