Rugaciune catre Sfanta Treime

Anunturi

Din somn sculandu-ma, multumescu-Ti Tie, Prea Sfanta Treime, ca pentru multa bunatatea Ta si pentru indelunga rabdarea Ta, nu Te-ai maniat pe mine, lenesul si pacatorul, nici nu m-ai pierdut cu faradelegile mele, ci ai facut iubire de oameni dupa obicei;  si intru deznadajduire zacand eu, m-ai ridicat, ca sa manec si sa slavesc puterea Ta.

 

Deci, acum, lumineaza-mi ochii gandului,  deschide-mi gura ca sa invat cuvintele Tale, sa fac voia Ta, sa-Ti cant intru marturisirea inimii si sa laud Prea Sfant numele Tau:  al Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh, acum si pururea si in vecii vecilor.

 

Amin

Cronovizorul – uluitorul aparat de filmat trecutul

Acum 58 de ani, pe 15 septembrie, Padre Ernetti a inventat un dispozitiv care fotografia trecutul omenirii, el a fost denumit cronovizor – Un aparat extrem de interesant, care vede si chiar face poze ale unor evenimente din trecut.

Posibilitatea călătoriei în timp îi fascinează pe oameni din cele mai vechi timpuri. Oare cum ar fi să putem să ne întoarcem în trecut şi să anulăm evenimentele nedorite?

Cum ar fi să aruncăm o privire în viitor? Oameni de ştiinţă demonstrează că saltul temporal nu e posibil. Alţii au încercat să găsească principiul de funcţionare al unui vehicul care să se deplaseze pe axa timpului.

Ca şi în cazul altor secrete ştiinţifice, se pare că planurile unui aparat care priveşte în trecut se află în posesia Vaticanului. Este vorba de cronovizorul inventat de călugărul Ernetti, dispozitiv care a funcţionat şi a reuşit să-i fotografieze pe Iisus şi Napoleon pe vremea cînd erau în viaţă.

Din punct de vedere istoric, scriitorii SF, precum H.G.Welles, au fost atraşi de posibilităţile unei maşini a timpului. Una dintre cele mai corecte descrieri şi coerentă din punct de vedere ştiinţific a unui mecanism de acest tip a fost oferit în 1980 de către astrofizicianul Gregory Benford, în romanul său Timescape, în care a descris un sistem pentru a trimite mesaje în trecut folosind tahioni, particule având viteza ipotetic mai mare decât cea a luminii.

Este interesant că prin anii ’50, perioada în care, se pare, Ernetti îşi începea experimentele, au fost publicate mai multe lucrări pe tema fotografierii evenimentelor trecute; apar termeni precum cronoscop sau cronotunel (“A Statue for Father” Isaac Asimov). Un alt exemplu poate fi găsit în “Other Days, Other Eyes” – Bob Shaw, care descrie un cronovizor ce folosea cristale special în măsură să încetinească viteza luminii, cu scopul de a observa trecutul.

Un călugăr şi 12 savanţi

Cronovizorul captează imagini din trecutul apropiat sau îndepărtat sub forma unor holograme proiectate într-un spaţiu cilindric. Aşa se poate descrie pe scurt invenţia călugărului benedictin Pellegrino Ernetti. A murit în 1994, ducînd cu el secretul celor văzute cu ajutorul cronovizorului, aparatul pe care l-a construit şi cu care a privit în trecutul omenirii.

Padre Ernetti (foto medalion) era cunoscut în lumea clericală ca exorcist şi profesor de muzică prepolifonică la Universitatea din Veneţia. Dar absolvise şi facultatea de fizică, fiind pasionat de experimentele ştiinţifice.

Totul a început în 15 septembrie 1952, în Laboratorul Electroacustic al Părintelui Agostino Gemelli de la Universitatea Catolică din Milano. Redînd o înregistrare de muzică gregoriană, Ernetti şi părintele Gemelli (foto medalion) au descoperit cu uimire o voce străină. Gemelli era convins că e vocea tatălui său, ceea ce i-a şocat pe cei doi. Cu timpul, cercetărilor lui Ernetti li s-au alăturat 12 savanţi.

Numele lor au rămas necunoscute, dar călugărul a mărturisit totuşi că, printre cei cu care a lucrat la cronovizor, se numărau şi laureatul Premiului Nobel, Enrico Fermi, şi Wernher von Braun, specialist în rachete, doi dintre cei mai mari fizicieni ai lumii şi “părinţii” programului atomic american. Ceea ce au realizat aceşti oameni de ştiinţă avea să inflameze Biserica Catolică şi să atragă interesul experţilor de la NASA.

O maşinărie care vede trecutul

Nu se ştie exact cum s-a ajuns la prima experienţă reuşită.

 „S-a întîmplat accidental. Ideea de bază este foarte simplă. A fost doar o problemă de depăşire a piedicilor de pînă atunci“, a spus călugărul, evaziv.

Întrebat cine a inventat cronovizorul, el a replicat: „Nimeni. A fost o creaţie colectivă“. Nici despre construcţia cronovizorului nu se ştiu prea multe, doar că era compus din trei părţi.

Mai întîi, o mulţime de antene capabile să capteze lumina şi sunetul. Antenele au fost construite dintr-un aliaj de trei metale misterioase. A doua componentă era un tip de captator, activat şi dirijat de undele luminoase şi sonore.

Captatorul putea fi setat pe o anume locaţie, o dată anume şi chiar pe o anume persoană.

A treia componentă era un sistem complicat de mecanisme de înregistrare a sunetelor şi imaginilor. „Principiul care stă la baza acestei maşini este foarte simplu şi cineva l-ar putea reproduce cu intenţii rele. Dar vă spun, am demonstrat că lungimile de undă vizibile şi audibile din trecut nu sînt distruse, nu dispar.

Măreţia acestei invenţii a fost că am putut recupera acea energie pierdută care a recompus scene petrecute acum cîteva de secole“, a spus Padre Ernetti.

Martori la crucificarea lui Iisus

Ernetti a publicat încă din 1965 articole despre cronovizor, dar au fost trecute cu vederea. În data de 2 mai 1972, săptămînalul italian La Domenica del Corriere a publicat o fotografie care îl înfăţişa pe Iisus agonizînd pe cruce. În interviu, Ernetti declara că imaginea a fost captată cu cronovizorul.

„Cînd am încercat să prindem imagini din ziua crucificării, am avut o problemă. Răstignirile pe cruce erau în acea vreme zilnice.Nici faptul că Iisus trebuia să aibă pe frunte o coroană de spini nu ne-a fost de ajutor. Deoarece, contrar credinţei populare, şi aceasta era o practică frecventă“, a explicat călugărul. El a povestit cum au fost nevoiţi să se întoarcă înapoi cu cîteva zile, în seara Cinei cea de Taină. „Am văzut tot. Agonia din grădina Gheţimani, trădarea lui Iuda, procesul, calvarul. Echipa cronovizorului a filmat tot, dar fără amănunte, important era să păstrăm imagini, nu scenariul“.

Acest articol a stîrnit curiozitate, optimism, chiar exuberanţă, nu atît în faţa unei descoperiri uluitoare, cît mai ales a perspectivelor deschise.

Un secret bine păzit

Pe 8 aprilie 1994, Padre Ernetti a murit în Veneţia, nu înainte de a avea parte pe patul de moarte o ultimă vizită din partea Vaticanului. Cronovizorul fusese deja distrus. „Aparatul poate intra în trecutul oricui. Cu el, orice secret e spulberat: secrete de stat, industriale, private. Uşa ar putea fi deschisă şi unui dictator. Am sfîrşit prin a cădea de acord că trebuie să dezasamblăm această maşină“, ar fi spus Ernetti, în 1993.

Alţi cercetători sînt sceptici în privinţa existenţei acestui dispozitiv. „Nimeni nu l-a văzut, nici măcar prietenii lui, Brune şi Senkowski. Nu a făcut niciodată publice numele colaboratorilor. Cu excepţia lui Wernher von Braun şi Enrico Fermi, care acum sînt morţi“, se plîngea Peter Krassa.

În „Le nouveau mystere du Vatican“, părintele François Brune spune că, în 1955, călugărul mai lucra şi cu unul dintre discipolii lui Fermi, cu un alt laureat al premiului Nobel din Japonia şi cu un savant portughez, o dovadă că aceste mari personalităţi ale ştiinţei au lucrat cu Ernetti atrase de cercetările fără precedent.

Călugărul chiar a inventat ceva, dar Biserica Catolică nu ne spune ce. Dacă a existat vreodată cronovizorul, numai Vaticanul ştie. Cei mai mulţi se îndoiesc că o faţă bisericească, cu preocupări intelectuale remarcabile şi de o moralitate neîndoielnică, ar fi putut juca o farsă de asemena proporţii.

In acest moment, cronovizorul se afla la Vatican, fiind unul dintre cele mai bine pazite secrete. Aceasta noua descoperire este prezentata si de Francois Brune, care este autorul cartii Noul mister al Vaticanului. O alta carte care trateaza acelasi subiect este The Creation and Disappearance of the World’s First Time Machine de Peter Krassa.

Preotul şi teologul Francois Brune, în cartea sa, “Morţii ne vorbesc”, scrie că benedictul Pellegrino Ernetti, profesor de muzică prepolifonică la Universitatea din Veneţia, a realizat împreună cu o echipă de 12 specialişti un aparat pe care l-a denumit cronovizor. Cu ajutorul lui a reuşit să capteze în anii ’70 ai secolului al XX-lea sunetul şi imaginea unei tragedii antice jucate la Roma în anul 169 î.Hr. Tragedia este “Tieste” de Quintus Ennius, astăzi uitată.

Colaboratorii săi, au recunoascut sub protecţia anonimatului că investigaţiile lor s-au concentrat asupra filmării momentului in care Sf.Ioan a scris Apocalipsa, dispariţia civilizaţiei mayase, moartea Ioanei d’Arc, Biblioteca din Alexandria, precum şi pentru realizarea unor interviuri cu Anaximandru, Thales, Solon, Pitagora, Socrate, Aristotel…Se spune că, speriat de consecinţele nefaste pe care acest aparat le-ar produce in mainile unor indivizi fără caracter, Ernetti ar fi distrus Cronovizorul.

Unii sunt de părere ca el se află totusi, bine păzit la Vatican. Un ziarist de la Domenica del Coriere l-a intrebat pe benedictin cand ar putea dezvălui secretul acestei uluitoare invenţii. Iată ce a răspuns slujbasul Papei: “Cand omul va invăţa sa acţioneze numai in direcţia binelui. Numai pentru bine!”

În acest sens s-ar putea crea o istorie adevărată a omenirii, s-ar putea afla mai uşor autorii unor crime, dar în acelaşi timp s-ar putea afla şi derularea vieţii intime a fiecăruia, ceea ce cred că nu şi-ar dori nimeni. Atunci viaţa pe Pământ şi-ar schimba radical coordonatele. Din această cauză, chiar dacă un asemenea aparat poate deveni o realitate, cu siguranţă el nu va fi folosit pe scară largă.

preluare de pe:

http://www.youtube.com/watch?v=EbJTvoA10A4&feature=mfu_in_order&list=UL
http://www.youtube.com/watch?v=C2Umbwu9DsQ&feature=mfu_in_order&list=UL

SURSA
http://dezvatatorul.blogspot.com/2010/10/cronovizorul-uluitorul-aparat-de-filmat.html

Sursa: 2012 – Mit şi Adevăr — sfârşit şi / sau început -? DE LA LUME ADUNATE !!! PAX Et LUX !

Valentine’s Day, o “sarbatoare pagana” complet anti-crestina!

Multi cred ca “Sarbatoarea Sf Valentin” ar fi una Catolica… ceea ce este fals si trebuie spus din capul locului! Intr-adevar, in Calendarul Romano-Catolic exista un Sf. Valentin insa fara nici o legatura cu serbarea promovata pe canalele de mass media astazi!

In primul rand, acest Sfant Valentin este comemorat de catolici pe 13 Februarie si nu pe 14 Februarie asa cum ni se spune in mass media, iar in al doilea rand… nu este vorba de o “sarbatoare a dragostei si sexualitatii”, ci de o simpla comemorare…

 

Da, exista o legenda a acestui Sfant Valentin, preot si martir crestin, ucis in chinuri de pagani in secolul III pentru… dragostea sa fata de Dumnezeu ( nu a vrut sa se lepede de Christos) nicidecum pentru vreo femeie!

“Valentine’s Day” este asadar o inventie a unei propagande perverse si ne-crestine, o sarbatoare cu caracter sexual si lubric, – importata din America ( acolo s-a schimbat si data, din 13 care e numar “nenorocos” la americani, in cea de 14) si care nu are nimic de-a face cu Crestinismul, fie el Catolic sau Ortodox. Dealtfel, popoarele Catolice nu sarbatoresc in mod traditional nici un fel de “Valentine’s Day”, – iar asta se poate verifica foarte usor si de catre romanul Ortodox, daca intreaba pe maghiarii, sau pe sasii din Ardeal.

 

Asadar, ce este cu aceasta sarbatoare pagana cu care suntem “bombardati” in fiecare an, din dorinta de a ni se schimba traditiile stramosesti?

Suntem crestini si tinem sarbatorile crestine. Christos si “prietenii – casnicii Lui” (sfintii) vin in viata noastra si prin intermediul sarbatorilor. Omagiind zeitati pagane, cadem in idolatrie si apostazie. Ne indepartam de Dumnezeu.

 

Ziua de “Sfantul Valentin” este o reminiscenta a paganismului, a lipsei lui Dumnezeu din viata omului.

Falsa sarbatoare a “Sfantului Valentin” a fost “inventata” de mult, in Grecia. Era o zi inchinata zeului Pan. Cine e Pan? El este zeul fertilitatii; nu departe de falsul Valentine de azi. Zeul Pan era jumatate om, jumatate tap. Idolul acesta ingrozea oamenii prin infatisarea sa, dar si prin salbaticie si fire imprevizibila. Nu e de mirare de ce unii cercetatori considera ca “panica” este un cuvant ce provine de la “frica de Pan”.

Copiii primesc orice sarbatoare noua cu incantare. Valentine devine falsul sfant de azi. “Sfantul” care-ti da voie “sa faci orice”, un “sfant actual”. Nu este asa.

… nu vom recunoaste niciodata o sarbatoare dedicata altcuiva decat unei persoane sfinte. Credeti voi in acest oribil Pan, nascocit de minti perverse?!

 

Pan este un zeu care amageste.

Legenda despre zeul Pan spune ca era foarte talentat la cantatul la nai si a avut multe aventuri amoroase cu nimfe si zeite. In acesta sa credem?! Grecii credeau ca acest pastor banal de oi are puteri magice in iubire; …dar de cand cred crestinii in magie?

Romanii l-au “furat” pe Pan de la greci, dar i-au schimbat numele in Faunus. Totuna e, tot “fifty-fifty”, adica om-tap. Cand credeti ca era serbat acest zeu? Ati ghicit: in februarie. Ziua era de 25. Romanii erau mandri ca serbau Lupercaliile. Copii, crestinii din acea vreme, mureau pentru Hristos, pentru ca refuzau sa participe la acest “teatru odios si satanic”. Oamenii nu erau tocmai “cuminti” cand era vorba de Pan sau Faunus. Voua nu vi se cere sa muriti azi. Sa stiti doar ca acest Pan-Faunus, ajuns azi Valentine este un zeu contrar lui Christos, inlocuitor de Christos.

 

Vi se pare normal faptul ca romanii serbau pe acest zeu alergand in pielea goala in jurul unui munte si purtand in mana curele din piele de tap? Femeile care doreau sa aiba copii stateau pe marginea cararilor pe unde alergau “nudistii”. Romanii credeau ca femeia atinsa de cureaua lor va dobandi cu siguranta fertilitatea. Nu putem recunoaste acest zeu, pentru ca, din start, L-am nega pe Dumnezeu. Valentine inseamna desfrau, destrabalare, orgie. Asa faceau grecii, romanii, americanii de azi… si sper ca NU si romanii de maine.

 

Ce altceva inseamna “Be my Valentine”? Placerea trupului ca desfrau este un pacat, nu o virtute. Ziua indragostitilor e de fapt ziua desfranatilor. Iubirea pura nu are nici cea mai vaga legatura cu iubirea ocazionala, de o noapte.

Cum a devenit Pan – Valentin? Am vazut ca Pan este zeul fertilitatii la greci. Valentin a fost un om care a trait acum 1700 de ani. A fost inchis pentru ca raspandea invataturi socotite “ciudate” de autoritati. Se spune ca facea si multe minuni. De pilda, se spune ca Valentin a vindecat o fetita oarba. Acesteia i-ar fi trimis o scrisoare semnata “Al tau, Valentin.” Se spune ca acest Valentin trimitea din inchisoare scrisori copiilor si prietenilor. In ziua de 14 februarie, acestui Valentin i s-a taiat capul.

 

In eventualitatea teoretica ca peste ani vom celebra Sfantul Valentin – recunoscut oficial, ca Sfantul Vasile, de exemplu – in nici un caz adevarata sarbatoare nu va trebui sa fie Valentine’s Day. Spiritul sarbatorii va trebui sa fie crestin, nu pagan. Nu poti cinsti un sfant X doar cu numele, cand in realitate copiezi practici pagane, satanice, antihristice.

 

Pe seama unui oarecare episcop Valentin ars pe rug se atribuie casatoriile in secret ale tinerilor, ceea ce contravenea flagrant legilor. Vedem cu stupoare azi cum tinerii se casatoresc pentru o zi (?!) in fata “sfantului” Pan, pardon, Valentin. Ce inseamna asta?! Mesajul e clar: casatori-ti-va in batjocura cu cine vreti, luati si premii, cine mai da doi bani azi pe casatorie si familie?

 

Vedeti? Unde e spiritul crestin in falsele certificate de casatorie? (mai bine zis de deces al faptelor bune si morale) Cum sa fie crestina o sarbatoare in care e proslavit desfraul, legatura amoroasa in afara casatoriei? In vechime, romanii se casatoreau de Valentine “pe nimerite” pentru o zi. Saraca Nunta!

 

Christos ne avertizeaza ca Satana vine la noi ca “inger de lumina” si ne “prosteste”. Sub aparenta lozinca nevinovata “Hai sa trimitem felicitari de Valentine’s Day”, se ascund multe necuratii care lovesc in Biserica lui Hristos. Daca nici Dumnezeu nu ne obliga, cu atat mai putin o vom face noi; sfatuim doar: Aveti grija… un om care se roaga cu adevarat il are pe Dumnezeu in inima sa si ii va fi mai usor sa distinga binele de rau.

Sursa: News.ro Ştiri pe Blog
preluare: http://bloguri.piatza.net/valentines-day-o-sarbatoare-pagana-complet-anti-crestina/

Miracolul luminii de la Ierusalim

Focul Sfant este un miracol care se intampla in fiecare an de Pastele Ortodox la Ierusalim in Sambata Mare, intre orele 12:30 – 14:30. Deasupra Sfantului Mormant se aprinde “Sfanta Lumina”, spunandu-se ca focul se coboara din cer si aprinde lumanarile.
Intradevar, lumanarile se aprind dupa cateva minute, iar credinciosii adunati in Biserica raman uimiti cum lumanarile se aprind fara nicio atingere din partea preotilor.

Este considerat cel mai vechi miracol din lumea crestina, prima data fiind documentat in anul 1106. In zilele noastre, ceremonia este transmisa in direct in multe tari crestine, ba chiar lumina este adusa cu avionul in mai multe state.

In timpul ceremoniei, patriarhul grec impreuna cu clerul lui invesmantat in straiele sacerdotale, urmat de patriarhul armean si cu episcopul coptilor, marsaluiesc si cantand imnuri, de trei ori in jurul Sfantului Mormant.
Prelatii armeni si copti raman in antecamera, unde se spune ca sedea ingerul cand s-a aratat Mariei Magdalena dupa invierea lui Isus.

Adunarea canta “Doamne miluieste” pana cand “Lumina Sfanta” coboara peste cele 33 (semnificand varsta la care a fost omorat Isus) de lumanari legate impreuna catre patriarh in timp ce e singur in incaperea mormantului lui Isus. Patriarhul iese din incaperea mormantului si recita rugaciuni, aprinzand fie 33 fie 12 lumanari si le imparte celor prezenti.

Inainte de a intra in Mormantul lui Isus, patriarhul este examinat de autoritatile israeliene pentru a se dovedi ca nu poarta cu el mijloace de aprindere a focului.

Critici

Ca o ironie a sortii, tocmai arhimandritul Porfirie devine elementul cheie al acestei demascari. El a fost un arhimandrit si om de stiinta rus care a fost trimis oficial de biserica ortodoxa rusa in misiune la Ierusalim.
Porfirie si-a insemnat impresiile in jurnalele sale care au fost publicate sub titlul “Cartea fiintei mele”. In primul sau volum scrie “un diacon nimerit in Templul Mormantului Sfant, cand, asa cum credea lumea, lumina sfanta coboara – a vazut cu oroare ca lumina este aprinsa de la o candela cu ulei – intelegand ca focul nu este deloc un miracol”.

Demistificari

Este intradevar un miracol ca milioane de oameni cred in ceva ce nu are nicio logica, cum ca focul s-ar pogori din cer, aprinzand lumanarile. Insa ce s-ar intampla daca s-ar dovedi ca secretul sta in chimie si nu este nimic de origine divina in acel ritual?

Inca din timpul ocupatiei islamice a Ierusalimului au aparut primele indoieli. Mai tarziu, cruciatii au preluat conducerea si s-au ocupat de organizarea evenimentului. Insa acestia erau neinitiati in tainele acestui “miracol”, iar Lumina nu a mai aparut. Miracolul s-a intamplat din nou atunci cand Patriarhia Ierusalimului si-a reintrat in atributii.

Multi oameni au fost impotriva acestui asa-zis miracol spunand ca este menit sa atraga atentia asupra ortodoxismului, prin minciuni, falsuri si manipulare.

Focul defapt nu se pogoara de niciunde. Lumanarile pur si simplu se aprind instantaneu, nefiind atinse de cineva. Cum este posibil acest lucru? Stiinta ne ofera raspunsul: cu ajutorul fosforului alb.
Fosforul nu poate exista liber in natura deoarece are o mare afinitate pentru oxigen. Se gaseste umai sub forma de compusi, mai ales fosfati.
Fosforul alb se obtine prin calcinarea fosfatului de calciu (apatite sau fosforite) cu carbune. In procedeul industrial se adauga insa dioxid de siliciu (nisip) , al carui rol este de a pune in libertate din ionul de fosfat, pentaoxidul de fosfor mai reactiv.

Este posibil ca preotii, sa introduca fitilul lumanarilor in fosfor alb inainte de inceperea ceremonialului. Fosforul alb este foarte usor inflamabil si se aprinde in contact cu oxigenul.

In anul 2005 (vezi video de mai jos), intr-o demonstratie live la o televiziune greaca, Michael Kalopoulos a inmuiat trei lumanari in fosfor alb. Lumanarile s-au aprins spontan dupa circa 20 de minute, din motive binecunoscute de oricine stie proprietatile fosforului in contact cu aerul. Criticul a aratat ca daca fosforul este dizolvat intr-un solvent organic potrivit, autoaprinderea este intarziata pana cand solventul este aproape total evaporat. Aprinderea putand fiind intarziata pana la o jumatate de ora sau chiar mai mult, depinzand de densitatea solutiei si de natura solventului folosit.

Aceasta tehnica practicata de clerul ortodox este cunoscuta inca de pe vremea lui Strabo care a mentionat ca “in Babylon, exista doua izvoare, unul alb si unul negru. Cel alb izbucneste in flacari.”
Tehnica era cunoscuta si de magii caldeeni si de vechii greci, filiera pe care se presupune ca ar fi invatat tehnica si clerul ortodox de la Ierusalim.
Inca din antichitate erau cunoscute reactiile fizico-chimice de acest fel, Strabo sustinea ca babilonienii (magii caldeeni) si vechii greci cunosteau procedeul.

Rusul Igor Dobrokhotov a analizat acest fenomen si a reprodus si el “minunea focului care nu arde” ajungand la concluzia ca nu este decat o farsa bine pusa la punct.

Rusul Nikolay Uspensky si Dr. Aleksandr Musin, au intreprins si ei experimente referitoare la aceasta minune, ajungand la aceeasi concluzie cu Igor Dobrokhotov.

Aceasta hrana pentru psihic, indiferent de unde provine ea, dorinta de a materializa totul, perverteste lumina ce ar trebui ca crestinii sa o aiba in suflet, iar simbolul luminii devine umbrit de trucurile prelatilor pentru a oferi dovezi sa sustina adevarul biblic.
De la “Sfanta Lumina”, apoi mai tarziu la “Sfantul giulgiu”, pana la chipurile cioplite ale miilor de zei nu sunt altceva decat o materializare a dorintei omului de a-l vedea pe Dumnezeu si de a-l avea aproape.
Religia si animismul ofera oamenilor acea liniste interioara si raspunsurile de care au nevoie. Raspunsuri simple, pentru omul de rand. Inclinatia omului spre misticism, dorinta de a glisa dincolo de granitele palpabile ale realului e veche de mii de ani, poate chiar de la inceputul omenirii.

O religie mult mai accesibila si care ofera raspunsuri si mai ales liniste interioara, pare sa fie de ajuns pentru credinciosi. Acest maraton in care civilizatia umana a pornit in cautarea lui Dumnezeu, pare sa nu se mai termine niciodata. Cu cat ne apropiem mai mult de El, cu atat se indeparteaza si se demistifica mai mult. Pentru ceilalti, e mai simplu. Stiu doar ca exista…

Sfanta Lumina la Ierusalim, Video Youtube: http://www.youtube.com
Mai multe informatii: http://en.wikipedia.org/wiki/Holy_fire

Sursa: MISTERELE LUMII

preluare: http://bloguri.piatza.net/miracolul-luminii-de-la-ierusalim/

Biblia Kolbrin şi profeţia unui cataclism mondial

Există mai multe tipuri de Biblii care au supravieţuit până în zilele noastre. E vorba de: “Manuscrisele de la Marea Moartă” din Israel, “Biblioteca Nag Hammadi” din Egipt, “Kebra Nagast” din Africa, “Biblia Albinei” din China, “Scrierile şi învăţăturile lui Buddha Issa” Tibet şi “Biblia Kolbrin” din Marea Britanie. Fiecare din ele conţin puncte de vedere diferite ale aceloraşi evenimente istorice. Fiecare o completează pe cealaltă, ca şi cum a proveni din aceeaşi sursă.

Biblia Kolbrin este primul document creştino-iudaic care explică ştiinţific evoluţia umană din perspectiva creaţionismului. Principiile matematice din Biblia Kolbrin explică interesul anticei populaţii a druizilor în ceea ce priveşte stelele, matematica şi catastrofele globale. Biblia Kolbrin vorbeşte despre întoarcerea “Pustietorului”, o stea întunecată ce a provocat un dezastru în trecut.

Biblia Kolbrin este o colecţie de documente care au fost ascunse la Mănăstirea Glastonbury din Anglia de către regele Edward I, în anul 1184. Ele au fost păstrate acolo de o grupare secretă timp de 850 de ani. Regele Edward I s-a gândit chiar să distrugă aceste documente, căci ele erau văzute ca fiind rivale Sfintei Biblii, şi ameninţând, de asemenea, şi dreptul său de a ocupa tronul Angliei.

În anul 1992, au fost trimise câteva copii pentru a fi publicate, iar în prezent există în lume două versiuni publicate ale acestei Biblii.

De ce a fost aleasă Marea Britanie pentru a se păstra Biblia Kolbrin? Marea Britanie a jucat un rol foarte important în istoria Bibliei. Romanii i-au numit pe druizii care locuiau pe teritoriul britanic drept “Magi”, acelaşi ordin de fraternitate care i-au călăuzit pe faraonii egipteni, pe împăraţii chinezi, pe regii Indiei şi pe împăraţii romani. Aceşti “înţelepţi” erau profesori care predau astronomie, matematică, oratorie, medicină şi religie. Multe din cunoştinţele lor sunt cuprinse în Biblia Kolbrin. Ei au fost primii care l-au recunoscut pe Iisus ca precursor al profeţiilor mesianice, anticipându-i naşterea Sa, bazându-se pe informaţiile astrologice. Ei s-au folosit totodată şi de sanctuarul lor mistic de la Stonehenge. În timpul existenţei lui Iisus, existau cam 60.000 de studenţi în şcolile britanice ale “Magi”, printer care personalităţi cunoscute ca Pilat din Pontius, Lucius Sejanus (prefectul praetorian al împăratului Tiberius) şi alte elite romane.

Interesant e faptul că cuvântul “brit” nu este de origine engleză, ci ebraic, şi înseamnă “legământ”. Britanicii însuşi se consideră a fi drept “poporul legământului”, datorită conexiunii lor cu cele zece triburi pierdute în timpul cuceririi asiriene din Iudeea (sec. 8 î.Hr.) Cuvântul “saxon” înseamnă “fiul lui Iacob”. Se pare că cele zece triburi pierdute n-au dispărut deloc, ele continuându-şi activitatea în insula britanică. De aceea, susţinătorii Bibliei Kolbrin susţin că aceasta este îndreptăţită să fie denumită drept “Biblia celor zece triburi pierdute”.

Susţinătorii Bibliei Kolbrin cred faptul că profetul Ieremia a fugit de cucerirea babiloniană din anul 600 î.Hr., via Etiopia, către Britania, unde mormântul său s-ar afla şi acum în Irlanda. El l-ar fi luat cu el şi pe fiica regelui Zedekiah, din casa regelui David, strămoş ilustru al lui Iisus Hristos. 

De aceea, bunica lui Iisus, s-ar fi născut în Marea Britanie; de aceea, supravieţuitorii din familia lui Iisus Hristos au fugit în Franţa şi Anglia, după crucificarea lui Iisus. Aici, ei şi-ar fi întemeiat familii.Biblia Kolbrin vorbeşte şi de marele Exod din Egipt, pe timpul lui Moise. 

Prinţesa Scota, fiica faraonului Ramses al II-lea, se zvoneşte că ar fi avut grijă de copilul Moise. Ea s-ar fi măritat cu un nobil evreu care ar fi dus-o în Britania. Astfel, teritoriul Scoţiei ar fi fost dat după numele prinţesei.

Ce conţine Biblia Kolbrin?

Prima parte al Bibliei conţine povestea creaţiei lumii, poveste ce poate fi interpretată atât din punct de vedere religios, cât şi ştiinţific. În ultimile două cărţi se vorbeşte despre Iisus.Revenind la povestea creaţiei lumii, aceasta începe cu oamenii care ar fi 

existat încă dinaintea lui Adam şi Eva, cele două fiinţe care apar în Sfânta Biblie. Termenii de “îngerii căzuţi” din Geneză nu s-a referit la fiinţe spirituale, ci la bărbaţi care s-au căsătorit cu fiicele lui Adam şi Eva şi au avut copii. Aceştia ar fi supravieţuit unei societăţi avansate, din punct de vedere ştiinţific şi religios, ascunzându-se în peşteri, după un cataclism ucigător. Ei şi-au spus “fiii lui Dumnezeu”. Ca “îngeri căzuţi”, răutatea lor a grăbit cataclismul.

Apoi, în Biblia Kolbrin se vorbeşte de faptul că ar mai urma un alt cataclism, urmată de o perioadă de 1.000 de ani de pace, şi de întoarcerea Fiului lui Dumnezeu.

 

preluare: http://www.newsro123.com/2011/01/biblia-kolbrin-si-profetia-unui.html

Steaua din Bethleem sau Misterul Nasterii lui Iisus

Un eveniment important care a insoţit venirea pe lume a lui Mesia Isus/ Enlil, ducand la foarte multe comentarii, este cel relatat de Magii din Rasarit, care se refera la o anume “Stea”: “Si iata ca steaua, pe care o vazusera in Rasarit, mergea inaintea lor, pana ce a venit şi s-a oprit deasupra locului unde era Pruncul” (Matei 2:9).

In 1991, in lucrarea Biblia si OZN-urile (Editura SITI, Bucuresti), am afirmat ca a fost o nava spatiala, deoarece o stea nu merge, nu se opreste si nu se apropie la o distanta atat de mica de Pamant: “Doar slava/ nava in care era Dumnezeu putea sa-i calauzeasca pe magi, asa cum a făcut-o 40 de ani cu poporul Sau prin pustiu”.

Confirmarea celor de mai sus am gasit-o în lucrarea Lacasurile secrete ale leului, de George Hunt Williamson (Editura Esotera, Bucureşti, 1994), carte care, conform autorului, conţine o rescriere a Istoriei, in lumina informatiilor aflate in manuscrise foarte vechi, pastrate in Marea Biblioteca a unuia dintre cele mai secrete Colegii oculte din Lume, o cetate pierduta in Muntii Peruului. Sa le urmarim:

“S-a  stabilit prin calcule ca a existat o conjunctie Jupiter – Saturn, in anul 6 i.Cr. Toate acestea nu explica satisfacator de ce Steaua a mers inaintea lor, pana ce s-a oprit deasupra locului unde era Copilul. Unii astronomi cred ca Steaua din Bethleem a fost, poate, un simplu astru, care a explodat si a ars, stralucind, in acel moment.  Numeroase stele explodeaza in fiecare an in Galaxia Caii Lactee, si asta nu explică nimic!

Teologii se inseala asupra luminii supranaturale generate de stea, pe care au vazut-o Magii. In realitate, era vorba de o nava spatiala, aceeasi care condusese poporul lui Israel afara din Egipt, care il hranise cu mana timp de 40 de ani si care trimisese aparatele de recunoastere (în Biblie sunt denumite viespii – n.a.), pentru a usura intrarea evreilor pe Pamantul Fagaduintei. Aceasta nava parasise Pamantul dupa acţiunea viespilor, pe malul Iordanului.

Nava se intorsese, acum, pentru a vesti nasterea lui Isus, Fiinta Suprema a sistemului nostru solar, Fiul lui Dumnezeu! (Yahweh/ Anu – n.a). Când magii au ajuns la Bethleem, Isus nu se afla în staul, cum se crede în general, ci într-o casă.”

“Dupa ce au ascultat pe imparatul, magii au plecat. Si iata ca steaua, pe care o vazusera in Rasarit, mergea inaintea lor, pana ce a venit si s-a oprit deasupra locului unde era Pruncul.
Cand au vazut ei steaua, n-au mai putut de bucurie.
Au intrat in CASA, au vazut Pruncul cu Maria, mama Lui, s-au aruncat cu fata la pamant, si I s-au închinat; apoi si-au deschis vistieriile, si I-au adus daruri: aur, tamaie si smirna.” (Matei 2: 9-11).

In lucrarea Astralii in Antichitate, de W. Raymond Drake (Editura Polirom, Iasi, 1997), am gasit un comentariu asemanator:

“In anul 4 i.e.n., se spune că o noua stea a stralucit in Orientul Mijlociu. Aparitia brusca a acestei stele ne trimite cu gandul la o supernova, desi aparitia sa nu a fost inregistrata nici de astronomii hindusi sau chinezi – care au urmarit permanent cerul, si nici de Pliniu, Ptolemeu, Josephus sau Julius Obsequens, toti cronicari fideli ai epocii respective.

Se presupune ca steaua s-a deplasat pana ce a ajuns deasupra Palestinei; stelele obisnuite par nemiscate, singurele stele care se deplaseaza fiind planetele, care se misca lent pe orbite precise. Astrologii au sugerat ca aceasta asa zisa stea ar fi fost o conjunctie a planetelor Marte, Jupiter si Venus, desi ele nu pot aparea brusc si nici nu se pot deplasa ca un singur corp ceresc.

Este deosebit de semnificativ faptul ca, in epoca unor mari scriitori şi astronomi, singura referire la steaua misterioasă a fost facuta de un evreu batrin (Matei -n.a.) , abia după 80 de ani de la aparitia ei; probabil ca el nici nu se nascuse cand steaua a aparut, pentru ca, dupa un timp, sa dispara brusc… Singurul obiect ceresc ce poate aparea pe neasteptate, destul de aproape de Pamant pentru a fi numai intr-o zona relativ restransa, care se deplasează ghidandu-i pe cei care il urmeaza si apoi se opreste in loc, poate fi doar o nava spatiala controlata de puterea inteligentei. Intr-un staul din Bethleem se nascuse Isus.”

Numeroase astfel de relatari, precum si desene din acea perioada, care infătiseaza numeroase aparate de zbor ale anunnakilor/elohimilor, locuitorii Planetei Eris/ Nibiru sunt ascunse de Vatican. Ele au constituit sursa de inspiratie pentru multi pictori care, alături de Mesia Isus/ Enlil, prezinta aparate de zbor de pe Planeta Crucii. Câteva  detalii despre secretele deţinute de Vatican pot fi citite in articolul la www.colectionarul.info, in articolul:  Secretele Vaticanului: Navele lui Mesia (Foto/Video)

Inchei prezentand cateva fragmente dintr-un articol aparut la descopera.ro, intitulat Steaua de la Bethleem – Enigma nasterii lui Iisus:

De secole, cercetatorii se intreaba daca Steaua de la Bethleem care i-a calauzit pe Magi spre locul nasterii lui Iisus a fost un miracol sau un fenomen astronomic obisnuit. Apriga dezbatere nu s-a incheiat nici in ziua de astazi…  S-a spus ca Steaua a fost o supernova, un fulger globular, ba chiar un OZN.

Astazi, desi exista o explicatie care da seama in mod stiintific de relatarea biblica, misterul este departe de a fi lamurit.

Pentru a descoperi ce a fost Steaua de la Bethleem trebuie sa te izbesti de multe contradictii biblice; mai intai, insa, trebuie sa rezolvi un alt mister, poate si mai mare: CARE ESTE DATA EXACTA A NASTERII LUI IISUS?… Bunaoara, astazi, oamenii de stiinta au cazut de acord asupra faptului ca, daca Steaua a existat si i-a calauzit pe Magi, atunci, cu siguranta, sosirea acestora in Bethleem nu s-a petrecut intr-o zi de 25 decembrie din urma cu 2009 ani.

Asa cum o sarbatorim astazi, ziua de nastere a Mantuitorului a fost fixata in anul 525 d.Hr., de catre calugarul crestin Dionysius Exiguus. Unii teologi si numerosi cercetatori cred ca Dionysius s-a inselat si ca Iisus s-ar fi nascut de fapt in anul 5 i.Hr.

In ceea ce priveste ziua de 25 decembrie, aceasta a fost aleasa pentru a se suprapune peste o sarbatoare pagana mult mai veche, inchinata lui Deus Solus Invictus sau Apollo-Helios… Prin urmare, aparitia Stelei ar fi un eveniment astronomic care s-a petrecut in anul 5 i.Hr., iar Iisus s-ar fi nascut primavara.”

Cristian Negureanu

preluare de pe: http://www.agentia.org/teoria-conspiratiei/steaua-din-bethleem-sau-misterul-nasterii-lui-iisus-7803.html

Numarul 13 nu este deloc ghinionist. In Biblie este considerat divin

Multi din noi am observat ca majoritatea lumii asa zise culte, scolita, au o mare groaza de numarul 13. Multi se feresc de nr. 13, zicand ca nu-i bun augur, ca nu-i norocos, cai primejdios. Multi chiriasi se fereau, ca de boala rea, de nr. 13. Multe hoteluri nu dau acel numar nici la o camera din ele, ca nu cumva oaspetele care ar intra sa se odihneasca, sa fie tulburat.
Numarul acesta se scoate de unii din listele de colecte sau de felurite binefaceri. Asa unii superstitiosi se mai feresc de ziua 13-a a fiecarei luni, de 13 oaspeti la masa, 13 lucruri cumparate, 13 calatori, 13 lucratori, etc. Ei sustin ca nr. 13, e un numar primejdios, cel mai mare dezastru. Oamenii de rand insa, nu-si bat capul cu acea nalucire. Dar nr. 13 nu aduce nefericirea, ci slabiciunea morala si intelectuala a omului superstitios care, oprindu-se de o frica neexistenta, adica: Temandu-se de frica, acolo unde nu era frica (Ps. 52, 6), se lipsesc de judecata sanatoasa, clara si cumpanita. Frica aceea superstitioasa pe multi i-a aruncat in felurite pareri rele, in necazuri, primejdii si chiar in ghearele mortii. Reaua nascocire a oamenilor, a legat si leaga prosteste de acest numar, atatea si atatea amaruri de credinte superstitioase. Numarul acesta socotit de multi superstitiosi: „pocit”, „uracios”, “primejdios”… vorbind dupa judecata sanatoasa, poate fi cuiva spre fericire sau spre necaz, ca si ori care alt numar.
Dar, totusi, adancindu-ne in invatatura Noului Testament, vedem clar ca numarul 13 este un numar de foarte mare insemnatate. Apostolii erau doisprezece, iar Mantuitorul Hristos era al 13-lea. Apostolii cei 12, adeseori se clatinau si aveau trebuinta de sprijin de la Cel de al 13-lea al cetei apostolice. Mantuitorul, al 13-lea, sta singur pe picioarele Sale. El n-are trebuinta de sprijin sau reazem, ca era puterea atotputernica si este. Astfel, umbland, vorbind, invatand, facand minuni si conlucrand in ceata apostolilor Sai, El se socotea al 13-lea. De aici vedem ca numarul 13, nu numai ca nu este „pocit” cum il socotesc superstitiosii, dar el este un numar foarte insemnat, vestit, stralucit si preamarit. In amintirea aceasta de mare insemnatate la manastioare si schituri calugaresti, se obisnuia a fi 12 monahi si un egumen, adica un personal de 13 calugari. Uneori la soborul Liturghiilor slujesc 12 preoti, in frunte cu arhiereul, relateaza almeea.com. Numarul 13, dupa cuvintele Mantuitorului, este un numar divin. „Eu – zicea El celor 12 Apostoli – merg sa va gatesc voua loc. Eu va voi lua pe voi la Mine, ca unde sunt Eu si voi sa fiti” (Ioan 14, 3-4). Din cele arate reiese clar, ca numarul 13 este un numar bun, dorit, stralucit, preamarit, placut, fericitor vremelnic si vesnic, adevaratilor pastori si pastoriti.

preluare de pe: http://www.agentia.org/teoria-conspiratiei/numarul-13-nu-este-deloc-ghinionist-in-biblie-este-considerat-divin-7898.html

Spin din Coroana lui Iisus descoperit intr-un liceu particular din Anglia

O descoperire remarcabila pe tema religioasa, care este de natura sa-i "linisteasca" pana si pe cei mai sceptici combatanti impotriva crestinismului, aceia care sustin ca Noul Testament este, de faspt, doar o poveste. Un spin din coroana lui Isus a fost descoperit intr-un liceu particular din Marea Britanie. Se pare ca ramasita se afla acolo de mai bine de 200 de ani, iar acum urmeaza a fi prezentata intr-o expozitie la British Museum, din Londra.
Istoria coroanei lui Isus este una extrem de lunga. Aceasta ar fi fost confiscata din Constantinopol, in timpul Cruciadei a IV-a, fiind apoi vanduta regelui Frantei, Ludovic al IX-lea. Regele ar fi pastrat coroana intr-un loc sigur si ar fi rupt spini din ea pentru a-i oferi cadou celor care se casatoreau cu un membru al familiei regale. Spinul gasit la liceul Stonyhurst, un liceu iezuit vechi de 400 de ani, ar fi ajuns in Marea Britanie prin intermediul reginei Maria a Scotiei, care s-a casatorit cu mostenitorul tronului Frantei in 1558, primind ramasita drept cadou de nunta. Aceasta ar fi luat cu ea spinul in Edinburgh.
Dupa executia reginei, in 1587, spinul a ajuns in posesia unuia dintre servitorii Mariei, Thomas Percy, care l-a dat mai departe fiicei sale, Elizabeth Woodruff, care, la randul ei, l-a inmanat unui preot iezuit, in 1600. Preotul a luat spinul cu el atunci cand a mers la liceul, acesta ramanand de atunci acolo. Acum, spinul va fi inmanat catre British Museum, Londra, pentru a fi prezentat in expozitia „Treasures of Heaven” ("Comorile Raiului").

„Este un obiect incredibil si suntem extrem de bucurosi ca va fi prezentat in cadrul unei asemenea expozitii. Este o comoara”, a declarat un reprezentant al liceului. Spinul este infasurat in siragul de perle al reginei Maria a Scotiei. Expozitia, care va fi deschisa publicului in perioada 23 iunie - 9 octombrie, cuprinde obiecte din perioada medievala. Spinul va fi asezat langa exponate imprumutate de Vatican special pentru aceasta ocazie.

preluare de pe: http://www.agentia.org/teoria-conspiratiei/spin-din-coroana-lui-iisus-descoperit-intr-un-liceu-particular-din-anglia-8809.html

A fost descoperit primul portret al lui Iisus, ascuns într-o peşteră timp de 2.000 de ani

Printre cele 70 de cărţi de metal descoperite într-o peşteră din Iordania, s-ar afla şi un portret al unui bărbat tânăr, cu barbă şi cu păr lung, ondulat, cu o coroană de spini pe cap, despre care se crede că este Iisus. Dacă este original, acesta ar putea fi primul portret al lui Iisus Hristos, poate chiar creat în timpul vieţii sale de către cei care îl cunoşteau.
Cartea de metal, un pic mai mică decât o carte de credit, este sigilată pe toate părţile şi are o reprezentare 3D a unui cap de bărbat, pe coperţi. Sub figuri se află un text în vechea scriere ebraică, încă nedescifrat. În mod uimitor, pe carte apar cuvintele "Salvatorul Israelului" - unele din puţinele cuvinte descifrate până acum.
Proprietarul cărţii este beduinul Hassan Saida care trăieşte în satul arab Umm al-Ghanim, care susţine că a moştenit cărţile de la bunicul său. El a refuzat să le vândă, însă două mostre au fost trimise în Anglia şi Elveţia pentru analiză.

O investigaţie a ziarului The Daily Mail arată că documentele au fost descoperite iniţial într-o peşteră din oraşul Saham, din Iordania, acum cinci ani, în urma unor inundaţii şi că Saida ar fi cumpărat cărţile de la un negustor beduin, fiind convins că sunt magice. De atunci, bărbatul ar fi decis să găsească cât mai multe din ele. O parte dintre cărţile găsite până acum au fost furate de muncitorii care lucrau pentru Saida, aceştia purtându-le la gât sau atârnându-le în maşini, ca talismane.

Saida nu a avut grijă de cărţi, le-a deschis şi le-a mânjit cu ulei de măsline pentru a le "conserva" mai bine.

Cercetătorii au reuşit, totuşi, să ia câteva exemplare pentru analiză în Anglia şi Elveţia. Ei au descoperit până acum că metalul este din perioada antică romană şi că provine din Mediterană. Experţii spun că coroziunea de pe cărţi nu este modernă. În aşteptarea altor rezultate, rămân controversele: dacă sunt sau nu originale şi dacă chiar vorbesc despre Iisus şi viaţa lui.

Directorul Departamentului de Antichităţi din Iordania, Ziad al-Saad crede că sunt autentice. El crede că ar fi fost create de oamenii lui Iisus, la câteva decenii după crucificarea lui. "Informaţiile iniţiale sunt încurajante şi se pare că ne uităm la o descoperire extrem de importantă - poate chiar cea mai importantă din istoria arheologiei", a declarat Ziad al-Saad.

Posibil portret al lui Iisus

Harta vechiului Ierusalim

Hassan Haida cu o parte dintre cărţile "moştenite"

Peştera unde au fost descoperite cărţile de metal
(sursa: realitatea.net)


http://www.agentia.org/imagini-articole/a-fost-descoperit-primul-portret-al-lui-iisus-ascuns-ntr-o-pe-ter-timp-de-2-000-de-ani-8922.jpg