Staretul Antonie despre ANTIHRIST: „Totul se va petrece prin intermediul institutiilor bancare”

Antihristul va apărea ca un izbăvitor de neajunsurile sociale, cu toate că anume în acest scop se vor produce ele.

Va avea o putere nemaivăzută această talpă a iadului.

Oamenii ce pregătesc venirea lui de pe acum au în mâinile lor bogăţiile de bază ale pământului.

Mirajul bunăstării actuale se va spulbera tot atât de repede cum trece apa.

Să ne aducem aminte unul dintre antrenamente, o repetiţie care s-a făcut cu oamenii în Uniunea Sovietică – cei care s-au încrezut în bănci au devenit cerşetori într-o singură zi.

Au agonisit cu anii, care în contulburţii, care în contul sănătăţii, şi părea că aceasta e pentru o viaţă.

Dar s-a dovedit a fi un miraj.

Acum va fi mult mai rău.

Va avea de suferit întreaga lume.


Totul se va petrece prin intermediul instituţiilor bancare, de aceea trebuie avut cât mai puţine contacte cu ele.

Acesta e şi zălogul neacceptării codurilor, printre altele.

Niciun fel de bănci şi credite, toate astea sunt controlate de aceeaşi mână şi de acelaşi cap.

Iar dacă vei controla, vei vedea că mâna nu e mână, ci o labă cu gheare, iar capul nu e simplu cap, ci unul încornorat.

Iar în loc de faţă are un bot de fiară cu un rânjet înfricoşător.

De ce pe toţi îi deprind acum cu băncile?

Îţi iei salariul de la bancă, pensia – de la bancă.

Repede vor fi adunaţi toţi în acelaşi staul.

Mare mirare vor avea oamenii să afle că şi ultimul bănuţ din portmoneu le este numărat, lucru care, în Occident, deja se întâmplă.

Iar acesta, din păcate, nu va fi ultimul prilej de mirare.

Toată această carcasă debunăstare construită de omul modern se va dovedi a fi o capcană de oţel pentru el însuşi.

Ei, dar ce să mai vorbim, capcana are cel puţin arcuri, apasă pe ele şi eşti liber.

Chiar şi animalelor închise le reuşeşte uneori să facă aceasta. Aici aşa ceva nu va fi posibil.

[...]

Cum un om plin de mândrie şi iubitor de argint să îndure umilinţa?

Doar ieri el însuşi striga: „Dacă eşti deştept, de ce nu eşti bogat?.’”

Ieri, mulţumirea de sine dădea din el, iar astăzi e un nimeni.

Va accepta orice; şi codurile, şi „666″, şi cu sânge va semna contractul cu satana.

Dar el nu mai are nevoie de aceasta!

Şi aşa eşti al lui, te mai zbaţi, mai sari în sus, dar gâtul de acum ţi-e în laţ – eşti al nostru!

Umilinţa îndurată cu smerenie în zilele bunăstării himerice, iată podeţul peste cei trei ani şi jumătate de putere ai lui antihrist.

Asupra cui însă va ţinti atunci gheara ispitei duşmăneşti?

Asupra celor credincioşi.

Nu i-au putut ispiti cu confortul şi aurul, cu bunătăţi şi maşini, să încercăm acum, sub ameninţarea morţii de foame, să-i ispitim cu o bucată de pâine.

Greu, oh, ce greu va mai fi să-ţi păstrezi sufletul când cei apropiaţi, copiii, demult nu au mai pus o fărâmă de pâine în gură.

Numai cel care crede în Dumnezeu, care Il crede pe Dumnezeu se va putea stăpâni să nu facă pasul ireversibil.

Va da ceva antihristul lumii?

Nu, pentru că nu va fi nimic de dat.

Ce va avea el mai mult decât bogăţiile strânse, bogăţii preţuite în acea lume organizată de diavol şi tot de el distrusă, pentru instaurarea mai comodă a falsului mesia!

Aceşti jinduiţi dolari vor fi număraţi cu metrul.

Aurul va ajunge la preţul său adevărat – zero.

Ca metal, nu e bun de nimic, iar în rest, nici de foame, nici de frig nu ţine.

Preţ vor avea doar lucrurile funcţionale, lucruri fără de care nu e posibilă supravieţuirea omului – topoare, fierăstraie, orice instrument, plite simple de fier.

Stareţul a închis ochii.

Iarăşi s-a strecurat o lacrimă.

Părea că doarme, dar buzele i se mişcau după obişnuinţă în rugăciuni.

În ajunul venirii antihristului va fi un haos în viaţa tuturor ţărilor.

Vor prospera cei care, în virtutea religiei pe care o practică, aşteaptă venirea antihristului ca Mesia.

Aceştia sunt, întâi de toate, iudeii şi musulmanii.

După ei, acei protestanţi care, negând Dumnezeirea Domnului nostru Iisus Hristos, propovăduiesc împărăţia lui Dumnezeu pe pământ.

Creşterea influenţei lor se vede de pe acum, iar mai departe va fi şi mai mare.

Principalul pentru ei acum e să ia în stăpânire pământul.

În taină, vor cumpăra tot – şi păduri, şi câmpuri, şi râuri.

Siberia va fi luată de chinezi şi poate şi mai mult.

 „Atunci, unde e mai bine să ne salvăm?“, îl întrerup pe stareţ.

Unde va arăta Dumnezeu.

Principalul e mântuirea, nu discuţiile despre mântuire.

Esenţa „minunilor” antihristului va consta în seducţia pe care o vor emana.

Adică, atrăgătoare vor fi aceste false minuni, vor vrăji ochiul.

De aceea, până şi să te uiţi la ele e păcat şi primejdie de moarte.

Trebuie să te ascunzi şi privirea să ţi-o ascunzi.

Dar nici aceasta nu e tot.

Sensul venirii sale va fi dreptatea absolută.

A venit Mântuitorul nu în Numele Său, ci în Numele Tatălui.

Nu L-au primit, ci, mai mult decât atât, L-au răstignit.

Dacă e să judecăm drept, şi acum îl batjocoresc şi-L răstignesc, negând Dumnezeirea Lui şi schimonosind învăţătura Lui.

Iar acesta va veni ca dumnezeu, nu Dumnezeu, dar ca dumnezeu, şi îl vor primi şi-l vor crede dumnezeu pentru minunile sale mincinoase, pentru faptele sale înşelătoare.

Adică pentru ceea ce va fi plăcut şi atrăgător pentru oameni.

Ispititor, ne spune limba slavonă, bisericească.

De aceea se şi spune că nu se va îndrepta tot cel viu – nu va avea îndreptăţire.

Acum sunt din cale afară de vorbăreţi pseudoînvăţătorii.

Atunci însă când faptele şi cuvintele lor vor fi verificate de Adevăr, se va vădi toată minciuna.

Dar va fi primit antihristul în orice biserică din lume şi i se vor închina lui ca unui dumnezeu.

Ia aminte, cinstite părinte, nu el se va declara dumnezeu, dar cu minuni amăgitoare va face astfel încât i se vor închina ca unui dumnezeu!

Iată în ce constă grozăvia, iată de ce va lipsi orice motiv de îndreptăţire!

Dar cei care îl vor primi vor fi oamenii pentru care Evanghelia se sfârşeşte la Cina cea deTaină.

Pentru Golgota, ei sunt surzi.

Chinurile pe cruce sunt pentru El, toate astea se întâmplă acolo, în Ierusalim, cu 2000 de ani în urmă.

Ştii, când ne luau CK, eram ca nişte oi, nu vreau să spun miei, ca nici măcar astfel să nu mă compar cu Mântuitorul.

Mergeam tăcuţi la abator; pur şi simplu era greu să-ţi imaginezi că e posibilă o asemenea fărădelege.

Şi doar ştiam cine sunt ei.

Cât au proorocit stareţii despre aceste vremuri, despre puterea slugilor întunericului.

Dar şedeam şi aşteptam – cine va fi următorul.

Doar mulţi au nimerit în aceste mreje ale minciunii.

Cât de mari şi de deştepţi erau şi arhiepiscopul Ilarion, învăţătorul meu, şi mitropolitul Serghie, şi mulţi alţii.

Dar au greşit când au crezut că te poţi înţelege cu dracii şi cu slugile lor.

Le părea că, păstrând forma, conţinutul va rămâne de la sine.

Numai că nu a fost aşa, dar aceasta s-a văzut mai târziu.

Tot aceasta se întâmplă şi acum, numai că se va vedea mai târziu.

 

preluare de pe sursa: Saccsiv’s Weblog

Noua religie a Noii Ordini Mondiale

Anunturi

Noua religie a noii ordini mondiale(Documentar)

Vezi mai multe video din incredibil

În ziua de 11 septembrie 2001, americanii s-au trezit în mijlocul celui mai teribil atac terorist din istoria ţării împotriva civililor nevinovaţi. Atacurile devastatoare împotriva turnurilor World Trade Center din New York şi asupra Pentagonului în Washington DC au şocat naţiunea şi lumea întreagă.

Preşedintele Bush a declarat imediat un război împotriva terorismului. Piloţi foarte bine pregătiţi, trupe de forţe speciale şi apărători la sol au început eliminarea sistematică a talibanilor şi operaţiunilor Al Qaeda din Afganistan.

Simultan, în America avea loc un război tăcut în spatele scenei: un război împotriva libertăţilor americanilor, iar autorii nu erau nişte islamişti sinucigaşi, ci membri ai sistemului politic din SUA. Acest film documentar arată cum, după atacurile de la 11 septembrie, America a intrat pe făgaşul noii ordini mondiale.

Promovarea tuturor religiilor, în special a celor primitive, tribale, a celor care recomanda omuciderea si canibalismul, este una din armele cu care promotorii Noii Ordini Mondiale lupta împotriva crestinismului. Iata ce scrie un fost mason care ajunsese la cel mai înalt rang, gradul 33:

“Timp de 19 ani cât am fost mason am vazut si am participat la multe evenimente care m-au tulburat… Sunt folosite învataturile Cabalei, Zend-Avestei si ale Gnosticismului, împreuna cu astrologia si doctrinele idolilor din antichitate ca Osiris, Semiramis, Isis. Dar, de câte ori e pomenit Cristos, e indicat numai în batjocura” 

preluare de pe sursa: Enigme si Conspiratii

TELEVIZORUL…O FIARĂ APOCALIPTICĂ de EDUCARE şi PERVERTIRE CONTINUĂ a OMENIRII

DESPRE CAPCANELE PE CARE NI LE ÎNTINDE TELEVIZORUL

În România mass-media este o putere.

Dintre mijloacele mass-media cel mai mare impact îl are televizorul.

Ca aparat, televizorul este o inventie a mintii omenesti – care în sine nu este nocivă; însă modul în care el este folosit, cu precădere în ultimii unsprezece ani la noi si în ultimii treizeci de ani în occident, l-a transformat în cea mai distructivă armă din lume – pentru suflet. 

“Va veni o vreme când diavolul va intra în casele oamenilor într-o cutie, iar coarnele sale se vor vedea pe acoperiş” Sfântul Cosma Etolianul (1714-1779)

 Televiziunea are o tendintă tot mai accelerată si mai accentuată de a nu mai îndeplini functia de divertisment, informatie, cultură, etc., ci pe aceea de a forma un om nou, spălat de tot ce e bun.

Televizorul are o lucrare “religioasă”, o influentă spirituală de netăgăduit.

El a reusit ceea ce nu s-a mai realizat de la Turnul Babel – săunească toată omenirea în tot ceea ce nu este Dumnezeu.

Atunci (la Turnul Babel) ca să-i oprească de la rău, Dumnezeu a împărtit limbile, iar astăzi, prin televizor, de la un capăt al pământului la celălalt o singură limbăhuleste tot ceea ce este sfânt.


Televizorul alungă pentru totdeauna pe Dumnezeu din sufletul omului si îl înlocuieste cu toate pornirile drăcesti.

Televizorul nu strecoară în mod pervers în om o singură patimă, ci toate patimile mari – so domia, curvia, iubirea de aur si de bani, setea de sânge, hula împotriva Duhului Sfânt, egoismuL setea de putere si de slavă desartă, precum si pe cele mai mici (care de fapt nu sunt deloc mici): lenea, judecarea aproapelui, nepăsarea, curiozitatea nefolositoare si bolnăvicioasă.

Telenovelele sunt specializate în amplificarea acestei ultime patimi.

Televizorul nu înghite numai indivizi, ci popoare întregi.

Desigur, aparent, nu e mai păcătos un televizor decât un bordel, dar televizorul are totusi o putere distructivă cu mult mai mare decât acesta, pentru că în fiecare casăintroduce un bordel, în care intră cu usurintă toti (părinti si copii) si la orice oră.


 Omul intră în contact cu lumea prin cele cinci simturi: văz, auz, miros, gust, pipăit.

Dintre aceste simturi, vederea este cea prin care intră cele mai multe imagini si informatii.

Personalitatea omului, prin facultăti ale ei precum sunt: cunoasterea, întelegerea, memoria, imaginatia, este foarte dependentă de ceea ce primeste prin acest simt.

Acesta este motivul pentru care nu ne prea ocupăm de radio, care nu are puterea de înrâurire a televizorului.

Radioul se adresează auzului.

Televizorul se adresează văzului, în primul rând, dar si auzului.

Este mai periculos decât ziarele.

Acestea se adresează si ele văzului, dar imaginile sunt nemiscătoare – par moarte.

Imaginile de la televizor sunt vii, miscătoare: de aici puterea lor.

 Omul împătimit de televizor nu mai întelege că imaginile pe care acesta i le oferă le priveste nu la rece, ci acestea intră în viata lui interioară, pe care o influentează, o modelează după chipul lor (spune-mi cu cine te însotesti, ca să-ti spun cine esti).

În timp se produce o simbioză între om si televizor, o întovărăsire în care însăprimul este factorul pasiv, cel care primeste orice, fără nici un discernământ.

Omul devine pur si simplu un material care se lasă, fără să-si dea seama, prelucrat în duhul tovarăsului său, care treptat îi devine chiar si stăpân.

Astfel televizorul devine de fapt adevăratul dumnezeu al omului, căruia i se închină, îl ascultă, îi slujeste, chiar dacă privitorul este crestin botezat în numele Sfintei Treimi.

Dumnezeu cu adevărat este cel cu care ai o legătură constientă.

Cei cărora li se pare că exagerez să facă o comparatie între timpul pe care îl petrec în fata micului ecran si timpul pe care îl petrec în fata icoanei în rugăciune, între interesul si emotia cu care primesc îmagini cel mai adesea murdare, si formalismul cu care fac o rugăciune, prea adesea nălucită de imagini pătimase, demonice.

 Este televizorul vinovat de toate relele din lume?

Oare el le-a adus? Nu.

Dar el amplifică la maxim răul în lume, îl rafinează, îl generalizează, îi dă o putere pe care acesta nu a mai avut-o până astăzi.

Răul exista si fărătelevizor, dar nu avea forta si întinderea pe care le are în prezent.

 ”Sunt oare numai rele la televizor?”

  Sunt si bune, dar atât de amestecate cu cele rele, încât nu mai sunt deci bune, în măsura în care, acceptând această “amestecare rea”, ajung, oarecum, să le motiveze, să le gireze.

Acolo unde răul e amestecat cu binele nu mai este locul lui Dumnezeu, ci al diavolului.

Atunci când a mâncat din pom Adam a cunoscut si binele, si răul, dar a ajuns rob numai al răului.

Un doctor ginecolog care face chiuretaje nu va scăpa de osânda lui Dumnezeu pentru că a ajutat pe unele femei să nască.

Când pe aceeasi conductă (ecranul televizorului) curge apă de izvor curată si mizeria dintrun grajd de vite, cel care se adapă de acolo, ce gust va simti: al apei sau al bălegarului?

Comparatia între televizor si această conductă pare dură, dar în privinta filmelor pornografice si a asa-numitelor filme “sexy” este foarte elocventă si exprimă realitatea.

Omule care te uiti la televizor, trebuie să stii că asimilezi tot ceea cevezi acolo si încet-încet vei ajungesi să fii ceea ce asimilezi!

 Dacă într-o revistă de patru pagini toate sunt pline de articole crestine, dar jos, pe ultima pagină, se dă un număr de telefon al unei linii erotice, revista aceasta este anticrestină. “Nu puteti sluji lui Dumnezeu si lui mamona” (Matei 6, 24).


 ”La televizor sunt si lucruri bune, noi le despărtim de cele rele”. 

 Ca să alegi trebuie un criteriu în functie de care să te orientezi în privinta binelui si a răului.

Adultii (peste 40 de ani), care n-au crescut cu mizeriile de la televizor, s-ar putea să aibă un criteriu în bunul lor simt.

Dar dacă nu sunt bine ancorati într-o viată religioasă, vor fi si ei foarte îngăduitori în privinta răului.

Ce criteriu are însă generatia tânără (sub 50 de ani) care din copilărie s-a hrănit cu fllme erotice, de groază si de incredibilă violentă?

Personalitatea adolescentului se va forma pe această temelie spurcată si subredă.

Răul si binele sunt amestecate în capul lui.

El nu va apuca niciodată vârsta discernerii binelui de rău, pentru că n-a trăit niciodatănumai în bine. în lumea fizică, pentru a vedea un obiect mai bine, trebuie să te apropii de el.

În lumea spirituală, această lege este valabilă numai în cazul virtutilor.

În ceea ce priveste păcatul, nu-l poti vedea decât dacă te distantezi de el.

Acesta este motivul pentru care Sfintii îsi plâng păcatele si se mărturisesc păcătosi, iar homosexualii se mândresc cu patima lor, fac paradă si cer drepturi.

 Televizorul nu este un singur drac, ci iadul întreg.

Când a apărut televizorul marele stat major al iadului l-a primit ca pe cea mai plăcută surpriză din istorie.

Nu se astepta ca însusi omul să-i procure inventia cea mai potrivită spre a-i dezvolta si finaliza toate intentiile sale infernale.

Televizorul este periculos nu numai pentru că ne arată rele, ci si pentru că ne învată să facem foarte multe feluri de rele, oferind chiar vaste posibilităti de “înaltă califîcare” în toate domeniile malefice.

Dintre toate relele televizorului, două sunt cele mai mari:

 - desfrânarea – calomnierea, judecarea si dispretuirea aproapelui, si prin aceasta distrugerea
psihologică si sufletească a oricărei persoane, ca si compromiterea oricărei idei, intentii sau institutii benefice.


 Cum intră prin micul ecran desfrânarea în om?

Orice imagine care apare pe retină este transmisă sufletului.

Cele trei puteri ale sufletului (ratiune, sentiment, vointă) sunt toate colorate potrivit imaginii primite.

Imaginea “sexy” face ratiunea să treacă încet prin etapele următoare: la început respinge ceea ce a văzut, apoi acceptă imaginea si, în cele din urmă, o primeste căci bariera, împotrivirea ratiunii a fost do borâtă de patimă.

 Simtirea, mai întâi se scârbeste de mizeria morală de acolo, apoi este indiferentă, iar la urmă doreste să facăîntocmai ceea ce a văzut.

 Vointa - nemaifîind condusă de ratiune si întărită de afectivitate, trece si ea de la împotrivire la căutarea desfrânării.

Această trecere se face în timp, dacă omul vede mai multe filme si secvente cu scene pornografice.

Biruinta pornografiei asupra psihicului este atât la nivel constient, cât si la nivel subconstient.

In subsolurile fiintei, în subconstient, videoteca pornografică creează miscări care se ridică în constient si constrânge pe om săfacă unele lucruri cu o putere ( ică) pe care el nu o întelege de unde provine si căreia nu i se mai poate împotrivi.

De exemplu, un tânăr care mai înainte pe când trecea pe lângă o tarabă cu cărti căuta romanele lui Sadoveanu sau poeziile lui Eminescu, astăzi caută manualele chinezesti sau indiene de initiere în practicile, nu arareori perverse, sexuale.

Privirea unei femei, care înainte nu îl tulbura, astăzi trezeste în el dorinte josnice.

Această schimbare se datoreazăacumulării pornografice din subconstientul său.

Întreaga sa personalitate este astfel treptat pecetluită cu “numărul fiarei” (Apoc. 15, 8).

Imaginatia este terenul în care aceste influente se văd cel mai clar.

Filmele lucrează aici în două moduri: unii tineri, văzând de ce sunt capabili “eroii” lor, capătă complexe de inferioritate fată de sexul opus, se văd urâti, incapabili de vitejii prea mari în domeniu, devin necomunicativi, închisi în sine, tristi si recurg la “defulări” sexuale (onanie si altele înrudite cu ea) în care n-au nevoie de partener.

Altii (bine îndoctrinati de fllme) devin obsedati de desfrânare, incapabili de înfrânare si cu manifestări sexuale care depăsesc în perversitate Sodoma si Gomora.

Unii ca acestia, dacă se căsătoresc, vor spurca patul conjugal si vor aduce pe lume copii cu mari probleme psihofizice.

Căsătoriile în care se fac păcatele sodomice nu rezistă în timp.

Dacă acestea ar fi cazuri izolate, răul n-ar fi asa de mare.

Din păcate, aceste perversiuni, pe care Dumnezeu le-a pedepsit în Sodoma si Gomora cu foc din cer si ploaie de pucioasă (a se vedea cartea Facerea, capitolul 19, din Sfânta Scriptură), s-au extins nespus de mult.

Cine a contribuit cel mai mult la această pierzătoare extindere?

 Televizorul, “educatorul” poporului nostru. Iată că treptat imaginea de la televizor devine viată.

Treptat, imaginarul a reusit batjocorirea si schimonosirea realului.

Ceea ce noi am prezentat schematic mai înainte (modul în care omul este invadat si biruit de pornografie) stiu si constientizează perfect regizorii acestor filme.

Dovada faptului că stiu este însusi rezultatul obtinut.

Deci care este scopul acestor filme?

Să facă din fiecare cetătean al împărătiei lui Dumnezeu (crestin botezat) un locuitor al Sodomei (aceasta este pecetea fiarei apocaliptice) – iar dacă va muri fără pocăintă si un viitor osândit în iad.



Dar oare de ce în primul rând desfrânare, si nu alte păcate? 

Aceasta deoarece nimic nu-l desfigurează pe om sufleteste atât de mult ca desfrânarea, nimic nu-l distruge mai repede si mai ireversibil, nimic nu-l scârbeste pe Dumnezeu la un om mai mult decât păcatul acesta.

Oare de atâtea mii de ani, de când este omenirea, au avut nevoie oamenii să fie educati sexual prin televizor pentru a se înmulti? nicidecum.

Scopul real al prezentei în fiecare film a imaginii desfrânării este de fapt cel cu totul contrar: distrugerea omenirii.

Se stie prea bine că desfrânarea reduce de fapt natalitatea.

În bordeluri, unde este cea mai intensă activitate sexuală, nu se naste nici un copil.

Mamă smerită, grijulie si iubitoare, si amantăsenzuală, rafinată si perversă sunt două feluri de însusiri ale femeii, care se exclud.

 Iată numai un exemplu – din multe altele asemănătoare care s-ar putea da spre a arăta modul în care rafineazătelevizorul păcatul curviei.

În urmă cu câteva zeci de ani filmele de dragoste, romantice, prezentau tineri care îsi mărturiseau sentimentele, dar în privinta manifestărilor fizice totul se reducea la o privire caldă, la o strângere de mână si (sau) la o îmbrătisare nevinovată.

Apoi au apărut săruturile din ce în ce mai lungi, mai “apetisante” si mai dese. încet, încet au apărut femeile semiîmbrăcate, dezbrăcate si scenele erotice din ce în ce mai “curajoase” si mai variate.

Astăzi există o adevărată artă si industrie a pornograflei (extrem de bănoasă). Răul nu s-a oprit aici.

După 1989 s-a îndesit la noi în tară folosirea cuvântului: “homosexual”.

Prima reactie a fost cea de scârbă.

La televizor, mai întâi totul s-a redus la niste aluzii ironice (lumea râdea pe seama lor), dar mai apoi cenzura constiintei, treptat a fost doborâtă.

Apoi s-au îndesit filmele având ca personaje centrale homosexuali, au apărut spectacole “vesele”, de divertisment si interviuri cu ei.

Care este mesajul acestor făcături, care de care mai perfide si mai imunde, care s-a încercat a ni se inocula?

Acela că, de fapt si de drept (?!) si ei sunt oameni ca si noi, obisnuiti, ba chiar cu unele calităti deosebite – fiind invocate chiar nume de personalităti artistice, literare etc. -, iar pornirile lor sexuale nu sunt nici păcate, nici manifestări patologice, ci alternative “cumsecade” la manifestările heterosexuale.

Iată cum s-a escaladat astfel o altă culme îngrozitoare a răului.

Ni se sugerează că ceea ce face majoritatea este bine (spiritul de turmă), si astfel înaintarea în rău îsi continuăactiunea îndobitocitoare, desi a ajuns deja foarte departe.

Au început să apară (deocamdată sporadic) si secvente cu aluzii la păcatul zoofiliei, al desfrânării cu animale care, ca si sodomia, opreste 15 ani de la împărtăsirea cu Sfintele Taine pe săvârsitorii lor.

Si iată cum vedem împlinindu-se, sub ochii nostri, proorocia făcută de Sfântul Antonie cel Mare cu aproape 1700 de ani în urmă:

“Va veni vremea ca oamenii să înnebunească si când vor vedea pe cineva că nu înnebuneste, se vor scula asupra lui, zicându-i că el este nebun, pentru că nu este asemenea lor”.

Nimeni nu poate să ajungă într-o singură zi un mare păcătos.

Diavolul stie lucrul acesta si actionează în consecintă: dărâmă treptat toate puterile bune ale sufletului si ridică în locul lor templul său. “Împărătia lui Dumnezeu este înlăuntrul vostru” spune Mântuitorul.

Tot acolo vrea si cel rău să îsi zidească întunecata sa împărătie.

Legislatia, câtă vreme a rămas supusă legilor divine, a fost categorică în privinta acestui păcat: pedeapsa cu moartea, în Vechiul Testament; apoi, închisoarea. Acum, practica homosexuală nu mai este pedepsită de lege.

Răul însă nu se opreste nici aici, pentru că mai sunt bariere care trebuie să cadă.

Homosexualii vor să înfleze copii (vă dati seama la ce va fi supus un copil care are părinti doi bărbati), vor să se căsătorească în biserică, vor să fîe hirotoniti preoti, vor legiferarea pedofiliei.

Sunt o minoritate care cere drepturi care să-i permită să ajungămajoritate, pentru ca să poată atunci să impună noi legi, nelegiuite. în Sodoma si Gomora Dumnezeu a coborât foc din cer pentru că locuitorii acestor cetăti (bogate) nu numai că făceau acest păcat, ci îi fortau pe toti cei ce veneau acolo să săvârsească si ei răutatea.


Cum se poate distruge o persoană nevinovată prin televizor

Emisiunile calomniatoare, mincinoase, nu pot fi verificate de publicul larg.

Însă aceste emisiuni creează atitudini ostile fată de persoana vizată.

Chiar dacă după zece astfel de emisiuni mincinoase va apărea o emisiune care restabilieste adevărul, totusi sământa răului a fost aruncată.

Omul acela, înconjurat de neîncredere, suspiciune si dusmănie din partea celorlalti, începe să-si piardă echilibrul lăuntric chiar dacă este nevinovat.

Minciunile spuse despre el, acuzatiile de care nu se poate apăra si sentimentul neputintei îl dărâmălăuntric.

Nu numai oameni, dar si idei si institutii pot fi distruse prin această metodă.

Iată ce fortă au la îndemână cei care conduc televiziunea în România si în lume.

Cine amendează un ziar sau un post de televiziune pentru calomnierea si umilirea unei persoane?

Cine dăcertiflcat de corectitudine oamenilor care lucrează în massmedia?

 Desenele animate – nevinovate numai în aparentă, au un caracter hipnotic, înrobesc sufletul copilului.

 Creează viciul privirii necontenite la televizor.

Acum se uită la desene animate, iar după 12-14 ani la filme de “actiune”, de război, la fîlme pornografice, “sexy”, de extremă violentă si de groază.

În afară de aceasta, desenele animate de astăzi umblă tot mai vădit la modelarea unei conceptii false a copilului despre Dumnezeu si lume.

În unele desene animate, eroul principal, “demonică”, este un personaj pus pe pozne si, chiar dacă are corniţe, este prezentat astfel încât să devină cât mai simpatic.

Potrivit învătăturii crestine însă, demonul – chiar mic dacă este (“demonică”) – nu este decât tot un lucrător viclean al răutătii si împreună colaborator cu fratii săi încornorati mai mari, în urzirea de planuri mestesugite spre pierderea neamului omenesc.


 Robotii cu ochi rosii si aripi (draci moderni) care se războiesc între ei si ucid cu aberantă cruzime, inoculeazăcopiilor setea de violentă.

Imaginile desenelor animate care se miscă cu repeziciune zăpăcesc mintea copilului, îl fac si pe el să fie sucit, să n-aibă astâmpăr, îi răpesc dorinta de învătătură.

Violenţa desenelor animate trece în realitate. în Rusia sunt astăzi 100000 de copii asociati în grupări ucigase.

La noi, în România, crimele îngrozitoare săvârsite de unii copii i-au făcut pe responsabilii de la Televiziune să însemneze, prin buline, cercuri, triunghiuri si pătrate colorate, filmele nocive pentru copii.

Dar aceasta este oare de ajuns spre a opri vizionarea acestor filme de către copii, ai căror părinti sunt ei însisi în gravă confuzie morală, iar celor care dau pe post asemenea productii cinematogra-fice ucigătoare de suflete le vor fi de ajuns bulinele si celelalte semne spre a se apăra la dreapta si înfricosata Judecată a lui Hristos?



 Trei exemple spre a arăta cum trece imaginea micului ecran în realitate 

1. În urmă cu câtiva ani a apărut la noi în tară o casetă video intitulată “Sirenele – satanismul în muzica rock”. Autorui acestei casete, grec de origine, fost cântâret rock, mărturiseste că filosofia de viată si-a format-o pe când era copil, din filmele stiintifico-fantastice, care l-au fascinat. Din aceste filme (“Războiul stelelor” si altele) a tras concluzia că universul este condus de două forte impersonale, a binelui si a răului, care se află întrun neîncetat conflict, iar valorile supreme sunt puterea, orgoliul si gloria. Autorul acestei casete video face parte dintre putinii înselati care s-au întors la adevăr. Însă câti tineri, care în copilărie s-au “hrănit” cu “Războiul stelelor”, n-au murit fără să stie că Dumnezeu este unul singur si pretuieste mai mult iubirea decât ura, smerenia decât mândria, iertarea decât răzbunarea!

 2. Filmele stiintifico-fantastice au răspândit în omenire o nouă credintă: aceea în existenta extraterestrilor. Nimeni astăzi nu se mai îndoieste de existenta lor. Un ieromonah ortodox din America, Părintele Serafim Rose, arată în cartea sa “Ortodoxia si religia vîitorului” că aparitiile extraterestre sunt de fapt experiente mediumistice de natură demonică. Un fel de sedinte de spiritism în care pământenii intră în contact cu duhurile răutătii, pentru care nu este nici o greutate să ia chipul “cetătenilor” unor alte civilizatii.

 3. Există astăzi în lume aproximativ 1500 de “vampiri” (cei mai multi în America) – oameni ce dorm în cosciuge, beau sânge, etc. Toti acesti “vampiri” sunt copiii care odinioară au vizionat filmele de groază având ca “eroi” astfel de personaje. Închipuirea lor a fost atât de marcată, încât le-a deformat total imaginea asupra realitătii propriei lor persoane. În loc să seconsidere si să trăiască precum oamenii, ei au ajuns să se considere si să trăiască efectiv ca “vampiri”.


Vrăjitoarele, al căror mestesug este osândit si amenintat cu grele urgii dumnezeiesti în toate paginile Sfintei Scripturi, astăzi îsi demonstrează abilitătile pe micul ecran, dau interviuri, îsi fac reclamă si îsi dau adresele.

În zilele noastre oamenii nu se mai tem de Dumnezeu, ci de vrăji, nu îi mai cer ajutorul Lui, ci vrajitoarelor, iar astrologia este nelipsită din programele TV, sub forma, de rătăcire si înselare, a citirii zodiilor, atât de vehement condamnate de Sfânta Scriptură si de scrierile Sfintilor Părinti. Dar iată ce ne spune în această privintă si Sfânta Scriptură: “Bărbatul sau femeia, de vor chema mortii sau de vor vrăji să moară neapărat: cu pietre să fîe ucisi, că sângele lor este asupra lor” (Levîtic 20, 27). “Iar partea celor necredinciosi… si fermecători… este în iezerul care arde, cu foc si cu pucioasă” (Apocalipsa 20, 27).


 Jocurile de noroc n-ar putea îmbogăti atât de repede pe unii, putini, dar vicleni, pe seama altora, multi dar creduli, dacă n-ar fi televizorul.

Naivul telespectator văzând premiile colosale vânturate pe micul ecran se si vede câstigătorul unuia dintre ele.

El nu stie că adevăratii câstigători sunt – matematic – cei ce organizeazăjocurile.

Putinii premiati culeg firimiturile, iar cei mai multi rămân cu iluziile spulberate.



Invazia publicitătii

În vinderea unui produs, pe piată, un rol important îl are reclama.

Atunci când un fllm serial are succes la public, produsele cărora li se face reclama în timpul lui sunt mai bine vândute, asa încât omul care iubeste un 6film serial “înghite” fără să vrea pe lângă acesta si produsul căruia i se face reclamă.

Ce este rău în aceasta?

Răul este că televizorul devine astfel, dintr-un mijloc de asa-zis divertisment, stăpânul întregii noastre vieti, care ne porunceste cum să ne îmbrăcăm, ce să mâncăm, cum să vorbim, cum să gândim .

 O firmă americană care comercializa cafea si-a sporit cu mult vânzările în urma aparitiei la televiziune a unui serial a cărui actiune se învârtea în jurul unei cesti de cafea.

Personajele principale ale acestui serial, un tânăr si o tânără, au o pasiune comună: marca de cafea comercializată de acea firmă americană.

Pe măsură ce americanii îndrăgeau personajele acestui film le crestea si apetitul pentru cafeaua cu pricina.

 Este uimitoare răbdarea prostească de care dau dovadă unii oameni care, pe lângă un film de 45 de minute, înghit si 15 minute de publicitate.



Americanizarea 

Majoritatea covârsitoare a filmelor fiind americane, dau iluzia răspândirii stilului de viatăamerican, străin felului nostru de a fi.

Prin aceste filme se realizează de fapt o colonizare ideologică de la distantă, o înrobire a mentalitătii si a sensibilitâtii crestine a unui întreg popor.

Chiar dacă cea mai mare parte a americanilor sunt crestini neoprotestanti, trebuie spus că aceste filme n-au în ele nîci un fel de nuantă crestină.

Sunt pur si simplu păgâne si anticrestine. Occidentul, pe care l-au invadat mai demult, deja s-a debarasat de ele, fiind suprasaturat de nerusinarea lor, eliminându-le metodic, sistematic si rapid.

Stirile, care – chipurile – ar trebui să fie emisiuni mai serioase, s-au pervertit si ele.

Violentele, uciderile între rude, morti terifiante, incesturi, violuri umplu astăzi mai tot spatiul lor.

Oare ce fel de informatie poate fi aceasta, că în cutare sat un om beat a venit acasă, a luat toporul si l-a omorât pe tatăl său?

Sau altele de acest gen. Aceste “stiri” reprezentau înainte subiectul de discutie si de bârfă al babelor de pe la sate si al celor lipsiti de orice orizont spiritual si intelectual, iar astăzi se transmit la ore de maximă audientă, de oameni scoliti special pentru o asemenea activitate.

Pe de altă parte zvonurile (“în ziua cutare va fi un cutremur devastator”, “iarna aceasta va fi polară” etc.) terorizează, stresează pe bietii oameni care doresc să afle ultimele noutăti.

Televizorul devine astfel un puternic factor de stress.

Ne cultivăm prin televizor?

Nimeni nu ajunge om de cultură pierzând timpul în fata micului ecran, ci citind cărti, tocindu-si coatele.

Televizorul caută cu insucces să se substituie actului de cultură; dimpotrivă, s-a observat că interesul pentru carte dispare la copiii ce-si petrec timpul în fata televizorului.



Cronofagia

Chiar emisiunile aparent nevinovate (meciurile de fotbal, întrecerile sportive) au un aspect negativ: pierderea timpului. Fiecare clipă a vietii omului are o valoare infinitâ. În timp omul câstigă sau pierde vesnicia. Cumplite sunt, în inconstienta si iresponsabilitatea lor, expresiile: “îmi pierd timpul cu… Mi-am omorât timpul cu…”.



Copiii mei nu se uită la prostii.

Asa zic si cred părintii care nu stiu ce programe vizionează copiii în absenta lor, sau chiar în prezenta lor, atunci când “bătrânii” dorm.

Unii copii si adolescenti tin telecomanda în mână si filmul erotic se transformă într-o secundă, printr-o simplă apăsare de buton, într-un nevinovat film documentar.

Cântecele. în marea lor majoritate sunt indecente, spurcate, aruncă în aer bunul simt, pudoarea, prin mesaje pornografice, îndemnuri la violentă si anarhie si refrenuri ce se lipesc imediat de mintea tânărului.

Sunt posturi de radio si televiziune care de dimineata până noaptea nu transmit decât asemenea soiuri de muzică, prin care se demonizează mai ales mintea tinerilor (viitorii adulti).

Cu umoru-i inegalabil, în “Jurnalul fericirii”, Părintele Nicolae Steinhardt a numit-o muzica lui “bughi-mambo-rag”…

Ca si filmele, si cântecele, fiind în cea mai mare parte americane, produc o americanizare a poporului român si a lumii întregi.

Tinerii si tinerele de pe stradă arată prin hainele lor cum sunt echipate starurile muzicii de astăzi.

Cele spuse în aceste rânduri vor părea unora exagerate, unilaterale sau chiar absurde, dar în realitate răul care vine prin micul – asa cum este alintat el în prezent ecran este cu mult mai mare si mai greu de evaluat.

Însă fiind de natură spirituală nu se vede nici cu luneta, nici cu microscopul si nici nu poate fi cântărit cu cântarul.



Care este pozitia crestină fată de televizor?

Crestinul care îsi trăieste cu seriozitate făgăduintele botezului (“Mă lepăd de satana si de toti slujitorii lui si de toate lucrurile lui si de toată trufia lui si mă împreunez cu Hristos”) va elimina cu desăvârsire din casa lui si din viata lui acest lucru necrestinesc.

Mai ales acolo unde sunt si copii, nu există altă solutie. Asa cum spune un părinte de la
Mânăstirea Frăsinei, Psaltirea si Ceaslovul sunt televizorul crestinului.

Cei care vor un adevărat “divertisment”, îl pot afla curat, folositor si ziditor în “Rugăciuni de dimineată”, si “de seară”, în “Paraclisul Maicii Domnului”, în “Acatistul Domnului nostru Iisus Hristos”.

Cei care vor mai mult decât aceste “emisiuni” să deschidă Psaltirea între orele 0-5 noaptea.

Vor cunoaste “senzatii tari” duhovnicesti si vor avea negresit trăiri ceresti, vor întelege si experimenta cât este de adevărat cuvântul celui supranumit “Alăuta pocăintei”, marele dascăl al lumii si ierarh, Sfântul Ioan Gură de Aur, care spune: “Dulce este somnul, dar mai dulce este rugăciunea”.

Încheiem delicatul si mult controversatul subiect cu o scurtă si aleasă rugăciune, nelipsită de pe buzele, din mintile si inimile multor evlaviosi crestini dreptmăritori în toate împrejurările vietii de acum, vremelnice, pământesti: ‘Slavă îndelung răbdării Tale, Doamne, slavă iubirii Tale de oameni, Stăpâne, slavă bunătătii Tale, Sfinte’. Amin.

Extrase din “TELEVIZORUL – O NOUA CETATE A SODOMEI”…de Parintele Toma

preluare de pe sursa: BLOG CREȘTIN ORTODOX

Valentine’s Day, o “sarbatoare pagana” complet anti-crestina!

Multi cred ca “Sarbatoarea Sf Valentin” ar fi una Catolica… ceea ce este fals si trebuie spus din capul locului! Intr-adevar, in Calendarul Romano-Catolic exista un Sf. Valentin insa fara nici o legatura cu serbarea promovata pe canalele de mass media astazi!

In primul rand, acest Sfant Valentin este comemorat de catolici pe 13 Februarie si nu pe 14 Februarie asa cum ni se spune in mass media, iar in al doilea rand… nu este vorba de o “sarbatoare a dragostei si sexualitatii”, ci de o simpla comemorare…

 

Da, exista o legenda a acestui Sfant Valentin, preot si martir crestin, ucis in chinuri de pagani in secolul III pentru… dragostea sa fata de Dumnezeu ( nu a vrut sa se lepede de Christos) nicidecum pentru vreo femeie!

“Valentine’s Day” este asadar o inventie a unei propagande perverse si ne-crestine, o sarbatoare cu caracter sexual si lubric, – importata din America ( acolo s-a schimbat si data, din 13 care e numar “nenorocos” la americani, in cea de 14) si care nu are nimic de-a face cu Crestinismul, fie el Catolic sau Ortodox. Dealtfel, popoarele Catolice nu sarbatoresc in mod traditional nici un fel de “Valentine’s Day”, – iar asta se poate verifica foarte usor si de catre romanul Ortodox, daca intreaba pe maghiarii, sau pe sasii din Ardeal.

 

Asadar, ce este cu aceasta sarbatoare pagana cu care suntem “bombardati” in fiecare an, din dorinta de a ni se schimba traditiile stramosesti?

Suntem crestini si tinem sarbatorile crestine. Christos si “prietenii – casnicii Lui” (sfintii) vin in viata noastra si prin intermediul sarbatorilor. Omagiind zeitati pagane, cadem in idolatrie si apostazie. Ne indepartam de Dumnezeu.

 

Ziua de “Sfantul Valentin” este o reminiscenta a paganismului, a lipsei lui Dumnezeu din viata omului.

Falsa sarbatoare a “Sfantului Valentin” a fost “inventata” de mult, in Grecia. Era o zi inchinata zeului Pan. Cine e Pan? El este zeul fertilitatii; nu departe de falsul Valentine de azi. Zeul Pan era jumatate om, jumatate tap. Idolul acesta ingrozea oamenii prin infatisarea sa, dar si prin salbaticie si fire imprevizibila. Nu e de mirare de ce unii cercetatori considera ca “panica” este un cuvant ce provine de la “frica de Pan”.

Copiii primesc orice sarbatoare noua cu incantare. Valentine devine falsul sfant de azi. “Sfantul” care-ti da voie “sa faci orice”, un “sfant actual”. Nu este asa.

… nu vom recunoaste niciodata o sarbatoare dedicata altcuiva decat unei persoane sfinte. Credeti voi in acest oribil Pan, nascocit de minti perverse?!

 

Pan este un zeu care amageste.

Legenda despre zeul Pan spune ca era foarte talentat la cantatul la nai si a avut multe aventuri amoroase cu nimfe si zeite. In acesta sa credem?! Grecii credeau ca acest pastor banal de oi are puteri magice in iubire; …dar de cand cred crestinii in magie?

Romanii l-au “furat” pe Pan de la greci, dar i-au schimbat numele in Faunus. Totuna e, tot “fifty-fifty”, adica om-tap. Cand credeti ca era serbat acest zeu? Ati ghicit: in februarie. Ziua era de 25. Romanii erau mandri ca serbau Lupercaliile. Copii, crestinii din acea vreme, mureau pentru Hristos, pentru ca refuzau sa participe la acest “teatru odios si satanic”. Oamenii nu erau tocmai “cuminti” cand era vorba de Pan sau Faunus. Voua nu vi se cere sa muriti azi. Sa stiti doar ca acest Pan-Faunus, ajuns azi Valentine este un zeu contrar lui Christos, inlocuitor de Christos.

 

Vi se pare normal faptul ca romanii serbau pe acest zeu alergand in pielea goala in jurul unui munte si purtand in mana curele din piele de tap? Femeile care doreau sa aiba copii stateau pe marginea cararilor pe unde alergau “nudistii”. Romanii credeau ca femeia atinsa de cureaua lor va dobandi cu siguranta fertilitatea. Nu putem recunoaste acest zeu, pentru ca, din start, L-am nega pe Dumnezeu. Valentine inseamna desfrau, destrabalare, orgie. Asa faceau grecii, romanii, americanii de azi… si sper ca NU si romanii de maine.

 

Ce altceva inseamna “Be my Valentine”? Placerea trupului ca desfrau este un pacat, nu o virtute. Ziua indragostitilor e de fapt ziua desfranatilor. Iubirea pura nu are nici cea mai vaga legatura cu iubirea ocazionala, de o noapte.

Cum a devenit Pan – Valentin? Am vazut ca Pan este zeul fertilitatii la greci. Valentin a fost un om care a trait acum 1700 de ani. A fost inchis pentru ca raspandea invataturi socotite “ciudate” de autoritati. Se spune ca facea si multe minuni. De pilda, se spune ca Valentin a vindecat o fetita oarba. Acesteia i-ar fi trimis o scrisoare semnata “Al tau, Valentin.” Se spune ca acest Valentin trimitea din inchisoare scrisori copiilor si prietenilor. In ziua de 14 februarie, acestui Valentin i s-a taiat capul.

 

In eventualitatea teoretica ca peste ani vom celebra Sfantul Valentin – recunoscut oficial, ca Sfantul Vasile, de exemplu – in nici un caz adevarata sarbatoare nu va trebui sa fie Valentine’s Day. Spiritul sarbatorii va trebui sa fie crestin, nu pagan. Nu poti cinsti un sfant X doar cu numele, cand in realitate copiezi practici pagane, satanice, antihristice.

 

Pe seama unui oarecare episcop Valentin ars pe rug se atribuie casatoriile in secret ale tinerilor, ceea ce contravenea flagrant legilor. Vedem cu stupoare azi cum tinerii se casatoresc pentru o zi (?!) in fata “sfantului” Pan, pardon, Valentin. Ce inseamna asta?! Mesajul e clar: casatori-ti-va in batjocura cu cine vreti, luati si premii, cine mai da doi bani azi pe casatorie si familie?

 

Vedeti? Unde e spiritul crestin in falsele certificate de casatorie? (mai bine zis de deces al faptelor bune si morale) Cum sa fie crestina o sarbatoare in care e proslavit desfraul, legatura amoroasa in afara casatoriei? In vechime, romanii se casatoreau de Valentine “pe nimerite” pentru o zi. Saraca Nunta!

 

Christos ne avertizeaza ca Satana vine la noi ca “inger de lumina” si ne “prosteste”. Sub aparenta lozinca nevinovata “Hai sa trimitem felicitari de Valentine’s Day”, se ascund multe necuratii care lovesc in Biserica lui Hristos. Daca nici Dumnezeu nu ne obliga, cu atat mai putin o vom face noi; sfatuim doar: Aveti grija… un om care se roaga cu adevarat il are pe Dumnezeu in inima sa si ii va fi mai usor sa distinga binele de rau.

Sursa: News.ro Ştiri pe Blog
preluare: http://bloguri.piatza.net/valentines-day-o-sarbatoare-pagana-complet-anti-crestina/