Biblioteca Vaticanului confirma: dacii nu au fost romanizati niciodata, dacii erau de fapt stramosii romanilor condusi de Traian...

Ceea ce afirmă acum oamenii de ştiinţă şi istoricii din Occident, dar şi cercetătorii de la Hamburg, care au prelevat AND-ul unor morminte străvechi de pe teritoriul Daciei, că românii sunt urmaşii dacilor, ramura nordică a tracilor, este tot mai evident şi devine un curent istoriografic autentic.

Miceal Ledwith, confident al Papei Ioan Paul al II-lea şi omul care a avut acces la toate documentele secrete din biblioteca Vaticanului, a făcut recent o afirmaţie care a şocat lumea academică şi nu numai.

 

El a declarat că latina cultă se trage din limba română străveche, nu invers, cum se credea până acum! Într-un interviu acordat postului de televiziune TVR Cluj, în decembrie 2012, Miceal Ledwith, fost consilier al Papei Ioan Paul al II-lea, unul din oamenii care au avut acces la cei 230 de kilometri de rafturi cu cărţi din arhiva bibliotecii Vaticanului şi fost membru al Comisiei Teologice Internaţionale, a făcut o declaraţie şocantă: “Chiar dacă se ştie că latina e limba oficială a Bisericii Catolice, precum şi limba Imperiului Roman, iar limba română este o limbă latină, mai puţină lume cunoaşte că limba română, sau precursoarea sa, vine din locul din care se trage limba latină, şi nu invers!!!

 

Cu alte cuvinte, nu limba română este o limbă latină, ci mai degrabă limba latină este o limbă românească. Aşadar, vreau să-i salut pe oamenii din Munţii Bucegi, din Braşov, din Bucureşti. Voi sunteţi cei care aţi oferit un vehicul minunat lumii occidentale (limba latină – n.r.)”.

 

În general, istoricii români au mers pe pista falsă a cercetărilor făcute de Şcoala Ardeleană că dacii au fost exterminaţi de romani şi noi suntem latini puri. Sigur, în perioada interbelică, curentul acesta latinist, mai mult politic decât ştiinţific, a fost atenuat, sub influenţa lui BP Haşdeu, de istoricii Giurescu, Iorga sau PP Panaitescu, care au presărat şi elemente dacice de continuitate şi chiar o importantă influenţă slavă. A fost comod pentru istoricii români să susţină continuitatea latină şi originea romană a românilor din considerente politice, pentru a avea un loc important în Europa, iar românii ardeleni oprimaţi să aibă drepturi egale cu ungurii şi austriecii în Transilvania.

 

În anii 90, la facultatea de istorie a UBB am susţinut în scrieri şi seminarii elementul etnic major de origine dacică a românilor în dauna celui latin. Eu eram un adept al teoriilor lui Nicloae Densuşianu şi Vasile Pârvan şi chiar editasem celebra carte a lui Nicolae Miulescu, “Dacia – Ţara Zeilor”, ce susţinea originea dacă a românilor şi chiar că limba geto-dacilor era înrudită cu latina, astfel explicându-se de ce Traian vorbea, conform imaginilor de pe Columnă, cu dacii capturaţi fără translator. Pentru susţinerea acestor teze am fost ostracizat la UBB. Era moda atunci ca noi românii să fim latini, slavi, mongoli, cumani sau avari, numai români NU. Bineînţeles, colegii mei, adepţii teoriei cumane, slave şi maghiare la baza originii poporului român erau repede răsplătiţi de Marga şi profesorii de la UBB cu burse în străinătate şi invitaţii la conferinţe naţionale şi internaţionale, pentru a se susţine tot felul de teze soroşiste.

 

De dragul adevărului istoric, chiar dacă am fost izolat în universitate, nu am renunţat la ideea că românii sunt urmaşii dacilor, ca trunchi etnic major. Pur şi simplu m-am bazat pe logica istorică simplă. Romanii au cucerit numai circa 28% din teritoriul Daciei. Pe Traian nu l-a interesat decât un culoar de ocupaţie spre capitala Sarmisegetuza şi minele de sare şi aur de la Roşia Montana din Munţii Apuseni, ca să-şi umple tezaurul de la Roma. Dacia lui Burebista şi Decebal se întindea de la Tisa, Carpaţii Păduroşi în Slovacia, Bucovina de nord din Ucraina de azi, peste Nistru până la Bug. În concluzie, romanii au cucerit abia o treime din teritoriul ocupat de daci: ei controlau Banatul, o parte din Oltenia, Munţii Orăştiei şi Munţii Apuseni. Dacii liberi au rămas în Partium, Maramureş, Tisa, Bucovina de Nord, Moldova până la Nistru -Bug şi Muntenia. Deci cea mai mare parte a teritoriului Daciei a rămas în stăpânirea dacilor liberi.

 

Istoricul Dio Cassius (n.155 – d.229 e.n.) descrie razboaiele purtate de Daci si Romani – spunand despre Traian (conducatorul Legiunii Romane) ca a fost un trac veritabil si ca razboaiele purtate erau fraticide (intre popoare de aceeasi origine). Iar Traian, spunea inainte de a porni la lupta: “ma intorc in tara strabunilor mei“

 

Ocupaţia romană a durat din 105 până în 275 e.n., adică 170 de ani şi numai pe un teritoriu restrâns. În consecinţă cum puteau fi romanizaţi şi să-şi însuşească limba latină dacii, dacă numai o treime din teritoriul lor era ocupat de către romani. Mai mult, ocupaţia romană a durat numai 170 de ani, cu mult mai puţin ca în Galia şi Britania, iar englezii nu vorbesc o limbă latină, iar galeza se mai vorbeşte popular până azi în unele regiuni ale Franţei rurale. Transilvania a fost ocupată de către austrieci de la 1700 la 1918, adică 218 ani şi românii ardeleni nu vorbesc germana nici acasă şi nici pe stradă, poate numai elevii de la un liceu de profil. Basarabenii au fost ocupaţi 200 de ani de ruşi dar vorbesc limba română în familie. Deci ideea romanizării Daciei ocupată teritorial numai o treime de Roma cade şi din punct de vedere al simplei logici istorice.

 

Tot mai evident ies la lumină cercetări ştiinţifice legate de ADN, că românii sunt urmaşii dacilor. Nu va trece mult timp când curentul istoriografic al originii geto-dace a limbii şi poprului român se va impune, bineînţeles cu recunoaşterea unor influenţe istorice latine sau slave.

 

sursa foto:www,descopera.ro

De Ionuţ Ţene – NapocaNews.ro

http://manifestulromanuluiscuipat.blogspot.ro/2014/02/bibliotecile-vaticanului-confirma-dacii.html

Secte satanice la Vatican

Dezvăluirile şocante ale lui Don Gabriele Amorth, exorcistul şef al Vaticanului

de Mihai Vasilescu

În memoriile sale publicate în anul 2010, Don Gabriele Amorth, exorcist şef la Vatican, preşedinte pe viaţă al Asociaţiei Internaţionale a Exorciştilor, denunţă prezenţa satanismului în cetatea Sfântului Scaun. Încă din ianuarie 2008, într-un interviu oferit lui Alexander Smoltczyk pentru ziarul german Der Spiegel, el afirma că „la Vatican există secte sataniste. Nu sunt la vedere, dar ele există.”

În memoriile sale, însă, el merge mult mai departe: „Da, chiar la Vatican există membri ai unor secte sataniste, (...) preoţi, prelaţi şi chiar cardinali. (...) Am aflat acest lucru de la persoane care i-au cunoscut direct pe aceştia. Şi, de mai multe ori, am auzit acest lucru mărturisit de diavolul însuşi, în timpul exorcizărilor. (...) Bineînţeles, l-am informat (pe Papă)! Dar face şi el ce poate. Este ceva cutremurător. Ţineţi cont de faptul că papa Benedict al XVI-lea este german, o ţară foarte ostilă acestor lucruri. În Germania, practic nu există exorcişti, dar am avut ocazia să discut cu Papa de trei ori pe vremea când era încă prefect al congregaţiei pentru Doctrina credinţei.

M-am hotărât să vorbesc despre aceste lucruri pentru că ele sunt de o importanţă capitală pentru a înţelege situaţia actuală a Bisericii (nu putem înţelege criza Bisericii fără a admite că fraza lui Paul al VI-lea despre fumul lui Satan care a invadat Biserica nu este doar un fel poetic de a se exprima). Dar prezint, de asemeni, aceste fapte pentru că sunt intim convins că pedofilia are de a face – cel puţin în anumite cercuri – cu practicile satanice.”

Apariţia cărţii Memoriile unui exorcist a declanşat un imens scandal, bătrânul Don Amorth fiind literalmente ridiculizat în presă. Merită însă să ne punem întrebarea dacă nu cumva el a văzut în inima Vaticanului lucruri şi mai teribile, dacă a riscat să-şi piardă respectabilitatea, denunţând un grup de cardinali din interiorul Sfântului Scaun.

 

Amintim că în septembrie 2011, Papa Benedict al XVI-lea şi înalţi oficiali ai Bisericii Catolice au fost acuzaţi la Curtea Penală Internaţională de la Haga de crime împotriva umanităţii, de către o organizaţie care apără victimele abuzurilor sexuale comise de preoţii catolici. Înalţii responsabili de la Vatican sunt acuzaţi că „au tolerat şi acoperit, în mod sistematic, violurile şi actele sexuale comise împotriva minorilor, în întreaga lume”.

preluare de pe sursa:

http://www.yogaesoteric.net/content.aspx?lang=RO&item=7005

Secretele murdare ale Vaticanului

...de Mădălina Firănescu

Cei 265 de papi de până acum nu au fost, cu toţii, nişte fiinţe fără de prihană. Iar la Vatican n-a domnit mereu o atmosferă de smerenie şi înălţare spirituală, aşa cum s-ar putea crede. Crime, incesturi, intrigi, înşelătorii, iată doar câteva din petele bine ascunse din istoria papalităţii. Revista “Spiegel” a făcut o incursiune printre evenimentele scandaloase din trecutul îndepărtat al cetăţii sfinte, ţinute până astăzi bine ascunse.

* Crime, incesturi şi pornocraţie în Cetatea Sfântă

Ioan al VIII-lea (872- 882) a fost întâiul papă ucis în “exerciţiul funcţiunii”. Documentele păstrate în arhive arată că el a fost otrăvit şi snopit în bătaie, până când şi-a dat duhul. Drama avea să fie debutul unei serii de opt asemenea crime, comise asupra unor suverani pontifi aflaţi pe scaunul Sfântului Petru. Şocantă este şi povestea papei Ioan al XII-lea (955-964), rămas în memoria publică pentru spargere de familii, incest, pasiunea pentru jocuri, blasfemie şi crimă. În anul 963, a şi fost dat jos din funcţie, pentru comportament nedemn. Un an mai târziu, se pare că a fost omorât de un soţ încornorat. Amator de aventuri galante cu femei măritate ar fi fost însă şi papa Leon al III-lea (795-816). Din cauza acestei “slăbiciuni” ar fi fost urmărit de simpatizanţii predecesorului său, Adrian I, şi trântit de pe cal, în timpul unei procesiuni din 799. Inamicii au încercat să-i taie limba şi să-i scoată ochii, dar victima a reuşit să se adăpostească la regele franc Carol cel Mare, pe care papa avea să-l şi încoroneze împărat roman, de Crăciunul anului 800. Nu era totuşi ceva neobişnuit ca suveranii pontifi să aibă amante. Ba dimpotrivă, dacă ne gândim la Rodrigo de Borja (sau Borgia, în italiană), viitorul papă Alexandru al VI-lea, care a avut 9 copii rezultaţi din diverse legături amoroase. E drept, cinci urmaşi – printre care teribilii Cesare şi Lucrezia Borgia- i-a dăruit chiar Vanozza Catanei, o nobilă romană, cu care a trăit în concubinaj. Acest cap al Bisericii, ales de un conclav corupt, a rămas până azi sinonim cu lipsa de scrupule, favoritismul şi imoralitatea. Pentru el, mai importante decât interesele instituţiei pe care o păstorea a fost să-şi consolideze puterea şi să-şi căsătorească avantajos copiii. Nici amestecul metreselor în treburile Bisericii nu a fost o raritate. Îndeosebi Teodora, soţia consulului Theophilact, a marcat istoria papalităţii, reuşind să-şi promoveze iubitul, pe arhiepiscopul de Ravena, pe scaunul pontifical şi instaurând aşa-numita “pornocraţie”. Fiica ei, Marozia, a devenit amanta papei Sergiu al III-lea la doar 15 ani, măritându-se apoi de trei ori, pentru a-şi consolida influenţa. Culmea e că în fruntea Bisericii aveau să ajungă ulterior şi fiul Maroziei, Ioan al XI-lea, şi nepotul ei, Ioan al XII-lea. De asemenea, papii Benedict al VIII-lea, Ioan al XIX-lea şi Benedict al IX-lea au fost, la rându-le, descendenţii Maroziei. 

* Cadavrul judecat şi condamnat!

În materie de înşelătorie – chiar şi cu scop nobil- papa Ştefan al II-lea ((752-757) s-a dovedit maestru. La o întâlnire cu regele franc Pepin (poreclit "cel Scurt", datorită staturii sale scunde), suveranul pontif a prezentat un document falsificat, care garanta securitatea Romei ca proprietate a Sfântului Scaun. Papa i-a arătat lui Pepin, tatăl lui Carol cel Mare, un act despre care a pretins că era donaţia împăratului Constantin. De fapt, documentul fusese măsluit chiar de Ştefan al II-lea şi antedatat. Regele Pepin, analfabet, a fost foarte impresionat de hârtia cu pricina şi i-a oferit suveranului protecţia dorită. Pepin cel Scurt dăruieşte papei teritoriile din jurul Romei cucerite de la longobarzi (exarhatul de Ravena şi ducatul de Roma). Darul acesta, cunoscut în istorie ca Donaţia pepiniană (756), pecetluieşte alianţa dintre capul Bisericii şi Pepin, care reformează biserica francă subordonând-o papei. Mai şocant decât cazul lui Ştefan al II-lea a fost cel al papei Formosus (891-896). Acuzându-l post-mortem de uzurpare, urmaşul său, papa Ştefan al VI-lea (896-897), a ordonat dezgroparea cadavrului acestuia, dezbrăcarea de veşmintele pontificale şi tăierea degetelor cu care binecuvânta poporul; apoi, corpul i-a fost aruncat în Tibru, iar Formosus a fost declarat sperjur şi ilegitim. Ulterior, Ştefan al VI-lea însuşi a fost băgat la închisoare, unde oamenii l-au otrăvit şi sugrumat. Papa Romanus, succesorul lui Ştefan al VI-lea, şi apoi papa Ioan al IX-lea au reabilitat memoria lui Formosus.

* Ales suveran pontif la 12 ani, destituit de două ori

Întâiul papă a fost Apostolul Petru, al cărui pontificat ar fi durat 34 sau 37 de ani. Petru a avut parte de o moarte de martir, iar pe locul unde ar fi fost îngropate rămăşiţele sale s-a ridicat ulterior Domul Sfântu Petru. Următorul în ordinea longevităţii în funcţie a fost papa Pius al IX-lea (1846-1878): 31 de ani şi 7 luni. “Podiumul” a fost completat de Ioan-Paul al II-lea (1978-2005): 26 de ani şi 176 de zile. La polul opus, cele mai puţin au zăbovit în fruntea Bisericii Urban al VII-lea, 15 septembrie – 27 septembrie 1590 (13 zile), suveranul ponif îmbolnăvindu-se de malarie, Bonifaciu al VI-lea, 15 zile, în aprilie 1896, şi Celestin al IV-lea, 25 octombrie – 10 noiembrie 1241 (17 zile). Se pare că din lista papilor a fost însă şters un oarecare Ştefan, care a murit la numai 4 zile de la alegere, în anul 752, făcând apoplexie înainte chiar de a se fi bucurat de ceremonia înscăunării.

Nici predecesorul lui Ioan Paul al II-lea, papa Ioan Paul I, nu a stat decât 33 de zile în funcţie, decedând în urma unui infarct. Numeroase teorii conspiraţioniste au circulat şi încă mai circulă pe marginea acestei morţi subite. Tot în categoria recorduri, poate fi înscrisă şi numirea lui Benedict al IX-lea ca papă, în 103, la vârsta de doar 12 ani! El a fost nepotul papei Benedict al VIII-lea (1012-1024) şi al papei Ioan al XIX-lea (1024-1032), şi membru al unei puternice familii. La moartea papei Ioan al XIX-lea în 1032, tatăl lui Benedict, Alberic, a provocat alegerea sa prin mită, manipulare şi ameninţări. Benedict al IX-lea a fost destituit de două ori, după numeroase intrigi scandaloase, dar a revenit abil. Unul dintre succesori, Clement al II-lea, a murit otrăvit probabil de oameni ai lui Benedict al IX-lea, care se instalează ca Papă, dar regele Germaniei, Henric al III-lea, încoronat Sfânt Împărat Roman, îl demite, consacrându-l papă pe Damasus al II-lea. Şi Ioan al XII-lea (955-964) a ajuns de foarte tânăr în fruntea Bisericii: avea doar 16-17 ani. 

* Papi răpiţi, exilaţi, trimişi la muncă silnică

În schimb, Ponţian (230- 235) a fost întâiul suveran pontif care a demisionat. În timpul persecuţiei creştinilor sub împăratul Maximinus Trax, Sf. Ponţian a fost exilat în Sardinia şi condamnat să lucreze în minele de sare. De aceea el s-a retras din poziţia de papă la 28 septembrie 235. Sf. Ponţian a murit ca martir în 236 sau 237, din cauza suferinţelor îndurate în mină. Un alt Papă care a demisionat a fost Sf. Celestin al V-lea, ales la 5 iulie 1294. Având 84 de ani, el n-a putut face faţă presiunilor nobililor vremii, aşa că la 13 decembrie 1294 a demisionat şi s-a întors la mănăstire. Succesorul său, papa Bonifaciu al VIII-lea, l-a trimis la închisoare pentru a-l împiedica să revină pe tron. Pe de altă parte, Sf. Silveriu, care a fost consacrat la 1 iunie 536, a fost primul papă demisionat cu forţa. În martie 537, împărăteasa bizantină Teodora l-a capturat şi l-a scos din Roma pentru că nu a aprobat numirile de episcopi eretici făcute de ea. Papa a fost exilat în insula Palmaria, unde a rămas prizonier până la moartea sa, la 11 noiembrie 537. La fel a păţit şi Martin I, în 649.

* Alte ciudăţenii din istoria papalităţii

Complicata istorie a papalităţii a cunoscut şi un caz de „moştenire” a titlului. Inocenţiu I (402-417) i-a urmat direct tatălui său, Anastasie I (399-401). La vremea aceea, nu exista regulea celibatului, pentru suveranii pontifi. S-a mai întâmplat, de asemenea, ca trei papi să coexiste simultan! Astfel, la sfârşitul secolului al 14-lea şi începutul celui al 15-lea, abia sosit la Roma, Grigore XI moare, iar cardinalii francezi vor să aleagă un papă francez, dar cei italieni, sprijiniţi de popor, vor un papă de naţionalitatea lor. Aşa se ajunge la doi papi, unul la Roma, altul la Avignon, situaţie care a durat 39 de ani, cunoscută sub numele de Schisma occidentală (1378-1417). De Papa de la Roma ascultau toate ţările catolice, cu excepţia Franţei, Portugaliei, Spaniei şi Scoţiei, care ascultau de antipapa de la Avignon. Pentru a pune capăt dezbinării, e convocat Sinodul de la Pisa, care a caterisit atât pe papa de la Roma, cât şi pe cel de la Avignon, alegând un al treilea papă, pe Alexandru V (1409), urmat de Ioan XXIII, având reşedinţa la Pisa. Aceşti trei papi (Biserica tricefală) se afurisesc unul pe altul şi produc confuzie, fiecare numindu-şi propriii episcopi. La intervenţia împăratului Sigismund al IV-lea al Germaniei, toţi cei trei - Grigore XII la Roma, Benedict XIII de la Avignon şi Ioan XXIII de la Pisa- au renunţat la funcţie, acceptând alegerea ca papă a lui Martin V (1417-1431). Între ciudăţeniile care au marcat trecutul Vaticanului s-a numărat şi moartea papei Leon I (440-461)…în toaletă, pe timpul unei pauze de conciliu, dar şi legenda papesei Ioana (Ion VIII Anglicus), care ar fi ajuns pe scaunul pontifical în 855, deghizându-se în bărbat. Mistificarea a ieşit la iveală când pe “papesă”, rămasă însărcinată cu unul dintre valeţi, au apucat-o chinurile facerii în timpul unei procesiuni, fiind lapidată de mulţimea înfuriată. Povestea este dezminţită de istoricii oficiali ai Vaticanului, dar în sprijinul ei rămâne Sedia Stercoraria, un ciudat scaun de marmură găurit, care a fost descoperit în Lateran, Basilica “Sfântul Ioan”. Fiecare papă era obligat, înainte de învestitură, să se aşeze pe acest scaun pentru o…palpare care să îi determine sexul. Odată terminată inspecţia, cel care o efectua exclama: Duos habet et bene pendentes („Are două şi atârnă cum trebuie“).

* Pietro Boccadiporco a fost unul dintre primii papi care şi-au schimbat numele civil în timpul pontificatului (deoarece Boccadiporco însemna, în traducere, gură de porc). El a rămas în istoria papalităţii sub numele de Sergiu al IV-lea. La rândul său, papa Virgiliu (537-555) şi-ar fi cumpărat scaunul pontifical cu suma de 700 de lire de aur, primită de la împărăteasa Teodora a Bizanţului. Cel care l-a impus la Roma a fost generalul Belizarie, căruia Virgiliu nu i-a mai plătit niciodată suma promisă

preluare de pe sursa:

http://www.independent-al.ro/mistere/secretele-murdare-ale-vaticanului.html

Extratereştrii există, avem dovezi… dar n-avem voie!

 

                                                                                                                 de   Cornel Nicula

                                                                                      Traducerea și adaptarea Mihai Vlădăreanu

 

 

 

 

 

Societatea planetară trăieşte la ora actuală într-un vortex informaţional destul de complex, în care zilnic se introduc atât date adevărate şi concrete, cât şi date false  deliberat aruncate pe piaţa mass-media mondială, pentru a deruta opinia publică.

Cu toate acestea dacă vă aduceţi aminte, în urmă cu aproximativ 3 ani Vaticanul declara că recunoaşte posibilitatea ca în Univers să existe fiinţe extraterestre.

De atunci încoace, tăcere... Oare conducerea Vaticanului ascunde anumite lucruri pe care omenirea nu ar trebui să le cunoască, din punct de vedere al celor de la Vatican? Este evident că da, şi ne putem aminti doar de un singur lucru realizat de cei de la Vatican, şi care a fost „îngropat” pur şi simplu: înaltele feţe bisericeşti de acolo au vizionat cu ajutorul aparatului numit cronovizor întreaga existenţă a lui Iisus, confirmând doar către cercurile oculte dovada faptului că Iisus într-adevăr a existat şi că în mare parte viaţa sa a fost aşa cum o descriu Evangheliile.

 De atunci şi până acum, Vaticanul nu a mai comunicat absolut nimic referitor la acest subiect. Straniu, nu-i aşa?

 Dar iată că apar dovezi noi cu privire la existenţa altor lumi şi a altor fiinţe. Investigaţiile realizate de către jurnaliştii cotidianului „Corriere della Serra” au scos la iveală aspecte foarte surprinzătoare chiar din interiorul înalţilor prelaţi de la Vatican.

Unul dintre oamenii aflaţi în structurile ierarhice superioare de acolo, teologul astronom Gabriele Funes, este de părere că e posibil ca oamenii să creadă în Dumnezeu şi în existenţa extratereştrilor, în acelaşi timp. El afirmă următoarele:

“E posibil să crezi şi în Dumnezeu şi în extratereştri. Se poate admite existenţa unor alte forme de viaţă din alte lumi, mai evoluate decât a noastră, fără să punem la îndoială credinţa în Creaţie şi în reîncarnare”. Iată un punct de vedere şi original, dar şi aducător de speranţă în ideea că în cele din umră se transmite opiniei publice mondiale un emsaj legat de admiterea unei alte realităţi decât cea terestră. De altfel Gabriele Funes adaugă:  

“După cum există mai multe rase de oameni tot aşa cred că pot exista şi alte forme de viaţă, mai inteligente, create tot de Dumnezeu. Asta nu ne limitează credinţa pentru că noi nu putem contesta libertatea de creaţie a lui Dumnezeu.

Biblia în sine nu este o carte de ştiinţă. De aceea nu ne putem aştepta ca ea să ne ofere răspunsuri ştiinţifice la probleme noastre”.

De aceea teologul astronom menţionat din cetatea sfântă afirmă că extratereştrii sunt fraţii noştrii. Vaticanul crede în existenţa lor, fără ca asta să vină în contradicţie cu faptul că universul a fost creat de Dumnezeu. De asemenea el consideră chiar că e posibil să existe o altă planetă populată de oameni care nu au comis păcatul originar. „În aceste condiţii, a mai adăugat Funes, putem vorbi chiar de fraţii noştri extratereştri.”

Dovezile încep să arate că extratereştrii ne vizitează planeta de foarte mult timp. Se pare că internetul este într-adevăr un lucru extraordinar care aduce toată omenirea din ce în ce mai aproape de căutarea şi aflarea adevărului despre univers.

 Legat de secretele Vaticanului putem spune că a fost găsit un craniu de extraterestru, în timpul unei restaurări a Librăriei Vaticanului. Alături de acesta au fost găsite şi altele, toate fiind scoase din pivniţa Librăriei Vaticanului, pivniţă care conţinea locuri neatinse de peste 500 de ani.

După această descoperire, armata Vaticanului a închis orice intrare către librărie.

Deşi un purtător de cuvânt al Vaticanului s-a arătat foarte entuziasmat de această descoperire, mai târziu a negat că ar fi adus orice comentariu de acest fel.

Surse ale presei au confirmat că Papa Ioan Paul al II-lea, la vremea sa, a dat direct şi personal dispoziţia ca să nu se comenteze absolut nimic despre descoperirea făcută, orice discuţie pe marginea acestui subiect fiind interzisă cu desăvârşire.

Şi atunci ne putem întreba: oare cine sunt cei care cred că omenirea nu trebuie să ştie despre asemenea chestiuni sau că nu ar fi pregătită să le cunoască?

Căci după cum vedem chiar în interiorul Vaticanului există două tabere care probabil se luptă între ele pentru secretele aflate în Librăria secretă.

Oare câtă vreme Adevărul va mai fi ascuns?


preluare de pe sursa:
http://revista-cosmos.blogspot.com/2011/06/normal-0-false-false-false-en-us-x-none.html

Fraternitatea masonilor

Cuvantul “mason” inseamna “zidar”. Breasla zidarilor avea un cod de comportament foarte sever, iar intrarea in breasla se facea extrem de greu. Un ucenic avea nevoie de peste zece ani sa devina “fellowcraft” (meserias calificat). Dupa aceea, avea nevoie de cateva decenii sa devina un “maestru”.

Fiind platiti foarte bine, toti zidarii tineau “secretele meseriei”, pentru a-si proteja situatia si pentru a limita competitia.

Fraternitatea masona, a “zidarilor speculativi” nu are prea multe in comun cu acele bresle, in afara unui simbolism specific, care include sorturi de zidar, scule si termeni de zidarie.

Originea acestei fraternitati masone e nebuloasa, primele indicatii din cronicile engleze, pun formarea acestei organizatii prin anul 1390, dupa primul document masonic, “Regius” din Scotia.

Fraternitatea masona, astazi, pare sa fie o fraternitate protestanta. Organizata in “loje”, isi gaseste originile in Anglia, orice loja fiind “acceptata” si “reglementata” dupa regulile britanice.

O astfel de loja masona e considerata “legitima”, in timp ce alte loje masonice, neafiliate cu Marea Loja din Anglia, fondata in 1717, sunt considerate “ilegale”.

Un membru de loja legitima poate fi pedepsit daca participa in sedintele unei loje ilegale.

Lojele legale isi recruteaza membrii de la toate nivelele sociale, atata timp cat un candidat face cerere de intrare in masonerie, de buna voie, nesilit de nimeni si fara rezervatii; crede intru-n Dumnezeu; s-a nascut om liber; are o fibra morala decenta, verificata prin referinte si nu are un trecut chestionabil in termeni de incalcare a legii ori a celor zece porunci.

Femeile nu sunt admise, ele avand o organizatie paralela care e numai pentru femei, “Steaua Rasaritului”, sub tutelajul unei loje legale, protejate de maestrii masoni.

Masonii din Europa, neafiliati cu Marea Loja a Angliei, cei ce sunt loiali masoneriei franceze (francmasonii) admit femei si nu mai chestioneaza credinta membrilor, avand un cod etic cu totul diferit de modelul “clasic” englez.

Majoritatea lojelor masone din tarile latine, cu cateva exceptii in Europa, nu sunt afiliate cu lojele franceze, ci cu Marea Loja a Angliei.


Gradele masonice

Lojele locale, asa-numitele “loje albastre” confera trei grade masonice: ucenic, meserias si maestru.

Intreaga pompa legata de conferirea acestor grade, se bazeaza pe istoria biblica a construirii templului lui Solomon, in 960 i.Hr.

In traditia orala evreiasca, se relateaza ca maestrul zidar a fost banuit, de niste ucenici, ca ar avea “cunostiinte magice”, dupa cum manuia echerul, compasul si firul cu plumb. Ucenicii s-au decis sa-l forteze pe acel maestru sa le spuna si lor acele secrete magice. Cand maestrul a negat ca ar fi in posesia unor astfel de secrete magice, acestia l-au ucis.

Fraternitatea masonilor e o organizatie de zidari care nu mai ridica cladiri din piatra si caramizi, cu mortar, ci construiesc totul pe un plan filozofic, propagand idea libertatilor ce vin de la Dumnezeu si nu de la un stat sau potentat. Asa se explica marea aversiune pe care monarhiile lumii au avut-o pentru masoni.

Nazistii i-au urat pe masoni pentru ca ii acceptau pe evrei in randurile lor. Stalin a urat masonii deoarece comunistii nu-i puteau infiltra si-i banuiau de conspirare contra puterii lui absolute.

Mao a exterminat masonii pentru ca nu primeau in randurile lor analfabeti si asta elimina “clasa taranilor”.
Rosu, alb, albastru sunt culori masonice si reprezinta libertate, egalitate si fraternitate.

Centrul activitatilor masone, in America, nu si in Europa, e lucrul de caritate, pentru spitale gratuite pentru copii, burse scolare, orfelinate, case de batrani, ajutoare de alimente si haine etc.

Administrativ, toate lojele albastre sunt subordonate unei Mari Loje, de tip national sau regional, conferind numai cele trei grade mentionate.

Simbolismul biblic si egiptean a fost ales cu scopul special de a da o aura de mister si profunzime istorica propriei filozofii de activitate si organizare.

Fraternitatea masona imparte cunostiinte de baza membrilor ei, in diverse domenii, in mod continuu.

O alta deosebire intre masoneria americana, inclusiv cea din America Latina, si cea din Europa, consta in sala de adunare a lojei. In America, pe altarul lojei e plasata Biblia, cu ambele Testamente. In Europa, pe altar se gaseste Constitutia tarii.

De asemenea, daca in lojele din America poti intalni oameni de diverse religii, in Rusia si in Scandinavia se admit numai crestinii.

Dupa ce un candidat la masonerie a acumulat, prin memorizare, textele pentru primele grade, ce sunt secrete si nu pot fi scrise, ci transmise doar pe cale orala, acesta devine “maestru”.

Cele mai populare cai de avansare in masonerie consista din “Ritul Scotian” si “Ritul York”. Rit se refera la modalitatea de conferire a gradelor masonice.

In traditia scotiana, exista 33 de grade care se acorda dupa un anumit timp celor care studiaza, si trec cu success o examinare in acest sens. Aceste grade sunt verificate si confirmate de asa-numita “Comisie Suprema” (“Comisia Mama”, in unele jurisdictii).

Loja albastra nu se opune maestrilor ei sa urmeze in profunzime studiul filozofiei si practicii masone, sub ritul scotian, dar nu dau importanta deosebita celor ce o fac.

Acest rit, se spune, are un dramatism exceptional in pompa de acordare a gradelor 4 – 33, prezentand exemple biblice care vor ramane cimentate in mintea participantilor. Totul se bazeaza pe memorie, nimic nu este scris.

Unul dintre oamenii cei mai importanti ai fraternitatii masone a fost Albert Pike, care, putin inainte de razboiul de secesiune, a inceput sa sistematizeze, in scris, ceremoniile de conferire a gradelor masonice in ritul scotian.

Aceasta lucrare a fost terminata in 1880 si a determinat revigorarea miscarii masonice in intreaga lume.

Scrierile lui Pike au ramas neschimbate pana in anul 2000, cand o noua revizuire a ritului scotian a incercat sa schimbe linia de declin in membrii care s-a produs dupa 1970.

S-a constatat ca majoritatea membrilor fraternitatii masone sunt in varsta, iar tineretul nu mai e atras de idealurile etice practicate de masoni.

Cartea lui Albert Pike, “Morala si Dogma” scrisa in 1856, a atras critica si atacuri din toate partile. Pana la acea data, toate bisericile, ortodocsii, roman-catolicii, anglicanii si protestantii, toti au acceptat participarea credinciosilor lor in activitatile lojelor masonice.

Dupa publicarea acelei carti, s-a interzis participarea credinciosilor in masonerie. Biserica catolica nu a permis decat clerul, cu grad mai mare ca monsenior, sa participe in masoneria din USA si Canada, mentinand interdictia de participare in francmasonerie.

Majoritatea criticii aduse fraternitatii masone era nefondata, in timp ce unii, la peste 150 de ani de la Revolutia Franceza (1779), inca mai citau atrocitatile comise de masonii francezi in lupta lor cu monarhia absolutista.

Probabil, de aceea Consiliul Vatican I (1870) a luat o pozitie dura in ce privea participarea catolicilor in masonerie. Aproape toate acuzatiile aduse masonilor erau reale: masonii promovau rationalismul, liberalismul si materialismul, punand accent pe etica de munca protestanta.

Consiliul Vatican II (1965) a fost preocupat cu limitarea influentelor “nefaste” asupra catolicismului, studiind posibilitatea unirii tuturor crestinilor, incluzind ortodocsii si anglicanii, si nu a mai luat nici un fel de pozitie in ce priveste catolicii masoni.

Cu cativa ani in urma un scandal bancar, in care Vaticanul a pierdut o multime de bani, se pare sa fi fost orchestrat de niste masoni din Franta. Scandaluri similare, cu aceeasi banca, se vor repeta in 1975 si in 1980.

Ideea principala, dupa incheierea Consiliului Vatican II, a fost ca tot ce s-a stabilit si s-a practicat inaintea acestui consiliu, va ramane in afara liniei oficiale a bisericii catolice, si deci si interdictia de participare in activitati masonice.

Ritul Scotian se practica diferit, in diferite tari. In SUA exista doua jurisdictii de rituri scotiene, una in nord, si una in sud, iar singurul lucru in comun pe care il au, este denumirea celui de al 33-lea grad Masonic in ritul scotian. Ambele jurisdictii il numesc la fel: “Inspector General”.

In rest, toate celelalte grade sunt numite diferit. Aceeasi situatie exista in Europa si Asia. Enciclopedia Masona, editia 2005, ofera un mozaic de informatii privind fraternitatea masonilor de rit scotian. Frati, frati, dar total diferiti!

In unele tari, de-alungul istoriei, comunitatea masona scotiana a ajuns in stare de razboi cu alte comunitati masone, cum a fost exemplul Mexicului in 1824, dupa obtinerea independentei.

Comunitatea masona de Rit York, care voia, ca forma de guvernare, o republica constitutionala, dupa modelul American, a ajuns sa se lupte cu comunitatea de Rit Scotian, care dorea o forma de guvernare sub o dictatura militara. De aici povestile, une ori cu mult umor, ale folclorului Mexican, despre luptele intre “escoses y yorkistas”.


Uneori istoria nu e absolut certa despre ce s-a intamplat!

Un maestru mason, care a obtinut acel grad intr-o “loja albastra” are si optiunea alegerii Ritului York, in aprofundarea filozofiei avansate a masoneriei. Rit aici, se refera la modul in care se dau gradele masonice.


Conditia principala de participare este sa fii un crestin.

Ritul York e o miscare masonica Americana bine reprezentata in America de Nord si de Sud.

Principalele teme filozofice din practica acestei fraternitati copiaza unele elemente ale cavalerilor din Evul
Mediu, cum ar fi Cavalerii de Malta, care au reusit sa stavileasca invazia musulmana, Cavalerii Crucii Rosii, care au fost indispensabili la alungarea maurilor din Spania, Cavalerii Arcului Regal, care au imblinzit absolutismul unor regi din Franta, Austria si Cavalerii Templieri, care au protejat pelerinii in drum spre tara sfanta, in voiajul lor spre Ierusalim. (Incidental, cavalerii templieri au inventat banca si sistemul de credit).

Ceremoniile de conferire a gradelor masone in acest rit, se bazeaza pe alegorii din Evul Mediu, cu “sfintele daruri” de paine si vin, presanctificate de un membru al clerului, si oferite solemn celor ce au trecut prin faza de pregatire “spirituala”.

Se spune ca gradul superior, de Cavaler Templier, este limitat, numeric, asa ca un nou cavaler poate fi primit, in comunitate, numai dupa moartea sau incapacitarea unui cavaler existent.

De aceea majoritatea cavalerilor templieri sunt in varsta si isi pot permite sa faca contributii banesti impresionante pentru toate lucrarile de caritate in care se angajeaza masonii.

Pana prin 1975, o formatie de cavaleri templieri participa la fiecare inaugurare a unui nou presedinte a SUA.

Puteau fi vazuti la televizor, in aliniament impecabil, in uniforme negre, cu capele albe din epoca anilor 1600, cu spada sclipitoare, ciucuri la epoleti.

Dupa 1975 nu-i mai vezi in viata publica, dar nu au disparut. In America Latina, in Venezuela, dictatorul marxist Hugo Chavez a declarat razboi total fraternitatilor masone, asa cum a facut si mentorul sau, Fidel Castro.

Daca masonii din intreaga lume sunt suspectati de fel de fel de conspiratii sumbre, descrisi ca “mancatori de copii” sau mai rau, adevarul e ca majoritatea acestor epitete sunt generate de invidie si ignoranta.

Masonii pun accent pe munca cinstita, productiva, pe armonie intre oameni, cooperare si sprijin pentru toti nevoiasii.

Dupa consiliul Vatican II, a aparut o miscare romano-catolica similara fraternitatilor masonice, numita Cavalerii lui Columb, care isi propune sa instileze in membrii ei o etica a muncii, cinstei, caritatii si credintei.

Protestantii, si majoritatea masonilor sunt protestanti, au considerat, totdeauna, ca “Cine se ajuta singur, e ajutat si de D-zeu”.

Romano-catolicii au ales un fel de fatalism la baza a tot ce face un om: “Nu te ingrijora, daca D-zeu vrea, iti va da tot ce ai nevoie. Daca nu vrea D-zeu, indiferent ce faci, n-o sa te ajute!”

Din datele care le am, pot deduce ca masoneria in Romania a disparut complet, odata cu venirea comunistilor, cel putin oficial.

Nume mari, ca Alexandru Ioan Cuza, Vasile Alecsandri, Nicolae Iorga, Octavian Goga, Dr. Grigore Antipa, Mihai Agarici etc. au fost masoni romani care, ca multi altii, au incercat sa scoata tara din Evul Mediu, prin limitarea monarhiei si introducerea unor procese democratice avansate. De ce n-au reusit? Greu de apreciat.

In conditiile in care era sufficient sa spui ca un “cutare e mason”, nimeni nu mai credita aceasta persoana cu nimic, creand un fel de rezistenta organica la tot ce acea persoana avea de spus. Asa ceva se intampla mereu, desi majoritatea habar nu avea ce era fraternitatea masona.

Istoria a consacrat multe momente interesante, legate de participarea in aceasta miscare. Din moment ce un mason nu varsa sangele altui mason, Napoleon n-a fost ucis. La fel marele general mexican Santa Ana, nu a fost ucis cand a pierdut Texasul in batalia de la San Jacinto. Sam Houston i-a crutat viata pentru ca ambii erau masoni. Compara asta cu istoria crestinismului.

In primele secole dupa Hristos, crestinii nu varsau sange crestin, chiar daca erau soldati in armata imperiala romana. Dupa ce crestinismul a devenit o religie de stat, aceasta practica nu s-a mai respectat.

In orice caz, ceea ce vreau ca cititorii sa retina din modesta mea opinie este ca masoneria e o fraternitate cu o forta motrica spre binele societatii si nu are nimic de a face cu imaginile perpetuate de figuri mult prea putin umane, cum au fost Hitler, Stalin, Mao si Ceausescu.

Inca cu putin inainte de moartea sa, Ceausescu se lamenta ca a fost “vandut, de masoni si sionisti, la summit-ul de pe Malta”, intre presedintele american si cel rus.

Asa curge istoria, o insiruire de noutati vechi…

Ziare.com

preluare de pe sursa: http://piatza.net/fraternitatea-masonilor/

Papa ( eretic) si ultimul secret

Biserica Romano-Catolică are nevoie ca anumite evenimente de care este interesată să se desfăsoare în fata lumii; să poată proclama că ,Mesia a revenit!”.

In primul rând, trebuie să întelegeti că, timp de secole, Vaticanul s-a străduit să obtină controlul asupra Ierusalimului. Inceputul l-au făcut cruciatii.

Pentru a convinge lumea că Mesia pe care ei îl impuneau era cel adevărat, trebuia să preia controlul asupra Orasului Vechi, cadru ideal pentru aplicarea planurilor lor. Conform acestora, “Mesia” îsi propune să fuzioneze cele trei religii monoteiste, să facă în asa fel încât lumea să intre într-o eră de pace si armonie si să solutioneze conflictul din Orientul Mijlociu.Locul unde trebuie să se joace această “superproductie” nu este altul decât Orasul Vechi al Ierusalimului.

Pretinsul “Mesia” pe care-si propune să-l aclame Biserica Catolică va fi un fals Mesia. El se va strădui să instaureze un “guvern mondial” (sub egida Natiunilor Unite), care va duce lumea spre pace si armonie. Dar asta nu va fi decât o minciună si o fraudă. N-are nici o importantă. Adevărul nu interesează deloc lumea noastră.

Pentru a-i câstiga pe evrei de partea sa, Vaticanul ar dori să-i convingă că adevăratul lor Mesia este cel pe care Sfântul Scaun îl impune si că este timpul să reconstruiască al Treilea Templu, succesorul templului lui Solomon.

Noiembrie 1992:

…Un document redactat personal de Yossi Beilin si intitulat “Caracterul nelegitim al suveranitătii Israelului asupra Ierusalimului” … stabileste directiile principale ale programului guvernului israelian privind viitorul Ierusalimului. El propune o împărtire a Orasului Vechi în sectoare, posturile de intrare si control aflându-se sub autoritatea Natiunilor Unite.

Septembrie 1993:La 10 septembrie… ziarul italian ,La Stampa” scrie că ministrul israelian al afacerilor externe a încheiat un acord secret cu Vaticanul, pentru a-i ceda acestuia din urmă suveranitatea asupra Orasului Vechi, si că acest acord continea clauze secrete… Yasser Arafat a fost de acord cu acest plan chiar înainte de faimoasa strângere de mână cu Yitzhak Rabin de la Washington, din 1993. Dar când a înteles că Vaticanul intentiona să lase Israelul să-si ducă la bun sfârsit proiectele privind Muntele Templului, si-a schimbat pozitia initială si a respins planul.

…In timpul cruciadelor din secolul al XIII-lea, templierii au săpat sub ruinele Templului timp de 9 ani, descoperind o întreagă retea de tuneluri în care sacrificatorii evrei îsi ascunseseră comorile de romani, în anul 70 d.Hr. Deasemenea, se crede că si arhivele originale ale Bisericii primare din Ierusalim
ar fi fost îngropate acolo. Ele ar dovedi că crestinismul practicat de Vatican nu corespunde adevăratului crestinism, asa cum a fost el instituit de fondatorii săi. In particular, în planul lui Dumnezeu n-ar exista nici un loc pentru un papă ce detine dreptul exclusiv de a interpreta Cuvântul Domnului.

Dacă aceste manuscrise crestine de primă mână ar fi date publicitătii, ele ar pune în mare pericol legitimitatea Bisericii de la Roma. Este deci essential pentru Vatican ca evreii să fie îndepărtati de la Muntele Templului, pentru ca ei să nu poată descoperi aceste importante manuscrise. Autoritatea Palestiniană nu face decât să servească de ,antrepenor de lucrări publice” în contul Vaticanului, în speranta că Sfântul Scaun îi va ajuta e palestinieni în conflictul cu Israelul…

…Vaticanul vrea să convingă lumea întreagă să accepte acest “misterios individ care va uni toate religiile” si
care va apărea într-un Ierusalim controlat de o organizatie care va fi de fapt la ordinele Vaticanului. Ceea ce trebuie stiut este că există deja un acord care conferă Vaticanului extrateritorialitate pntru toate posesiunile sale din Israel, cu promisiunea de a controla Orasul Vechi al Ierusalimului. Acordul a fost anuntat de toate media din lume, iar existent sa este usor de dovedit… Pe scurt, am acceptat ca Vaticanul să aibă dreptul
de a instala un ,,mini Vatican”, cu ambasade suverane, chiar în inima capitalei noastre eterne Ierusalim. Mai mult, acelasi Vatican s-a angajat în mod for-mal, în public si printr-un acord scris, să concesioneze palestinienilor o zonă de suveranitate în Orasul Vechi”. (Barry Chamish – ziarist evreu israelian; extras din cartea ,De la Vatican la Ierusalim si înapoi” – Ed. Lumea).

Guvernul Mondial, Biserica Mondială si “portile iadului”

…Crearea unei biserici mondiale merge mână în mână cu crearea unui govern mondial. Papa chiar a declarat de curând că este de dorit o nouă ordine mondială, realizată prin intermediul Natiunilor Unite. Ori această nouă ordine mondială se finalizează, logic si inevitabil, cu un guvern mondial. Dar acest plan, oricât ar părea de curios, nu este o noutate. El există de secole.

In sec. XI, Godefroy a fondat ordinul monahalo-cavaleresc Stăretia Sionului (cu resedinta într-o veche abatie de pe muntele Sion), al cărei scop (tinut secret) era refacerea Imperiului Roman (care cuprindea si Israelul de azi). In acest plan (numit planul merovingian) s-au înscris multele cruciade ce au urmat (aprobate de papi), până ce cuceritorii otomani i-au linistit pentru multă vreme. Au continuat însă să lucreze în subteran, stabilind legături strânse cu organizatii opuse doctrinar, dar având acelasi tel: crearea unui imperiu european (care să cuprindă si Israelul). Aceste organizatii sunt: Inteleptii Sionului (evrei!), Rozicrucienii (bratul secret al protestantismului! Luther a fost rozicrucian), ordine cavaleresti si cluburi mondialiste, Francmasoneria, liberalii, bolsevicii, miscarea sinarhică (fondatoare a U.E.!)…

,De câteva decenii s-a impus si ideea ecumenică, poate o răsplată pentru atitudinea Vaticanului fată de planul merovingian de-a lungul secolelor. La realizarea ei au lucrat si Masoneria si cluburile politice selecte, mai
multi atei decât credinciosi… Prin stabilirea capitalei Uniunii Europene la Strasbourg (veche posesiune merovingiană) cercul istoriei merovingiene se închide” – Emanuel Bădescu.

In 1534, papa fondează (prin Ignatius de Loyola) Ordinul iezuitilor (cel mai mare ordin romano-catolic), cu scopul de a se opune protestantilor. Ei au ucis în 1572 (de Sf. Bartolomeu) 70.000 de hughenoti (protestanti francezi). In 1773, papa a desfiintat Ordinul iezuitilor pentru că era ,imoral si constituie o amenintare la adresa Bisericii si a Credintei”. Iezuitii au activat în continuare, în secret, stabilind legături strânse cu lojile masonice, asa cum au făcut si cei din Stăretia Sionului. Aceste legături cu masonii au prins bine Vaticanului.

Când Vaticanul o ducea foarte rău din punct de vedere financiar si nici un bancher crestin nu-l ajuta, a fost ajutat de un mason. In 1835, J.M.Rothschild a împrumutat Vaticanului 200.000 de dolari. Pentru acest ajutor, familia Rothschild a primit o decoratie papală si de atunci reprezentantii acestei familii s-au numărat printre agentii financiari ai Vaticanului. Ordinul iezuitilor a fost reînfiintat în 1814, acum limitându-se – chipurile! – doar la contracararea ereticilor. In realitate, ei au continuat să colaboreze cu masonii în realizarea imperiului. Astfel, ei au fost pe baricadele revolutiilor din 1830 si 1848, si în timpul Comunei din Paris.

Ordinul iezuitilor este foarte activ si astăzi, fiind format numai din elite. Este activ si în România.

In 1776, un iezuit (doctor în teologie, dar si ocultist si fiu de rabin!), Adam Weishaupt, a întemeiat un ordin strict secret, Ordinul Secret al Iluminatilor Bavarezi, al cărui scop final era conducerea lumii, folosind ca mijloc

Revolutia Mondială (revolutia socială absolută, radicală). Printre cei 5 fondatori se afla si un Rothschild si cunoscutul scriitor A.D. de Sade, de la care am mostenit cuvântul sadism. Doctrina lui era foarte asemănătoare cu a ,esenienilor”, grupare reînviată de Rothschild (care a si finantat ordinal iluminatilor) si dramaturgul rosicrucian G.E. Lessing. Iluminatii urmăreau anarhia, disparitia oricărei subordonări (egalitate din toate punctele de vedere), iar acest lucru nu putea fi realizat decât prin abolirea familiei, a natiunilor si a religiilor (Adam W. vroia cu orice pret distrugerea crestinismului). Pe scurt, vroiau o Nouă Ordine Mondială. 

Pentru a putea impune acest lucru iluminatii trebuiau să acapareze toate puterile din stat! Aveau chiar un plan de împărtire între ei a puterilor. Erau în număr de 300 de personalităti (printre care si Herder si Goethe!). Iezuitii nu puteau intra în ordin, ei fiind considerati prea fideli papei si Bisericii Catolice. In 1783 fratii iluminati erau în număr de 600, crestini si evrei, inclusiv masoni, cu care Adam W. a luat decizii împreună. In 1784 erau deja

3.000 de frati. In 1786 aveau filiale secrete în toată lumea si erau infiltrate în toate organizatiile masone. Dar, s-a întâmplat ca tocmai curierul ce ducea lista membrilor si planul conspiratiei, să fie lovit de trăsnet! Toate actele au ajuns pe mâna politiei. Iezuitul si iluminatul Adam Weishaupt s-a refugiat la Paris si a fondat loja Marelui Orient! Urmasul lui Adam W. a fost Giuseppe Mazzini (carbonar), care a elaborat un plan de dominatie mondială prin 3 războaie mondiale (planul se găseste la Biblioteca Muzeului Britanic din Londra). Două au avut loc, iar al treilea va fi în Orientul Apropiat, unde s-au concentrat interesele sionismului politic (părintii sionismului politic sunt masoni: Moses Hess, Lionel Rothschild, Edmond de Rothschild, Theodor Herzl).

Un alt urmas al lui Adam W. a fost Karl Marx, care participa activ la liturghiile satanice si care a înfiintat Liga Dreptilor.

Ordinul iluminatilor (si conspiratia lor) a crescut mereu, jucând un rol imens în contextul Revolutiei Franceze (1789), motorul tuturor miscărilor din secolul XIX. Latura politică si atee a ordinului a creat Iluminismul, care, putem spune, este fiara ce iese din adânc odată cu Revolutia Franceză (iluminstii globalisti conduc acum U.E., doresc refacerea Imperiului Roman – asa a declarat Schroder – si se opun introducerii cuvântului crestinism în Constitutia U.E.),iar latura mistică a ordinului a creat miscarea Noua Era (New Age), care, putem spune, este proorocul mincinos.

In multele conflicte ce aveau loc în lume, Masoneria juca rolul unui instrument de răzbunare folosit de evrei (legea talionului). Acest lucru a deranjat pe multi masoni catolici (precum Andre Malraux), care astfel s-au separat de evrei. Pe acest fond, în 1928, în Spania, s-a născut organizatia secretă Opus Dei, singura organizatie de tip masonic care a avut într-adevăr un rol pozitiv (după părerea noastră), dar lumesc, în Biserica Catolică. Arhitectul ei, preotul de tară Jose Maria Escriva, a preluat tot ce aveau mai bun alte organizatii secrete si i-a dat o formă bisericească.

Totul se făcea în ascuns căci existau dusmani puternici chiar în interiorul Bisericii Catolice (majoritatea cardinalilor ajunseseră un fel de slujbasi ai marii finante evreiesti!). Se recrutau doar cei care mai aveau încă o facultate, de obicei de finante (în afara teologiei), plus doctoratul. In afara profesionalismului, un alt criteriu era puritatea sufletească. Pentru a nu fi sub ispita vietii lumesti, ei trăiau lipsiti de confort, masa era frugală, rugăciunile erau prelungi si întrerupte de dureroase autoflagelări. 

Acestia formau treapta superioară, a numerarilor.Treapta inferioară, a supernumerarilor, era formată din civili, dar care, dacă nu erau căsătoriti erau îndemnati să se preotească, pentru a deveni numerari.Toti acestia au concurat marea finantă evreiască, au salvat Spania si au revigorat Vaticanul. In 1958 Spania devine membră a Fondului Monetar International si a Băncii Mondiale, agentii acestor institutii în Spania fiind membri ai Opus Dei. Ministrii Spaniei erau proveniti tot din rândul Opus Dei.

Din 1953 Opus Dei devine activă si în afara Spaniei si în câtiva ani cuprinde Europa, America Latină, Africa, Filipine, dar având asociatii foarte puternice si în SUA si Canada. Prin anii ’90 existau 80.000 de numerari! Marea finantă numeste Opus Dei, Mafia Sfântă, în derâdere. Mai este numită si masoneria albă.Papa Ioan Paul al II-lea, înainte de a multumi cardinalilor care l-au alespapă, el s-a rugat la mormântul lui Escriva, pe care l-a si beatificat, dar abia la 6 octombrie 2002. Astăzi, Opus Dei are multi membri în Parlamentul European si în ONU, patronează multe institutii internationale, bănci elvetiene, fundatii. In România actionează fundatia Hans Seidel, adeptă a liniei Hungtinton!

Dar a avut loc nu numai o separare între masonii evrei si masonii catolici ci, mai apoi, si o separare între sionisti si iluministi, sionistii fiind masonii evrei (atei) care si-au propus ca tel refacerea statului Israel, iar iluministii fiind masoni europeni (tot atei). Acum, interesele sionistilor sunt concentrate în Orientul Apropiat si în SUA (iar prin SUA, în întreaga lume).

Sionistii politici doresc refacerea statului Israel, dar, în final, îsi propun, mai mult pentru imagine politică, dar si pentru că mitul fondator al masonilor spune că ei au construit Templul lui Solomon, să refacă Templul din Ierusalim. Aici se întâlnesc cu ultraortodocsii evrei, care doresc acelasi lucru, în vederea
venirii lui Mesia.

Iluministii doresc refacerea Imperiului Roman (acum Uniunea Europeană), dar, pentru a putea
avea sub control masele, ar dori să unească toate confesiunile si chiar toate religiile într-o biserică unică, mondială. Aici se întâlnesc îndeosebi cu catolicii, care doresc o unire a tuturor bisericilor crestine (o turmă si-un păstor – papa), pentru a putea declara că Mesia a revenit.

Dar Imperiul Roman cuprindea si Iudeea. Tot asa, Uniunea Europeană va cuprinde si Israelul. Deocamdată numai Berlusconi (Italia) a propus ca în U.E. să poată intra si Israelul. Iar Shimon Peres a propus ca Ierusalimul să fie declarat capitala lumii, primar urmând a fi secretarul general al ONU. Incet-încet sionistii se reunesc cu iluministii în vederea creării unui guvern mondial, Vaticanul se uneste cu Ierusalimul în vederea creării unei biserici mondiale (neuitându-i nici pe palestinieni), iar într-un final va apare si conducătorul unic: Antihrist, ,urâciunea pustiirii” pe tronul din Templul lui Solomon.

Ordinul Templierilor, Ordinul de Malta si multe alte organizatii secrete ar mai fi putut fi adăugate celor de mai sus. Dacă despre mânăstiri se spune că sunt oaze de rugăciune pentru lume si ,portile raiului”, despre organizatiile de tip masonic se poate spune că sunt centre de conspiratie împotriva lumii si ,portile iadului”.

,Tu esti Petru si pe această piatră voi zidi Biserica Mea si portile iadului nu o vor birui” (Mt. 16, 18). Dar pentru că de 3 ori s-a lepădat Petru de Hristos, de 3 ori a fost lepădată Biserica Catolică (1054 – ortodocsi; 1517 – protestanti; 1531 – anglicani).

preluare de pe sursa: Fata nevazuta a lumii….

PROFETII CUTREMURATOARE

Profetia Parintelui Iosif Vatopedinul

Parintele Iosif Vatopedinul (1921-2009)

Parintele Iosif Vatopedinul a fost un monah cu viata sfanta si un mare isihast (practicant al Rugaciunii lui Iisus) care a trait in Sf Munte Athos la Manastirea Vatoped.

Anul trecut, pe 1 iulie, cand ar fi trebuit sa implineasca varsta de 88 de ani, Parintele Iosif s-a mutat in vesnicie de unde ne zambeste.


Interviu din 26.10.2001

Parintele Iosif:
Ne bucuram sa va primim.Aveti respectul nostru profund si cele mai bune urari din partea noastra.

Un pelerin:
Multumim parinte, ca ne-ati primit. Vremurile in Rusia, acum, sunt pe de o parte teribile si pe de alta parte, complexe.


Parintele Iosif:
Noi ne rugam ca poporul rus sa se intoarca la starea sa naturala, care a existat inaintea distrugerii, pentru ca avem radacini comune si punem la inima situatia in care se afla poporul rus.

Un pelerin:
Exista multe suferinte, desigur. Dependenta de droguri este agresiva. Exista o stare de degenerare a natiunii noastre.


Parintele Iosif:

Lucrurile sunt acum intr-o stare de deteriorare – conditie care in momentul de fata este comuna pentru lumea intreaga. Si ca urmare a acestei conditii va incepe mania lui Dumnezeu. Am atins limita. Si acum se va intampla ceea ce Dumnezeu, in mila Sa, a indurat. El acum va pedepsi aspru, datorita dreptatii Sale, pentru ca a venit timpul pentru aceasta. Va fi un razboi, si mai multe razboaie, si vom trece prin mari dificultati. Puterea lumii a fost preluata acum de evrei, iar scopul lor este de a anihila Crestinismul.

Mania lui Dumnezeu va face astfel incat toti dusmanii secreti care au condus la aceasta stare, sa se autodistruga. Mai ales de aceea este trimisa mania lui Dumnezeu peste noi: pentru a-i distruge, intr-un fel sau altul. Dar acest lucru nu trebuie deloc sa ne inspaimante, pentru ca trebuie sa avem mereu nadejde in Dumnezeu. pentru ca mii si milioane de martiri, inclusiv Noii Martiri, au suferit exact in acelasi mod, si trebuie sa fim pregatiti pentru aceasta si sa nu ne inspaimantam. Trebuie sa existe rabdare, rugaciune si nadejde in pronia Divina, din partea noastra. Sa ne rugam pentru renasterea Crestinismului dupa acest razboi, dupa tot ce ne asteapta, pentru ca Domnul sa ne dea cu adevarat puterea sa restauram toate acestea. Dar acest rau (razboiul) trebuie indurat.

Un pelerin:
Si cat de repede va renaste Rusia dupa aceasta?


Parintele Iosif:
Totul a inceput acum, acum va fi o mare explozie. Dupa aceasta va urma renasterea.


Un pelerin:
Acum multe icoane izvorasc mir. Noi avem o icoana a mantuitorului din care curge sange.


Parintele Iosif:
Si aici in Grecia, de asemenea, multe izvorasc mir. Aceasta simbolizeaza ca Mantuitorul plange, si Maica Domnului plange, si icoanele plang.

Un pelerin:
Au dus o icoana pe hartie cu o urma de sange pe ea sa fie analizata si s-a descoperit ca era plasma.
Parintele Iosif: Acesta este inceputul acestor evenimente, evenimente tulburatoare, evenimente militare. Cei care pun in miscare acest rau sunt evreii. Ei sunt indemnati de catre diavol sa faca aceasta, pentru a distruge samanta ortodoxiei in Grecia si in Rusia. Acesta va fi principalul lor obstacol in dominarea lumii. Si fara indoiala ei ii vor obliga pe turci sa vina aici, in Grecia pentru a-si incepe lucrarea lor; iar Grecia, desi are teoretic un guvern, nu are un guvern adevarat. Ii lipseste puterea, iar turcii vor veni aici. Acesta va fi momentul cand Rusia de asemenea isi va pune in miscare fortele sale pentru a se impotrivi turcilor. Evenimentele se vor desfasura astfel: cand Rusia vine in ajutorul Greciei, americanii si NATO vor incerca sa previna aceasta, pentru a nu se forma nicio alianta intre doua tari ortodoxe. De asemenea ei vor provoca la lupta alte puteri, cum ar fi Japonia si altele. Va fi mare sacrificiu pe teritoriul fostului Imperiu Bizantin. Vor pieri 600 de milioane de oameni. Vaticanul de asemenea se va implica mult, pentru a impiedica rolul crescand al ortodoxiei si pentru a preveni o alianta intre tarile ortodoxe. Astfel se va implini pronia Divina.


Un pelerin:
Desigur. Toate premizele pentru aceste evenimente sunt create. Dar trebuie luat in considerare si faptul ca exista o opozitie in mass-media. Cat timp va mentine presedintele Rusiei calea pe care merge acum/ Este buna calea pe care merge?

Parintele Iosif:

Dumnezeu va permite distrugerea tuturor celor care seamana aceste tentatii, pornografia si dependenta de droguri. Iar Domnul le va intuneca mintile astfel incat sa se distruga unii pe altii fara nicio satisfactie. Domnul va permite aceasta special pentru a putea aduce o mare “epurare”. In ceea ce-l priveste pe Putin, nu va fi mult la putere, si apoi va urma un razboi, iar el nu va rezista mult. Dar dupa aceasta “epurare” va urma o mare renastere a ortodoxiei, nu numai in Rusia, ci peste tot in lume. Dumnezeu isi va arata binecuvantarea Sa, ca si in primele secole de crestinism. Atunci oamenii se duceau la Dumnezeu cu inima deschisa. Aceasta va dura pentru 3-4 decade (decenii), apoi dictatura lui Antihrist va incepe brusc. Acestea sunt evenimentele teribile pe care trebuie sa le induram, sa nu le permitem sa ne sperie, pentru ca Dumnezeu ne va adaposti. Da, cu siguranta vom trece prin dificultati, foame, si chiar persecutii, si multe altele, dar Dumnezeu nu ne va abandona. Iar cei care sunt la putere ar trebui sa-i indemne pe subordonatii lor sa fie cu Dumnezeu, sa respecte rugaciunea, iar Dumnezeu ne va adaposti. Starea care va urma “epurarii” va fi una de mare renastere. Noi, pastorii, trebuie, atat cat ne sta in putinta, sa-i facem pe oameni sa renunte la pacatele lor, pentru ca gratia Divina sa nu se indeparteze de la noi. pentru a fi cat mai aproape posibil de Dumnezeu, in rugaciune. Atunci Dumnezeu va fi intotdeauna cu noi, indiferent de cat de grele vor fi circumstantele. Dumnezeu nu ne va abandona.

sursa: vestitorul ortodox

preluare de pe sursa: LUPTA PENTRU ORTODOXIE

Cronovizorul – uluitorul aparat de filmat trecutul

Acum 58 de ani, pe 15 septembrie, Padre Ernetti a inventat un dispozitiv care fotografia trecutul omenirii, el a fost denumit cronovizor – Un aparat extrem de interesant, care vede si chiar face poze ale unor evenimente din trecut.

Posibilitatea călătoriei în timp îi fascinează pe oameni din cele mai vechi timpuri. Oare cum ar fi să putem să ne întoarcem în trecut şi să anulăm evenimentele nedorite?

Cum ar fi să aruncăm o privire în viitor? Oameni de ştiinţă demonstrează că saltul temporal nu e posibil. Alţii au încercat să găsească principiul de funcţionare al unui vehicul care să se deplaseze pe axa timpului.

Ca şi în cazul altor secrete ştiinţifice, se pare că planurile unui aparat care priveşte în trecut se află în posesia Vaticanului. Este vorba de cronovizorul inventat de călugărul Ernetti, dispozitiv care a funcţionat şi a reuşit să-i fotografieze pe Iisus şi Napoleon pe vremea cînd erau în viaţă.

Din punct de vedere istoric, scriitorii SF, precum H.G.Welles, au fost atraşi de posibilităţile unei maşini a timpului. Una dintre cele mai corecte descrieri şi coerentă din punct de vedere ştiinţific a unui mecanism de acest tip a fost oferit în 1980 de către astrofizicianul Gregory Benford, în romanul său Timescape, în care a descris un sistem pentru a trimite mesaje în trecut folosind tahioni, particule având viteza ipotetic mai mare decât cea a luminii.

Este interesant că prin anii ’50, perioada în care, se pare, Ernetti îşi începea experimentele, au fost publicate mai multe lucrări pe tema fotografierii evenimentelor trecute; apar termeni precum cronoscop sau cronotunel (“A Statue for Father” Isaac Asimov). Un alt exemplu poate fi găsit în “Other Days, Other Eyes” – Bob Shaw, care descrie un cronovizor ce folosea cristale special în măsură să încetinească viteza luminii, cu scopul de a observa trecutul.

Un călugăr şi 12 savanţi

Cronovizorul captează imagini din trecutul apropiat sau îndepărtat sub forma unor holograme proiectate într-un spaţiu cilindric. Aşa se poate descrie pe scurt invenţia călugărului benedictin Pellegrino Ernetti. A murit în 1994, ducînd cu el secretul celor văzute cu ajutorul cronovizorului, aparatul pe care l-a construit şi cu care a privit în trecutul omenirii.

Padre Ernetti (foto medalion) era cunoscut în lumea clericală ca exorcist şi profesor de muzică prepolifonică la Universitatea din Veneţia. Dar absolvise şi facultatea de fizică, fiind pasionat de experimentele ştiinţifice.

Totul a început în 15 septembrie 1952, în Laboratorul Electroacustic al Părintelui Agostino Gemelli de la Universitatea Catolică din Milano. Redînd o înregistrare de muzică gregoriană, Ernetti şi părintele Gemelli (foto medalion) au descoperit cu uimire o voce străină. Gemelli era convins că e vocea tatălui său, ceea ce i-a şocat pe cei doi. Cu timpul, cercetărilor lui Ernetti li s-au alăturat 12 savanţi.

Numele lor au rămas necunoscute, dar călugărul a mărturisit totuşi că, printre cei cu care a lucrat la cronovizor, se numărau şi laureatul Premiului Nobel, Enrico Fermi, şi Wernher von Braun, specialist în rachete, doi dintre cei mai mari fizicieni ai lumii şi “părinţii” programului atomic american. Ceea ce au realizat aceşti oameni de ştiinţă avea să inflameze Biserica Catolică şi să atragă interesul experţilor de la NASA.

O maşinărie care vede trecutul

Nu se ştie exact cum s-a ajuns la prima experienţă reuşită.

 „S-a întîmplat accidental. Ideea de bază este foarte simplă. A fost doar o problemă de depăşire a piedicilor de pînă atunci“, a spus călugărul, evaziv.

Întrebat cine a inventat cronovizorul, el a replicat: „Nimeni. A fost o creaţie colectivă“. Nici despre construcţia cronovizorului nu se ştiu prea multe, doar că era compus din trei părţi.

Mai întîi, o mulţime de antene capabile să capteze lumina şi sunetul. Antenele au fost construite dintr-un aliaj de trei metale misterioase. A doua componentă era un tip de captator, activat şi dirijat de undele luminoase şi sonore.

Captatorul putea fi setat pe o anume locaţie, o dată anume şi chiar pe o anume persoană.

A treia componentă era un sistem complicat de mecanisme de înregistrare a sunetelor şi imaginilor. „Principiul care stă la baza acestei maşini este foarte simplu şi cineva l-ar putea reproduce cu intenţii rele. Dar vă spun, am demonstrat că lungimile de undă vizibile şi audibile din trecut nu sînt distruse, nu dispar.

Măreţia acestei invenţii a fost că am putut recupera acea energie pierdută care a recompus scene petrecute acum cîteva de secole“, a spus Padre Ernetti.

Martori la crucificarea lui Iisus

Ernetti a publicat încă din 1965 articole despre cronovizor, dar au fost trecute cu vederea. În data de 2 mai 1972, săptămînalul italian La Domenica del Corriere a publicat o fotografie care îl înfăţişa pe Iisus agonizînd pe cruce. În interviu, Ernetti declara că imaginea a fost captată cu cronovizorul.

„Cînd am încercat să prindem imagini din ziua crucificării, am avut o problemă. Răstignirile pe cruce erau în acea vreme zilnice.Nici faptul că Iisus trebuia să aibă pe frunte o coroană de spini nu ne-a fost de ajutor. Deoarece, contrar credinţei populare, şi aceasta era o practică frecventă“, a explicat călugărul. El a povestit cum au fost nevoiţi să se întoarcă înapoi cu cîteva zile, în seara Cinei cea de Taină. „Am văzut tot. Agonia din grădina Gheţimani, trădarea lui Iuda, procesul, calvarul. Echipa cronovizorului a filmat tot, dar fără amănunte, important era să păstrăm imagini, nu scenariul“.

Acest articol a stîrnit curiozitate, optimism, chiar exuberanţă, nu atît în faţa unei descoperiri uluitoare, cît mai ales a perspectivelor deschise.

Un secret bine păzit

Pe 8 aprilie 1994, Padre Ernetti a murit în Veneţia, nu înainte de a avea parte pe patul de moarte o ultimă vizită din partea Vaticanului. Cronovizorul fusese deja distrus. „Aparatul poate intra în trecutul oricui. Cu el, orice secret e spulberat: secrete de stat, industriale, private. Uşa ar putea fi deschisă şi unui dictator. Am sfîrşit prin a cădea de acord că trebuie să dezasamblăm această maşină“, ar fi spus Ernetti, în 1993.

Alţi cercetători sînt sceptici în privinţa existenţei acestui dispozitiv. „Nimeni nu l-a văzut, nici măcar prietenii lui, Brune şi Senkowski. Nu a făcut niciodată publice numele colaboratorilor. Cu excepţia lui Wernher von Braun şi Enrico Fermi, care acum sînt morţi“, se plîngea Peter Krassa.

În „Le nouveau mystere du Vatican“, părintele François Brune spune că, în 1955, călugărul mai lucra şi cu unul dintre discipolii lui Fermi, cu un alt laureat al premiului Nobel din Japonia şi cu un savant portughez, o dovadă că aceste mari personalităţi ale ştiinţei au lucrat cu Ernetti atrase de cercetările fără precedent.

Călugărul chiar a inventat ceva, dar Biserica Catolică nu ne spune ce. Dacă a existat vreodată cronovizorul, numai Vaticanul ştie. Cei mai mulţi se îndoiesc că o faţă bisericească, cu preocupări intelectuale remarcabile şi de o moralitate neîndoielnică, ar fi putut juca o farsă de asemena proporţii.

In acest moment, cronovizorul se afla la Vatican, fiind unul dintre cele mai bine pazite secrete. Aceasta noua descoperire este prezentata si de Francois Brune, care este autorul cartii Noul mister al Vaticanului. O alta carte care trateaza acelasi subiect este The Creation and Disappearance of the World’s First Time Machine de Peter Krassa.

Preotul şi teologul Francois Brune, în cartea sa, “Morţii ne vorbesc”, scrie că benedictul Pellegrino Ernetti, profesor de muzică prepolifonică la Universitatea din Veneţia, a realizat împreună cu o echipă de 12 specialişti un aparat pe care l-a denumit cronovizor. Cu ajutorul lui a reuşit să capteze în anii ’70 ai secolului al XX-lea sunetul şi imaginea unei tragedii antice jucate la Roma în anul 169 î.Hr. Tragedia este “Tieste” de Quintus Ennius, astăzi uitată.

Colaboratorii săi, au recunoascut sub protecţia anonimatului că investigaţiile lor s-au concentrat asupra filmării momentului in care Sf.Ioan a scris Apocalipsa, dispariţia civilizaţiei mayase, moartea Ioanei d’Arc, Biblioteca din Alexandria, precum şi pentru realizarea unor interviuri cu Anaximandru, Thales, Solon, Pitagora, Socrate, Aristotel…Se spune că, speriat de consecinţele nefaste pe care acest aparat le-ar produce in mainile unor indivizi fără caracter, Ernetti ar fi distrus Cronovizorul.

Unii sunt de părere ca el se află totusi, bine păzit la Vatican. Un ziarist de la Domenica del Coriere l-a intrebat pe benedictin cand ar putea dezvălui secretul acestei uluitoare invenţii. Iată ce a răspuns slujbasul Papei: “Cand omul va invăţa sa acţioneze numai in direcţia binelui. Numai pentru bine!”

În acest sens s-ar putea crea o istorie adevărată a omenirii, s-ar putea afla mai uşor autorii unor crime, dar în acelaşi timp s-ar putea afla şi derularea vieţii intime a fiecăruia, ceea ce cred că nu şi-ar dori nimeni. Atunci viaţa pe Pământ şi-ar schimba radical coordonatele. Din această cauză, chiar dacă un asemenea aparat poate deveni o realitate, cu siguranţă el nu va fi folosit pe scară largă.

preluare de pe:

http://www.youtube.com/watch?v=EbJTvoA10A4&feature=mfu_in_order&list=UL
http://www.youtube.com/watch?v=C2Umbwu9DsQ&feature=mfu_in_order&list=UL

SURSA
http://dezvatatorul.blogspot.com/2010/10/cronovizorul-uluitorul-aparat-de-filmat.html

Sursa: 2012 – Mit şi Adevăr — sfârşit şi / sau început -? DE LA LUME ADUNATE !!! PAX Et LUX !