Urmează cea mai gravă criză economică din istorie, avertizeaza guvernatorul Băncii Angliei

Guvernatorul Băncii Angliei spune că ne vom confrunta cu cea mai gravă criză economică din istorie. 

Mervyn King crede că nici prăbuşirea companiei Lehman Brothers nu a afectat aşa de mult pieţele cum o va face nerezolvarea crizei datoriilor suverane din Europa.

"Ne vom confrunta cu cea mai gravă criză financiară din anii 1930 încoace sau poate chiar mai mare de atât. Nu trebuie să ne hazardăm, ci să ne păstrăm calmul şi să facem ceea ce trebuie", a declarat Mervyn King, citat de The Telegraph.

Guvernatorul a subliniat şi faptul că actuala criză din zona euro reprezintă cel mai mare risc pentru sistemul bancar din Marea Britanie.

Avertismentul guvernatorului Băncii Angliei a fost susţinut şi de către preşedintele american, Barack Obama.

Preşedintele american a avertizat, la rândul său, că problemele Europei vor afecta în mod real economia americană, deja afectată de probleme financiare.


preluare de pe sursa:
http://www.agentia.org/stiri/urmeaz-cea-mai-grav-criz-economic-din-istorie-avertizeaza-guvernatorul-b-ncii-angliei-12883.html

Experimentele elaborate de Institutul Tavistock

Subiectul conspiraţiei planetare fascinează şi intrigă publicul larg. Dezvăluirile făcute mai ales în ultimii ani au aruncat lumină asupra faptului că există o gigantică şi monstruoasă conspiraţie care urmăreşte să ia în stăpânire întreaga planetă. Manipularea este una dintre armele de temut folosită de conspiratori pentru a-şi ascunde scopurile reale şi pentru a controla publicul larg.

Mulţi oameni se îndoiesc că ar putea exista o conspiraţie pe o scară atât de largă. Unii cer probe, dar atunci când le găsesc le neaga existenţa sau le consideră irelevante. Alţii rămân indiferenţi, spunând că au probleme mai importante de rezolvat pentru a supravietui într-o societate concurenţială. Vedem cum în mod paradoxal toţi aceştia reacţionează exact aşa cum sunt programaţi, în timp ce neagă în continuare existenţa programării. Bernard Levin dezvăluie în cartea sa “Time Perspective and Morale” cum au fost şi sunt utilizate astfel de mecanisme.

“Am văzut un om de afaceri echilibrat şi sigur pe el, care a intrat în laborator zâmbind încrezător. În mai puţin de 20 de minute era chinuit de ticuri şi se afla în pragul unei crize de nervi. Se tot trăgea de lobul urechilor şi îşi frângea mîinile. La un moment dat şi-a lăsat capul în palme şi a murmurat: Dumnezeule, opriţi-vă! Şi totuşi a continuat să execute fiecare instrucţiune a experimentatorului şi s-a supus până la capat.” S. Milgram, 1963 (concluzii în urma unor experimente de manipulare)


“Profilarea” creierelor arma războiului psihologic

În jargonul conspiratorilor, tehnicile de influenţare şi manipulare se numesc “profilare”. Odată ce vom înţelege cât de uşor de realizat este aceasta, la nivel de individ sau de grup, pe toate nivelurile ierarhice, prin inducerea unor reflexe condiţionate, conspiraţia nu va mai fi un mister pentru nimeni.

Profilarea este o tehnică elaborată în 1922 în Marea Britanie, la comanda Institutului Regal pentru Afaceri Internaţionale (RIIA). La acel moment, maiorul John Rawlings Reese a înfiinţat în cadrul Universităţii din Sussex cea mai mare instituţie de “spălare a creierului” din lume – Institutul Tavistock pentru Relaţii Umane.

Acest institut a devenit ulterior nucleul Biroului de Război Psihologic al Marii Britanii. Rezultatele cercetărilor lui Reese si-au dovedit aplicabilitatea prin faptul că au fost verificate pe optzeci de mii de cobai umani (soldaţi luaţi prizonieri de armata britanică) supuşi mai multor forme de experiemente.

Utilizând metodele de manipulare a maselor concepute la Tavistock de John Rawlings Reese, populaţia SUA a fost uşor de convins să participe la al Doilea Război Mondial. În urma acestui succes, sub îndrumarea doctorului Kurt Lewin, a fost înfiinţat Biroul de Servicii Strategice – OSS (Office of Strategic Services), predecesor al CIA (Central Intelligence Agency) considerat ca fiind o “necesitate” pentru acele vremuri.

În timpul războiului Kurt Lewin a devenit directorul Biroului de Studiu al Bombardamentelor Strategice, care a planificat ca Royal Air Force să se concentreze asupra bombardării cartierelor muncitoreşti din Germania, lăsând intacte ţintele militare tactice, cum erau fabricile de muniţii. Trebuie menţionat aici că fabricile de muniţii din ambele tabere aparţineau bancherilor internaţionali, care nu aveau nici un interes să-şi vadă bunurile patrimoniale distruse.

Ideea care a stat la baza bombardării până la saturaţie a cartierelor muncitoreşti civile era distrugerea moralului muncitorilor germani. Lewin şi echipa sa au stabilit o cifră ţintă, şi anume că dacă bombardamentele nocturne ale Royal Air Force distrugeau 65% din locuinţele muncitorilor germani, moralul populatiei civile avea să se prăbuşeasca.

Documentul propriu-zis a fost redactat de Prudential Assurance Company.

Royal Air Force sub comanda mareşalului Arthur Travers Harris, supranumit şi “Bombardierul” a dus la îndeplinire planurile lui Lewin, culminând cu teroarea bombardării oraşului Dresden, în timpul căruia au fost masacraţi peste 125.000 de oameni, în majoritate bătrâni, femei şi copii. Adevărul cu privire la raidurile ororii declanşate de “Harris-Bombardierul” asupra civililor germani a rămas un secret bine păzit şi a fost dezvăluit după mulţi ani de la sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial.

Mai târziu, după sfârşitul războiului, NATO a ordonat Universităţii din Sussex să înfiinţeze un al doilea centru de “spălare a creierului”, instituţie care a fost integrată în Biroul de Război Psihologic al Marii Britanii. Scopul principal al acestui centru a fost orientarea cercetărilor mai degrabă spre aplicaţii civile decât spre cele militare.

Aşa a apărut Science Policy Research Unit (SPRU) care a devenit cunoscută ca un institut al “şocurilor viitorului”, titlu atribuit aşa-numitei psihologii destinate să manipuleze grupuri mari de oameni prin expunerea la evenimente şocante şi schimbări foarte rapide de situaţie, menite să provoace panică, derută şi nesiguranţă în rândul populaţiei. SPRU a fost prima dintre numeroasele instituţii de acest gen înfiinţate la Tavistock.

Prin intermediul acestor crize artificiale urmate de “administrarea” lor, se urmăreşte ca oamenii să devină incapabili să ia decizii corecte, să-şi hotărască singuri destinele şi astfel să fie mai usor de manipulat. În cazul Statelor Unite există deja o agenţie de administrare a crizelor – Agenţia Federală de Administrare a Urgenţelor (Federal Emergency Management Agency – FEMA). FEMA a jucat un rol important în manipularea opiniei publice din timpul crizei create prin demolarea deliberată a Turnurilor World Trade Center din 11 septembrie 2001.


Crizele artificiale şi “şocurile viitorului”

“Şocurile viitorului” sunt descrise ca serii de evenimente care se produc atât de rapid, încât creierul omenesc nu poate asimila toate schimbările de situaţii. Ştiinţa a arătat că există limite clar demarcate ale numărului şi naturii schimbărilor cărora le poate face faţă mintea omenească. Astfel, după un şir continuu de şocuri, grupul vizat nu mai vrea să aleaga între variantele existente care i se par incerte.

În urma confruntării cu prea multe posibilităţi ambigue, populaţia este astfel derutată şi demoralizată, cuprinsă de o violenţă necugetată, determinând astfel apariţia ucigaşilor în serie, a violatorilor şi a răpitorilor de copii, generându-se sentimente de frică, angoasă şi teroare. Ulterior, se instalează o stare de apatie generală, de inerţie şi de indiferenţă faţă de orice altă schimbare. Un asemenea grup devine uşor de controlat şi va urma docil ordinele, fără să se opună.

“Şocurile viitorului”, spun cei de la SPRU şi manualele Institutului Tavistock, sunt definite ca nişte “tulburări fizice şi psihice cauzate de sarcina excesivă impusă mecanismului de luare a deciziilor din mintea omenească”.

La fel cum un circuit electric suprasolicitat va arde o siguranţă fuzibilă, şi oamenilor încep să li se “ardă siguranţele” sindrom pe care ştiinţa medicală abia acum începe să-l înţeleagă, deşi John Rawlings Reese a efectuat experimente în acest domeniu încă din anii ‘20 ai secolului trecut.

Unul dintre subiectele studiate la SPRU este introducerea şi proliferarea consumului de droguri. Pentru că grupul-ţintă vizat era tineretul, acesta fiind cel mai greu de controlat, modalitatea cea mai eficientă a fost crearea “miracolului Beatles”, de fapt o invenţie a Institutului Tavistock şi parte integrantă din procesul de “fragmentare-adaptare deficitară” elaborat de profesorul Willis Harmon.

Acest proces constă în introducerea, cu ajutorul unui corp conspirativ care nu poate fi identificat, a unui element foarte distructiv şi dezbinător în interiorul unui mare grup demografic, vizat să fie schimbat împotriva propriei lui voinţe.”

Ceea ce a început cu Beatles şi cu pacheţelele de droguri (LSD-Lysergic acid diethylamide) distribuite sub formă de eşantioane în timpul concertelor acestei formatii, a generat un torent de droguri care şi la ora actuală inundă lumea. Toate acestea nu s-ar fi putut realiza fără cooperarea mijloacelor de informare, care le-au prezentat sub masca de “noi idei” şi “noi culturi” ce se dezvoltau în lumea artei şi a muzicii.

O reclamă absolut gratuită pentru LSD, firav deghizată în “artă” şi “cultură”, în timp ce cuvintele elaborate în contextul “muzicii rock” fabricate în aceleaşi laboratoare ale manipulării nu erau altceva decât stimuli cu înţelesul subliminal de a folosi droguri şi a fi “cool”.



“Violul mulţimilor” prin intermediul publicităţii şi al propagandei politice

Un vechi banc spunea că dacă cineva l-ar fi întrebat pe câinele lui Pavlov ce crede despre stăpânul său, acesta ar fi spus: “Iată ce reflex condiţionat i-am creat. Când se aprinde beculeţul îmi aduce de mâncare.”

Pavlov a demonstrat existenţa unui tip de reflexe condiţionate numite întârziate, prin care putea determina apariţia unui anumit comportament, în absenţa stimulului original care crease condiţionarea, dar care fusese asociat cu alţi stimuli.

Extrapolând la fiinţa umană experimentele făcute de Pavlov pe câini, studiul stărilor nevrotice ne demonstrează faptul că aceste stări negative sunt adesea condiţionate de dezechilibre care se instalează la nivelul sistemului nervos ca urmare a unei suprasolicitări la care este supus subiectul. Pe baza acestui principiu se bazează ăi psihologia publicităţii.

Prin intermediul publicităţii se urmăreşte influenţarea omului obisnuit numit consumator, prin declanşarea unor reflexe condiţionate în sensul dat de cel care face publicitatea prin intermediul sugestiei. Publicitatea încearcă să creeze celui căruia i se adresează o nevoie prin utilizarea unor scheme de reflexe condiţionate abil ascunse.

Sub masca unui caracter informativ, publicitatea urmăreste mai mult să “frapeze” decât să convingă, să sugestioneze mai mult decât să explice. Apoi apare obsesia şi nevoia stringentă de a avea acel lucru căruia i se face publicitate, chiar dacă cel manipulat nu este conştient de aceasta şi, mai ales, nu are nevoie de lucrul respectiv.

Publicitatea, ca şi propaganda politică care se adresează maselor, speculeaza intens faptul că nivelul intelectual al maselor de oameni este destul de scăzut. În consecinţă, utilizează două principii importante: prin repetiţia nesfârşită a aceloraşi sloganuri, imagini, sonorităţi ritmice obsedante, se creează o stare de oboseală mentală, care este propice supunerii la voinţa celui care a iniţiat acest proiect; al doilea principiu constă în faptul că majoritatea oamenilor sunt înclinaţi să creada în lucrurile pe care le-ar dori realizate, chiar dacă acestea nu au la bază nici o motivaţie reală, ci sunt doar de factură emoţionala. Ne aflăm astfel în faţa unei adevărate imposturi psihice, un adevărat viol psihic exercitat asupra individului şi a maselor de oameni.

Atunci când un ziarist scrie un articol politic, când un om de stat semnează un decret, când un cetăţean depune un buletin de vot în urnă, când adversarii politici se ceartă şi se atacă reciproc, toate aceste acte, fără excepţie, nu sunt altceva decât reflexe condiţionate de diverse grade.

Iată ce spune Serghei Ceahotin: “Ceea ce caracterizează cu adevărat epoca în care trăim este mai degraba o descreştere a influenţei reale a colectivităţii asupra vieţii publice; ele devin mai degrabă instrumente docile în mâinile dictatorilor şi chiar ale uzurpatorilor care, folosind pe de o parte o cunoaştere mai mult sau mai puţin intuitivă a legilor psihologice şi pe de altă parte dispunând de formidabilele mijloace tehnice pe care le are astăzi statul modern, nelăsându-se împiedicaţi de nici un fel de scrupule morale, exercită asupra indivizilor care compun un popor o acţiune eficace pe care am prezentat-o ca fiind un veritabil viol psihic.

Altfel spus, aceştia sunt fără încetare violaţi psihic. E firesc ca, din când în când, să fie obligaţi să recurgă la manifestaţii zgomotoase, în care exploatează şi fac să se dezlăţtuie forţele inerente mulţimilor.” Acest lucru – la care se referă Ceahotin în cartea sa “Violul mulţimilor prin propaganda politică” – se explică prin faptul ăa dacă un reflex condiţionat nu este “reîmprospătat” din când în când, el îsi pierde din eficacitate; atunci e nevoie de evenimente exterioare (pentru aceasta au fost create “şocurile viitorului”) care să determine reapariţia sentimentului de frică, de exaltare sau chiar de debusolare pentru ca lanţul cu care erau înainte legaţi aceşti “sclavi psihici” să se strângă şi mai tare.

O altă premisă pe care se bazează unele tehnici de manipulare este aceea că numai o parte dintre oameni au capacitatea de a înţelege şi de a observa ceea ce se petrece, spre deosebire de majoritatea, care îsi formează doar opinii superficiale şi trecătoare; aşa stau lucrurile în privinţa tuturor problemelor societăţii. Reiese astfel că iraţionalitatea este predominantă la nivelul conştiinţei publice.

Manipulatorii au profitat de această constatare pentru a submina şi distrage atenţia oamenilor de la perceperea stării reale de fapt. Cu cât devin mai complexe problemele societăţii industriale moderne, cu atât este mai uşor să se introducă diversiuni tot mai mari, astfel încât s-a ajuns în situaţia absurdă ca opiniile absolut nefundamentate ale maselor, create de nişte manipulatori abili, să dobâdească aparenţele unor realităţi ştiinţifice.


Controlul social prin intermediul mass-media

Pavlov atribuia o importanţă extraordinară cuvântului ca stimul în formarea reflexelor condiţionate. Influenţa propagandistică se realizează cu un succes evident folosind mass-media. Prin intermediul “actualităţilor” de la televiziune, al ziarelor, al revistelor pentru femei (foarte eficiente în a prezenta cât mai dramatic lucrurile), etc sunt aduse în casele şi minţile oamenilor ideile dorite.

Iar atunci când trebuie să se promoveze un lucru pe care publicul n-a fost complet convins să-l accepte, cineva scrie un articol, abordând acel subiect din toate punctele de vedere şi dându-i o importanta deosebită.

Apoi procesul este repetat până când rezistenţa publicului este învinsă pe toate planurile. Un ziarist trebuie să fie înainte de toate un “muzician al sufletelor”, el trebuie să cunoască perfect instrumentul la care cântă claviatura pulsiunilor şi instinctelor umane, străfundurile şi sublimările lor.

El trebuie să poata provoca deliberat în mase reflexele condiţionate, să le inhibe pe unele şi să dezinhibe altele, să creeze unele noi, să declanşeze noi acţiuni. Pentru a atinge aceste scopuri, el se foloseşte de presă.

Printr-o informaţie mai mult sau mai puţin tendenţioasă se crează o stare emoţională, sunt atinse anumite corzi sensibile ce evocă reflexele condiţionate pe care ziaristul urmăreşte să le direcţioneze pentru a-şi atinge scopul.

O altă metodă de manipulare constă în a organiza talk-show-uri de televiziune live, în care un grup de experţi promovează produsul şi/sau ideea, sub pretextul “dezbaterilor”. Se recrutează participanţi pro şi contra, discutând în punct şi contrapunct şi exprimându-şi sprijinul sau opoziţia. Când totul se termină fără a se ajunge la nicio concluzie pentru că nici nu se dorea aceasta, subiectul promovat a fost imprimat în mintea telespectatorilor. Această practică, nouă la începutul anilor şaizeci, a devenit în prezent o metodă standard.


Sondajele au de fapt rolul de a forma opinii

În afară de mass-media, o altă zonă importantă de intersecţie dintre experimentele programării mentale şi ceea ce devine politică publică este cea a “sondajelor de opinie”. Campaniile de sondare a opiniei publice au, de fapt, sarcina de a modela şi manipula opinia publică în modurile care le convin conspiratorilor. O mare parte din ceea ce citim în ziare sau vedem la televizor a fost mai întâi validat prin campanii de sondare a opiniei publice. Această procedură se numeşte “făurirea opiniei publice”.

Aceasta este perla “olimpienilor” căci, cu ajutorul miilor de specialişti în noile ştiinţe sociale aflaţi la discreţia lor şi ţinând strâns în mână toată mass-media şi în special agenţiile de ştiri, se pot crea NOI opinii publice despre aproape orice subiect, pentru a fi apoi diseminate prin lume în mai puţin de două săptămâni.

Ideea simplă care stă la baza acestei metode de condiţionare socială este aceea de a afla cât de receptiv este publicul faţă de directivele politice trimise de Comitetul celor 300 (Comitetul celor 300 este SINGURA ierarhie de putere din lume care transcende toate guvernele şi indivizii, oricât de puternici şi de siguri pe sine s-ar crede aceştia. Ea acoperă finantele, domeniul apărării şi partidele politice de toate culorile şi orientările. Nu există nici o entitate pe care Comitetul să n-o poată depista şi controla, inclusiv religiile organizate ale lumii).

Oamenii sunt numiţi “grupuri-ţintă ale populaţiei”, iar sondajele de opinie măsoară de fapt rezistenţă acestora faţă de ceea ce apare la ştiri care reflectă directivele transmise de la nivelul cel mai înalt al guvernului invizibil.

În funcţie de rezultatele obţinute prin aceste barometre de opinie se iau anumite măsuri, corectându-se prin metode de programare şi manipulare adecvate abaterile grupurilor ţintă de la direcţia dorită. Oamenii trăiesc cu impresia că sunt bine informaţi, dar nu-şi dau seama că opiniile pe care le presupun a fi ale lor au fost de fapt create în instituţiile de cercetare de grupuri de gândire (care gândesc deci în locul lor).

Ei nu sunt lăsaţi să îşi formeze opinii proprii, iar cei care îndrăznesc să o facă sunt imediat sancţionaţi social. Şi la acest proces contribuie chiar informaţiile oferite de mass-media şi sondajele de opinie. Un asemenea proces de condiţionare este descris în termeni tehnici ca “mesajul care ajunge la organele de simt ale persoanei care trebuie să fie influenţată”.

Totul face parte din elaboratul proces de influenţare a opiniei creat la Tavistock. Unul dintre experţii în sondarea opiniei publice este Daniel Yankelovich, membru în Comitetul celor 300 şi patron al companiei Yankelovich, Skelley and White. Yankelovich nu se sfieşte să afirme în faţa studenţilor săi că sondajele sunt instrumente de modificare a opiniei publice.

Ideea nu îi aparţine însă, ea a fost inspirată de cartea “Trend Report” a lui Daniel Naisbett, scrisă la comanda Clubului de la Roma. În această carte, Naisbett descrie toate tehnicile construite de făuritorii opiniei publice la ordinul Comitetului celor 300.

Oamenii de ştiinţă angajaţi în procesul condiţionarii sunt numiti pompos “ingineri sociali” sau “savanţi ai noilor ştiinţe sociale” şi joacă un rol crucial şi deserori nebănuit în tot ceea ce vedem, auzim şi citim. Inginerii sociali de “şcoală veche” au fost Kurt K. Lewin, Hadley Cantril, Margaret Meade, Derwin Cartwright si Lewis Lipssitt, care împreună cu John Rawlings Reese, au format coloana vertebrală a specialiştilor noii ştiinţe de la Institutul Tavistock.

În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, peste o sută de cercetători au lucrat sub conducerea lui Kurt Lewin, copiind constiincioşi metodele adoptate de acesta de la Reinhard Heydrich din S.S. După cum stim, OSS (Biroul de Servicii Strategice – Office of Strategic Services), a fost predecesorul CIA şi s-a bazat pe metodologia nazistă a lui Heidrich.

Guvernele Marii Britanii şi Statelor Unite au deci deja de mult pregătită maşinaria cu care vor să ne aducă pe linia Noii Ordini Mondiale, posibilă a fi implementată doar prin materializarea unei rezistenţe slabe şi simbolice din partea omenirii. Această “maşinărie” funcţioneaza din 1946 şi fiecare an ce trece aduce noi şi noi perfecţionari ale ei.

De exemplu, înainte ca Statele Unite să intre în al doilea război mondial, americanii au fost condiţionaţi să privească Germania şi Japonia ca pe nişte duşmani periculoşi, care trebuiau să fie opriţi cu orice preţ. Pe baza informaţiilor cu care fuseseră îndopaţi, americanii erau convinsi că inamicii trebuiau într-adevar să fie Germania şi Japonia, era modul cel mai sigur de a-i determina să ignore adevăratul inamic.

Mai recent, am văzut cât de bine funcţioneaza procesul de condiţionare de la Tavistock, când într-un mod similar americanii au fost condiţionaţi să perceapă Irakul ca pe o ameninţare şi pe Saddam Hussein ca pe un duşman personal al Statelor Unite.

Aceasta s-a petrecut când George Bush (subordonat Comitetului celor 300) a primit ordin să atace Irakul. În două saptamâni, cu ajutorul mass media, nu numai Statele Unite, ci aproape întreaga opinie publică mondială s-a întors împotriva Irakului. La fel stau lucrurile acum cu asmuţirea lumii împotriva Iranului. Evenimentul catalizator a fost mereu unul de tip “şoc al viitorului”.

Demolarea deliberată a celor două turnuri World Trade Center de către americani pentru a crea pretextul invadării Irakului este similară înscenării de la Pearl Harbor, care le-a oferit pretextul de a ataca Japonia.

Vedem deci cum istoria se repetă, iar oamenii orbiţi prin manipulare si programare par să nu înveţe nimic din ea.

Ameninţarea cea mai gravă a manipulării se adresează libertăţii individuale şi colective a omenirii. Odată cu apariţia Guvernului Mondial Unic şi a Noii Ordini Mondiale, se vor pune în aplicare experimente cu rază lungă de acţiune, în scopul de a-i eradica omului din minte, trup şi suflet dorinţa de libertate. Atacul asupra sufletului constă într-o serie de experimente cumplite, aflate în faza de elaborare, aplicate pâna acum, pe scară restrânsă, în locuri ca Spitalul Naval Bethesda şi închisoarea Vacaville din California.

Libertatea este un drept fundamental primit de la Dumnezeu, pe care cei care se cred stăpânii acestei planete au căutat dintotdeauna să-l submineze. Totuşi dorul de libertate al fiecărei fiinţe umane este atât de mare, încât până în prezent, niciun sistem nu l-a putut smulge din inima omului. Experimentele care au avut loc în URSS, Marea Britanie şi SUA, pentru a toci şi amorţi dorinţa de libertate a fiintei umane, s-au dovedit până în prezent incapabile de succes.


preluare de pe sursa: http://piatza.net/experimentele-elaborate-de-institutul-tavistock/

Situația comunității românești din Ucraina

Anunturi

                                                                          Publicat de Aneta Șoimu 

 

Demografie:

Ca in Serbia, si in Ucraina comunitatea romaneasca a fost impartita in mod artificial in doua: romani si moldoveni, continuandu-se astfel practica stabilita in timpul stalinismului.

 

Conform datelor ultimului recensamant din 2001, in Ucraina, 258.619 dintre persoane au fost recenzate ca « moldoveni », iar altele 155.130 ca romani. Recensamantul din 1990 consemna in actuala regiune ucraineana Cernauti 227.187 romani. Primul recensamant sovietic in aceasta regiune din 1959 a inregistrat 151.435 romani, iar ultimul recensamant sovietic din 1989 a inregistrat 184.836 romani. Primul recensamant ucrainean a consemnat existenta in regiunea Cernauti a 181.780 romani, dintre care 67.225 s-au declarat moldoveni. In regiunea Odessa au fost recenzati in anul 2001 un numar de 123.751 moldoveni. In regiunea Transcarpatia au fost recenzati in 2001 32.152 etnici romani.

Situatia politica:

Presedintele Ucrainei Viktor Iuscenko a recunoscut oficial pe 23 octombrie 2009 ca situatia respectarii drepturilor minoritatilor nationale nu este cea mai buna.

Astfel, presedintele Iuscenko s-a declarat ingrijorat de situatia asigurarii necesitatilor cultural-educationale ale minoritatilor nationale din Ucraina, intr-o scrisoare adresata premierului Iulia Timosenko, scrisoare care a fost publicata pe pagina electronica a Presedintiei Ucrainei.

«Provoaca ingrijorare profunda situatia asigurarii necesitatilor cultural-educationale ale minoritatilor nationale din Ucraina, ceea ce este demonstrat de numarul mare de scrisori pe care le primesc de la cetateni si de la societatea civila. Cheltuielile bigetare, prevazute in acest an pentru sustinerea etnicilor din Ucraina de catre Ministerul Culturii si Turismului al Ucrainei si de Comitetul de Stat pentru Minoritati si Religii al Ucrainei, au fost reduse de zece ori in comparatie cu anii precedenti. In aceste conditii, nici mijloacele prevazute nu sunt alocate integral », sustine Iuscenko in scrisoarea adresata premierului Timoscenko.

Seful statului ucrainean s-a declarat convins ca politica de stat in domeniul relatiilor interetnice nu trebuie sa fie afectata de situatia financiar-economica dificila si a apreciat ca institutiile de stat trebuie sa aiba posibilitati reale de a reactiona la provocarile privind prevenirea conflictelor etno-politice.

«In scopul asigurarii garantiilor constitutionale ale cetatenilor, a armoniei la nivelul societatii, a unei atmosfere de toleranta in stat, a dezvoltarii culturale, lingvistice si religioase a identitatii etniilor din Ucraina, va rog, stimata Iulia Vladimirovna, in regim de urgenta, sa analizati problemele existente in domeniul etno-national si sa luati masuri imediate pentru rezolvarea acestora», i-a solicitat Iuscenko premierului, cerand sa fie informat personal cu privire la rezultate.

Interventia presedintelui Iuscenko vine sa confirme situatia dificila a minoritatilor nationale din Ucraina si atesta faptul ca autoritatile ucrainene cunosc aceasta problema.

Relatia dintre Romania si Ucraina in cursul anului 2009 a fost una dificila, ceea ce a afectat si situatia comunitatii romanesti din Ucraina. In luna februarie 2009, Curtea Internationala de Justitie de la Haga a dat hotarat in favoarea Romaniei in cadrul procesului privind delimitarea zonelor economice din Marea Neagra, ceea ce a provocat o serie de articole anti-romanesti in presa ucraineana.

Un alt eveniment s-a petrecut in luna martie 2009, cand in urma unui scandal de spionaj au fost expulzati doi diplomati de la Ambasada Ucrainei din Romania, in replica fiind expulzati doi diplomati romani de la Consulatul in Cernauti.

Pe 7 mai 2009 Boris Tarasiuk, fost ministru de Externe al Ucrainei, in prezent presedinte al Comisiei pentru Integrare Europeana de la Kiev s-a aflat intr-o vizita la Bucuresti, prilej cu care a lansat o serie de acuzatii la adresa Romaniei in ceea ce priveste respectarea drepturilor minoritatilor.

«Datele pe care le cunosc eu sunt in favoarea Ucrainei, nu a Romaniei. Daca cineva doreste sa dovedeasca contrariul, sa prezinte fapte. Fapt este insa ca exista un singur liceu ucrainean in Romania si 92 de scoli de limba romana in Ucraina, cu mai mult de 22.000 de copii invatand in romana, in timp ce numai 260 de elevi invata in ucraineana in Romania. Romanii din Ucraina se bucura si de biblioteci, ansambluri folclorice, de radio in limba romana si alte astfel de facilitati de care ucrainenii din Romania nu se bucura. Exista numai de doua ori si jumatate mai multi romani in Ucraina decat ucraineni in Romania, dar acest raport este incompatibil cu cele 92 de scoli romanesti fata de un singur liceu ucrainean», a argumentat Boris Tarasiuk.

In replica, senatorul roman Viorel Badea, a afirmat ca Boris Tarasiuk a adus acuzatii nefondate diplomatiei romanesti referitoare la relatia acesteia cu Kievul folosindu-se de clisee staliniste pentru transmiterea unor mesaje de forta. Badea i-a reprosat lui Tarasiuk faptul ca a oferit informatii eronate in ceea ce priveste accesul ucrainenilor din Romania la educatie in limba materna.

«A afirmat ca doar 260 de elevi invata la liceu in limba ucraineana, desi aceasta este folosita in 41 de scoli si 21 de gradinite, in care sunt inscrisi 2.236 de elevi, doar in judetul Suceava», a aratat Badea. El sustine ca situatia romanilor din Ucraina este considerabil mai dificila.

«Romanii din Ucraina nu au reprezentare parlamentara, nu primesc sprijin financiar din partea statului, in sistemul de educatie se foloseste un sistem de ucrainizare fortata, dreptul la educatie in limba materna fiind incalcat in mod flagrant», a acuzat senatorul roman pentru diaspora.

Problema comisiei mixte pentru monitorizarea respectarii drepturilor minoritatilor din Romania si Ucraina a ramas in continuare nerezolvata. Procesul de monitorizare interguvernamentala privind respectarea drepturilor minoritatilor din Ucraina si Romania a fost initiat in cursul mandatului fostului ministru roman de externe Mihai Razvan Ungureanu, pe atunci omologul sau fiind Boris Tarasiuk.

Monitorizarea a fost insa intrerupta mai multi ani, din cauza unor neintelegeri intre parti. In cursul anului 2009 trebuia sa aiba loc o intalnire a comisiei mixte in regiunea Odesa din Ucraina, intalnirea a fost amanata de Romania datorita intimidarilor si presiunilor la care au fost supusi de catre autoritatile ucrainene liderii romani din regiune.

«O asemenea abordare nu poate sta la baza unei colaborari politice oneste», a declarat senatorul Viorel Badea.

Educatia in limba materna:

Situatia educatiei in limba materna continua sa se inrautateasca pentru comunitatea romanilor din Ucraina. In cursul anului 2008 au fost avansate o serie de noi reglementari de catre Ministerul Educatiei de la Kiev care au redus numarul orelor cu predare in limba romana din Ucraina.

Este vorba despre Dispozitia nr. 461 din 26 mai 2008 – Cu privire la intarirea programului pentru imbunatatirea studierii limbii ucrainene in scolile de cultura generala cu predare in limba minoritatilor nationale pe anii 2008-2011, si a ordinului cu numarul 496 din 3 iunie 2008 Cu privire la confirmarea Instructiunii pentru completarea jurnalelor de clasa pentru clasele 5-11 ale institutiilor de invatamant.

Inovatiile acestor reglementari constau in urmatoarele: de la 1 septembrie 2008 s-a marit numarul de ore la studierea limbii ucrainene ceea ce duce la reducerea numarului de ore cu predarea in limba romana; in clasele a 10-a din scolile cu predare in limba romana se introduce studierea istoriei Ucrainei si matematicii in limba ucraineana; in clasele de a 5-a se va introduce predarea in doua limbi a Istoriei Ucrainei, iar din anii viitori si predarea geografiei, matematicii, educatiei fizice.

In ciuda apelurilor asociatiilor romanesti din Ucraina, autoritatile de la Kiev nu numai ca nu au revenit asupra acestor decizii, insa in cursul anului 2009 au continuat sa restranga dreptul de folosire a limbii romane in scoli.

Astfel, in cursul anului 2009 au fost promovate noi decizii care anuleaza in scolile minoritatilor nationale examenele de absolvire in limba materna, acestea fiind inlocuite cu examene in limba ucraineana. Aceasta masura va anula motivatia de a invata in limba materna si ar aduce la asimilarea rapida a elevilor romani din Ucraina.

Deputatul in Parlamentul Ucrainei Ion Popescu si presedintele Uniunii Interregionale «Comunitatea Romaneasca din Ucraina» a declarat ca de cand a devenit ministru al invatamantului Ivan Vacarciuc a fost declansat un proces de asimilare a minoritatilor nationale prin intermediul scolilor.

Ion Popescu a declarat referitor la noile masuri urmatoarele: «In primul rand, in art. 24 al Constitutiei Ucrainei se spune ca sunt interzise descriminari sau privilegii dupa principii de limba, apartenenta etnica, etc. Reiesind din aceasta, copiii – reprezentanti ai minoritatilor nationale – care studiaza in limba materna au dreptul sa sustina examene si teste atat la absolvire cate si la intrare la facultate in limba in care si-au facut studiile.

In al doilea rand, conform p.23 art. 22 al Constitutiei Ucrainei la adoptarea noilor legi nu se permite ingustarea continutului si volumului de drepturi deja existente. De aceea nici actele normative ale institutiilor (precum ordinile Ministerului Invatamantului) nu pot sa micsoreze volumul de drepturi deja existente.

Si cel mai important e ca Ucraina, devenind un stat independent, a adoptat Declaratia de drepturi a nationalitatilor Ucrainei, in care se spune clar despre drepturile lingvistice ale minoritatilor nationale, inclusiv dreptul la invatamant in limba materna. De aceea, ce intreprinde guvernul de azi in acest domeniu este indreptat contra acestei Declaratii, contra normelor constitutionale si totodata contra normelor internationale si a obligatiunilor asumate de Ucraina prin semnarea Cartei Europene cu privire la limbile regionale si minoritare, Conventiei Cadru de protectie a minoritatilor nationale, Recomandarilor 1201 a Consiliului Europei».

Situatia generala a invatamantului in limba romana din Ucraina este caracterizata de presedintele Fundatiei Casa Limbii Romane din Cernauti Vasile Tarateanu cu urmatoarele cuvinte:

«In anii totalitarismului comunist, in scolile nationale, toate materiile scolare se predau in limba materna a elevilor, in afara de doua obiecte: limba de stat si limba straina. Acum, in scolile noastre, in afara de limba si literatura ucraineana si limba straina, inca vreo cinci materii sunt predate in limba ucraineana. Situatia scolilor romanesti este mai rea decat in perioada fostei URSS. Daca lucrurile continua dupa cum vor guvernantii, maine-poimaine vom studia si limba romana prin intermediul limbii… ucrainene. Acum, candidatii care vor sa devina profesori de romana sau invatatori la clasele primare pentru scolile cu predarea materiilor in limba romana, in loc sa dea examen de absolvire si de admitere la specialitatea aleasa, adica la limba si literatura romana, sunt obligati sa sustina examenele in limba ucraineana».

Pe 16 februarie eurodeputatul roman Calin Catalin Chirita a depus un proiect de rezolutie la Parlamentul European privind promovarea dreptului la educatie in limba materna pentru persoanele apartinand minoritatii romane din Ucraina.

Documentul semnaleaza pentru prima data in Parlamentul European ca in Ucraina exista o minoritate de limba romana, care numara peste 410.000 de persoane. Proiectul de rezolutie amintita recomanda «Ucrainei ca la Universitatea de stat din Cernauti sa infiinteze sectii cu predare in limba materna romana la toate profilurile si specializarile existente».

Mass-media in limba romana:

Mass-media in limba romana are o reprezentare destul de bogata – insa se confrunta cu numeroase probleme. Cea mai mare problema este finantarea publicatiilor in limba romana – din aceasta cauza multe reviste si ziare avand aparitii neregulate.

Necesitatea inregistrarii la autoritatile locale a publicatiilor scrise genereaza si ingerinte din partea autoritatilor ucrainene. Printre publicatiile care apar la Cernauti in limba romana se numara: revistele « Concordia », « Zorile Bucovinei » ; ziare cu aparitie neregulata « Junimea » si « Arcasul », revista pentru copii « Fagurel », almanahul cultural-literar « Tara fagilor », revista trimestriala « Septentrion literar », ziarul « Libertatea cuvantului », ziarul « Clopotul Bucovinei ».

In regiunea Transcarpatia mass-media sunt reprezentate prin emisiunile de televiziune in limba romana « Zi de zi » si « Telerevista saptamanii », iar la radio emisiunea zilnica « Plaiul meu natal ». Tot aici mai exista si publicatia « Maramuresenii » care are aparitie saptamanala.

Dupa cum am aratat mai sus principala problema a publicatiilor in limba romana din Ucraina este reprezentata de lipsa fondurilor. Autoritatile ucrainene au finantat unele din aceste publicatii, insa s-au folosit de aceasta finantare pentru a incerca sa isi impuna opinia cu privire la continutul si orientarea respectivelor publicatii finantate.

Acesta este cazul revistei Concordia, carei i s-a micsorat treptat finantarea acordata de Departamentul pentru Minoritati din cadrul Ministerului Justitiei de la Kiev. De la 12 pagini cu un tiraj de 15.000 exemplare, in urma unor reduceri consecutive a bugetului, revista Concordia a ajuns la 4 pagini si un tiraj de 1.500 de exemplare. Revistei Concordia i-a fost retrasa in cursul anului 2009 finantarea deoarece a refuzat sa apara in « limba moldoveneasca » - ceea ce confirma intentiile autoritatilor ucrainene de a transforma etnia romana in etnie « moldoveneasca ».

O alta revista a romanilor din Ucraina, respectiv «Maramuresenii», care apare in regiunea Transcarpatia, este supusa presiunilor din partea autoritatilor pentru a-si opri aparitia. Desi reprezentantii minoritatii romanesti din Ucraina au depus un memoriu la premierul Iulia Timosenko prin care cereau sustinerea financiara pentru publicatiile romanesti nu au primit nici un raspuns.

Situatia mass-media din Ucraina s-a inrautatit si prin interzicerea emisiunii in limba romana care era difuzata pe postul de radio Bucovina. Pana in luna decembrie 2008, emisiunea in limba romana a postului de radio Bucovina era difuzata timp de o ora zilnic si era alcatuita in mare parte din melodii romanesti. In urma interventiei autoritatilor ucrainene, emisiunea a fost redusa la 4 minute zilnic, iar situatia nu a fost remediata nici dupa interventia deputatului Ion Popescu.

La acest paragraf trebuie mentionat faptul ca autoritatile ucrainene interzic introducerea de carti si de publicatii din Romania in Ucraina, ceea ce in mod evident contravine literei si spiritului conventiilor internationale care protejeaza libertatea de exprimare si libera circulatie de idei.

Manifestari anti-romanesti:

Manifestarile anti-romanesti din Ucraina sunt extrem de frecvente in mass-media si pot fi gasite inclusiv la cel mai inalt nivel politic.

Astfel, in luna aprilie la o reuniune pe tema agriculturii, presedintele ucrainean Viktor Iuscenko l-a apostrofat pe un subaltern stangaci cu apelativul « Mai, moldovene! », caruia i-a dat un evident sens peiorativ. Imaginile video prezentate la postul de televiziune STB il arata pe Iuscenko cerandu-i cuiva sa regleze o imagine proiectata pe un ecran. In loc sa reduca imaginea, cineva din staff-ul tehnic a mutat ecranul, ceea ce l-a facut pe presedinte sa-l apostrofeze : « Mai, moldovene! ».

Atasarea unui sens negativ unei denumiri a poporului roman nu a ramas nesanctionata la nivel international: la summit-ul de la Praga al Parteneriatului Estic, presedintele Comisiei impotriva rasismului si intolerantei a Consiliului Europei, Eva Smith Asmussen, a calificat cuvintele presedintelui ucrainean drept jignitoare. « Cred ca politicienii trebuie sa fie extrem de atenti in declaratiile pe care le fac. Este un lucru inadmisibil nu doar pentru un sef de stat, ci pentru orice cetatean chiar si in viata de zi cu zi. Iar in ceea ce-l priveste pe un presedinte, acesta trebuie sa calculeze intotdeauna consecintele pe care le poate genera o anumita fraza. Si bineinteles ca asemenea expresii nu fac bine imaginii unui sef de stat, sunt jignitoare », a declarat Eva Smith Asmussen.

Ulterior, presedintele ucrainean a calificat incidentul drept o gluma nereusita.

Presa ucraineana a lansat in cursul anului 2009 de mai multe ori acuzatii la adresa Romaniei conform urmatorului algoritm: orice fel de referiri la drepturile romanilor au fost interpretate ca exprimarea unei dorinte de dezmembrare a Ucrainei si de acaparare a teritoriilor ucrainene.

Pe 26 februarie 2009 formatiunea nationalista « Svoboda » din Ucraina a lansat un comunicat de presa care aprecia ca inadmisibile orice vizite oficiale din partea liderilor unor tari care emit pretentii teritoriale la adresa Ucrainei si promoveaza o politica agresiva si descriminatorie fata de minoritatea ucraineana din tarile lor – referindu-se la anularea vizitei presedintelui Romaniei Traian Basescu. Partidul mentionat acuza Romania ca duce o politica sistematica agresiva fata de Ucraina, de acordare in masa a cetateniei romane ucrainenilor din regiunile Cernauti si Odessa, si de asimilare brutala a minoritatii ucrainene din teritoriile etnice ucrainene ale Romaniei. « Unei astfel de politici trebuie sa i se dea o riposta adecvata din partea autoritatilor statului ucrainean », se mai arata in text.

In replica la declararea persona non grata in Romania a doi diplomati ucraineni implicati intr-o afacere de spionaj si retrasi de la posturile lor din Ambasada Ucrainei la Bucuresti, autoritatile ucrainene au decis sa expulzeze doi diplomati romani – atasatul militar colonelul Radu Filip si secretarul Consulatului general al Romaniei din Cernauti, Iustinian Focsa – motivandu-si hotararea prin faptul ca acestia ar fi comis « actiuni de natura sa prejudicieze securitatea Ucrainei », informa pe 6 martie publicatia on-line Ukrainskaia Pravda, citand o sursa apropiata de Ministerul Afacerilor Externe ucrainean.

Diplomatii romani ar fi « depus eforturi vizand diseminarea sentimentelor unioniste si separatiste in mediul vorbitorilor de limba romana din Ucraina », sustine sursa ziarului Ukarinskaia Pravda. Aceeasi sursa apropiata cercurilor diplomatice de la Kiev a afirmat ca Romania a inregistrat la Parlamentul European un proiect de rezolutie care sa asigure dreptul persoanelor care fac parte din minoritatea romana sa studieze in limba romana in Ucraina. « In regiunile din sud-vestul Ucrainei, oficialii de la Bucuresti – prin intermediul institutiilor consulare si al organizatiilor neguvernamentale si publice – formeaza in mod activ o gandire publica proromaneasca si sentimente separatiste ».

Conform interpretarii date de sursa diplomatica a ziarului Ukrainskaia Pravda actiunile de sprijinire a comunitatii romanesti de catre diplomatii romani – normale in orice tara semnatara a Conventiei cadru Protectia Minoritatilor – constituie o amenintare la adresa statului ucrainean. In cursul lunii aprilie presa ucraineana a atacat permanent Romania prezentand pericolul « unei posibile anexari a teritoriilor ucrainene ».

Articolele din presa ucraineana au aparut in contextul evenimentelor violente de la Chisinau din 7 aprilie, in urma carora presedintele comunist al Republicii Moldova, Vladimir Voronin, a acuzat Romania de orchestrarea manifestatiilor anti-comuniste. Presa ucraineana a preluat acuzatiile de la Chisinau si a adaugat ca Romania intentioneaza sa anexeza teritorii ucrainene.

Partidul comunist ucrainean a adoptat pe 25 mai o declaratie in care afirma ca Romania ameninta integritatea teritoriala a Ucrainei : « Toti cei care anima tinerii cu scenarii fantasmagorice privind reconstituirea Romaniei Mari submineaza stabilitatea regionala, nemaivorbind ca actiunile provocatoare sub umbrela patriotismului aduc nemijlocit prejudicii si intereslor nationale ale Ucrainei si intergitatii ei teritoriale, impingand astfel intreaga regiune in pericolul de balcanizare ».

In ciuda faptului ca nu exista nici un fel de pretentii teritoriale din partea Romaniei fata de Ucraina, totusi presa ucraineana continua sa agite pericolul unei eventuale agresiuni romanesti. Acest pericol este evocat de mass-media de la Kiev ori de cate ori este adus in discutie subiectul respecatrii drepturilor minoritatii romanesti din Ucraina, ceea ce este de natura sa induca in cadrul opiniei publice ucrainene o atitudine negative fata de minoritatea romana.

Sursa: Raport de monitorizare a respectarii drepturilor comunitatii romanesti din afara granitelor tarii, 2009 (Center of Studies for Romanian Resources)

CUM SA VA APARATI DE RADIATIILE NUCLEARE

După catastrofa din Japonia, multe țări europene au cerut fie închiderea tuturor centralelor nucleare construite înainte de 1980 (Germania), fie testarea rezistenței acestora (Austria), pentru că în Europa există 143 de centrale nucleare dintre care 35 reprezintă un pericol major.

Cu toate că există centrale nucleare mai periculoase în funcție de specificul tehnologic, cele din Ungaria (4), Slovacia (4) și Cehia (6) nu au sisteme de siguranță și, precum reactoarele de la Fukushima, reprezintă un pericol demn de luat în considerare.

Pe locul doi ca grad de periculozitate sunt cele din categoria proiectelor canadiene Candu, România având două reactoare.

 

Acestea sunt periculoase pentru că, după Havenrkam, dacă ar fi oprite pe rând ar exista riscul de supraîncălzire.

Centrala de la Cernavodă rezistă la un cutremur de 7,5 - 7,6 grade pe scară Richter, deci un seism asemănător celui din Japonia ar șterge Dobrogea de pe fața Pământului.

Al treilea grup se referă la reactoarele care folosesc gaz ca agent de răcire în loc de apă.

 

Din acest tip există 18 în Marea Britanie.

 

În al patrulea grup intră reactoarele vechi de 30 de ani, ca acelea din Germania, care vor fi închise.

Și în Moscova există probleme, în sensul că reactoarele experimentale de la Institutul Kurceatovskogo nu ar rezista unei situații similare cu cea din Japonia unde, după cutremurul major, au urmat 200 de replici, câteva în jur de 6 grade pe scară Richter.

Cercetătorul Alexander Borovoj avertizează că reactoarele experimentale de la Institutul Kurceatovckogo nu sunt adaptate pentru a rezista la fluctuații seismologice.

 

Mai exact, un cutremur de tipul celui de pe tărâm japonez n-ar lăsa în Moscova nicio casă în picioare, deci n-ar mai fi cine să se îngrijoreze de nivelul de radiații.

Odată cu exploziile petrecute la centrala nucleară de la Fukushima tot mai mulți oameni se tem de pericolul unui nor radioactiv sau chiar de o explozie, având în vedere numărul mare de centrale nucleare aflate în funcțiune atât în Europa cât și peste ocean.

 

Dacă am intrat în era catastrofelor atunci trebuie să fim conștienți de pericolul ce ne paște în caz că, în urma unui cutremur, va fi o explozie nucleară.

Experții susțin că ar fi mai sănătos, uneori, ca oamenii să rămână în case, decât să fie evacuați.

 

Totul depinde de evenimentul radioactiv care se petrece, informează ABC News.

 

Riscul cel mai mare este apariția unei boli precum cancerul.

 

Totuși, ținând cont de forța distructivă a exploziei nucleare inițiale și ororile care urmează acesteia, șansele de supraviețuire sunt deprimant de mici!

Exploziile nucleare au în comun o mulțime de caracteristici ușor de recunoscut și seamănă cu exploziile convenționale.

 

Există o detonare inițială și apoi urmează o undă de șoc sferică încât trebuie să vă adăpostiți imediat.

 

Rezultatul unei explozii nucleare poate transforma un oraș în deșert.

Sub zona de explozie se evaporă toate materialele solide, iar deasupra acesteia apare o minge de foc infernală, mai fierbinte decât suprafața Soarelui.

 

Urmează apoi ca tot praful iradiat ridicat de explozie să cadă înapoi pe Pământ (Fallout), praf periculos, radioactiv.

O explozie nucleară generează un puls electro-magnetic mare.

 

Acest lucru va dezactiva toate dispozitivele electronice (de la telefoane mobile la automobile, echipamente medicale, echipamente electrice și energetice).

 

Deci dacă observați că toate vehiculele și electronicele din zona dvs. imediată nu mai funcționează, atunci sunt șanse mari să fi avut loc o explozie nucleară.

În cazul unei explozii nucleare nu trebuie să vă uitați la lumina orbitoare primară (ca cea de blitz), dar nici la lumina următoare care va trece prin mai multe culori tentante, pentru că poate fi provocată orbirea temporară sau permanentă.

Căutați-vă repede un adăpost pentru a vă feri de unde de șoc. Cel mai bine este să vă adăpostiți într-o clădire cu pereții groși, departe de ferestre.

După explozie, sunteți supus unui alt pericol: expunerea la radiații prin căderi masive de cenușă radioactivă.

 

Acest risc este de obicei cel mai grav la scurt timp după explozie, așa că timpul este vital.

 

În funcție de magnitudinea exploziei, radiațiile pot dura până la 3 săptămâni, dar variabile cum ar fi viteza vântului, terenul și vremea pot schimba acest lucru.

Supravieţuitorii prinși la înălțime, la suprafața solului, sau în partea superioară a clădirilor în timpul exploziei sunt într-o situaţie precară pentru că totul - de la îmbrăcăminte până la păr este probabil contaminat şi expunerea prelungită la acest mediu poate duce la îmbolnaviri datorate radiațiilor şi în cele din urmă la moarte.

Următoarea prioritate ar trebui să fie găsirea de alimente, apă şi căutarea unui adăpost izolat (orice puncte de acces care ar putea să permită pătrunderea rezidurilor radioactive să fie închise).

 

Găsirea unei locaţii izolate împotriva căderilor radioactive reprezintă doar o mică victorie din întregul război.

Trebuie să vă găsiți un refugiu și, în cazul în care ați luat contact cu exteriorul, înainte de a intra trebuie să vă periați hainele foarte bine și să vă spălați cu apă și săpun foarte bine pentru a elimina măcar în parte, radiațiile de pe suprafața pielii dvs.

Asta trebuie să faceți imediat după ce a avut loc un astfel de eveniment, dar foarte importantă este întărirea premergătoare a sistemul imunitar printr-o alimentație cât mai sănătoasă, bogată în vitamine și minerale, prin respectarea riguroasă a unui program de somn, prepararea de ceaiuri care să contribuie la întărirea sistemului natural de apărare al organismului într-un timp util. (cât mai repede și cât mai eficient!)

De asemenea, trebuie să mâncați cât se poate de sănătos pentru a vă întări pielea și mucoasele pentru ca organismul să poată lupta cât mai mult cu radiațiile.

Este recomandat să mâncați alimente bogate în clorofilă, cum sunt alegele marine și spirulina. Acestea conțin minerale și antioxidanți, care previn afectarea tiroidei de către radiații.

 

De asemenea, este recomandat să mâncați alimente antioxidante ce conțin vitamina A, precum cireșele, afinele, rodiile și morcovii care ajută corpul să se curețe de toxine și însănătoșesc pielea.

Nu în ultimul rând beți numai apă filtrată, luați vitaminele A,C,E și D și mâncați și beți ceaiuri din mentă, păpădie, urzică pentru că și acestea ajută la detoxifierea organismului.

 

O altă vitamină recomandată de specialiști pentru imunostimularea organismului este beta glucanul – o substanță extrasă din pereții celulelor de drojdie.

Așa cum am menționat mai sus, cel mai bine este să stați în casă după o explozie nucleară.

 

În cazul în care ați fost prins pe stradă, trebuie să vă găsiți un adăpost cât mai rapid – sub nicio formă nu ieșiți pe stradă în căutarea ajutoarelor.

 

Cel mai bine este însă să vă aflați în casă, atât pentru că acolo aveți posibilitatea de a închide geamurile și ușile pentru a împiedica intrarea radiațiilor, dar și pentru că, în general, la o astfel de explozie trebuie să stați la adăpost timp de aproape 3 săptămâni pentru ca norul de cenușă să se așeze și să mai dispară pericolul direct al radiațiilor.

În perioada în care stați în casă trebuie să aveți rezerve de apă filtrată, sa nu dați drumul la sistemul de ventilare și să țineți închise geamurile și ușile.

 

Închideți aragazul și mașina de gătit sau stingeți focul din sobă, dacă este cazul.

În cazul în care trebuie să ieşiţi din casă datorită unor motive bine întemeiate, purtaţi un echipament de protecţie de tipul: salopetă, căciulă, mănuşi şi bocanci sau cizme.

 

Reveniţi cât mai repede posibil, spălaţi-vă imediat folosind o sursă de apă curentă sau apă de rezervă în caz că apa la robinet este oprită, iar echipamentul de protecţie dezbrăcaţi-l înainte de intrarea în casă (pivniţă), împachetaţi-l şi închideţi-l în saci de plastic.

Puteți improviza echipamentul cu care va trebui să ieșiți – pentru protecția căilor respiratorii puteți crea dintr-un prosop înfășurat pe lungime în interiorul căruia se introduce vată, se umezește și se leagă de ceafă, peste gură și nas.

 

Pentru protecția ochilor puteți folosi ochelari de protecție peste ramele cărora se pune un brâu de vată.

 

Pentru a vă proteja pielea, trebuie să vă încheiați hainele până sub gât și să vă acoperiți cu pelerine de ploaie sau de pescar, cu materiale de fâș sau plastic, cu haine de piele sau pânză țesută foarte des, din folii de polietilenă.

 

Neapărat să vă acoperiți capul cu o căciulă/șapcă peste care se pun folii sau pungi de plastic.

 

La fel se procedează si pentru protecția palmelor și picioarelor – mănuși peste care se pune material plastic, respectiv cizme de cauciuc, ghete de piele sau înlocuitori protejate, la fel, de un material plastic.

Un mod de protejare împotriva iodului radioactiv este de a lua pastila de iodură de potasiu (KI).

 

Pastila de KI este mult mai eficientă dacă este luată înaintea expunerii la iod radioactiv.

 

În acest caz, pastila de KI poate asigura o reducere a dozei încasate cu 98%.

 

Dacă este luată la 4 ore după expunerea la iod radioactiv, pastila vă asigură o reducere a dozei încasate cu 50%.

 

Administrarea de pastile KI trebuie făcută numai în cazul unei urgenţe.

 

Din păcate sunt foarte greu de găsit.

Cel mai important desigur este să luați în serios pericolul de expunere la radiații și să începeți pregătirile de pe acum!

MESAJ PRIMIT PE MAIL

 

preluare de pe: http://douamilenii.blogspot.com/search/label/CUM%20SA%20TE%20APERI%20DE%20RADIATIILE%20NUCLEARE

Un caz inexplicabil de ... răpire

Probabil ca extraterestrii rapitori sunt vinovati de disparitia intregii populatii a unui sat de 1.254 de locuitori (si ei au luat chiar si corpurile din cimitirul local!) O liniste de mormant domnea asupra satului de eschimosi din apropiere de lacul Angikuni in nordul Canadei atunci cand oamenii au ajuns acolo....

Habitatele erau pline de alimente si focurile stinse...Cimitirul fusese profanat si toate corpurile scoase. Fiecare caine din sat era legat de un copac, cu totii morti de frig sau de epuizare. Aceasta poveste, care da fiori, ramane unul dintre misterele cele mai profunde.

Misterul din Angikuni a inceput atunci cand Joseph Labelle a ajuns in colonia de pe malul lacului la sfarsitul iernii lui 1930. El povesteste: "De indata ce am intrat in satuc, am fost nelinistit si nu intelegeam: nu era nici o miscare..." Labelle s-a inspaimantat brusc. "Am alergat din iglu in iglu batand la fiecare usa cautand cel mai mic semn de viata. Dar nu era nimic. Am simtit imediat ca ceva nu merge bine..."

La vederea farfuriilor pe jumatate golite, am stiut ca s-a intamplat ceva in timp ce ei mancau. In fiecare cabana am gasit o arma aplecata de usa si nici un eschimos nu merge nicaieri fara arma sa. Cu oroare, Labelle a descoperit toti cainii morti, legati de copaci. Foarte aproape, in cimitir, pamantul inghetat si dur fusese sapat si corpurile rapite. "Am inteles ca acolo se petrecuse ceva terifiant. Acele persoane nu ar fi lasat niciodata cainii sa moara astfel..."

Labelle a telegrafiat la politia rurala canadiana care a ajuns in cel mai scurt timp. Politistii erau ingroziti la randul lor. Au fost efectuate cercetari din cele mai minutioase in toata Canada. Dar nici pana astazi misterul de la Angikuni nu a fost rezolvat. Este ca si cum tribul ar fi disparut de pe suprafata Terrei. Singurul indiciu care confirma invaliditatea este marturia altui om, Armand Laurent, care a trait cu fiii lui intr-o cabana izolata pe malul lacului. Ei au spus ca au vazut un obiect straniu stralucitor traversnd cerul cu cateva zile inainte ca ancheta politiei sa inceapa, spre satul cu eschimosi....

 

preluare de pe: http://www.newsro123.com/2011/04/un-caz-inexplicabil-de-rapire.html

Sfârşitul Crizei, inceputul Revoluţiei?

Lumea este posibil să fi fost îngenunchiată de criza economică, dar unii spun că încă nu am văzut nimic.

Autorii noii cărţi radicale, cu titlul „După criza mondială” [engl. “After the World Crisis”], susţin că în timp ce America acumulează în continuare datorii, China devine din ce în ce mai puternică, ceea ce ar putea duce la un colaps mondial.

 

RT: Sergey Sychev, Valentin Bianki, autorii cărţii „După criza mondială”, mulţumim foarte mult pentru că aţi acceptat să ne întâlnim astăzi. Valentin, în cartea voastră „După criza mondială”, daţi sfaturi cu privire la felul în care Rusia ar trebui să se comporte în vreme de criză globală economică. Ce v-a inspirat să demaraţi un asemenea proiect global?

Valentin Bianki: Credem că punctul nostru de vedere despre ceea ce se întâmplă şi de ce se întâmplă adaugă ceva la interpretările pur economice, de aceea noi am avut curajul să facem declaraţii despre acest fenomen global.

 

RT: Fostul Secretar de Stat al Trezoreriei SUA, Henry Paulson, în memoriile acestuia, spune că Rusia şi China au conspirat împreună pentru a doborî dolarul american. Rusia, normal, refuză să accepte acest gen de acuzaţii, dar ceea ce este interesant este că a voastră carte repetă de fapt ideea. Este asta o coincidenţă?

Sergey Sychev: Noi am terminat cartea la începutul lui 2009. După ce a fost publicată, am prezentat-o în mai, şi eu personal am livrat o copie cu o invitaţie la Consulatul SUA din Sankt Petersburg. Din câte ştiu eu, CIA lucrează foarte eficient. Şi nu am nicio îndoială că raportul nostru şi scrierea noastră a călătorit la multe niveluri de autoritate. Este posibil să fi ajuns la Paulson. De vreme ce cartea a fost scrisă ca un sfat la adresa guvernului rus, este posibi să fi fost interpretată ca o scriere non-ficţională.

 

RT: Cartea voastră vorbeşte de asemenea despre rolul dublu al dolarului – primul, acela de monedă naţională a SUA, iar al doilea, acela al monedei de schimb la nivel global. Şi continuă să discute despre necesitatea de a avea o altă rezervă monetară. Cât de realistă este chestiunea aceasta şi care sunt perspectivele reale pe care dolarul SUA le are?

VB: Pentru a rezuma ideea expusă în carte, aceasta susţine că valoarea dolarului va scădea dramatic şi este inevitabil. Părţile care vor avea de câştigat de pe urma aceasta vor depinde de felul în care se va întâmpla din punct de vedere tehnic şi de cine va începe să se lepede de dolar mai întâi. SUA s-ar putea să implementeze scenariul pe care noi îl considerăm de bază, care constă în înscenarea unei serii de crize controlate de SUA pe pieţele regionale. Când eşti în posesia unei mari mase de bani, este uşor să saturezi o piaţă locală cu ea, prin urmare o poţi încălzi. După aceea, jucătorii de piaţa locală – ca de exemplu Rusia – vor începe şi ei să joace pe piaţa în creştere.

Atunci când masa iniţială de bani se fisurează, piaţa se va prăbuşi.

Poţi face exact acelaşi lucru pe o piaţă de mărfuri. Dacă SUA face ca valoarea dolarului să scadă după ce aranjează colapsul tuturor pieţelor regionale şi de mărfuri ale lumii şi apoi cumpără noii lor dolari la un preţ scăzut, va face un profit imens şi va reţine dolarul ca fiind principala monedă globală. Pe deasupra, îşi va întări poziţia pe scena economică globală.

Dacă prăbuşirea dolarului este cauzată de alţi jucători, China şi SUA ca principalii deţinători ai rezervei de dolari americani se vor descotorisi de el imediat – spre deosebire de Rusia, care scapă de dolarii acesteia acum treptat avanatajos şi deci va rezulta un colaps al dolarului. Aceasta înseamnă că economia SUA nu trece printr-o perioadă bună. Va fi constrânsă la un continent şi dolarul nu va mai fi o monedă globală.

 

RT: Dezvoltaţi de asemenea ideea că un colaps al dolarului american nu implică în mod necesar o prăbuşire a SUA. Este posibil?

VB: Prin înscenarea crizelor regionale şi globale din întreaga lume, SUA promovează percepţia globală cum că cerinţele UE pentru deficitul bugetar sunt cu mult sub 10%, în timp ce în cazul SUA, această cifră este cu mult mai ridicată. În ciuda acestui fapt, toată lumea continuă să se gândească la faptul că economia SUA este cea mai stabilă şi sigură din lume. Ei îşi convertesc activele în dolari, ca singurul remediu sigur împotriva pierderii valorii.

Prin urmare, dacă exagerez chiar şi puţin, SUA ajunge să aibă în posesie virtual toate activele capitale la nivel global, inclusiv active productive şi bunuri, în timp ce restul lumii primeşte stocul de dolari. După aceea, colapsul dolarului va reduce datoria SUA şi stocul mondial de dolari la nimic, în timp ce SUA va păstra în continuare toate facilităţile de producţie şi bunurile la nivel global.

Acesta este scenariul şi este corect din punct de vedere logic. Este greu de crezut, dar este lipsit de erori de logică, de aceea noi credem că este destul de posibil să se întâmple.

 

RT: Sergey, este destul de tipic pentru Rusia să dea vina pe Statele Unite pentru toate greutăţile. Suntem loviţi de o criză şi spunem imediat că este vina Americii. Ce anume, în viziunea dvs., sunt cauzele reale ale acestei crize economice? Este din nou vina Americii?

SS: Într-un fel, criza era inevitabilă. În 1970, când SUA a scăzut standardul dolarului şi a început să facă comerţ cu dolarul, dolarul a ajuns să nu mai fie susţinut de aur sau de active. Aşadar, ei au moneda dar nu are susţinere. Datoria SUA creşte în timp ce rezerva din care să o plătească nu creşte. Acesta este primul motiv al crizei, în timp ce al doilea motiv constă în mutarea producţiei din SUA, fostul centru global de producţie după Al Doilea Război Mondial, s-a mutat spre China şi spre ţări din lumea a treia. Deci ce anume primim? Primim producţia loacalizată în China, Indonezia şi India, în timp ce centrele de consum sunt în America şi Europa.

Aşadar, vorbind din punct de vedere convenţional, ne aşteaptă o revoluţie globală. În primul rând, China va realiza că este puterea de producţie principală a lumii, în timp ce SUA este consumatorul şi de ce oare ar trebui să-i susţină? Iar decalajul continuă să crească. China produce, SUA consumă. Statele Unite acumulează datorii, în timp ce China acumulează finanţele reale şi puterea de producţie.

La un moment dat, capacitatea SUA de a controla situaţia a devenit evidentă. Cu alte cuvinte, nu este vina SUA, mai degrabă este inevitabil. Este predestinat, predeterminat de către modelul economic de consum.

 

RT: În cazul în care comparăm măsurile anti-criză din Rusia, Europa şi planul de stimulare al lui Obama, care ar fi diferenţa şi care este mai eficientă, în opinia dvs.?

SS: Ar trebui să reţinem că America şi Europa au instituţii îndelung stabile. În Rusia, sunt mult mai tineri şi mai puţin stabili. Aşadar, măsurile sunt diferite. Văd o mare diferenţă în măsurile din planul, spre exemplu, prin care Obama a ales să finanţeze tehnologie inovativă şi vorbim deci de o imensă investiţie în tehnologia viitorului. S-ar putea să se dovedească bună sau rea [această măsură] în viitor. De obicei, atunci când investeşti într-un număr de tipuri de tehnologii, doar una va da roade. Sau s-ar putea să se dovedească a fi ceea ce americanii spun despre proiectul zborului spre Lună – până la urmă au creat un microchip şi s-a dovedit a fi realizarea principală a proiectului. În ce ne priveşte pe noi, planul nostru include măsuri de suport. Şi noi plănuim nişte investiţii în viitorul tehnologiei, la fel cum fac Europa şi America, dar într-o măsură mult mai mică.

 

RT: Valentin, criza economică a trezit o controversă în ce priveşte necesitatea de avea un nou sistem financiar global. Cum ar trebui să fie acesta, în opinia ta?

VB: Cel mai probabil scenariu de până acum este emergenţa unor monede de schimb macro-regionale dependente de dolar. Dinarul din Orientul Mijlociu este un bun exemplu. Există o dorinţă şi tentative există pentru a transforma rubla într-o monedă regională, cel puţin în comerţul cu ţările vecine. Dar proiectul ideal este crearea unei zone unificate de rublă cu Kazakhstan, Belarus şi, posibil, alte ţări. Dar, în ciuda faptului că există tentative, încă este dificil să faci orice previziuni.

 

RT: Ce rol poate juca Rusia în definirea şi dezvoltarea unor noi proiecte globale economice?

SS: Rusia are resurse economice neexploatate care nu au fost încă folosite. Aceasta este Siberia. Scopul cheie la acest stadiu este legat de dezvoltarea teritorială. Dacă criza continuă să se dezvolte, şi sigur o va face, va apărea o armată de oameni şomeri şi sărăciţi în Europa. De ce să nu repetăm o mişcare pe care a făcut-o America în secolul al XIX-lea, când teritorii vaste din Vestul Sălbatic au fost pur şi simplu înmânate emigranţilor pentru exploatare.

Putem permite oamenilor din Europa cetăţenia declarativă şi să alocăm loturi de pământ în Siberia şi în Extremul Orient unde sunt destule terenuri agricole şi păduri.

Noi vom aproviziona populaţia noastră în scădere şi vom avea posibilitatea să dezvoltăm o regiune care este acum părăsită.

Până acum nu avem suficiente resurse interne pentru a dezvolta aceste teritorii. Ar trebui să atragem populaţia care va avea grijă de acest pământ.

 

RT: Ca o regulă,  procesele economice afectează formarea socio-politică a sistemelor sau tind către ele. Cum pot cataclismele economice afecta ordinea politică generală a lumii?

VB: Este foarte probabil că balanţa geopolitică va fi restructurată. Va fi importantă localizarea punctelor de creştere ale macro-regiunilor care vor schimba rolul lor fundamental în lume. Dar procesele legate de un nou model ipotetic al aşezării sociale de sub impactul problemelor economice sunt încă şi mai interesante. Introducerea deja cunoscutei taxe Tobin asupra tranzacţiilor financiare sau măsurile precum stabilirea unor limite comerciale pentru a preveni o situaţie în care unele ţări vând şi altele cumpără de la alte câteva ţări cu un mecanism eficient de sancţiuni – toate acestea pot de asemenea schimba motivaţia generală a populaţiei planetei. Aceasta blochează o tendinţă către super-consumism care infectează toate ţările după Europa şi SUA. O altă direcţie, care ar putea aduce schimbări fundamentale, deşi formal este puţin legată de criza economică, este dezvoltarea unei noi tehnologii avansate şi biotehnologie. Cu un anumit grad de probabilitate, descoperiri mari pot fi aşteptate în oricare dintre aceste două domenii. O ţară care va fi capabilă să ducă la bun sfârşit proiecte va putea să schimbe aşezarea economică globală şi balanţa puterii.

 

RT: Sergey, ce căi ale dezvoltării economice externe îţi par optime? Care sunt cele mai importante priorităţi ale tale?

SS: Rusia ar trebui să fie interesată de sine însăşi şi sarcina guvernului este aceea de a lucra pentru ţară. În acest sens, America urmăreşte o politică ideală. Este atât de egoistă şi atât de orientată spre a apăra interesele poporului american, încât ar trebui să învăţăm cum să facem asta de la SUA. Avem probleme cu teritorii subdezvoltate, infrastructură şi sectoare subdezvoltate ale economiei care sunt uşor de dezvoltat.

Al doilea lucru este ideologia. Aceasta este ceva de care statul şi guvernul ar trebui să se ocupe. Astăzi avem motivaţia să consumăm: consumul care sare în ochi determină statutul unei persoane. Ar trebui să înceapă să formeze o motivaţie de a produce.

Este necesar să susţinem profitul, inovaţia şi invenţiile tehnice. Dacă vom fi la fel de consecvenţi ca ţările vestice în a face asta, atunci eforturile noastre vor fi recompensate şi vom produce cu siguranţă rezultate bune.

 

RT: S-a oprit această criză sau este doar începutul unor schimbări globale?

SS: Eu cred că nici măcar nu a început. Până acum, guvernul şi-a tratat simptomele în timp ce a încercat să-şi suprime cele mai aprinse manifestări ale sale din 2008-2009. Motivul care stă la baza datoriei Americii şi dezechilibrului producţiei rămâne. Dar America doar îşi întăreşte datoria pe măsură ce intră într-un stadiu al unei crize şi mai adânci care este inevitabilă.

Sursa

preluare: http://www.newsro123.com/2011/02/sfarsitul-crizei-inceputul-revolutiei.html