Stefan cel Mare a fost calugarit inainte de moarte?

Mormantul Sfantului Voievod a fost deschis pana acum de doua ori.

Istoricii nu s-au pronuntat sau, mai degraba, au evitat sa se pronunte cu privire la o problema fundamentala: a fost sau nu Stefan cel Mare calugarit inainte de moarte?

Tulburatoarea intrebare este generata de senzationala descoperire a faptului ca marele domnitor a fost ingropat modest, fara sicriu, cu trupul asezat pe 13 bare de fier si cu capul pe un capatai de caramizi, ritual ce tine mai degraba de cel al cinului calugaresc decat de cel al credinciosilor de rand, oricat de smeriti ar fi acestia.

Despre inmormantarea lui Stefan cel Mare nu s-a pastrat, in mod misterios, nici o relatare.

Grigore Ureche nu spune nimic despre aceasta.

Nici Dimitrie Cantemir, nici Gheorghe Sincai, mai tarziu, nici istoricul A.D Xenopol sau Nicolae Iorga.

Nici cronicarii straini nu spun nimic despre momentul inhumarii marelui domnitor.

Cand a murit Matei Basarab, arhidiaconul de Antiohia, Macarie, care vizitase tarile romane pe la 1654, vorbea despre voievodul mort ca “fusese asezat intr-un sicriu impodobit ca al unui rege”.

Or, dupa cum apreciaza si Silviu Dragomir, in volumul “Mistere”, “inmormantarea lui Stefan cel Mare trebuia sa se desfasoare nu doar cu o pompa mai mare, dar imbracamintea si sicriul era normal sa fi fost macar pe masura rangului si pretuirii avute in viata”.

In realitate, Stefan cel Mare a fost inmormantat fara sicriu, invesmantat doar intr-o mantie domneasca.


Doua deshumari si un mort “misterios”

Prima deschidere a mormantului lui Stefan cel Mare a fost facuta in februarie 1758, de catre Mitropolitul Iacov al Sucevei, in fata preotilor si monahilor.

In zapisul faptei sale, Iacov retine ca mortul fusese gasit foarte “misterios”, eliminand alte elemente care ne-ar putea duce cu gandul ca mormantul mai fusese deschis.

In noiembrie 1856, la staruinta egumenului de Putna, Artimon Bortnik, o comisie oficiala a autoritatilor austriece din Bucovina ocupata trece la deschiderea mai multor morminte “aflatoare in Biserica Manastirii Putna… apartinand domnitorului Moldovei Stefan cel Mare si membrilor familiei sale”.

Insarcinatul oficial al acestei misiuni a fost concepistul “guvernial” Anton Schonbach, asistat, in calitate de comisar spiritual, de catre Teoctist Blaezewicz, asesor imperial consistorial.

 Conducerea tehnica a operatiunilor a fost asigurata de inginerul Anton Rol, iar asistenta sanitara de catre dr. Vincentiu Szymonowicz.

La sfarsitul operatiunii a fost incheiat un amplu proces-verbal, care a fost publicat de F.A. Wie-kenhauser, in scurta sa “Istorie a manastirilor Voronet si Putna”, in 1886.

Din acest document reiese ca, la cea de-a doua deshumare, osemintele domnitorului nu au fost atinse, dar, din asezarea lor “se putea stabili insa, cu toata siguranta, ca mormantul fusese inainte inca o data deschis, cu care prilej ramasitele domnitorului au fost schimbate intr-o alta pozitie decat fusesera asezate la inceput”.



Inmormantat pe 13 bare de fier

Pretiosul proces-verbal arata ca in mormantul lui Stefan cel Mare, “cadavrul, cu totul descompus si acoperit de faramiturile zidurilor mormantului, era asezat pe 13 bare de fier… ce erau asezate pe amandoua partile laterale ale mormantului…

Din partea de sus a corpului nu se mai vede nimic si pe un capatai de zid, gros de 12 toli, ce se gaseste in partea capului, se afla partea de sus a craniului, inca destul de bine intretinuta, lipsit de orice acoperamant.

Aceste ramasite ale craniului sunt asezate la o distanta de cinci toli departe de celelalte resturi ale cadavrului…indepartate de osul frontal, cat si de amandoua oasele laterale ale craniului, care, intre timp, s-au rotunjit prin putrezire… Aceasta imprejurare, ca si celelalte inainte citate…, lasa sa se presupuna cu siguranta ca capul (cacofonia nu ne apartine n.n) acestui cadavru ar fi fost schimbat pe cale mecanica din pozitia sa naturala inca cu mult timp in urma…

Forma imbracamintei cadavrului, ca si stofa grea si bogata a acestuia, intarea convingerea, la fel ca si crucea de aur ce se afla in dreptul pieptului care nu se prabusise, in chip neindoios, si, prin comparatia cu ramasitele cercetate de comisie in mormantul lui Bogdan si al lui Stefan (“cel crud” – nepotul lui Stefan cel Mare, n.n.), ca era vorba de o imbracaminte deosebita, de o mantie domneasca si de un mormant domnesc cioplit din piatra”.



Calugarirea, practica printre domnii Moldovei

In legatura cu mormantul in care a fost descoperit principele Stefan (“cel crud”), nepotul lui Stefan cel Mare, procesul-verbal face o precizare foarte importanta: “printre resturile de imbracaminte… apar cateva asemanari cu imbracamintea calugareasca sau preoteasca…intrucat in istoria Moldovei sunt cazuri in care principii, inainte de moarte, au pasit in monahism, lucru care se putea trece cu putina vreme inainte de moarte sau chiar pe patul mortii, astfel incat este cu putinta ca Stefan, care purta porecla de “cel crud” si care, dupa aratarile istoriei, a fost otravit de catre sotia sa, a trecut, la fel, scurta vreme inainte de moartea sa, la monahism,pentru ispasirea pacatelor sale.

Astfel se pot explica crucile in forma de schima, care se gasesc pe resturile im- bracamintei din mormantul sau si se poate explica de ce printre aceste ramasite nu s-au gasit in mormant inele, deoarece, pentru calugar, portul acestora nu este ingaduit”.

Ciudat este faptul ca si principele Alexandru a fost descoperit inmormantat la fel ca si Stefan cel Mare, adica fara sicriu, cu trupul asezat pe un grilaj asemanator, de fier, si capul sprijinit pe un zid de caramizi.

Cercetatorii mormantului admit faptul ca “asezarea si pozitia ramasitelor de imbracaminte (in aceste doua cazuri, n.n.) au fost gasite cu totul in oranduiala, pe cand daca s-ar fi scos sicriele sau s-ar fi mutat cadavrele… imbracamintea s-ar fi deranjat” si, totodata, ca “sprijinirea capului pe un capatai de zidarie de 12 toli”, in cazul “ingroparii cu sicrie, nu ar fi putut avea nici un rost. …

Trebuie acceptata parerea ca trupurile lui Stefan cel Mare si Alexandru au fost inmormantate fara sicrie, imbracate numai in bogatele lor vesminte domnesti”.

Documentul autoritatilor austriece de ocupatie mai subliniaza si faptul ca obiectele de pret pe care le-a continut mormantul lui Stefan cel Mare ar fi fost scoase cu prilejul primei deshumari si folosite pentru confectionarea a doua coroane, pentru icoanele facatoare de minuni ale “Maicei Precista si Domnului Hristos”, dupa cum reiese dintr-o scrisoare adresata de Iacov, Mitropolitul Sucevei, catre egumenul Manastirii Putna, Kir Venedict.

Probabil, cu acel prilej, craniul voievodului a fost asezat in pozitia in care a fost gasit cu prilejul celei de-a doua deshumari.



A dus viata isihasta in Sfantul Munte

In legatura cu modul in care a fost inmormantat Domnitorul Moldovei, Silviu Dragomir este convins ca acele 13 bare de fier reprezinta pe cei 12 apostoli, impreuna cu Maica Domnului, si nu are indoieli ca acesta a fost calugarit inainte de moarte. Indirect, in acest sens, un argument foarte interesant aduce si scriitorul Vasile Andru.

In volumul “Misticii din Carpati”, scriitorul povesteste un lucru care tulbura profund: in Sfantul Munte Athos, circula printre batranii pustnici o informatie: in perioada copilariei, Stefan cel Mare ar fi dus viata isihasta aici.

Calugarii batrani spun ca au primit informatia prin viu grai, de la inaintasii lor, din generatie in generatie.

Stefan ar fi ajuns in Athos la varsta copilariei si ar fi fost dat in grija unui pustnic.

Acesta l-ar fi invatat rugaciunea inimii. In lucrarea sa “Stefan cel Mare si Sfant.

Traditii si cantece populare” 1903, Gheorghe Teodorescu Ki-rileanu retine o povestire populara despre perioada copilariei voievodului, care, intr-o padure, a avut revelatia “unei lumini care ardea nemiscata sub ploaie si vant”.

Copilul Stefan atingea lumina, nimerind apoi intr-o coliba, ca o chilie, asemanatoare cu cele ale calugarilor isihasti athoniti, unde adoarme, iar langa el, doi batrani se roaga prevestind ca Stefan va fi aparatorul credintei.

Comentand acest episod, Vasile Andru spune ca acesta putea sa “preceada intentia lui de a se initia in puterile isihaste”.

Faptele sale ulterioare pot sa ateste o legatura speciala cu Athosul, unde a construit biserici, pe care le-a daruit cu icoane, carti rare cu ferecaturi in aur si podoabe de metal pretios.

Intr-o vreme in care Grecia era inrobita de turci, neputand sa sprijine Athosul, Voievodul Stefan era un fel de “protector politic si financiar al Sfantului Munte”, considera Vasile Andru.

Coroborarea faptelor duce la ideea ca Sfantul Stefan cel Mare a fost calugarit inainte de moarte.

Acest lucru trebuie insa demonstrat de istorici, noua rama-nandu-ne doar a da curs indemnului lui Neculce, care, in a sa Predoslavie, spune: “Cine va citi si le va crede, bine va fi, iar cine nu le va crede, iar va fi bine, caci precum ii va fi voia, asa va face”.


preluare de pe sursa: Piatza.net

Arsenie Boca si manastirea Prislop

Am decis ca dupa articolul cu vizita mea la Targu-Jiu, anul trecut in mai cu scopul de a vizita “Masa Tacerii”, “Poarta Sarutului” si “Coloana Infinitului”, operele unice si exceptionale ale artistului de geniu Constantin Brancusi; sa prezint pelerinajul realizat in mai 2010 la manastirea Prislop, locul unde a slujit ca ieromonah, parintele Arsenie Boca. Voi insera in articol pozele realizate de mine cu acea ocazie deosebita.


Arsenie Boca, dupa numele de mirean Zian Boca, a fost un ieromonah, teolog si artist român.


S-a nascut la 29 septembrie 1910 la Vata de Sus, în judetul Hunedoara.


“Subsemnatul m-am nascut în 1910, septembrie 29, în Vata de Sus, jud. Hunedoara. Scoala primara si liceul în oraselul Brad, acelasi judet.


De pe atunci mi se remarca o anumita înclinatie spre singuratate si spre probleme de religie, chiar peste puterile mele de atunci. Asa spre pilda am o carte a lui Immanuel Kant: „Religia în limitele ratiunii” iscalita: „Boca Zian cl. IV. lic.”


La intrarea în cursul superior de liceu am ramas orfan de tata, care era cizmar de meserie si foarte bun pedagog cu fiul sau.


Stiu pâna astazi ca m-a batut odata pentru ca sa nu mai pierd timpul – ceea ce i-am fagaduit cu lacrimi si n-am uitat pâna acum, si de multe ori mi-a folosit în viata.


În cursul liceului mi-au placut foarte mult: matematicile, fizica, religia, desenul si muzica.


Terminând liceul si luând bacalaureatul la prima prezentare, înclinam spre stiintele pozitive, dar daca aveam avere sau garantau tutorii pentru mine intram la aviatie la Cotroceni – ceea ce n-a fost, împiedicându-ma saracia.

Drept aceea a biruit înclinatia contemplativa, sau speculativa si în 1929 m-am înscris la Academia Teologica din Sibiu.”

Sotia si fetita pe drumul spre Prislop

Dupa ce in urma cu o saptamana, pe 20 mai vizitam ansamblul arhitectural brancusian, pe 28 mai am fost in pelerinaj la manastirea Prislop, am oprit pe un camp din apropiere si am cules maci, asa cum se vede si in poza de mai sus.

Pictura veche din exteriorul bisericii, exact la intrare

Odata ajunsi la manastire am relizat cateva poze din exterior, precum si din interior, mi-au atras atentia icoana din stanga de la intrare de un purpuriu asemanator macilor culesi cu putin timp in urma, precum si piatra ciudata din dreapta cu inscrisuri ciudate.

Aceasi pictura de aproape

Cu toate ca exista semnul care avertiza ca este interzis sa faci poze in interiorul biserici, nu m-am putut abtine si am realizat poze la intrare.

Splendida Icoana a Maicii Domnului

Si ciudata piatra din dreapta la intrarea in biserica

Am mers apoi putin mai sus de biserica, pe un drum prin padure unde am aflat cimitirul si crucile maicutelor ce s-au invrednicit in nemurire la manastirea Prislop, iar in cele din urma am ajuns la Crucea lui Arsenie Boca, unde am ramas impresionat de florile care erau jur-imprejurul crucii.

Am ingenuncheat la crucea parintelui, unde am pastrat un moment de reculegere in memoria sa si o scurta rugaciune catre Dumnezeu.

 

Crucea maicutei Trifilia


La crucea maicutei Trifilia, am ales in mod special acest nume (care aminteste de un nume cu o vechime considerabila in zona Daciei preistorice – stiu asta din monumentala lucrare a lui Densusianu – unde este prezentata vechimea si istoria numelui Trifilios) ca o legatura in vesnicie cu numele meu de familie, Trif.

Aici, conform traditiei, am depus un buchet de flori in amintirea maicutei ce poarta numele meu.

Sotia si fetita care se roaga la Crucea lui Arsenie Boca

La crucea parintelui Arsenie Boca ne-am rugat in tacere, dupa care am fost in padure la chilia sapata in stanca a lui Ioan de la Prislop, acolo insa nu am facut poze.

Crucea lui Arsenie Boca Ieromonahul

Mormântul parintelui Arsenie de la manastirea Prislop constituie azi unul din importantele locuri de pelerinaj din tara, unii considerându-l sfânt.

preluare de pe Sursa: Dezvatatorul