De Ziua Ta, Femeie!

De Ziua Ta, Femeie, 

Tuturor Doamnelor si Domnisoarelor din toate institutiile, organizatiile si unitatile publice si private romanesti, 

Le uram sa ramana aceleasi, adica Leaganul, Speranta si Bucuria neamului romanesc.

La Multi Ani, sanatosi, fericiti si impliniti!

administratorul  blogului  scoalaesoterica 

Va recomandam un nou blog educational universitar

       BLOGUL  CENTRULUI  TUTORIAL  BACAU -                UNIVERSITATEA  DE  STAT "LUCIAN BLAGA" din  SIBIU

417 × 417 - twitter.com

IL PUTETI ACCESA LA URMATOAREA ADRESA ELECTRONICA:

http://ctbacau-universitatealucianblagasibiu.blogspot.ro/

Din el veti putea afla ultimele stiri si evenimente din viata studentilor si cadrelor didactice de la Universitatea de stat "Lucian Blaga" din Sibiu, dar si din orasele Sibiu si Bacau

Transfăgărăşanul – Alpii Transilvaniei

Ţară de legendă şi de mituri ancestrale, România reprezintă un simbol al spiritualităţii şi civilizaţiei de la începuturile omenirii.

Locuit de către strămoşii strămoşilor noştri, acest teritoriu hărăzit de Dumnezeu cu toate formele de relief ne încântă privirile şi sufletele, atunci când le admirăm la modul panoramic.

Sînt foarte multe locuri minunate în România, şi culmea este că ele nu sînt îngrămădite, ci se îmbină armonios pe alocuri, şesul cu dealurile, dealurile cu munţii, văile sînt domoale şi largi, uneori şi lungi, ca să nu mai vorbim de depresiunile intramontane care, în multe zone, adăpostesc localităţi unde clima e blândă, precum sufletele celor ce trăiesc acolo.

 

Viaţa pe meleagurile româneşti are un specific aparte, de la zonă la zonă putem întâlni atâtea obiceiuri, tradiţii şi datini, încât bogăţia lor descrisă în cuvinte nu ar putea încape în 1000 de cărţi de 1000 de pagini fiecare.

 

Atât de vastă este moştenirea pe care o avem de la înaintaşii noştri. Şi credeţi că aceste obiceiuri şi datini sînt doar aşa, ca să ne mai veselim şi noi puţin în marile sărbători ale anului? Da’ de unde… Ele reprezintă şi conţin acele informaţii ancestrale despre Viaţă, Univers şi legile lor sacre, respectate cu sfinţenie de către strămoşii strămoşilor noştri.

 

Tocmai de aceea nu veţi vedea în localităţile României, mai ales cele de deal şi de munte, decât oameni cinstiţi, primitori, cu suflet cald, care dincolo de religie şi alte lucruri lumeşti, au o bunătate a sufletului care te face să-ţi doreşti să retrăieşti iar simplitatea unei astfel de vieţi, aşa cum o trăiesc ei.

 

Nu vorbim aici de nivelul de educaţie şi de cunoaştere a localnicilor din aşezările de şes, deal şi munte, deşi dacă am face o comparaţie, ţăranul român, socotit cam înapoiat de Uniunea Europeană, şi acum ca şi în anii ’70, scoate mai mult grâu sau porumb la hectar decât agronomul care însămânţează ştiinţific. Iar legumele produse de ţărani sînt mult mai gustoase şi savuroase decât cele produse după metode ştiinţifice. Iar asta este o realitate a vieţii noastre de zi cu zi!

Că tot am adus vorba de produsele ţăranului român… Îmi amintesc de incursiunea pe care am făcut-o în vara anului 2008 împreună cu o parte a echipei redacţionale, pe Transfăgărăşan, la întoarcerea de la Sarmisegetuza. Încă de la plecare şoferul nostru Florin, un tânăr destoinic şi cam sprinţar de felul lui, ne propusese să urmăm un traseu de întoarcere prin Sibiu către Transfăgărăşan.

 

Ideea a fost agreată aşa că la întoarcere, trecând de Sibiu, ne-am îndreptat către Braşov care era pe direcţia respectivă. Pe drum, fiind deja aproape de miezul zilei, şi apropiindu-ne tot mai mult de zona Transfăgărăşanului, vedeam crestele Munţilor Făgăraşului undeva înspre stânga cum se ridicau semeţe către cer.

 

Peisajul este de o măreţie şi o încântare rară, pentru că până şi de la distanţa aceea de câţiva kilometri se puteau zări vârfurile Munţilor Făgăraşului cu firişoare abia vizibile despre care ne-am dat seama că erau drumurile de acces.

Ajunşi acolo, fiind şi zi de duminică, sus pe Transfăgărăşan la Bâlea Lac era mare târg. Lume multă, turişti români şi străini deopotrivă, grătarele sfârâiau pline de mici, cârnaţi de casă, gogoşile şi cozonacii, kurtos kolac şi ale delicatese răspândeau în aer miresme care mai de care mai atrăgătoare şi apetisante.

 

Nici tarabele cu brânzeturi şi lactate naturale nu lipseau, caşul şi caşcavalul afumat de casă îmbiindu-te la tot pasul cu aspectul lor auriu rumenit. De acolo am luat nişte caşcaval afumat, o bunătate cum aveam să constat mai târziu, şi pot spune că ce găsim noi prin magazine la oraş sînt copii palide faţă de ce produc ţăranii în gospodăriile lor acolo sus la munte. De altfel vorbim aici de tradiţii ale Ţării Fărăgăraşului, ţară de legendă, ce s-au păstrat până în zilele noastre îndeosebi sub forma produselor autohtone, pline de savoare şi hrănitoare.

 

De aceea un tânăr de la munte va fi mult mai viguros şi rezistent decât unul de la oraş, obişnuit să consume preponderent caşcaval şi mezeluri fabricate pe bandă rulantă, să bea sucuri carbogazoase şi lapte pasteurizat din care sînt scoase adevăratele substanţe nutritive. Şi după cum bine vedem, Uniunea Europeană ar cam vrea să ne restrângă aceste produse naturale şi sănătoase, şi să îi oblige pe români să consume preparate industrializate lipsite de consistenţă nutritivă adevărată.

Munţilor Făgărăşului li se mai spune şi „Alpii Transilvaniei” pentru frumuseţea şi mărimea lor. Acest lanţ muntos străjuieşte la sud Ţara Făgăraşului, la nord fiind Podişul Târnavelor. Fiind masivul muntos pe care s-a construit cea mai înaltă şosea din Europa, la altitudinea de aproximativ 2030 de metri, Transfăgărăşanul reprezintă un simbol al energiilor ancestrale care persistă pe acele meleaguri.

 

Lungimea de 70 de kilometri şi lăţimea de aproximativ 40 de kilometri a Munţilor Făgăraş fac din zona respectivă o adevărată bucată de rai, căci cum treci de Curtea de Argeş peisajul devine din ce în ce mai frumos. Apoi după ce treci de Şercaia, Transfăgărăşanul ţi se dezvăluie ca un uriaş acoperit vara de verdeaţă, iarna de haină albă de omăt.

 

Pe timpul iernii Transfăgărăşanul ca porţiune de drum este închis circulaţiei, dar se poate ajunge sus la Bâlea Lac de pe cealaltă parte a versantului, cu telecabina. Se poate spune despre locurile acelea că sânt încărcate de energii binefăcătoare care acţionează permanent, chiar dacă noi nu ne dăm seama. Şi cei care reuşesc să ajungă mai sus, pe culmi, au parte de nişte peisaje care-ţi induc o stare atât de profundă meditativ, încât la un moment dat ai impresia că nu mai eşti pe Pământ, ci pe o altă planetă.

Ţara Făgăraşului a fost atestată documentar pentru prima dată în 1222, ceea ce dovedeşte perenitatea şi obârşia populaţiei autohtone, urmaşi ai dacilor liberi. Acestei Ţări a Făgăraşului i se spunea „Terra Blachorum” de unde a provenit ceva mai târziu numele de Valahorum – Valahia. Dacă vreţi să vă petreceţi o vacanţă de neuitat, Munţii Făgăraşului constituie una dintre cele mai indicate zone pentru aşa ceva.

 

Câteva obiective care merită vizitate, mai ales în anotimpul iernii, dacă şi vremea permite evident, sînt lacurile Bâlea, Capra şi Căpriţa, chilia Părintelui Arsenie Boca aflată la doar 30 de minute de mers dinspre Cabana Valea Sâmbetei, precum şi cascada Bâlea.

 

Munţii Făgăraşului au fost supranumiţi „Alpii Transilvaniei” de către geograful şi pedagogul francez Emmanule de Martonne, care a fost pur şi simplu uimit de frumuseţea şi sălbăticia peisajelor acestor munţi atunci când a venit în România pentru a cartografia zonele muntoase, lucru necesar pentru atlasul la care fusese cooptat pentru a fi realizat. În tradiţia folclorică li se spune simplu Făgăraşii, pentru că atât de impresionant e peisajul şi atât de profund lasă aceşti munţi amprenta în sufletele oamenilor încât niciodată nu-i uită.

Ţara Făgăraşului şi Munţii Făgăraşului au o strânsă legătură cu primul descălecat al lui Negru Vodă, despre care se spune în texte vechi că era originar din acele locuri. De altfel Negru Vodă era doar un supranume iniţiatic şi spiritual pentru un conducător iscusit care în fruntea micii sale armate i-a învins pe tătari şi ar fi fondat pentru prima dată, după voievodatele româneşti, Ţara Românească.

 

 Acest Negru Vodă a fost real, deşi numele său adevărat niciodată nu a fost cunoscut, şi el a repus bazele vechiului regat geto-dac, care evoluând prin timp a devenit ceea ce astăzi cunoaştem cu toţii, un nume care oricât de cenuşie ne-ar fi viaţa, ne face să ne infiorăm dar să şi plângem şi nu ştim de ce atunci când îl rostim şi auzim imnul naţional… ROMÂNIA!

 

 

preluare de pe sursa: http://www.revistacosmos.ro/transfagarasanul-%e2%80%93-alpii-transilvaniei/

RACHETELE LUI HITLER , CONSTRUITE DE ARDELEANUL ORBERTH .

                                                                                    Articol scris de CLAUDIU PADUREAN

                                                                                   in ziarul Romania Libera din 24 ianuarie 2011

Sibianul Hermann Oberth, născut în 1894, a intrat în istorie ca părintele fondator al rachetei şi astronauticii.

Din păcate însă, performanţele sale tehnice au fost umbrite de evoluţia sa ulterioară din politică, acesta gravitând în jurul ideilor de extremă dreaptă.

Unul dintre cei mai cunoscuţi savanţi din lume are origini în Transilvania.

Hermann Oberth se numără printre părinţii ştiinţei rachetelor şi astronauticii.

Tot el a lucrat şi într-un laborator secret, în Germania nazistă, care a produs rachetele cu ajutorul cărora dictatorul Adolf Hitler spera să schimbe cursul celui de-al doilea război mondial.

Echipa condusă de savantul Wernher von Braun, discipolul lui Hermann Oberth, dar în care lucra şi savantul născut în Transilvania, a produs celebrele rachete V2, care au dus la masacrarea a mii de britanici.

Însă aceeaşi echipă ştiinţifică, „răpită" de americani, a avut o contribuţie majoră în programul spaţial american şi în producerea rachetelor din seria Apollo, care au permis oamenilor să ajungă pe Lună.

Hermann Oberth a lucrat inclusiv în acest program spaţial.

Hermann Oberth s-a născut în anul 1894, la Sibiu.

După unele opinii, familia acestuia provenea din oraşul Mediaş, acolo unde se află şi un muzeu dedicat părintelui astronauticii.

Potrivit propriilor sale memorii, Hermann Oberth era fascinat de romanele lui Jules Verne, scriitorul francez care a plasat acţiunea unuia dintre romanele sale, „Castelul din Carpaţi", chiar în Transilvania.

Cărţile preferate ale lui Hermann Oberth erau însă romanele „De la Pământ la Lună" şi „Călătorie în jurul Lunii".

Preocupat să transpună în realitate idele scriitorului francez, Hermann Oberth a creat prima sa rachetă încă din gimnaziu, la vârsta de 14 ani.

La finalul studiilor liceale, el a decis să plece la München, pentru a studia Medicina.

Aici l-a găsit izbucnirea primului război mondial.

Hermann Oberth a fost mobilizat ca medic militar.

Însă experienţa zguduitoare pe care a cunoscut-o în spitalele de campanie, precum şi suferinţele văzute l-au determinat să renunţe definitiv la profesia de medic.

Aşa că el a decis să se întoarcă la Universitatea din München pentru a studia Fizica, la finalul primului război mondial.

Rachetele spaţiale, „o utopie"
Sasul din Sibiu şi-a pregătit teza de doctorat care avea legătura cu vechea sa pasiune pentru rachete.

În anul 1922, el şi-a prezentat teza unei comisii formate din specialişti germani.

Aceştia însă au refuzat să îi acorde titlul de doctor în ştiinţe, pe motiv că realizarea unor rachete spaţiale ar fi „o utopie".

După acest episod, Hermann Oberth a devenit un critic acerb al sistemului de învăţământ.

Savantul din Sibiu a refuzat să îşi mai susţină vreodată doctoratul, din ambiţia de a deveni un om de ştiinţă mai valoros decât cei care i-au refuzat recunoaşterea.

Astfel, el a reuşit să îşi publice teza de doctorat sub forma unei cărţi, care a stârnit un imens scandal în presă.

În anul 1923, Hermann Oberth a publicat cartea cu titlul „Racheta în spaţiul interplanetar", iar în anul 1929, a publicat şi lucrarea „Moduri de a călători în spaţiu".

Ideile sale i-au adus celebritatea.

În anii 1928 - 1929, Hermann Oberth a fost cooptat, în calitate de consultant ştiinţific, în echipa celebrului regizor Fritz Lang, care turna pelicula ştiinţifico-fantastică „Femeile de pe Lună", realizat de studiourile UFA.

De altfel, la puţină vreme după realizarea filmului, Fritz Lang a emigrat în Statele Unite ale Americii, după ce a refuzat oferta lui Goebbels de a turna filme de propagandă pentru nazişti.

Printre altele, Fritz Lang este autorul capodoperei „Metropolis", care este considerată drept una dintre cele mai reuşit pelicule din toată istoria filmului mut.

Pelicula originală a fost redescoperită, din întâmplare, acum câţiva ani, a fost restaurată şi prezentată publicului inclusiv cu o serie de scene inedite pentru cinefili.

Prima rachetă
În toamna anului 1929, Hermann Oberth a realizat o premieră ştiinţifică, lansarea primei rachete cu combustibil lichid, Kegelduse, spre deosebire de cea creată în adolescenţă, care folosea alt tip de combustibil.

În realizarea acestei rachete, Hermann Oberth a fost ajutat de un colectiv de studenţi de la Universitatea Tehnică din Berlin, printre care se număra şi viitorul părinte al programului spaţial american, Wernher von Braun.

De altfel, Wernher von Braun, un descendent al unei vechi familii aristocrate din Prusia, a fost unul dintre cei mai străluciţi discipoli ai lui Oberth.

În slujba lui Hitler
În anul 1938, familia Oberth a decis să emigreze în Austria. Hermann Oberth a devenit profesor la Colegiul Tehnic din Viena.

După ocuparea Austriei de către Germania, Hermann Oberth a devenit profesor la Colegiul Tehnic din Dresda.

Apoi, el a fost cooptat în programul lui Adolf Hitler de creare a unor arme noi, secrete, menite să schimbe cursul confruntărilor militare.

Mai întâi, sibianul a lucrat în Wittenberg, timp în care şi-a mutat familia lângă Nürnberg.

Apoi, sub numele fals de Fritz Hann, Herman Oberth a fost inclus în echipa care lucra, sub conducerea discipolului său, Wernher von Brau, la Peenemunde.

Această echipă a dus la crearea primelor rachete de mari dimensiuni, celebrele V2, care au masacrat un mare număr de britanici în timpul celui de-al doilea război mondial.

La finalul războiului, Wernher von Braun şi o mare parte a echipei de oameni de ştiinţă implicaţi în dezvoltarea noilor arme ale lui Adolf Hitler au fost „răpiţi" de către americani, în cadrul unei operaţiuni secrete, Operaţiunea Agrafa.

Deja începuse competiţia dintre americani şi sovietici pentru „creierele" lui Hitler.

În acest context, Hermann Oberth s-a mutat în Elveţia, în anul 1948.

Apoi, în anul 1950, el s-a mutat în Italia, iar în anul 1953, sibianul s-a întors în Germania Federală, pentru a scrie şi publica o carte în care îşi expunea o serie de idei legate de crearea unui reflector spaţial, a unei staţii spaţiale şi a unei nave spaţiale cu propulsie electrică.

De asemenea, Hermann Oberth a conceput costume de cosmonaut.

Cercetător pentru programul spaţial american
Savantul din Sibiu a fost cooptat, de Wernher von Braun în cadrul programului spaţial american.

El a lucrat, timp de cinci ani, pentru NASA şi a avut o contribuţie extrem de importantă la programul care s-a concretizat în crearea rachetelor din seria Apollo, care au permis aselenizarea lui Neil Armstrong.

În anul 1958, Hermann Oberth s-a întors în Germania, unde a publicat o carte despre un vehicul şi o catapultă lunare.

Tot el a proiectat un elicopter şi un avion silenţios.

În anul 1960, savantul sibian s-a întors în Statele Unite ale Americii, unde a lucrat în programul de dezvoltare a rachetelor Atlas.

Hermann Oberth s-a pensionat în anul 1962, la vârsta de 68 de ani.

Până la moartea sa, în anul 1989, el a continuat să scrie.

A abordat mai ales teme legate de filosofie.

Însă Hermann Oberth, în timpul crizei petrolului din anul 1977, a conceput o centrală eoliană, menită să asigure accesul europenilor şi americanilor la energie regenerabilă.

Politician nazist?
Dacă Hermann Oberth este considerat, pe bună dreptate, unul dintre cei mai importanţi oameni de ştiinţă ai secolului XX, totuşi biografia sa conţine numeroase umbre.

Se pare că Hermann Oberth a aderat la ideologia nazistă în perioada în care proiecta rachete pentru Adolf Hitler şi când fusese înrolat ca ofiţer SS.

După război, el s-a înscris în formaţiunea de extremă dreapta Partidul Naţional-Democrat.

Hermann Oberth a publicat, printre altele, o broşură prin care propunea un program demografic asemănător celui nazist, care presupunea avortarea copiilor cu dizabilităţi.

În anul 1965, sasul a candidat pentru partidul extremist şi a cerut eliberarea criminalilor de război.

Tragedie paternă
Hermann Oberth s-a căsătorit la vârsta de 35 de ani cu Tilli.

Soţia sa i-a dăruit patru copii, însă el a avut nefericirea să îi vadă pe doi dintre ei cum au devenit victime ale celui de-al doilea război mondial.

Un băiat a murit, ca militar, pe front, pentru ca, în august 1940 să-i moară şi fiica, într-un accident de muncă.

Comentariu propriu : Este un exemplu ca intodeauna marii romani ( savanti,scriitor, filozofi, medicii, oameni de cultura, etc.) ca sa se realizeze profesional trebuie sa se emigreze.

Noi ca natie niciodata nu am stiut sa ne pastram/stimulam , sa ne respectam valorile, dar am stiut a dracului de bine sa ne mandrim cu ei, dupa ce le-am dat cu sutul la partea dorsala.

preluare de pe: http://www.politisti.ro/topic/888-articole-interesante-in-presa/