RUGACIUNEA pentru ALTUL

Rugaciunea pentru altul

De multe ori am fost intrebata daca e bine sa ne rugam pentru altii, insa de si mai multe ori am fost intrebata de ce rugaciunea pentru altul nu are nici un efect. Dincolo de

filozofia binelului din care decurge aceasta practica, respectiv “e bine sa faci bine”, “e bine sa iti iubesti vrajmasul”, “e bine nu treci indiferent fata de suferinta altuia”, exista o realitate ce nu o putem schimba doar prin bunele intentii: traim intr-un univers alcatuit din informatie si energie, ce se manifesta in stari, conditii, actiuni si situatii conform legilor karmice.

Altfel spus, exista legi spirituale ce se aplica automat, iar in spatele lor exista doua aspecte importante ale vietii noastre:

PLATILE KARMICE si LIBERUL ARBITRU.

Dar sa le luam pe rand si sa intelegem mai intai…

DE CE E NECESARA PRACTICA RUGACIUNII.

Orice ar face omul, oricat de bine intentionat ar fi, nu poate face nimic fara voia, acordul si ajutorul lui Dumnezeu. A te ruga, inseamna in primul rand, o dovada de smerenie, cu sensul de recunoastere interioara a puterii divinie, care este in noi toti, dar si in jurul nostru si a faptului ca Dumnezeu ne este superior. El a creat planete, galaxii, ceruri, sau altfel spus lumi vazute si nevazute, a creat omul si multe alte tipuri de fiinte insufletite. Omul ii seamna, omul poate crea multe, insa aria lui de creatie este limitata, la propriul destin, la propria viata. A lui si a celor din jur.

A te ruga inseamna a face legatura dintre puterea divina care se afla practic in interiorul ADN-ului nostru, si puterea divina cosmica. Altfel… luptam cu viata singuri. Si e mai greu.

CAT DE EFECIENTA ESTE O RUGACIUNE

Aici intervine puterea personala a fiecaruia, altfel spus zestrea karmica. Unii cu un trecut bogat in ale spiritualitatii vin deja cu un nivel de constiinta mai inalta si uneori cu ceea ce in mod popular se numeste har. Exista oameni cu har, adica cu darul de a lua legatura mai usor cu Dumnezeu. Cu puterea de a-si face implinite rugaciunile.

Altii vin cu incarcaturi negative, iar rugaciunea le este necesara, insa eficienta ei este scazuta, cel putin la inceput. Le trebuie exercitiu, practica in rugaciune, si mai ales iubire de divinitate, insistenta si rabdare.

In anumite cazuri, rugaciunea poate tine loc de plata karmica. Ea consta intr-o alegere

constienta de a-si plati greselile trecute, prin dedicarea unui anumit timp din viata rugaciunii.

De ce ii trebuie lui Dumnezeu acest lucru?

Nu-I trebuie. Insa sulfetului uman ii trebuie. Pentru ca el, astfel, isi reface legaturile cu

energia divina din interiorul si din exteriorul sau. Isi afirma astfel intentia de a respecta legile cosmice, recunoasterea greselilor si recunoasterea suprematiei Creatorului. Deci, rugaciunea, este de folos sufletului uman, nu Entitatii cosmice inteligente numita Dumnezeu.

Cand vorbim despre eficienta unei rugaciuni, vorbim in general, nu avem in vedere doar

rugaciunea pentru altul.

DE CE NU ESTE EFICIENTA UNEORI RUGACIUNEA PENTRU ALTUL?

Din patru grupuri de motive, luate toate la un loc, sau luate alternativ:

1. Persoana pentru care ne rugam este multumita de sine si nu doreste sa se schimbe.

Unele secrete ale lumii spirituale

"Materia este derivata din minte, si nu mintea din materie"- Cartea tibetana a marii eliberari -

"Tu esti intregul univers. Tu esti in tine si totul este in tine. Soare, luna si stele se invirt in tine." - Swami Muktananda -

Lumea spirituala este lumea unde totul este posibil. Este Lumea din care se naste realitatea. poate exista in planul fizic, daca nu a fost intii nascut in Lumea spiritului. Dar cine determina ce si cum se naste? Sau mai bine spus in ce masura putem controla aceasta Lume? Este numai lumea lui Dumnezeu sau ratacesc prin ea si alt tip de

entitati apartinand altor lumi? (continuarea aici)

Considera ca este bine asa cum este, si continua in mod constient acelasi comportament gresit pentru care altul se roaga sa nu-l mai faca. De exemplu: sa bea in continuare, sa fumeze, sa leneveasca, sa duca o viata sexuala dezordonata dincolo de legile morale si divine, sa-i atace pe altii, etc.

2. Cel care se roaga pentru altul nu doreste decat sa-si impuna in viata acestuia propria vointa.

3. Persoana pentru care ne rugam, nu se roaga niciodata, este atee, nu are nici o dorinta de a se apropia de Dumnezeu, nu crede, nu il intereseaza nimic legat de viata spirituala. Pur si simplu nu vrea, nu considera eficienta aceasta practica, cu toate ca are probleme in viata, in general de natura karmica, i s-a spus ce trebuie sa faca, dar continua sa refuze orice fel de rugaciune.

Considera ca nu greseste cu nimic, ci doar ca a avut ghinion, ca ceilalti sunt vinovati pentru situatia sa, neconstientizand astfel ca toti suntem creatorii propriei noastre vieti. Ca venind cu o karma grea, o putem schimba prin rugaciune. O astfel de persoana nu isi poate invata lectiile karmice, in consecinta nu poate evolua.

Iar unicul interes al Universului este sa evoluam spiritual, nu doar sa ne simtim bine pe

Pamant. Viata pe Pamantul scoala, nu este o vacanta, desigur acest ultim aspect este permis, posibil si realizabil in anumite conditii, si anume, atunci cand iesim din platile karmice.

4. Cel pentru care ne rugam, crede si practica si el rugaciunea. Insa cel care se roaga pentru altul, are el insusi propriile greseli karmice, deci un program de viata. El se poate afla in una din urmatoarele situatii:

- fie nu are putere in rugaciune, datorita greselilor din vietile trecute, sau din alta viata,

- fie are o legatura karmica cu cel care se roaga pentru el, legatura ce poate consta intr-o plata karmica de suferinta, intr-o lectie de rabdare, de iubire sau de alt gen. Lucru ce ii priveste pe amandoi, iar lantul karmic nu se poate rupe decat in anumite conditii, si invatand anumite lectii. Caz in care rugaciunea poate aduce intelepciunea necesara rezolvarii situatiei, constientizarea problemei, inspiratie, intuitie si in timp… schimbarea dorita.

- Fie persoana pentru care ne rugam are o karma grea, liber aleasa din perspectiva sa de spirit, altfel spus, inainte de intrupare, caz in care rugaciunea altuia nu poate decat sa ii faca suferinta mai usoara si nicidecum sa-i schimbe total viata si situatia.

5. Cel care se roaga pentru altul o face pentru ca vrea gloria lumii. Adica se roaga pentru a demonstra celuilat sau altora ca „el poate”, ca el e „mai bun” ca „are o relatie deosebita cu Dumnezeu” sau har si sfintenie.

Sau nu are nici o empatie pentru celalalt, ci se roaga pentru a-i demonstra lui Dumnezeu cat e el de bun. E bine de stiut, glasul mandriei, nu ajunge sa fie ascultat de Dumnezeu.

Cel care se roaga, este o persoana de vibratie joasa, birfitoare, invidioasa, altfel spus fara a avea un nivel ridicat de constiinta, si uneori gandul repetat care o anume persoana, fie el si sub foarta de rugaciune acesteia chiar ii poate dauna.

CAND ESTE EFICIENTA RUGACIUNEA PENTRU ALTUL.

Este eficienta atunci cand:

- persoana pentru care ne rugam practica si ea rugaciunea; Energiile se unesc, iar vorbele lui Iisus devin adevarate: „Unde sunt doi si se roaga acolo voi fi si Eu.”

- persoana pentru care ne rugam se afla intr-o situatie in care nu se poate ajuta singura,

respectiv boala grava, accident;

- cand cel pentru care ne rugam este copil, handicapat, prea batran.

- cand suntem datori fata de acea persoana, fie chiar si cu o rugaciune, nu trebuie sa stim asta, dar o simtim. Lucru nevazut, insa extrem de important.

RASPUNSUL LUI DUMNEZEU

Dumnezeu ne asculta intotdeauna rugaciunile. Uneori ne raspunde rapid, alteori pot trece ani, sau sa ne rugam o viata degeaba.

Uneori lipsa unui raspuns pozitiv, ne conduce spre o situatie mai buna. Alteori ne conduce spre intelegerea unei lectii karmice.

Exista rugaciunea de prelure a pacatelor, in mod voluntar, de catre cel ce se roaga catre

celalalt.

Dar exista si preluarea de energii negative atunci cand insistam sa ajutam pe cineva care nu doreste sa fie ajutat, care reneaga pe Dumnezeu, sau care persista in greseala constient. La fel este si atunci cand cerem ceva injust, incorect, imoral. Mai simplu spus, atunci cand insistam mult in a ne ruga pentru a ajuta pe cineva sa faca rau sau sa-si faca rau. Chiar daca noi sau el, nu stim ca ceea ce cerem e rau din punct de vedere spiritual. Sufletul stie, un sentiment apasator de neliniste, tot vom avea.

Inainte de a ne ruga pentru altii, e necesar sa stim sa ne rugam pentru noi. E necesar sa avem noi o inima curata si iubire pentru Dumnezeu.

O persoana cu o constiinta inalta, cu practica in rugaciune, iar practica se face in ani, detine mult mai multa putere de a schimba realitatile din viata sa, dar si implicit pe ale celor din jurul sau.

Binecuvantare

Binecuvantat fii Tu Doamne… si binecuvantate fie fiintele, creatiile Tale.

Binecuvantat fie Cerul… si binecuvantat fie Pamantul.Rugaciunea pentru altul

De multe ori am fost intrebata daca e bine sa ne rugam pentru altii, insa de si mai multe ori am fost intrebata de ce rugaciunea pentru altul nu are nici un efect. Dincolo de

filozofia binelului din care decurge aceasta practica, respectiv “e bine sa faci bine”, “e bine sa iti iubesti vrajmasul”, “e bine nu treci indiferent fata de suferinta altuia”, exista o realitate ce nu o putem schimba doar prin bunele intentii: traim intr-un univers alcatuit din informatie si energie, ce se manifesta in stari, conditii, actiuni si situatii conform legilor karmice.

Altfel spus, exista legi spirituale ce se aplica automat, iar in spatele lor exista doua aspecte importante ale vietii noastre:

PLATILE KARMICE si LIBERUL ARBITRU.

Dar sa le luam pe rand si sa intelegem mai intai…

DE CE E NECESARA PRACTICA RUGACIUNII.

Orice ar face omul, oricat de bine intentionat ar fi, nu poate face nimic fara voia, acordul si ajutorul lui Dumnezeu. A te ruga, inseamna in primul rand, o dovada de smerenie, cu sensul de recunoastere interioara a puterii divinie, care este in noi toti, dar si in jurul nostru si a faptului ca Dumnezeu ne este superior. El a creat planete, galaxii, ceruri, sau altfel spus lumi vazute si nevazute, a creat omul si multe alte tipuri de fiinte insufletite. Omul ii seamna, omul poate crea multe, insa aria lui de creatie este limitata, la propriul destin, la propria viata. A lui si a celor din jur.

A te ruga inseamna a face legatura dintre puterea divina care se afla practic in interiorul ADN-ului nostru, si puterea divina cosmica. Altfel… luptam cu viata singuri. Si e mai greu.

CAT DE EFECIENTA ESTE O RUGACIUNE

Aici intervine puterea personala a fiecaruia, altfel spus zestrea karmica. Unii cu un trecut bogat in ale spiritualitatii vin deja cu un nivel de constiinta mai inalta si uneori cu ceea ce in mod popular se numeste har. Exista oameni cu har, adica cu darul de a lua legatura mai usor cu Dumnezeu. Cu puterea de a-si face implinite rugaciunile.

Altii vin cu incarcaturi negative, iar rugaciunea le este necesara, insa eficienta ei este scazuta, cel putin la inceput. Le trebuie exercitiu, practica in rugaciune, si mai ales iubire de divinitate, insistenta si rabdare.

In anumite cazuri, rugaciunea poate tine loc de plata karmica. Ea consta intr-o alegere

constienta de a-si plati greselile trecute, prin dedicarea unui anumit timp din viata rugaciunii.

De ce ii trebuie lui Dumnezeu acest lucru?

Nu-I trebuie. Insa sulfetului uman ii trebuie. Pentru ca el, astfel, isi reface legaturile cu

energia divina din interiorul si din exteriorul sau. Isi afirma astfel intentia de a respecta legile cosmice, recunoasterea greselilor si recunoasterea suprematiei Creatorului. Deci, rugaciunea, este de folos sufletului uman, nu Entitatii cosmice inteligente numita Dumnezeu.

Cand vorbim despre eficienta unei rugaciuni, vorbim in general, nu avem in vedere doar

rugaciunea pentru altul.

DE CE NU ESTE EFICIENTA UNEORI RUGACIUNEA PENTRU ALTUL?

Din patru grupuri de motive, luate toate la un loc, sau luate alternativ:

1. Persoana pentru care ne rugam este multumita de sine si nu doreste sa se schimbe.

Unele secrete ale lumii spirituale

"Materia este derivata din minte, si nu mintea din materie"- Cartea tibetana a marii eliberari -

"Tu esti intregul univers. Tu esti in tine si totul este in tine. Soare, luna si stele se invirt in tine." - Swami Muktananda -

Lumea spirituala este lumea unde totul este posibil. Este Lumea din care se naste realitatea. poate exista in planul fizic, daca nu a fost intii nascut in Lumea spiritului. Dar cine determina ce si cum se naste? Sau mai bine spus in ce masura putem controla aceasta Lume? Este numai lumea lui Dumnezeu sau ratacesc prin ea si alt tip de

entitati apartinand altor lumi? (continuarea aici)

Considera ca este bine asa cum este, si continua in mod constient acelasi comportament gresit pentru care altul se roaga sa nu-l mai faca. De exemplu: sa bea in continuare, sa fumeze, sa leneveasca, sa duca o viata sexuala dezordonata dincolo de legile morale si divine, sa-i atace pe altii, etc.

2. Cel care se roaga pentru altul nu doreste decat sa-si impuna in viata acestuia propria vointa.

3. Persoana pentru care ne rugam, nu se roaga niciodata, este atee, nu are nici o dorinta de a se apropia de Dumnezeu, nu crede, nu il intereseaza nimic legat de viata spirituala. Pur si simplu nu vrea, nu considera eficienta aceasta practica, cu toate ca are probleme in viata, in general de natura karmica, i s-a spus ce trebuie sa faca, dar continua sa refuze orice fel de rugaciune.

Considera ca nu greseste cu nimic, ci doar ca a avut ghinion, ca ceilalti sunt vinovati pentru situatia sa, neconstientizand astfel ca toti suntem creatorii propriei noastre vieti. Ca venind cu o karma grea, o putem schimba prin rugaciune. O astfel de persoana nu isi poate invata lectiile karmice, in consecinta nu poate evolua.

Iar unicul interes al Universului este sa evoluam spiritual, nu doar sa ne simtim bine pe

Pamant. Viata pe Pamantul scoala, nu este o vacanta, desigur acest ultim aspect este permis, posibil si realizabil in anumite conditii, si anume, atunci cand iesim din platile karmice.

4. Cel pentru care ne rugam, crede si practica si el rugaciunea. Insa cel care se roaga pentru altul, are el insusi propriile greseli karmice, deci un program de viata. El se poate afla in una din urmatoarele situatii:

- fie nu are putere in rugaciune, datorita greselilor din vietile trecute, sau din alta viata,

- fie are o legatura karmica cu cel care se roaga pentru el, legatura ce poate consta intr-o plata karmica de suferinta, intr-o lectie de rabdare, de iubire sau de alt gen. Lucru ce ii priveste pe amandoi, iar lantul karmic nu se poate rupe decat in anumite conditii, si invatand anumite lectii. Caz in care rugaciunea poate aduce intelepciunea necesara rezolvarii situatiei, constientizarea problemei, inspiratie, intuitie si in timp… schimbarea dorita.

- Fie persoana pentru care ne rugam are o karma grea, liber aleasa din perspectiva sa de spirit, altfel spus, inainte de intrupare, caz in care rugaciunea altuia nu poate decat sa ii faca suferinta mai usoara si nicidecum sa-i schimbe total viata si situatia.

5. Cel care se roaga pentru altul o face pentru ca vrea gloria lumii. Adica se roaga pentru a demonstra celuilat sau altora ca „el poate”, ca el e „mai bun” ca „are o relatie deosebita cu Dumnezeu” sau har si sfintenie.

Sau nu are nici o empatie pentru celalalt, ci se roaga pentru a-i demonstra lui Dumnezeu cat e el de bun. E bine de stiut, glasul mandriei, nu ajunge sa fie ascultat de Dumnezeu.

Cel care se roaga, este o persoana de vibratie joasa, birfitoare, invidioasa, altfel spus fara a avea un nivel ridicat de constiinta, si uneori gandul repetat care o anume persoana, fie el si sub foarta de rugaciune acesteia chiar ii poate dauna.

CAND ESTE EFICIENTA RUGACIUNEA PENTRU ALTUL.

Este eficienta atunci cand:

- persoana pentru care ne rugam practica si ea rugaciunea; Energiile se unesc, iar vorbele lui Iisus devin adevarate: „Unde sunt doi si se roaga acolo voi fi si Eu.”

- persoana pentru care ne rugam se afla intr-o situatie in care nu se poate ajuta singura,

respectiv boala grava, accident;

- cand cel pentru care ne rugam este copil, handicapat, prea batran.

- cand suntem datori fata de acea persoana, fie chiar si cu o rugaciune, nu trebuie sa stim asta, dar o simtim. Lucru nevazut, insa extrem de important.

RASPUNSUL LUI DUMNEZEU

Dumnezeu ne asculta intotdeauna rugaciunile. Uneori ne raspunde rapid, alteori pot trece ani, sau sa ne rugam o viata degeaba.

Uneori lipsa unui raspuns pozitiv, ne conduce spre o situatie mai buna. Alteori ne conduce spre intelegerea unei lectii karmice.

Exista rugaciunea de prelure a pacatelor, in mod voluntar, de catre cel ce se roaga catre

celalalt.

Dar exista si preluarea de energii negative atunci cand insistam sa ajutam pe cineva care nu doreste sa fie ajutat, care reneaga pe Dumnezeu, sau care persista in greseala constient. La fel este si atunci cand cerem ceva injust, incorect, imoral. Mai simplu spus, atunci cand insistam mult in a ne ruga pentru a ajuta pe cineva sa faca rau sau sa-si faca rau. Chiar daca noi sau el, nu stim ca ceea ce cerem e rau din punct de vedere spiritual. Sufletul stie, un sentiment apasator de neliniste, tot vom avea.

Inainte de a ne ruga pentru altii, e necesar sa stim sa ne rugam pentru noi. E necesar sa avem noi o inima curata si iubire pentru Dumnezeu.

O persoana cu o constiinta inalta, cu practica in rugaciune, iar practica se face in ani, detine mult mai multa putere de a schimba realitatile din viata sa, dar si implicit pe ale celor din jurul sau.

Binecuvantare

Binecuvantat fii Tu Doamne… si binecuvantate fie fiintele, creatiile Tale.

Binecuvantat fie Cerul… si binecuvantat fie Pamantul.

Binecuvantat fie Soarele si binecuvantata fie Luna… si fiecare zodie pusa de Dumnezeu pe instelatul Cer.

Atunci cand dorim sa schimbam o situatie in care suntem si noi si altii implicati, ii vom

schimba pe acestia, schimbandu-ne in primul rand pe noi. Este un adevar constatat. Uneori rugaciunea insasi ne va lumina mintea si ne va arata daca si cand trebuie sa renuntam a ne ruga pentru ceva.

Informatia, energia si fizica cuantica sunt realitati cu care jonglam fara sa stim, fara sa vrem.

Ele apartin lumii nevazutelor, dar lumea noastra nu e decat o umbra, o proiectie, a adevarului ce-l construim in interiorul nevazutului din noi.

Sa nu uitam, rugaciunea e o necesitate a sufletului si o slava adusa puterii divine din cosmos si din noi, o necesitate din pacate mult prea des neglijata.

Atunci cand dorim sa schimbam o situatie in care suntem si noi si altii implicati, ii vom

schimba pe acestia, schimbandu-ne in primul rand pe noi. Este un adevar constatat. Uneori rugaciunea insasi ne va lumina mintea si ne va arata daca si cand trebuie sa renuntam a ne ruga pentru ceva.

Informatia, energia si fizica cuantica sunt realitati cu care jonglam fara sa stim, fara sa vrem.

Ele apartin lumii nevazutelor, dar lumea noastra nu e decat o umbra, o proiectie, a adevarului ce-l construim in interiorul nevazutului din noi.

Sa nu uitam, rugaciunea e o necesitate a sufletului si o slava adusa puterii divine din cosmos si din noi, o necesitate din pacate mult prea des neglijata.

Carla von Vlad

preluare de pe sursa:

http://www.lumeaspirituala.ro/spiritualitate/rugaciunea-altuia.htm

Legea rezonantei si cum sa ne facem viata mai buna

preluare de pe sursa:

http://www.1235.ro/module-recomandari.html

CELE 7 LEGI SPIRITUALE ALE UNIVERSULUI !!

“Norocul nu este altceva decat momentul in care starea de deschidere interioara si ocazia se intalnesc fata in fata…” (Deepak Chopra)

In spiritualitatea contemporana, Deepak Chopra, “poetul-profet al medicinii contemporane” (revista Time) este un nume care nu mai are nevoie de nicio prezentare. Chopra este considerat a fi una din personalitatile marcante ale secolului XX. Autor a peste 25 de carti, Deepak Chopra s-a dedicat cercetarii medicinii holiste si vindecarii prin metode naturiste si ayurvedice, dar si studierii anumitor aspecte ale spiritualitatii. Chopra acorda o atentie deosebita dezvoltarii personale si spirituale, iar cartea sa “Cele sapte legi spirituale ale succesului” este cu adevarat o carte revelatoare.

Cele sapte legi spirituale ale succesului propuse de Chopra pot fi considerate adevarate Legi-sacre ale Fiintei umane, ale Vietii, dar si ale Universului. Autorul este de parere ca succesul, implinirea si prosperitatea in viata se pot atinge pe cale spirituala. Raportandu-ne existenta si viata la aceste legi, putem ajunge sa ne descoperim pe noi insine, sa evoluam in directia in care ne dorim, sa ne atingem telurile. 

V-am pregatit o mica prezentare a celor sapte legi spirituale asa cum apar ele definite si explicate in cartea mentionata mai sus. Pentru o intelegere mai aprofundata insa, va recomandam insa calduros sa cititi cartea mentionata:

Legea 1: LEGEA POTENTIALITATII PURE (LEGEA UNITATII)  “In stare esentiala, noi suntem constiinta pura. Constiinta pura este esenta noastra spirituala.”

Universul nu iti refuza nimic. Totul este posibil. Totul devine posibil in momentul in care stii ce-i ceri, in momentul in care stii ce-ti ceri. Poti fi liber, implinit. Actiunile tale pot deveni manifestari a ceea ce iti doresti In momentul in care ajungi sa te cunosti cu adevarat, in momentul in care afli cine esti cu adevarat, ce iti doresti si care sunt dorintele tale, vei reusi sa te conectezi la acea forta care guverneaza universul. 

In momentul in care intelegi ca eul tau este creator si ca detine potentialitatea, vei reusi sa atingi ceea ce isi doresti. Interiorul iti releva ce trebuie sa faci in exterior. In momentul in care inveti sa iti adresezi intrebarile potrivite, vei primi si raspunsurile potrivite. Nu ar trebui sa te miri. Cele mai eficiente solutii, idei si rezolvari sunt cele din interior. In momentul in care ajungi sa te descoperi pe tine, te vei conecta la univers si la resursele universului. 

Atunci mintea trebuie sa fie deschisa pentru a primi ceea ce universul are si poate sa ii ofere. Putem aplica aceasta lege, spune Deepak Chopra, prin rugaciune, prin meditatie, prin conectarea la natura, prin introspectie. Evita sa judeci si foloseste-te de tacere. Cunoasterea de sine poate incepe cu privitul unui copac in floare…

Legea 2: LEGEA DARUIRII (LEGEA CONSACRARII) “Corpul nostru se afla intr-un schimb constant cu corpul universului; mintea noastra interactioneaza dinamic cu mintea cosmosului; energia noastra este o expresie a energiei cosmice.”

Universul functioneaza prin intermediul interactiunilor dinamice. Intentia este cea care produce crestere si favorizeaza schimburile dinamice. Daruirea sincera genereaza primire sincera. Daruirea voluntara atrage energia pozitiva. Lucrurile curg catre tine ca un rezultat al acestui schimb. Indiferent de forma, ceea ce este cu adevarat valoros in univers si merita sa fie daruit si primit se multiplica. Pentru a primi, trebuie sa daruiesti la randul tau.

 In momentul in care esti dispus sa daruiesti ceea ce doresti sa primesti, in mod firesc vei primi. In momentul in care daruiesti mai mult decat primesti, dinamica universului va actiona in beneficiul tau si te va recompensa intr-un mod fabulos. Daca primesti ceva valoros, daruieste la randul tau ceva valoros. 

Daca vrei sa ai parte de afectiune, imparte afectiune la randul tau. Darul dat sau primit poate sa insemne un zambet, o floare, un compliment in care crezi sincer, un gand pozitiv… Este un inceput pentru a pune in aplicare legea daruirii…

Legea 3: LEGEA KARMEI (LEGEA CAUZEI SI A EFECTULUI) “Indiferent daca suntem de acord sau nu, tot ceea ce ni se intampla in acest moment este rezultatul unei alegeri facute in trecut.“

Ceea ce semeni este ceea ce culegi. Orice actiune produce o reactie, orice actiune are anumite consecinte. Daca faci bine, binele se va revarsa la un moment dat in viata ta. Daca faci rau, mai devreme sau mai tarziu, raul se va intoarce asupra ta. Fiecare actiune produce reverberatii. Viitorul tau este construit de actiunile pe care le faci in prezent. 

Chiar in acest moment, viitorul tau se contureaza prin ceea ce faci. Daca vrei un viitor mai bun, pentru a crea viata pe care ti-o doresti, incepe chiar din acest moment sa actionezi. Actioneaza POZITIV. Daca vrei ca actiunile tale sa aiba rezultatul scontat, nu opta pentru actiuni care ii lezeaza si ranesc pe ceilalti. 

Alege actiuni care aduc fericire si succes celor din jur. Ai intotdeauna de partea ta alegerile. Accepta responsabilitatea alegerilor si a actiunilor tale. Alegerile constiente pot deschide drumuri nebanuite…

Legea 4: LEGEA MINIMULUI EFORT (LEGEA NON-REZISTENTEI) “Iarba nu se straduieste sa creasca, ea creste pur si simplu. Pestii nu invata sa inoate, inoata pur si simplu. Florile nu fac eforturi ca sa infloreasca; infloresc pur si simplu. Aceasta este natura lor inerenta. Natura merge intotdeauna in sensul efortului minim.”

In univers nu guverneaza intotdeauna acelasi legi ca si in societate. Societatea ne invata ca trebuie sa muncim din greu pentru ceea ce vrem, sa ne zbatem, sa luptam cu toate fortele noastre. Universul ne arata ca decizia potrivita este cea luata firesc, fara eforturi, fara lupte interioare, in consonanta cu interiorul tau, cu natura exterioara si cu tot ceea ce se afla in jurul tau, ascultandu-ti intuitia.

 Nu trebuie sa te lupti crancen cu viata. Nu i te opune. Lasa-te dus de ea. Cu cat te lupti mai mult, cu atat mai mult vei da gres. Este suficient sa raman conectat la tine insuti si la actiunile tale, iar ceea ce iti doresti se va realiza fara efort.

Ca sa aplici in viata de zi cu zi Legea Minimului Efort:

-invata SA ACCEPTI
-invata SA ITI ASUMI RESPONSABILITATEA pentru ceea ce ti se intampla

In momentul in care esti sigur ca un anumit lucru este cel mai potrivit pentru tine si il simti ca atare, mai mult ca sigur ca acel lucru este cel mai potrivit pentru tine. Vei realiza acel lucru fara stradanii si sacrificii. Realizarea lui nu ti se va mai parea o corvoada. Va avea loc firesc, natural. In armonie si iubire…






Legea 5: LEGEA INTENTIEI SI A DORINTEI “Energia si informatia exista pretutindeni in natura. De fapt, la nivelul campului cuantic nu exista nimic altceva decat energie si informatie. Iar acest camp cuantic este influentat de intentie si de dorinta.”

Dorintele se pot concretiza atata timp cat crezi in potentialitatea lor. Dorintele devin cu adevarat puternice in momentul in care in spatele lor se afla intentii puternice. In functie de intentia indreptata asupra unui obiect care se afla in atentia noastra, se vor contura si premisele temporale ale realizarii dorintei noastre.

Daca inveti sa valorifici puterea intentiei, poti crea orice din ceea ce iti doresti. Tu ocupa-te de ceea ce este cu adevarat important, iar universul se va ocupa de detalii. Traseaza-ti clar dorintele. Lanseaza-le in campul potentialitatii pure. Fii convins ca vor da rezultate concrete. Fii convins ca universul va gasi o metoda (chiar daca nu este metoda pe care ti-ai dori-o) de a-ti indeplini acea dorinta. Daca actionezi astfel incat intentia sa devina posibilitate, universul incepe deja sa lucreze pentru tine.

A nu se uita ca inainte de a-ti pune o dorinta, trebuie sa consacri lui D-zeu fructele acestei actiuni (ca sa nu te incarci karmic) si sa o emiti doar daca e in acord cu Principiile Divine. DORINTA este cea care te va inlantui. Actionand neconsacrat va trebui sa platesti un anumit pret.






Legea 6: LEGEA DETASARII “In momentul in care renuntam la atasamentul fata de rezultate, combinand intentia focalizata cu detasarea de fructele ei, vom obtine cu siguranta ceea ce ne dorim”.

Detasarea nu inseamna a te baza pe sansa pura sau a rataci in viata fara obiective sau teluri anume.

Detasarea nu inseamna lipsa de implicare. Nu inseamna a renunta sa-ti mai doresti. Detasarea inseamna sa renunti la a fi atasat de ceea ce iti doresti. Detasarea inseamna sa existi fara zbatere, traind in pace cu tine si cu ceilalti, in convingerea ca cineva se ingrijeste de binele tau si se asigura ca, mai devreme sau mai tarziu, vei avea acel ceva. Detasarea creeaza premisele evolutiei. Poti actiona si lucra mai eficient atunci cand esti detasat.

Nu trebuie sa te ingrijorezi ceea ce ti se intampla sau ti se va intampla. Nu intotdeauna poti controla ceea ce ti se intampla. Traieste, dezvolta-te si ceea ce este menit sa se intample se va intampla. Fa ce depinde de tine! Daca vrei sa obtii ceva, renunta sa mai fii atasat fata de acel ceva. Ai incredere ca vei obtine cel mai bun rezultat. Fii convins ca ai sau ca vei avea ceea ce iti doresti. Aceasta lege a detasarii ne invata sa avem incredere in univers, in puterea legilor sale, in capacitatea sa de a ne arata drumul in viata.






Legea 7: LEGEA DHARMEI (LEGEA MENIRII IN VIATA) “Orice om are un talent unic si o maniera unica de a-l exprima. Exista ceva ce putem face mai bine decat oricine altcineva din intreaga lume.”

Toate lucrurile au un scop. Totul in viata are o menire. Existenta fiecaruia dintre noi este legata de un scop anume. Menirea noastra ca fiinte umane este pur spirituala. Trupul este doar o manifestare fizica a spiritului. Ne aflam pe acest pamant pentru a ne descoperi spiritual, pentru a ne identifica identitatea launtrica.

Fiecare dintre noi are datoria de a darui putin din el celorlalti. Fiecare dintre noi are un dar unic de daruit celorlalti, un talent pe care trebuie sa-l impartaseasca, un lucru pe care il realizeaza mai bine decat oricine altcineva.

Nu putem fi impliniti cu ceea ce suntem decat in momentul in care ne manifestam talentul, daruindu-l astfel si celorlalti. Nu putem fi in armonie si fericiti cu ceea ce suntem decat in momentul in care putem darui din ceea ce ne-a fost daruit in mod special.


In viziunea lui Chopra, menirea noastra in viata are in vedere urmatoarele aspecte:

- am venit in aceasta viata pentru a ne afla Adevaratul Eu
- am venit in aceasta viata pentru a ne descoperi si a ne exprima talentele
- am venit in aceasta viata pentru a servi umanitatii, pentru a ne implini menirea fata de ceilalti

Nu suntem pur si simplu niste seminte purtate de vant. “Orice samanta contine in ea promisiunea a o suta de paduri”.

preluare de pe Sursa: Secretele Sistemului

Legea rezonanței

preluare de pe sursa: Esența vieții … între adevăr și iluzie…

Doi ani într-un univers paralel

Dieter Kersting, un agent de schimb, în vârstă de 44 ani, din Germania, a dispărut într-o zi printr-o uşă rotativă, petrecând doi ani într-o lume paralelă, unde timpul nu avea niciun înţeles şi totul părea straniu.

A reapărut în noiembrie 1993, fiind găsit în toiul nopţii, plimbându-se de-a lungul unei artere foarte aglomerate.

La început, poliţiştii au fost şocaţi de înfăţişarea sa şi de limba neînţeleasă pe care o vorbea.

Convinşi că este un psihopat, doctorii i-au administrat un sedativ.

Calmat, agentul de schimb din Frankfurt, Germania, a descris câteva etape ale călătoriei sale într-o altă lume.

Helmut Stein, medicul care s-a ocupat de caz, spunea:

„Există universuri paralele şi acest om aduce încă o dovadă asupra acestei realităţi. Nu putem încă explica fenomenul, dar lumi ciudate, necunoscute nouă, există alături de a noastră. Şi, uneori, din motive pe care nu le putem deocamdată înţelege, uşile se deschid, permiţând oamenilor să pătrundă.”

Dieter Kiersting a dispărut la 27 februarie 1991, în timp ce mergea la slujbă, printr-o uşă rotativă.

După câteva săptămâni de cercetare, poliţia a declarat că „nu există nicio explicaţie pentru dispariţia d-lui Kersting dar, cu siguranţă, nu este vorba despre o glumă proastă”.

La începutul cercetărilor, dr. Stein era sceptic, dar după ce l-a ascultat, a început să se convingă că spune adevărul.

Deşi erau lipsuri uriaşe în memoria sa, descrierea lumii în care trăise doi ani nu avea nicio legătură cu Pământul.

Conform povestirii sale, totul era negru şi, la început, a avut o senzaţie de cădere.

Apoi, Kersting nu-şi mai amintea ce s-a petrecut mai departe.

Însă, brusc, a ajuns pe o stradă aglomerată, într-un oraş unde caii şi boii trăgeau căruţele în formă de ou şi zeci de mii de oameni se deplasau dintr-o parte în alta a străzii, răcnind ceva într-o limbă pe care el nu o înţelegea, fiind deosebit de violenţi: se atacau unii pe alţii cu cuţite şi arme şi chiar dacă existau victime, nimeni nu părea să sufere şi nimeni nu murea.

Kersting a mai vorbit despre nişte sunete şi umbre care păreau a fi entităţi.

Însă, când i s-au cerut alte explicaţii, deodată a intrat într-o stare de agitaţie şi tulburare, s-a speriat şi a început să ţipe…

Deşi trecuseră doi ani, Dieter insista că timpul stătuse pe loc, iar Dr. Stein specula ideea că pacientul său ar fi intrat într-o lume în care trecutul, prezentul şi viitorul se petreceau simultan (se percepeau în simultaneitate), fără a exista o desfăşurare secvenţială, o progresie a timpului…

„Experienţa acestui om ar putea să ne schimbe fundamental concepţia despre realitate şi existenţă pentru totdeauna”, declară el.

Fragment din lucrarea „Spaţiu, timp şi dincolo de ele prin yoga”

 

preluare de pe sursa: http://misterelelumi.blogspot.com/2011/07/doi-ani-intr-un-univers-paralel.html

Sincronicitățile – mesaje din universul invizibil

Întâmplări mărunte din viața noastră, unele coincidențe stranii sau ciudate care se leagă de alte întâmplări care par rupte de contextul firului cursiv al vieții de zi cu zi dar care se pot corela mai târziu cu alte evenimente și brusc totul pare să prindă sens, se luminează, are un înțeles pentru noi, ne ghidează pașii către locul în care trebuie să fim sau ne descoperă un adevăr de care depinde viitorul și evoluția noastră – aceasta este sincronicitatea, este ceva mai mult decât o simplă coincidență, este ceva mai mult decât simplul noroc sau soarta.

Sincronicităţile şi magia din spatele acestor coincidenţe pline de semnificații pot fi infomații dezvăluite dinspre dimensiunile nevăzute ale universului nostru unde Îngerii, Ghizii Spirituali şi alţi mesageri divini ai luminii și iubirii plutesc într-un zbor liber… mereu prezenți în jurul nostru, îndrumându-ne, pe tot parcursul călătoriei noastre spirituale, aici şi acum! Este modul de comunicare al universului cu noi şi mesajul începe să devină din ce în ce mai clar atunci când din mintea egoistă, iluzia separării a fost transformată şi transcende permiţând luminii divine a sufletului nostru să răzbească şi să strălucească. Formula magică este să te încrezi în această devenire şi să te racordezi la cea mai înaltă vibraţie a iubirii pentru tot ce există, să te deschizi și să primești universul trăindu-i fiecare cuantă în orice manifestare a sa.

Aşa cum rezonăm când ne acordăm şi ne aliniem câmpului energetic infinit, aşa suntem și noi. Decalajul dintre gând şi manifestarea acestuia începe să se micşoreze… mergând către realizarea potenţialului individual maxim şi a abilităţilor de a manifesta binele suprem pentru cei din jur. Momentul în care toate acestea încep să se manifeste aduce cu sine trezirea spirituală sau realizarea dumnezeirii. Fiind esenţa iubirii şi a luminii începem să descoperim ceva magic: iniţiem acea conversaţie continuă cu invizibilul şi devenim canale clare și limpezi ale expresiei divine, care permit luminii să strălucească prin noi.


Darul sincronicităţii

Sincronicitatea – este manifestarea unei coincidenţe importante şi semnificative. Este o asemănare, o corepondenţă, sau o conexiune între ceva ce se întâmplă în afara noastră şi ceva ce se întâmplă în interiorul nostru. În cazul unei coincidenţe obişnuite, evenimentele sunt conectate prin însemnătate mai degrabă decât de cauză şi efect. Acest lucru nu poate fi considerat încă sincronicitate, ci pur şi simplu o sincronizare. Ea devine sincronicitate atunci când acesta face o legătură semnificativă cu scopul vieţii noastre sau ajută la devoalarea destinului nostru pentru a arăta dragoste, a vedea cu înţelepciune şi pentru a aduce vindecarea pentru noi înşine şi lumea noastră.

Toate coincidenţele sunt conectate prin însemnătate, dar sincronicitatea se întâmplă atunci când această însemnătate este relevantă pentru evoluţia noastră personală. Este impulsul momentului în care suntem aruncaţi pe o traiectorie a vieţii şi care se poate întâmpla dintr-o dată! Se întâmplă exact la timpul potrivit. De asemenea, se întâmplă exact în momentul potivit în sensul că este parte integrantă a dreptăţii în univers şi ne aduce exact acele piese, acele bucăţi de puzzle de care avem nevoie pentru a ne contura, sau pentru a fi conturaţi de destinul nostru.

„sin” – cu, alăturat
„cronos” – timp

Sincronicitatea este o legătură sau o conexiune care se întâmplă într-un mod anume şi în timp util. O corespondenţă între două lucruri este clarificată deodată. Conexiunea care să le unifice a fost mereu prezentă, dar o coincidenţă imediată şi semnificativă o face vizibilă aici şi acum. Sincronicitatea combină, astfel, o unicitate esenţială cu una existenţială. Prezentul etern îşi face o apariţie în prezentul momentan.

Acesta este motivul pentru care pare potrivit să spun că sincronicităţile ne ghidează în drumul nostru spiritual.

Jung spunea despre sincronicitate că este „o relaţie ne-provocată, dar semnificativă între evenimente fizice şi psihice …. Un exemplu special de ordine a-cauzală …. succesiunea conştientă devine simultaneitate …. Sincronicitatea produce evenimentele în spaţiu şi timp mai mult ca însemnătate decât ca şi o simplă întâmplare”.

O coincidenţă înseamnă două evenimente neprevăzute care se petrec simultan. Ea devine sincronicitate atunci când conectarea celor două întâmplări se face prin sens şi însemnătate. Şi tu şi eu iubim trandafirii roşii. Aceasta este o coincidenţă. Dacă fără să ne cunoaştem reciproc, ne întâlnim în timp ce ne ciocnim capetele când ne aplecăm să mirosim acelaşi trandafir roşu care ne-a captat privirea, şi apoi mai târziu, ne găsim căsătoriţi, asta da, este sincronicitate!

Sincronicitatea ne dă un indiciu despre scopul ascuns în profunzimea şi sensul universului şi modul în care acesta însuşi lucrează prin vieţile noastre. Unicitatea noastră proprie își trage seva şi îşi are fundaţia în ordinea mare a lucrurilor. Toate evenimentele obiective au o configuraţie subiectivă corespunzătoare în psihicul nostru. Sincronicitatea este o secvenţă instantanee a acestei corespondenţe, este surpriza faptului că ceva brusc se potriveste!

Evenimentele spontane şi plasate în viaţa noastră exact la momentul oportun sunt adevărate noduri în caracterul continuu al creaţiei, reamintiri despre unitatea inviolabilă care stă la baza acesteia. Sincronicitate este întotdeauna remarcabilă, şocantă şi, uneori stranie. Sentimetul de „pe altă lume” pe care îl avem atunci când aceasta se întâmplă poate fi un indicator despre faptul că un tipar originar se relevă în conştiinţa noastră, iar sămânţa lui a germinat în adancurile psihicului nostru.

Lucrurile se întâmplă aşa cum este nevoie pentru a sluji cel mai bine scopului universului. Convingerea că putem interveni cu acesta este un alt tertip al aroganţei Ego-ului. Poate că nu ştim despre felul în care ceea ce se întâmplă acum se încadrează într-adevăr în viitorul nostru. Putem doar să avem încredere că, în plus faţă de tot ceea ce se petrece, nu există o altă viziune care să ne confirme şi să facă toată acesteă „realitate” să pară varianta corectă.

Cu toate acestea, sincronicitatea nu se poate întâmpla prin orice intervenţie conştientă a ego-ului, deoarece acesta este un fenomen al esenţei universului: o intrare a lumii transpersonale în cea personală, în grădina curţii noastre. Este un moment în care se manifestă acea unitate care a fost mereu şi deja a existat între psihologic şi spiritual, între minte si univers, între TU şi EU, între EU şi INFINIT – tot ceea ce fiinţează şi există.

 Apare atunci când inconştientul din noi este gata să facă un pas în conştiinţa cuprinzătoare şi extinsă a universului. Tocmai despre aspectul ăsta se ocupau oracolele antice!

Artistul interior al Sinelui nostru adevărat utilizează două pensule: una conştientă: sincronicitatea; şi una inconştientă: visele. Sincronicităţile (coincidenţele pline de sens) din vieţile noastre şi imaginile din vise care ne-au entuziasmat cel mai mult sau ne-au stupefiat, sunt cele mai bune (deşi de cele mai multe ori ambigue) indicii despre auto-actualizarea noastră. Atunci când un vis confirmă o mişcare în psihic, aceasta este ea însăşi sincronicitate. Rugăciunea care îşi găseşte răspuns este sincronicitate deoarece acest tip de rugăciuni sunt cele care sunt în concordanţă cu destinul nostru şi vibrează în acelaşi ton cu universul.

Sincronism este momentul special în care destinul ne împinge să mergem mai departe. Este impulsul actului care iniţiază un alt val de mişcare şi este trăit ca şi cum ar fi un gând ce ne ghidează inteligent. Este ca şi cum o putere ascunsă alege unde să arunce o picătură într-un vas cu apă (vasul fiind EU, TU), și ea ştie cu precizie ce va provoca: un şir de alte valuri, şi mai ştie, de asemenea, care va fi direcţia urmată de aceste valuri.

Acesta este procesul prin care realitatea arhetipală se întrupează în timpul istoric: ceva necunoscut ne determină să facem ceva şi nu ştim cine este, ce, de ce sau prin cine acţionează. Sincronicitatea ne confirmă că, într-adevăr, nu suntem niciodată singuri în univers: „O măreaţă iubire! Omul este o lume unică, şi este însoţit mereu de alta”, a scris George Herbert.

Multe evenimente psihice nu apar instantaneu, ele sunt supuse unei perioade de „incubaţie” în inconştient.

Este ceva ce nu s-a întâmplat încă, dar care se pregăteşte. Sincronicitatea taie prin legăturile urzelii timpului.

Ea transcende limitele fiinţării şi devenirii. Aceasta se datorează faptului că în lumea interioară nu există nici o separare între trecut şi viitor, clipa din secunda de acum sau veşnicie, ceea ce se întamplă, ceea ce este pe cale să se întâmple, şi ce se va întâmpla. Numai prezentul există, şi el include totul. În sincronicitate ne întâlnim viitorul sau trecutul, toate dimensiunile timpului, în prezentul nostru: „pentru a se transforma pe el însuşi în interiorul nostru, viitorul intră în noi cu mult înainte de a se întâmpla” – Rilke.

Sincronicitatea frapează prin coincidenţa semnificativă a două evenimente sau de o serie de evenimente, dar ea poate fi, de asemenea, coincidenţă de percepţie psihică şi un eveniment care se întâmplă în acelaşi timp, ca şi în cazul ESP. Premoniţiile fac parte din această categorie. În ambele cazuri, şi ESP-ul şi premoniţia, se poate vorbi de sincronicitate numai dacă este prezentă semnificaţia coincidenţei, acesta este întotdeauna ultimul criteriu de identificare. Sincronicitatea apare într-un vis care dezvăluie ceea ce este deja cunoscut ca fiind adevărat sau pe cale de a deveni adevărat.

Visele şi astrologia manifestă multe corespondenţe sincrone. Există o sincronicitate imensă între zodiac şi înclinaţiile noastre sau alegerile pe care le facem în viaţă. Ritualurile sunt forme de sincronicitate prin care sunt puse în scena acte corespunzătoare harului lăuntric.

Sincronicitatea apare în munca noastră cu noi înşine, asupra noastră. S-ar putea să fie sincronicitate în faptul că informaţiile şi cunoştinţele noastre despre problemele reale cu care ne confruntăm, în sinea noastră şi în relaţiile noastre cu cei din jur, vin simultan cu puterea de a le face faţă. De obicei suntem intr-o fază de negare, pentru o lungă perioadă de timp înainte de a recunoaşte şi a ne însişi în cele din urmă adevărata realitate. Sincronismul constă în faptul că de multe ori doar ne permitem să ştim când ne putem folosi de ceea ce cunoaştem.

Când suntem gata pentru a învăţa ceva nou, apare din senin un profesor.

Acest lucru înseamnă sincronicitate. Ocazional, o persoană, care a murit mai demult sau recent, ne apare în minte iar şi iar în cursul unei săptămâni sau chiar o perioadă mai lungă de timp. S-ar putea ca importanţa acestei persoane în viaţa noastră să revină în mintea noastră într-un mod convingător. Poate că am învăţat ceva de la acea persoană şi acum trebuie să ne amintim acea lecţie de viaţă, sau poate că există ceva pe care abia acum suntem pregătiţi să învăţăm. Aceasta poate fi o altă formă de sincronicitate. Faţa profesorului / bunicului apare atunci când a venit timpul să fim instruiţi sau pentru a obţine o înţelegere mai profundă asupra ceea ce suntem.

Acesta ar putea fi chiar un moment bun să cerem acelei persoane să fie ghidul nostru din cealaltă lume, dacă acest demers se potriveşte punctului nostru de vedere asupra lumii.

Sincronicitatea, de asemenea, apare atunci când arunci o privire înapoi în viaţa ta şi vezi modul în care toate întâmplările te-au pregătit sau te-au îndrumat întru totul pentru realizarea ta la cel mai mare potenţial. Un sentiment ascuns sau un adevăr a aşteptat să fie trezit întocmai de persoana potrivita sau de anumite circumstanţe, deşi uneori poate a fost dureroasă experienţa. Destinul trebuia să aibă doar un astfel de început și să urmeze acest parcurs. Fiecare om şi fiecare eveniment din teatrul vieţii este parte a metaforei călătoriei noastre. Problema dintr-o relaţie mai veche nu poate fi: “cât de rău a fost”, ci: „cât de multă nevoie am avut de acest moment al vieţii pentru a învăţa!”.

Cei mai mulţi dintre noi continuă să întâlnească parteneri care ne arată exact unde trebuie să muncim cu noi înşine, de exemplu: abuzurile, infidelitățile sau o anumită tipologie de caracter. Rănile sunt deschideri către lipsurile din viaţa noastră. De multe ori, singura modalitate prin care o piesă pierdută din sufletul nostru sau din viaţa noastră se întoarce la noi, este prin intermediul unei alte persoane. Necunoscutul este înfricoşător, şi din această cauză oamenii şi evenimentele care vin în viaţa noastră de-a lungul acestei călătorii ne ajută să mergem acolo, la capătul drumului. Acest lucru este tot o sincronicitate. Singura greşeală pe care o facem este să rămânem agăţaţi de unele persoane prea mult, sau, prea puţin timp. Cum şi cu cine am făcut această greşeală? Îi luăm ca pe ei înşişi literalmente, în loc să ținem cont de ei înşişi ca şi forţele metaforice, care apar lângă noi pentru a stimula sau a mustra. Ce m-a eliberat din construcţia unui tipar monoton şi m-a lăsat să respir descătuşat sub cerul liber? Cine m-a ghjidat în cele din urmă pe calea asta în care văd dincolo de limitările mele?

Şi în final, dar nu în ultimul rând, există sincronicitate şi în metodele sau dispozitivele de divinaţie, cum ar fi I Ching sau Tarot: alegem inevitabil hexagrama sau cartea care coincide cu circumstanţele din viaţa noastră.

Această coincidenţă semnificativă se bazează pe convingerea că psihicul ne va direcţiona către informaţiile de care avem nevoie exact atunci când avem nevoie de ele.



Noroc sau destin?

Punctul culminant al sincronicitşţii este relevarea directă a destinului: designul întregului univers funcţionează şi se desfăşoară de la sine afişat în faţa fiecărei vieţi umane unice. „Viaţa este o luptă pentru a reuşi să fim în fapt ceea ce suntem în design … Voinţa noastră este liberă să realizeze sau să nu realizeze designul vital care suntem în esenţă, dar pe care nu-l putem schimba sau abrevia….” a scris Ortega y Gasset.

Ceea ce refuzăm să aducem în conştiinţă, se întoarce la noi ca soartă. Ne loveşte din afară când refuzăm să ţinem seamă de convocările sale din interior. Din punct de vedere spiritual este logic să îţi creezi un acord acord de durată cu universul, care să poate fi doar un „DA” necondiţionat la tot ceea ce este. Atenţia dată sincronicităţilor ne ajută să ne alăturăm evenimentelor în desfăşurare într-un mod conştient. Cuvântul „design” îşi adaugă elementul de măiestrie!

Fiecare generaţie prezintă universului o populaţie de oameni care aduc prin ei înşişi exact acele ingrediente care sunt necesare pentru a face lumea mai bună. Fiecare persoană este o celulă crucială în acest trup mistic al omenirii. Există sincronicitate în faptul că, aici şi acum, lumea are întotdeauna doar resursele umane de care are nevoie în continuare în evoluţia sa, aşa cum se cuvine pentru această epocă. Natura participă la aceeaşi sincronicitate prin multitudinea de specii şi etape de creştere şi schimbare în fiecare epocă: creează o epocă a gheaţii şi o epocă temperată în acord cu toate cerinţele evoluţiei. Sunt aici, la momentul potrivit, şi tocmai la timp pentru mine, ca să-mi aduc și eu contribuţia şi natura mă sprijină oferindu-mi doar condiţiile care pot susţine acest demers. Şi tot aşa sunt şi toţi oamenii din viaţa mea.

Destinul este adesea legat de carieră. Activitatea şi munca noastră în lume este de multe ori modul nostru de a sluji sau de a ne actualiza potenţialul. Iona este arhetipul biblic al refuzului destinului propriu. Deoarece era nevoie de el ca profet, refuzul său la chemarea de a deveni ceea ce trebuia să fie nu a fost luat în considerare. El a fost înghiţit de o balenă şi obligat să-şi înghită mândria proprie. Există, de asemenea, momente pe parcursul vieţii, când refuzurile de tipul acesta sunt permise dar apoi „un mare prinţ zace în închisoare”, cum spune Donne.

Jung spunea: „Ne găsim destinul pe calea pe care o luăm tocmai pentru a-l evita”. Cea mai mare tragedie umană este să ne abatem de la calea destinului şi să pierdem puterea de a ne activa potenţialul din cauza anilor de dependenţă de droguri, alcool, sau a relaţiilor abuzive, fără şanse de reuşită sau epuizante.

Datorită acestora un mare potenţial din noi poate dispărea treptat, şi nimeni nu va face nimic pentru a opri această stingere treptată. Lumea va sta cu mâinile încrucişate şi totodată se va lepăda de un dar de preţ al nostru. Vom sta cu mâinile încrucişate în timp ce ne distrugem pe noi înşine, aruncându-ne cu mult timp în urmă pe scara evoluţiei, mult prea departe de împlinirea pe care o căutăm şi la care trebuie să ajungem. Nu există nici o garanţie că vreo balenă va interveni pentru noi, aşa cum a făcut pentru Iona, îți va suna vreun telefon sau alarma ceasului la timp. Provocarea este să ne găsim destinul nostru exact în ceea ce refuzăm să ne implicăm. Aceasta nu este o sarcină uşoară. Este greu să te opreşti şi să cauţi cu atenţie o altă variantă în timp ce alergi contra cronometru pe un alt drum! Este oare destinul meu scris pe un pergament, sigilat într-o sticlă şi aruncat în mare, pentru a fi eliberat numai la mult timp după ce am plecat?

 
Am citit că sunt nouă factori care atrag sincronicitatea, și nu ar trebui neglijați – folosindu-ne de ei și punându-i în acțiune, atunci când suntem conștienți de puterea lor, aceștia lucrează în avantajul nostru, creând în jur oportunități și aducându-ne acele resurse de care avem nevoie pentru a ne atinge visele:
1. Competența – să fii competent în ceea ce faci. Dacă vrei să devii bun la ceva, atunci practică, practică, practică până când devii competent. Cu cât ești mai bun și mai abil în ceea ce faci, cu atât atragi mai mult oportunitățile din jur.
2. Starea – „Calitatea vieții tale este dată de calitatea stărilor în care ești zi de zi” – Tony Robbins
Nu poți trăi în afara stărilor pe care le experimentezi, ele ne influențează în fiecare secundă
3. Trecutul – trecutul trebuie lăsat trecutului, e bine să luăm cu noi învățămintele din experiențele pe care le-am trăit. Învață să te ierți și să ierți, împacă-te cu tine însuți! Nu poți înainta dacă faci un pas înainte și apoi un pas înapoi!
4. Convingerile – renunță la credințele și convingerile care te limitează, sunt bariere auto-impuse, sunt frâne: nu poți să devii medic dacă la nivel inconștient crezi că toți medicii sunt incompetenți și incapabili să pună un diagnostic corect.
5. Intenția – stabilește clar o intenție pentru acel tip de experiență care vrei să se întâmple în viața ta. E ca și când ai transmite un mesaj universului că vrei să iți atingi un anumit obiectiv.
6. Valorile – sunt adevărate filtre pe care le avem, asemeni credințelor – încălcându-le devii frustrat și nu faci decât să întorci spatele oportunităților de care ai nevoie; sincronicitatea va lucra împotriva ta.
7. Visele și obiectivele – ai un vis, vrei ceva. Nu mai pierde timpul, transformă visul în obiective și apucă-te de treabă! Ce mai stai? Cine vrei să o facă pentru tine? Era o vorbă: „cu cât muncești mai mult, cu atât ești mai norocos!”
8. Scopul în viață – care este scopul tău? Unde este pasinea din el, pasiunea din viața ta?! Pentru ce exiști? Ai o misiune? Dacă știi care este aceasta, atunci esti foarte aproape de ea!
9. Câmpul morfogenetic – toate sistemele vii trăiesc în interiorul unui câmp energetic. Mediul în care trăiești te poate modela sau poate fi modelat: familia, prietenii, colegii – energia enisă de ei ne influențează în fiecare clipă la un nivel foarte subtil. Scopul în viață este în legatură directă cu locul nostru în acest câmp.

Cum prinde şansa contur? Şansa poate fi pur şi simplu un mod jucăuş al universului de a colabora cu noi în şlefuirea destinului nostru. Astfel, sincronicitatea integrează iraţionalul în competiţia organizată de evoluţie.

Provocarea este întotdeauna aceeaşi: să crezi în designul artistic, în ciuda compoziţiei aleatoare. Amintirile ne arată pe noi, oamenii, ca fiind grosolan de ignoranţi şi distructivi, dar, totodată, înduioşător de sensibili şi reconfortanți. Poate că Gandhi a exprimat această tensiune între înfăţişarea existenţială şi designul nostru esenţial cu o foarte mare acurateţe: „Văd că omenirea încă supravieţuieşte după toate încercările de a se autodistruge, şi drept urmare, presupun că este legea dragostei cea care guvernează omenirea.”

„Sincronicitatea este un dar al universului, disponibil pentru a fi utilizat în fiecare moment. Este muzica subtilă şi dulce a existenţei, pe care o putem auzi numai dacă vom asculta cu adevărat. Dansul nostru către această curgere sincronistică este extazul trăirii şi simţirii. Este dansul împreunării dintre sine şi univers.”
Scott Rabalais

preluare de pe sursa: Esența vieții … între adevăr și iluzie…