Creierul uman, un releu interdimensional

Suntem fiinţe raţionale înzestrate cu chakre, glande, fluide vitale, cu suflet şi minte.

Această alcătuire ne permite să fim pe planeta pe care trăim specia dominatoare din multe puncte de vedere, deşi trebuie să recunoaştem că în faţa urgiilor naturii încă nu dispunem de soluţii efici-ente. Cu toate acestea beneficiem de raţiune şi logică pentru a cerceta atât mediul înconjurător, cât şi pe noi înşine.

Maeştrii spirituali din vechime ne-au lăsat moştenire o serie întreagă de cunoştiinţe necesare pro-cesului nostru de dezvoltare ca specie trăitoare pe o minunată planetă amenajată cândva de o supercivilizaţie care a colonizat întreaga Cale Lactee. Faptul că suntem lăsaţi să evoluăm prin propriile noastre capacităţi, pe care trebuie să ni le descoperim pas cu pas, reprezintă o şansă acordată speciei noastre pentru a reuşi să ne completăm rezervorul conştiinţei şi astfel să evoluăm către un stadiu elevat de existenţă.

Din acest motiv principal fondul genetic şi spiritual al speciei noastre conţine structuri energetice şi psihoinformaţionale care pot fi folosite, odată ce sunt descoperite, pentru dezvoltarea gradată a fiinţei personale. Vorbim aici de evoluţia fiecărui individ uman care înţelege acest proces al extin-derii propriilor structuri pornind de la planul fizic şi până la cel spiritual.

Ştim că avem 7 chakre considerate principale, deşi Sahasrara poziţionată în creştet face parte din-tre Chakrele Superioare. În interiorul capului avem 6 Chakre Superioare care delimitează clar zone de activitate psihoinformaţională – adică informaţia psihică/sufletească interioară care circulă în fiinţa noastră – ce coordonează nu numai funcţiile cerebrale cum ar fi scrisul, cititul sau percep-ţia vizuală, ci şi percepţiile care trec de nivelul fizic tridimensional.

Creierul nostru este asemenea unui jeleu încărcat electromagnetic, şi el vehiculează în interiorul său fluide energetice care preiau substanţele biochimice şi semnalele lor bioelectrice şi le transpun în fluxuri de energii subtile care iau calea spaţiului interdimensional, prin intermediul dublurii eteri-ce a creierului. În partea subtilă a creierului există membrane eterice care în literatura esoterică şi iniţiatică sunt numite Porţile Tainice, Portaluri sau Praguri aceste membrane servind de separare şi schimb de energii psihomentale între planul tridimensional şi planurile dimensiunilor superioare.

Unii cursanţi yoga din Europa sau America de Nord riscă să mediteze asupra acestor Porţi fără îndrumarea profesorului, astfel expunându-se unor pericole grave, unele membrane rupându-se datorită faptului că este forţată evoluţia conştiinţei atunci când nivelul spiritual personal nu este unul adecvat. Altfel spus, mulţi îşi doresc puteri paranormale fără a avea nivelul spiritual necesar pentru aşa ceva.

Ştiinţa modernă a reuşit să descopere după anul 2000 încoace ceea ce Ştiinţa Iniţiatică deţinea, ca informaţie, de mii de ani, şi anume că omul dispune de o formidabilă maşinărie vie aşa cum este considerat creierul. Studiat în laboratoare cu multă minuţiozitate, creierul uman s-a dovedit a fi un organism alimentat de oxigen şi de fluxuri de energii subtile dovedite că există cu ajutorul apara-turii de analiză spectrometrică.

Dacă vă amintiţi şi dacă aţi văzut vreodată în vreun documentar la televizor, există anumite arii cerebrale active situate undeva în partea de mijloc-centrală a creierului, ceea ce dovedeşte faptul că acea zonă manifestă cea mai intensă activitate. Culoarea specifică acestor zone indicate de apa-ratura de analiză este roşie cu margini galbene, în rest creierul are culoarea albastră, indice al non activităţii intense.

Adăugând la aceste dovezi ştiinţifice realitatea că ne folosim doar maxim 15% din procentul de 100 % al creierului, acest 15% fiind indicat de către zona culorii roşie, înţelegem că restul de 85% arătat de către culoarea albastră reprezintă potenţialul în aşteptare al creierului. Acest potenţial urmează să se dezvolte în viitorul apropiat al speciei noastre, în funcţie de complexitatea factorilor din mediul ambiant şi energetic. Au existat cazuri de persoane paranormale studiate care, la nivel cerebral li s-au identificat şi alte zone mai mici de culoare roşie, de jur împrejurul zonei roşii despre care am explicat anterior.

Studiile au demonstrat că aceste zone suplimentare de culoare roşie erau câteva procente peste cele 15 şi erau responsabile de capacităţile paranormale manifestate de acele persoane. Însă tre-buie reţinut faptul că aceste zone suplimentare se dezvoltă treptat la indivizii respectivi care lu-crează la îmbunătăţirea propriului nivel spiritual, astfel încât ariile de culoare roşie se pot extinde de-a lungul anilor până la maxim 35% din capacitatea cerebrală.

Cu alte cuvinte, restul de zone albastre ale creierului, care stau în aşteptare, sunt practic zone care fac conexiunile psihoenergetice cu dimensiunile superioare.

În acest fel se explică acele capacităţi vizionare ale clarvăzătorilor. Dar lucrurile nu se opresc aici, pentru că putem realiza conexiuni nu numai cu planurile subtile de pe planeta noastră, respectiv cu lumile paralele de lângă noi, ci şi cu lumi din dimensiuni superioare, cum ar fi lumile angelice, pla-nurile subtile pe care există spiritele Maeştrilor Înălţaţi sau chiar putem merge până aproape de dimensiunea a 10-a, unde se află Conştiinţele Universului. Dar despre acestea şi contactul cu di-mensiunile superioare, citiţi în numerele viitoare ale revistei…

preluare de pe sursa: http://www.revistacosmos.ro/creierul-uman-un-releu-interdimensional/

Nava celor 100 de ani

Ambitiosul proiect se numeste „Nava celor 100 de ani”, iar cercetatorii spun ca va semana cu nava spatiala, Enterprise, din serialul Star Trek.

„Oricine s-a uitat vreodata la Razboiul Stelelor isi spune ca probabil asa ceva nu se va intampla niciodata.

Ei, bine, peste cativa ani, veti vedea primul prototip real al unei astfel de nave spatiale cu care vom putea calatori spre alte lumi”, a spus Simon Worden, directorul centrului de cercetare NASA din California.
„Acum 20 de ani era suficient sa fii prins vorbind in soapta prin colturi obscure despre asa ceva si erai dat afara”, a mai adaugat Worden.
Potrivit www.news.com.au, proiectul este o colaborare intre NASA si DARPA (Defense Advanced Research Projects Agency) si din cate se stie pana acum, este vorba despre noi metode de propulsare in utilizarea noii nave.

Pana acum, investitia pentru acest proiect se ridica 1,1 milioane de dolari, o suma infima, spun cercetatorii, pentru ca nava Enterprise chiar sa devina o realitate, asa ca oamenii de stiinta spera sa gaseasca mai multi miliardari dispusi sa finanteze proiectul.

Sursa: ……Astro……

Sferele, mesageri din alte lumi

Căutăm în continuare o explicaţie pentru dezlegarea enigmei sferelor ce apar pe unele fotografii, fenomen despre care s-au emis nenumărate ipoteze.

Unele dintre acestea sînt cuprinse în cartea The Orb Project de Miceal Ledwith, doctor în teologie şi drept, şi Klaus Heineman, doctor în fizică.

Cartea a apărut şi în limba română, sub titlul Proiectul Sfera, la Librăria Ezoterică din Braşov, o instituţie prestigioasă, care abordează nenumărate subiecte din lumea de dincolo de noi. 

Autorii respectivei lucrări susţin că sferele ce apar în imaginile fotografice nu reflectă o lumină exterioară, cum este cea de la bliţ, de exemplu, ci emit o lumină proprie, chiar din interiorul lor.

Acest fenomen s-ar datora ionizării, proces care se produce în situaţia în care electronii unui atom, loviţi de un neutron sau de altă formă energetică, sar de pe o orbită pe alta, transformînd astfel atomul respectiv în ion pozitiv sau negativ, după cum acumulează sau pierde electronii.

Cînd ionizarea are loc în interiorul acestor sfere, ele devin fluorescente.

Dar fluorescenţa este o proprietate caracteristică elementelor reale, detectabile prin diverse procedee. Dacă aşa stau lucrurile, înseamnă că sferele acelea chiar există în atmosferă, chiar dacă noi nu le percepem cu ochiul liber.

In fond, nu trebuie să ne mirăm, deoarece în jurul nostru sînt miliarde de vietăţi, din lumi necunoscute încă bine de om, ce nu pot fi văzute decît cu aparatură electronică.

Fluorescenţa este cea care generează forma, mărimea, culoarea şi intensitatea acestor enigme fotografice, dar explică şi apariţia şi/sau dispariţia lor de pe fotografiile făcute în serie, asupra aceluiaşi loc sau obiectiv, cu acelaşi aparat, în aceleaşi condiţii, la intervale extrem de scurte de timp.

Lumea de dincolo de lume

Intr-una dintre emisiunile televizate, redactorii revistei noastre au afirmat că „există şi alt fel de sfere, pătrate”, expresie care, neînţeleasă de unii telespectatori, a dat naştere la interpretări de genul:

„Ăştia sînt nişte ageamii. Ori sînt sfere, ori sînt pătrate“.

Exprimarea a fost însă alegorică, în realitate aceste energii necunoscute manifestîndu-se şi sub aspectul unor nori luminoşi, pătrate, hexagoane sau alte forme geometrice, care nu mai pot fi puse pe seama impurităţilor din atmosferă, ştiut fiind că, în natură, forma ideală este sfera.

De multe ori, acestea au luat aspectul unor obiecte aflate în apropierea lor, ca şi cum ar fi vrut să ne arate că înţeleg ce este în lumea noastră.

Autorii lucrării menţionate la început susţin că intensitatea, culoarea, mişcarea acestora pot fi declanşate de lumina bliţului, care devine astfel un stimul electromagnetic.

Părăsind ideile din cartea respectivă, vom încerca să facem o analiză proprie şi emitem ipoteza că, deşi pare greu de crezut, unele sfere pot apărea nu numai la lumina lămpii electronice a aparatului de fotografiat, ci şi sub impulsul gîndului persoanei care fotografiază.

După cum se ştie, pe timpul procesării informaţiilor, creierul omenesc generează biocîmpuri electromagnetice.

Aşa cum lumina, care este o radiaţie electromagnetică, poate declanşa apa­riţia sferelor, tot aşa şi biocurenţii umani şi cîmpurile electromagnetice generate de aceştia pot duce la aceeaşi manifestare.

Mergînd pe firul ipotezei noastre, putem afirma că, dacă lumina se compune dintr-un cîmp electric şi unul magnetic, orientate perpendicular unul pe celălalt, ambele variabile în timp şi spaţiu, atunci sferele despre care vorbim, care au o lumină proprie, pot fi purtătoarele unor informaţii stocate electromagnetic.

Mai mult, undele electromagnetice reale se pot descompune în unde elementare cu următoarele caracteristici:

l Frecvenţă – care determină culoarea pe care o percepe ochiul uman. Culorile undelor elementare sînt pure, nu se întîlnesc liber în natură şi nu pot fi reproduse de om. Culorile văzute de noi în fotografii, picturi, televizoare, cinematografe ş.a.m.d. sînt departe de perfecţiunea celor din undele primare.

l Amplitudine – care este o variaţie a cîmpului electric şi a celui magnetic. Acesta dă strălucire aparentă unei surse de lumină.

l Polarizare – în cadrul luminii vizibile, vectorul cîmpului electric şi cel al cîmpului magnetic sînt perpendiculare între ele şi amîndouă sînt perpendiculare pe direcţia de propagare a undei de lumină.

Această proprietate permite mişcarea în jurul propriei axe şi a celei a direcţiei de deplasare. Sferele despre care discutăm au o culoare proprie, au frecvenţă, luminozitate, strălucire, deci au amplitudine şi polarizează, adică se pot roti şi mişca în plan vertical şi orizontal, lucru constatat pe fotografiile în care acestea apar cu locuri schimbate sau dispar complet.

Este deci evident că, în cele mai multe cazuri, ceea ce vedem pe unele fotografii sînt nişte entităţi electromagnetice avînd caracteristici specifice. Presupunînd că am găsit totuşi un răspuns la întrebarea „ce sînt aceste sfere”, sîntem încă departe de a formula o părere clară despre locul de unde vin şi cine le trimite.

Revenim la Proiectul Sfera, unde cei doi oameni de ştiinţă susţin că, dacă sferele sînt cîmpuri energetice de un anume fel şi dacă produc radiaţie, chiar parţial în infraroşu, atunci ele vin dintr-o lume care are lungimea de undă a luminii infraroşii sau dincolo de ea.

Cu alte cuvinte, aceste sfere vin din dimensiuni spaţio-temporale care au niveluri de frecvenţe superioare lumii noastre pămîntene.

Forţînd puţin nota, autorii respectivi mai susţin că, dacă aceste apariţii pot fi detectate sub forme luminoase, adică de unde electromagnetice şi dacă mişcarea lor este controlată, dirijată, atunci ele sînt emanaţia unor fiinţe spirituale din alte dimensiuni.

Iată, aşadar, o posibilă explicaţie privind locul de unde pot veni aceste enigmatice forme de energie şi cam cine ar fi cei care le generează.

Ajunşi în acest punct, trebuie să ne punem din nou întrebarea: am lămurit enigma sferelor care apar pe unele fotografii?

Răspunsul nostru este nu!

Autorii Proiectului Sfera s-au limitat la a vedea doar partea frumoasă a lucrurilor, dar în natură există nu numai frumoasele sfere, oarecum inofensive, care apar pe imaginile fotografice.

In seara zilei de 23 ianuarie 1974, ora 20.30, locuitorii din Bala, Llondrillo şi Llanderfel, Marea Britanie, au fost speriaţi de o puternică explozie, care s-a resimţit la distanţe foarte mari.

Zgomotul a fost identic cu acela produs în ţara noastră la Comăneşti, în judeţul Bacău, pe 20 aprilie 2006, ora 9.00, fenomen despre care v-am vorbit în articolul Enigma de la Comăneşti, publicat în Lumea mis­terelor nr. 6/2006.

Britanicii au văzut atunci pe cer o uriaşă sferă luminoasă, pulsatorie, a cărei culoare se schimba din roşu în galben şi apoi în alb. Alte sfere mai mici, tot luminoase, se roteau în jurul ei.

Nici în ziua de azi nu s-a găsit vreo explicaţie pentru acel fenomen.

In toamna anului 2008, ufologul rus Dmitri Volubiev, din Verknaia Salda, un orăşel din Ural, a fost chemat să investigheze un caz deosebit.

O sferă mare, care nu producea niciun zgomot, s-a plimbat pe deasupra localităţii, lucru confirmat de mai mulţi cetăţeni, inclusiv de un tînăr care, în acel moment, zbura cu o parapantă. I

n fine, există mărturiile unor observatori care susţin că au văzut nişte sfere, pe care le-au numit vectori energetici programaţi, ce au avut comportări agresive.

O concluzie finală?

Sferele există, de la cele invizibile pentru ochiul uman, surprinse doar pe imaginile fotografice, pînă la cele care se plimbă pe cer, toate de mărimi, culori şi străluciri diferite.

Indiferent că sînt unde electromagnetice sau obiecte zburătoare neidentificate, acestea reprezintă produsul unor inteligenţe net superioare lumii noastre.

Ele constituie însă şi o dovadă a faptului că viaţa poate exista şi dincolo de limitele percepţiei umane şi, mai ales, dincolo de puterea noastră de înţelegere.

Acum, în anul 2011, analizînd un set de gene colectate de dr. Craig Venter între 2003 şi 2007, biologul Jonathan Eisen, profesor la Universitatea California, a avut marea surpriză să descopere o formă de viaţă necunoscută pînă acum pe planeta noastră.

Cele două tipuri de gene analizate, botezate RecA şi RpoB, au caracteristici atipice faţă de orice alte gene cunoscute pînă acum de ştiinţa terestră.

Bineîn­ţeles, nimeni nu ştie ce este cu ele, de unde vin şi cum de trăiesc în oceanele Pămîntului.

preluare de pe: http://www.lumeamisterelor.com/rubrici/senzational/sferele-mesageri-din-alte-lumi-ii/