“Industria … profeţiilor” despre sfârşitul lumii …

Anunturi

Profetiile despre sfarsitul lumii continua sa abunde pe internet. De data asta raspandacul lor este Alexander Retrov, un fost profesor de canto din Melbourne, in prezent profet al Apocalipsei. Australianul, pe numele sau adevarat Trevor Alexander, declara ca ne despart mai putin de 24 de ore de sfarsitul lumii.

“Cu o saptamana inainte, un obiect va fi extrem de vizibil pe cer si va acoperi o cincime din cer, se va misca”, a spus Alexander Retrov.

Obiectul in cauza se pare ca este cometa Elenin, care ar urma sa se alinieze cu pamantul si soarele luni, 26 septembrie 2011

“Cand acest obiect va traversa cerul, va provoca o eclipsa de cel putin trei zile, cel putin. Va transmite o unda de soc cosmica ce va arunca in aer campurile magnetice si va lasa planeta vulnerabila in fata radiatiilor gamma”, prezice acesta.

Si exploziile solare sunt doar inceputul

“Vor fi cutremure putrernice, fiecare vulcan va erupe, pamantul nu se va zdruncina putin ici si colo, vorbim de rupturi de teren adanci de 400 de metri, vantul va bate cu 1600 de km/h, temperatura de la suprafata Pamantului va fi de peste 60 de grade, vor izbucni incendii violente peste tot in lume”, mai spune “profetul”, citat de stirileprotv.ro.

Prezicatorul isi sustine teoria cu tot felul de calcule si schite, menite sa arate ca profetia sa are la baza date stiintifice de necontestat. Sfarsitul lumii este dovedit acum cu niste calcule stiintifice.

Cutremurul care aduce sfarsitul lumii va fi de cel putin 12 grade, poate sa jure Alex Retrov

Fostul profesor de canto sustine ca Noua Zeelanda, Japonia, Indonezia, China, Coreea, Australia si Coasta de Vest a Americii vor disparea inghitite de un mare cutremur care va face una cu pamantul mai multe tari. 

“Intreg cercul de foc al Pacificului va disparea pentru ca va fi cutremur devastator cu magnitudinea de 12 sau chiar 15”, ne precizeaza Alex Retrov. Un seism cu astfel de magnitudini va aduce negresit sfarsitul lumii, afirma profetul.

Profetul a anuntat si o data de rezerva, 21 octombrie 2011

La fel ca si precedentul prezicator, care a alarmat o lume intreaga anuntand sfarsitul lumii pentru luna mai 2011 si care, vazand ca apocalipsa nu a mai venit, a mai amanat putin dezastrul, spunand ca acesta se va produce in toamna lui 2011, si americanul Alex Retrov a lasat o data de rezerva: daca nu se intampla nimic luni, pe 26 septembrie, atunci cu siguranta sfarsitul lumii va veni pe 21 octombrie, scrie agenda.ro.

Cometa este cunoscută oficial drept C/2010 X1 Elenin

Imaginile cometei Elenin înregistrate de astronomul amator Michael Mattiazzo din Castlemaine, Australia, par a arăta obiectul pierzând din coeziune la sfârşitul lui august şi la începutul lui septembrie, când a ajuns la cel mai apropiat punct faţă de Soare, denumit periheliu.

Cometa este cunoscută oficial drept C/2010 X1 Elenin şi a fost descoperită în decembrie 2010 de către astronomul rus Leonid Elenin.

“Suspectam de când a fost descoperită că nu va supravieţui periheliului. C/2010 X1 Elenin  este o cometă mică, care trece pentru prima oară prin interiorul sistemului solar. Aceste comete “ne-periodice” nu sunt la fel de previzibile precum cometele periodice, precum 1P Halley”, a declarat Mattiazzo pentru space.com, citat de realitatea.net.

Cunoscuta cometă Halley trece prin interiorul sistemului solar o dată la 76 de ani

Oficialii de la NASA de la Jet Propulsion Laboratory din Pasadena, California, au declarat pentru space.com că agenţia spaţială aşteaptă ca Elenin să treacă de periheliu pentru a putea face noi observaţii. Observatorul solar de la NASA, SOHO, ar putea să observe cometa între 23-29 septembrie.

Cometa va ajunge cel mai aproape de Pământ pe 16 octombrie, când se va afla la 35 de milioane km distanţă de noi. Cometa are între 3-5 km diametru.

Potrivit videoclipului de mai jos, se pare ca aceasta cometa va acoperi Soarele si astfel, intre 26-28 septembrie 2011, vor fi trei zile de intuneric pe Pamant, scrie lovendal.net.

Cometa Elenin a devenit celebră pe internet în ultima vreme, după ce au apărut afirmaţii apocaliptice despre ea – cometa s-ar alinia cu alte planete şi ar crea un dezastru. Alt scenariu apocaliptic spune că Elenin nu este, de fapt, o cometă, ci o planetă denumită Nibiru, care va aduce sfârşitul pe Pământ.

NASA a infirmat toate zvonurile şi subliniază că Elenin este doar o cometă mică

“Orice aliniere aproximativă a cometei Elenin cu alte corpuri cerestre nu are niciun efect, iar cometa nu va întâlni alte corpuri întunecate care să îi afecteze orbita şi nu ne va influenţa în niciun fel, aici, pe Terra”, a declarat Don Yeomans, cercetător la JPL-NASA.

Ultima previziune apocaliptică a vizat ziua de 21 mai 2011, când un predicator din California a prevestit sfârşitul lumii printr-un cutremur catastrofal.

Harold Camping, preşedintele unei fundaţii care predă învăţământul teologic creştin, dezvăluise data Apocalipsei cu exactitate, acesta urmând să se declanşeze la ora 6 fix dimineaţa. 

Cea mai vehiculată dată privind sfârşitul lumii este invocată de civilizaţia mayaşă, care a “văzut” încheierea ciclului lumii pe 21 decembrie 2012.


Sursa

preluare de pe sursa: Enigme si Conspiratii

Tamaduire pentru trup si suflet, moastele Sfantului Nectarie si izvorul vindecator de la Sinca Veche

Schitul de maici „Şinca Veche” adăposteşte o părticică din moaştele Sfântului Nectaria din Eghina, ocrotitor şi făcător de minuni. Un sfânt al zilelor noastre, Sfântul Nectarie a fost canonizat în secolul XX, la doar 40 de ani de la moartea sa, iar moaştele sale veghează şi ocrotesc pelerinii în multe mănăstiri din ţară şi de peste hotare.

Cea mai cunoscută parte a vieţii Sfântului Nectarie este cea petrecută în insula Eghina (Egina), în apropierea Atenei unde cu ajutorul Bunului Dumnezeu şi cu suportul credincioşilor şi ucenicilor a construit între anii 1904-1907 o mănăstire de maici. S-a rânduit astfel viaţa obştii urmând tradiţia Sfinţilor Părinţi.
Aici s-a retras Sfântul Nectarie, vieţuind în smerenie, dăruire şi rugăciune, aducând mare folos sufletesc şi ajutor în necazuri celor care veneau la el. După primul Război Mondial, sub îndrumarea Sfântului Nectarie, maicile din Eghina au hrănit pe cei nevoiaşi şi lipsiţi care căutau adăpost la mănăstire şi prin partea locului.
Printre minunile săvârşite de Sfântul în viaţă se numără tămăduirea bolnavilor precum şi alungarea secetei şi venirea ploilor pentru belşugul ţarinilor. Multe altele săvârşite de Sfântul sunt parte din tradiţia orală a pământurilor Greciei, dar şi ale ţării noastre unde moaştele Sfântului Nectarie continuă să înfăptuiască minuni.
Sfântul Nectarie a intrat în tradiţia Sfinţilor Părinţi prin scrierea mai multor lucrări de morală şi de istorie a Bisericii. Scrierile sale reflecta îndemnul de a păzi credinţa împotriva diverselor influenţe occidentale care asaltau ţările ortodoxe în timpurile sale, şi o mai fac încă şi astăzi.

Pe lângă paraclisul schitului Şinca Veche, moaşte ale Sfântului Nectarie se mai găsesc în România la Mănăstirea Putna, la Mănăstirea Radu-Vodă din Bucureşti sau la a Biserica "Sf. Ierarh Nectarie" din Iaşi.
Pentru aşezământul de cult de la Şinca Veche şi pentru toţi cei care vin aici, moaştele Sfântului Nectarie sunt o bucurie şi o binecuvântare. Aprobarea pentru construirea schitului în 2006 a fost doar începutul unei munci asidue, care s-a finalizat întru fericire cu prezenta orânduială a aşezământului de maici.
Fiecare mic element din asezământul Şinca Veche îşi găseşte locul bine definit în peisaj, intervenţia omului a fost ocrotitoare şi binefăcătoare, sporind potenţialul natural şi autentic. Cu voia Bunului Dumnezeu, şi pentru anii ce urmează, proiectul de dezvoltare în zona Buna Vestire promite o mai primitoare şi amplă obşte monahală prin adăugarea de noi chilii, prin construirea unei biserici cu hramul „Buna Vestire” şi prin înalţarea unui aghiazmatar, şi a unei clopotniţe cu toacă.
Conform proiectului desfăşurat de Fundaţia Ortodox-Culturală „Maica Sfântă – Bucuria Neaşteptată”, privirea pelerinului se va coborî din depărtare asupra unei cruci mari, înălţată în interiorul incintei schitului, şi care va calăuzi pe cei ce vin şi pleacă spre şi din depărtări.
Deşi poartă hramul „Naşterea Maicii Domnului“, schitul de maici de la Şinca Veche este cunoscut drept Schitul Sf. Nectarie datorită moaştelor din paraclis. Toţi credincioşii ce vin aici pentru rugăciune, cer mijlocire la Sfântul Nectarie pentru rezolvarea trebuinţelor lor, după voia lui Dumnezeu. Parcă pentru a întregi potenţialul tămăduitor al locului acestuia, schitul şi mănăstirea din grotă sunt „udate” de apele unui izvor aşa numit „tămăduitor”.

Apele Izvorului „Buna Vestire” de la Şinca Veche au fost sfinţite de sute şi sute de ori, atât la sărbători ca Boboteaza şi Izvorul Tămăduirii, cât şi cu multe alte ocazii rămase neconsacrate. Călugării nevoitori vor fi dat mulţumire şi vor fi îngănat o rugăciune de fiecare dată când apa proaspătă a izvorului le va fi potolit setea. Se cuvine ca mulţumire să dăm şi noi, pelerinii, împreună cu un gând pios de pomenire a călugărilor ce de-a lungul secolelor au păzit credinţa în ciuda multor vitregii.
Izvorul „Buna-Vestire“ de la Şinca Veche curge şopotitor prin jgheaburi de lemn, se coboară într-o frumoasă cascadă şi completează farmecul acestui loc binecuvântat. Oamenii spun că apele izvorului au puteri vindecătoare, şi mulţi au observat că parcă mai frumos şi bogat curge în zilele cu soare, când nevoia de apă sporeşte.
Prin eforturile Fundaţiei Ortodox-Culturale „Maica Sfântă – Bucuria Neaşteptată”, izvorul a fost supus unor lucrări de amenajare şi captare impuse de necesitatea aprovizionării cu apă a schitului Sf. Nectarie. Lucrările au respectat armonia locului şi au dat ocazia tuturor vizitatorilor să se bucure de o oază de linişte şi răcoare.
Poate că dealul Pleşu poartă pecetea istorie şi a multor epoci pe fruntea sa, dar fiecare om ce ajunge la mănăstirile din grotă sau la schit, se înnoieşte şi se primeneşte în cele mai profunde straturi ale fiinţei. La plecare, pelerinul poartă în suflet nădejdea închinării şi rugăciunii la moaştele Sfântului Nectarie, precum şi răcoarea binefăcătoare a apelor curate de la Izvorul „Buna Vestire”.

Sferele, mesageri din alte lumi

Căutăm în continuare o explicaţie pentru dezlegarea enigmei sferelor ce apar pe unele fotografii, fenomen despre care s-au emis nenumărate ipoteze.

Unele dintre acestea sînt cuprinse în cartea The Orb Project de Miceal Ledwith, doctor în teologie şi drept, şi Klaus Heineman, doctor în fizică.

Cartea a apărut şi în limba română, sub titlul Proiectul Sfera, la Librăria Ezoterică din Braşov, o instituţie prestigioasă, care abordează nenumărate subiecte din lumea de dincolo de noi. 

Autorii respectivei lucrări susţin că sferele ce apar în imaginile fotografice nu reflectă o lumină exterioară, cum este cea de la bliţ, de exemplu, ci emit o lumină proprie, chiar din interiorul lor.

Acest fenomen s-ar datora ionizării, proces care se produce în situaţia în care electronii unui atom, loviţi de un neutron sau de altă formă energetică, sar de pe o orbită pe alta, transformînd astfel atomul respectiv în ion pozitiv sau negativ, după cum acumulează sau pierde electronii.

Cînd ionizarea are loc în interiorul acestor sfere, ele devin fluorescente.

Dar fluorescenţa este o proprietate caracteristică elementelor reale, detectabile prin diverse procedee. Dacă aşa stau lucrurile, înseamnă că sferele acelea chiar există în atmosferă, chiar dacă noi nu le percepem cu ochiul liber.

In fond, nu trebuie să ne mirăm, deoarece în jurul nostru sînt miliarde de vietăţi, din lumi necunoscute încă bine de om, ce nu pot fi văzute decît cu aparatură electronică.

Fluorescenţa este cea care generează forma, mărimea, culoarea şi intensitatea acestor enigme fotografice, dar explică şi apariţia şi/sau dispariţia lor de pe fotografiile făcute în serie, asupra aceluiaşi loc sau obiectiv, cu acelaşi aparat, în aceleaşi condiţii, la intervale extrem de scurte de timp.

Lumea de dincolo de lume

Intr-una dintre emisiunile televizate, redactorii revistei noastre au afirmat că „există şi alt fel de sfere, pătrate”, expresie care, neînţeleasă de unii telespectatori, a dat naştere la interpretări de genul:

„Ăştia sînt nişte ageamii. Ori sînt sfere, ori sînt pătrate“.

Exprimarea a fost însă alegorică, în realitate aceste energii necunoscute manifestîndu-se şi sub aspectul unor nori luminoşi, pătrate, hexagoane sau alte forme geometrice, care nu mai pot fi puse pe seama impurităţilor din atmosferă, ştiut fiind că, în natură, forma ideală este sfera.

De multe ori, acestea au luat aspectul unor obiecte aflate în apropierea lor, ca şi cum ar fi vrut să ne arate că înţeleg ce este în lumea noastră.

Autorii lucrării menţionate la început susţin că intensitatea, culoarea, mişcarea acestora pot fi declanşate de lumina bliţului, care devine astfel un stimul electromagnetic.

Părăsind ideile din cartea respectivă, vom încerca să facem o analiză proprie şi emitem ipoteza că, deşi pare greu de crezut, unele sfere pot apărea nu numai la lumina lămpii electronice a aparatului de fotografiat, ci şi sub impulsul gîndului persoanei care fotografiază.

După cum se ştie, pe timpul procesării informaţiilor, creierul omenesc generează biocîmpuri electromagnetice.

Aşa cum lumina, care este o radiaţie electromagnetică, poate declanşa apa­riţia sferelor, tot aşa şi biocurenţii umani şi cîmpurile electromagnetice generate de aceştia pot duce la aceeaşi manifestare.

Mergînd pe firul ipotezei noastre, putem afirma că, dacă lumina se compune dintr-un cîmp electric şi unul magnetic, orientate perpendicular unul pe celălalt, ambele variabile în timp şi spaţiu, atunci sferele despre care vorbim, care au o lumină proprie, pot fi purtătoarele unor informaţii stocate electromagnetic.

Mai mult, undele electromagnetice reale se pot descompune în unde elementare cu următoarele caracteristici:

l Frecvenţă – care determină culoarea pe care o percepe ochiul uman. Culorile undelor elementare sînt pure, nu se întîlnesc liber în natură şi nu pot fi reproduse de om. Culorile văzute de noi în fotografii, picturi, televizoare, cinematografe ş.a.m.d. sînt departe de perfecţiunea celor din undele primare.

l Amplitudine – care este o variaţie a cîmpului electric şi a celui magnetic. Acesta dă strălucire aparentă unei surse de lumină.

l Polarizare – în cadrul luminii vizibile, vectorul cîmpului electric şi cel al cîmpului magnetic sînt perpendiculare între ele şi amîndouă sînt perpendiculare pe direcţia de propagare a undei de lumină.

Această proprietate permite mişcarea în jurul propriei axe şi a celei a direcţiei de deplasare. Sferele despre care discutăm au o culoare proprie, au frecvenţă, luminozitate, strălucire, deci au amplitudine şi polarizează, adică se pot roti şi mişca în plan vertical şi orizontal, lucru constatat pe fotografiile în care acestea apar cu locuri schimbate sau dispar complet.

Este deci evident că, în cele mai multe cazuri, ceea ce vedem pe unele fotografii sînt nişte entităţi electromagnetice avînd caracteristici specifice. Presupunînd că am găsit totuşi un răspuns la întrebarea „ce sînt aceste sfere”, sîntem încă departe de a formula o părere clară despre locul de unde vin şi cine le trimite.

Revenim la Proiectul Sfera, unde cei doi oameni de ştiinţă susţin că, dacă sferele sînt cîmpuri energetice de un anume fel şi dacă produc radiaţie, chiar parţial în infraroşu, atunci ele vin dintr-o lume care are lungimea de undă a luminii infraroşii sau dincolo de ea.

Cu alte cuvinte, aceste sfere vin din dimensiuni spaţio-temporale care au niveluri de frecvenţe superioare lumii noastre pămîntene.

Forţînd puţin nota, autorii respectivi mai susţin că, dacă aceste apariţii pot fi detectate sub forme luminoase, adică de unde electromagnetice şi dacă mişcarea lor este controlată, dirijată, atunci ele sînt emanaţia unor fiinţe spirituale din alte dimensiuni.

Iată, aşadar, o posibilă explicaţie privind locul de unde pot veni aceste enigmatice forme de energie şi cam cine ar fi cei care le generează.

Ajunşi în acest punct, trebuie să ne punem din nou întrebarea: am lămurit enigma sferelor care apar pe unele fotografii?

Răspunsul nostru este nu!

Autorii Proiectului Sfera s-au limitat la a vedea doar partea frumoasă a lucrurilor, dar în natură există nu numai frumoasele sfere, oarecum inofensive, care apar pe imaginile fotografice.

In seara zilei de 23 ianuarie 1974, ora 20.30, locuitorii din Bala, Llondrillo şi Llanderfel, Marea Britanie, au fost speriaţi de o puternică explozie, care s-a resimţit la distanţe foarte mari.

Zgomotul a fost identic cu acela produs în ţara noastră la Comăneşti, în judeţul Bacău, pe 20 aprilie 2006, ora 9.00, fenomen despre care v-am vorbit în articolul Enigma de la Comăneşti, publicat în Lumea mis­terelor nr. 6/2006.

Britanicii au văzut atunci pe cer o uriaşă sferă luminoasă, pulsatorie, a cărei culoare se schimba din roşu în galben şi apoi în alb. Alte sfere mai mici, tot luminoase, se roteau în jurul ei.

Nici în ziua de azi nu s-a găsit vreo explicaţie pentru acel fenomen.

In toamna anului 2008, ufologul rus Dmitri Volubiev, din Verknaia Salda, un orăşel din Ural, a fost chemat să investigheze un caz deosebit.

O sferă mare, care nu producea niciun zgomot, s-a plimbat pe deasupra localităţii, lucru confirmat de mai mulţi cetăţeni, inclusiv de un tînăr care, în acel moment, zbura cu o parapantă. I

n fine, există mărturiile unor observatori care susţin că au văzut nişte sfere, pe care le-au numit vectori energetici programaţi, ce au avut comportări agresive.

O concluzie finală?

Sferele există, de la cele invizibile pentru ochiul uman, surprinse doar pe imaginile fotografice, pînă la cele care se plimbă pe cer, toate de mărimi, culori şi străluciri diferite.

Indiferent că sînt unde electromagnetice sau obiecte zburătoare neidentificate, acestea reprezintă produsul unor inteligenţe net superioare lumii noastre.

Ele constituie însă şi o dovadă a faptului că viaţa poate exista şi dincolo de limitele percepţiei umane şi, mai ales, dincolo de puterea noastră de înţelegere.

Acum, în anul 2011, analizînd un set de gene colectate de dr. Craig Venter între 2003 şi 2007, biologul Jonathan Eisen, profesor la Universitatea California, a avut marea surpriză să descopere o formă de viaţă necunoscută pînă acum pe planeta noastră.

Cele două tipuri de gene analizate, botezate RecA şi RpoB, au caracteristici atipice faţă de orice alte gene cunoscute pînă acum de ştiinţa terestră.

Bineîn­ţeles, nimeni nu ştie ce este cu ele, de unde vin şi cum de trăiesc în oceanele Pămîntului.

preluare de pe: http://www.lumeamisterelor.com/rubrici/senzational/sferele-mesageri-din-alte-lumi-ii/

Templul Ursitelor/Grota de la Sinca Veche - Intre adevar si legenda

Dupa ce am urmarit la televizor un scurt documentar despre acest obiectiv (care se afla la 45 km. de Brasov, spre Fagaras sau la 25 km. de Fagaras) si ne-am informat cu ajutorul internetului, ni s-a parut ca ar fi interesant sa facem o vizita de Pasti. De ce de Pasti? Pentru ca se spune ca atunci se aduna toate spiritele si energiile pozitive care indeplinesc orice dorinta. Ba mai mult, aratau poze de acolo cu pete albe pe ele si spuneau ca sunt spiritele si ca este imposibil sa faci poze in Grota si sa nu se vada nicio fantoma in ea. Se mai zice ca multi oameni s-au rugat pentru vindecarea bolilor si au fost ajutati in acest scop sau au simtit atingeri in timp ce erau inauntru. Cica spiritele sunt mereu acolo, dar de Pasti si de alte sarbatori mari e... varful.

Asa ca ne-am urcat in masina si am plecat spre Sinca Veche, nerabdatori sa mergem sa vorbim cu spiritele. Dupa ce am urmat indicatoarele, am ajuns pe un drum de tara, nefiind siguri insa de calea pe care am luat-o, dar primind apoi confirmarea cu ajutorul unor copii. Dupa un drum destul de lung prin gropi si pietris, printre oameni ce veneau de la biserica, pe o carare putin ingusta, am ajuns la grota.

La inceput credeam ca nu o sa mai gasim pe nimeni acolo, ca avem totusi de unde sa cumparam ceva lumanari si ca vom gasi un loc frumos amenajat. Urcand niste scarite, ajungem sus, observand ca ne-am inselat: lume era destula, iar daca vroiai lumanari, trebuia sa iei din alta parte; peisajul nu era cine stie ce (niste iarba uscata). Intrarea in grota nu se plateste (deocamdata), iar acel loc plin de spirite s-a dovedit a avea o marime destul de redusa, multe icoane si cruci pe pereti si multe lumanari aprinse. E ca o bisericuta in pestera. Cand intri te loveste un aer rece, iar luminile lumanarilor din intuneric te inspaimanta. Peretii sunt zgariati cu desene rupestre. Din cate am inteles, aici se mai fac si slujbe. Ne-am apucat sa facem cateva poze pentru a-i surprinde pe "locatari" dar se pare ca niciunul nu a fost interesat de asta. Mari dorinte nu am avut, ca sa va spun daca s-au indeplinit sau nu, dar la tam-tam-ul care am vazut ca se face, ne asteptam sa fie intr-adevar sinistru, sau poate ca nu suntem noi asa de speriosi pe cat ar trebui. Totusi, o usurare a sufletului s-a simtit dar nici nu stiu ce sa mai cred...

Va recomand totusi sa incercati daca ajungeti prin zona, mai ales daca este o sarbatoare mare si daca sunteti amatori de senzatii sinistre.


preluare de pe: http://amfostacolo.ro/romania-pareri,15/fagaras,92,2959/descopera-tara-fagarasului,5029/impresii-sejur-si-fotografii-vacanta__12891.htm

Misterul de la Şinca Veche - Templul Extratereştrilor

Clarvăzătorii care au vizitat locul confirmă ceea ce spun cercetătorii, anume că Templul de la Şinca Veche este creaţia unei străvechi şi avansate civilizaţii de pe Pământ, fiind construit acum 6000 - 7000 de ani. Acesta nu e nici din lemn şi nici din piatră, semn că cei ce l-au construit cunoşteau proprietăţile gresiei.

Nisipul fin din interiorul lăcaşului conţine cristale de cuarţ şi siliciu folosite pentru a comunica dacă nu cu civilizaţii extraterestre, atunci cu Divinitatea sau cu fiinţe din alte dimensiuni. Amatorii de suveniruri sau căutătorii de comori au luat cu inconştienţă cristalele de cuarţ care se găseau în jurul Templului, în grotă şi în pereţii altarelor. S-a pus intrebarea de ce a fost ales tocmai dealul de lângă Şinca Veche?

Acesta are o formă piramidală şi deţine acel platou necesar formelor piramidale care permit captarea si emiterea de energii. Dealul de lângă grotă, cunoscut de localnici sub numele de Dealul Ursitelor sau Dealul Pleşu (cel pleşuv) este un loc pe care nu se poate cultiva nimic, deşi specialiştii agronomi au încercat să prindă ceva. însă solul pare ca şi cum ar fi iradiat în urma aterizării unei nave extraterestre. Mai mult, la câţiva kilometri de drumul care duce spre templu se află un fel de amfiteatru acoperit cu iarbă şi arbuşti, un spaţiu cu un diametru de aproximativ 20 de metri, înălţat cu câţiva metri deasupra reliefului înconjurător.

Aici există un fel de terase ca în interiorul unei cetăţi sau aşezări fortificate. Să fie acestea ruinele unei străvechi aşezări dacice după cum spun unii istorici care susţin că şi templul este un sanctuar dacic?

Controversele privind acest aşezământ continuă. Seamănă cu o biserică ortodoxă, iar turnul conic pare a fi o clopotniţă. în zonă mai există patru mănăstiri din lemn datate între anii 1750-1760. "Arheologii nu şi-au spus ultimul cuvânt, dar după toate indiciile, aşezământul a fost construit în jurul anului 1700 de către o comunitate de călugări ortodocşi. Odată cu el, au mai fost clădite alte patru mănăstiri din lemn.

"Este greu de crezut că mănăstirea din peşteră a putut fi construită după 1700. în perioada în care mănăstirile ardelene erau dărâmate unele după altele de către austro-ungari, nu ar fi putut fi construite cinci lăcaşuri de cult ortodox." declara preotul Silvestru Popoviciu din Şinca Veche.


Fenomene Miraculoase

ţăranii din Şinca Veche sunt convinşi că Templul este vechi de mii de ani şi că are puteri miraculoase. Bătrânii satului spun că până şi iarba din jurul Templului Ursitelor ar face minuni. Vacile care pasc aici nasc viţei mai frumoşi şi mai sănătoşi decât celelalte şi dau lapte mult mai gras.O bătrână povestea că "o fetiţă mută din naştere a grăit în apropierea templului", anunţându-şi tatăl că şi-a găsit vitele pierdute prin pădure:"Sunt aici, tată!"

Deseori în această zonă se petrec nişte fenomene bizare. O relatare aparţinând unui reporter, inclusă în paginile unei publicaţii locale, "Monitorul de Braşov", prezintă comportarea ciudată a camerei de luat vederi care pornea şi se oprea din înregistrare după bunul ei plac. Vizionând materialul filmat s-au observat imagini pe care cei prezenţi nu le văzuseră în peşteră în momentul filmării. Pe bandă apăreau nişte sfere de lumină şi chiar o siluetă înveşmântată într-o mantie de culoare închisă, iar în plan îndepărtat o mână de lumină străvezie.

Doamna Tamara M. din Timişoara, povestea că în timpul rugăciunii a început să vadă sfere luminoase şi fiinţe de lumină. Fotografiile celor care imortalizează locul sunt străbătute de globuri strălucitoare, de halo-uri şi de imagini luminoase care nu sunt vizibile cu ochiul liber în momentul fotografierii. Altora li s-a întâmplat să dispară în intregime imaginile înregistrate, de parcă nici nu ar fi existat vreodată. Primarul comunei, dl Radu Munteanu, povestea:" Fratele meu a fotografiat locul, iar pe fotografii au apărut nişte pete albicioase, ca niste mingi de lumină…"

Există multe mărturii şi despre coruri enigmatice care se aud cântând o muzică celestă, deosebit de frumoasă.

Uneori în preajma acestui aşezământ au loc vindecări miraculoase. Dl Victor Pascu, paznicul locului, spunea aceleaşi lucruri incredibile: " Am cărat pământ din interior, am făcut un grilaj şi am construit stâlpi de susţinere. în vremea aceea eram bolnav de ulcer. După ce am terminat restaurarea, durerea de stomac ce mă chinuise ani întregi a dispărut si m-am vindecat miraculos. Dumnezeu m-a ajutat, iar de atunci am rămas aici, căci mi-am refăcut viaţa."

Unii specialişti în radiestezie care au făcut măsurători spun că locul degajă un magnetism impresionant şi energii foarte puternice, după cum rar le-a fost dat să vadă. Construcţia perfect izolată şi ascunsă de ochii celor din exterior favorizează o stare de introspecţie si de meditaţie întalnită în lăcaşele de cult.


Pelerinaj la "Templul Ursitelor"

Atraşi de misterul locului aici sosesc oameni din toată ţara şi din toate colţurile lumii. Americani, japonezi, italieni, români din ţara Făgăraşului sau din toate regiunile ţării, oameni bătrâni, bonavi, mame cu copii, tineri în căutare de alinare sau de senzaţional vin la templul făcător de minuni. S-a observat ca dorinţele se împlinesc cel mai bine în trei zile din an: de Sfântul Gheorghe, la Lăsata Secului de Paşti şi la Schimbarea la Faţă.

Mărturiile unor preoţi şi feţe de rang înalt care au vizitat aşezamântul au dus la recunoaşterea valorii spirituale a acestuia prin sfinţirea lui de către înalt Preasfinţia Sa Antonie Plămădeală, mitropolitul Ardealului.

Dincolo de orice controverse şi speculaţii, Templul de la Şinca Veche este un loc de reculegere ideal, de un mister şi o puritate cu totul aparte

preluare de pe: http://ro.netlog.com/groups/ZAMOLXIS/blog/blogid=1051758

SINCA VECHE - templul initiatic predacic

Sinca Veche este o modesta asezare, aflata la 22 km de Fagaras si 45 km de Brasov. Aici s-a descoperit o incinta ce pare sa fie antecrestina. Locul, cunoscut ca "Manastirea ursitoarelor", a fost frecventat de localnici, care credeau, prin traditie, ca permite indeplinirea tuturor dorintelor. Intuitia taranului român, potrivit careia s-ar afla in preajma unui loc sacru nu a putut fi ignorata. Pe peretii altarului sapat in stânca, se pastraza din timpuri imemoriale câteva insemne ciudate pentru omul simplu. Fara sa-si puna multe intrebari, acesta le-a investit cu puteri magica. Sa fi gresit ei oare? Este vorba de cele doua triunghiuri intrepatrunse, care alcatuiesc semnul "Steau lui David", scrijelite pe peretii de stânca. Interiorul triunghiurilor adaposteste (!) semnul ying-yamg al filozofiei chineze. Alaturi, un basorelief ciudat, reprezinta imaginea unui personaj maiestuos, putin straniu in detaliile fiziologice. Este firesc sa ne intrebam ce cauta pe aceste tarâmuri simboluri apartinând altor culturi. Cum de s-a putut rataci pe un perete de stânca, deloc spectaculos, aceasta reprezentare ce nu apartine (din câte se stie) nici patrimoniului culturii pagâne, nici celei crestine de pe acest teritoriu. De unde acest transfer initiatic, atribuit altor culturi? Este adevarat, steaua lui David, formata din cele doua triunghiuri (principiul pozitiv, spiritual si cel de la baza, negativ) este un simbol arhetipal. Este posibil ca vechii sacerdoti ai acestui loc sa fi cunoscut forta energetica a Universului, intuita prin insumarea celor cinci elemente de la baza constituirii sale si cele doua principii fundamentale care explica permanenta miscarii materiei? Vechimea acestor inscrisuri sta marturie acestui fapt. Daca vreti sa va convingeti, este de ajuns sa vizitati Sinca Veche, o marunta localitate situata in unghiul formatde muntii Fagaras cu muntii Persani. Alaturi de aceasta zona s-a descoperit o asezare dacica importanta din punct de vedere spiritual. Ca este vorba de spiritualitate o demonstreaza si obiceiurile locale, care cinstesc locul si il socotesc daruit cu puteri magice deosebite.

preluare de pe: http://www.enciclopedia-dacica.ro/webring/nouaromanie.ro/redescoperirea%20romaniei_files/sinca%20veche.htm

Sinca Veche

Sinca Veche este un sat compact romanesc din stravechea si frumoasa Tara a Fagarasului. Primele dovezi despre existenta lui sunt din secolul al Xii-lea. De aici a plecat familia ilustrului Gheorghe Sincai, marele istoric si filolog roman. In aceasta zona sunt numeroase vestigii arheologice, marea lor majoritate ramase nedezgropate. Printre enigmele acestei zone figureaza si "Manastirea Sapata in Piatra" sau "Templul de la Sinca Veche".

ASEZAREA DACICA de la SINCA VECHE






Controversele* privind originea acestui lacas sunt numeroase.
Presa, in marea ei majoritate, a preferat variantele mai exotice si comerciale, spre nemultumirea istoricilor si bucuria unor localnici intreprinzatori, care au pus pe picioare afaceri destul de bune. Dar dincolo de orice controversa si speculatie, locul are - asa cum se poate constata - o incarcatura spirituala aparte, dupa cum o dovedesc marturiile celor care au fost acolo, dintre care multi sunt preoti si fete bisericesti de rang inalt. De altfel, acest lacas a fost sfintit, recunoscandu-se astfel si valoarea sa spirituala, acum cativa ani, de catre Inalt Preasfintia Sa Antonie Plamadeala, mitropolitul Ardealului.

* de fapt aceste controverse se datoreaza doar preotilor bisericii construite pe acel deal. Isi aroga dreptul de proprietate asupra acelei zone si a constructiei acelui templu sapat in piatra. La intrebarea unui prieten "imi spuneti, va rog, unde este templul dacic" adresata preotului, acesta a "sarit ca ars" si a raspuns in graba : "ce templu dacic?, e vorba doar de ruinele unei asezari dacice".

Principalele puncte de controversa asupra acestui loc sunt urmatoarele:

• vechimea* sa, care este estimata intr-un interval "destul de larg" - intre 250 si... 7000 de ani.

* bineinteles ca n-au cum sa accepte varianta unei vechimi de 7000 de ani, ar insemna sa recunoasca existenta unei civilazatii vechi destul de avansata, ori politica de stat in tara noastra este aceea de a ascunde prin toate mijloacele informatiile despre stramosii nostri.

• originea* sa: majoritatea cercetatorilor afirma ca este o manastire crestin-ortodoxa, in timp ce entuziastii sustin ca este dacica sau chiar predacica, aducand in sprijinul acestei idei existenta catorva inscriptii ne-crestine de pe unul din peretii altarului.

* preotii i-au dat imediat o conotatie religioasa locului si si-au arogat dreptul de proprietate si chiar construirea acelui loc.

• modul in care a fost construita* - faptul ca are doua altare - ii face pe unii sa creada ca au fost initial doua biserici, care ulterior au fost unite prin surparea unui perete. Existenta celor doua altare intareste convingerea unora ca acest lacas nu a fost sapat de crestini, deoarece nicaieri nu s-a auzit de o biserica cu doua altare.

* nu vorbesc nimic de faptul ca la mai putin de citiva metri de acel templu sapat in stinca se afla niste pietre de dimensiuni foarte mari, taiate si asezate intr-o ordine care momentan scapa intelegerii, dar care atit prin localizare cit si construire aduc izbitor de mult cu modul in care dacii isi realizau asezarile. Prefera sa inventeze doua biserici, una linga alta, numai sa nu cerceteze si sa incerce gasirea unor raspunsuri.

• unele fenomene bizare* care se manifesta in rastimpuri in aceste locuri - cum ar fi aparitia pe pelicula fotografica a unor sfere de lumina in fata pesterii - i-au facut pe amatorii de paranormal sa creada ca toata magia acestui loc este data de o incarcatura energetica aparte. S-a avansat chiar ideea ca aici ar fi unul din celebrele "noduri energetice" despre care se vorbeste in parapsihologie.

* acele fenomene la care se face referire sint intilnite in orice alta zona unde faci fotografii. Datorita particulelor de praf din atmosfera care apar sub diferite forme in fotografii. Deja este si o emisiune pe Discovery Channel unde au facut experimente in aceasta directie si s-au prezentat concluziile. ;)

toate comentariile cu text italic de culoare maron sint facute de catre mine.

sursa: http://www.formula-as.ro/2004/619/diverse-13/enigmele-de-la-sinca-veche-5099

Completare:
In 2009, indivizii care au "preluat" zona asezarii de la Sinca Veche, au invelit (ascuns) Grota, creindu-i o noua legenda - constructie bisericiesca.
Incearca prin toate mijloacele sa ascunda adevarata istorie a locului. Pentru ca nu sint in stare sa explice cum a fost creata sau ce limbaj apare in inscrisurile de pe peretii ei, dar vor sa fie crezuti ca a fost creata de niste popi in urma cu vreo 400 de ani si locuita de atunci de ei, fac tot ce le sta in putinta sa ascunda informatii.


O alta perceptie a locului:

"Astazi, iulie 12 1998, plecam din Fagaras spre Sinca Veche. Trecem prin Mindra care mai poate fi si Mandra, una din notiunile fundamentale ale filozofiei vedice. In stinga, la iesirea din Mindra vom avea piramidele de la Sona, dincolo de Olt, iar ceva mai departe este Sinca Veche, cum am vazut si aseara, uitindu-ne pe o harta primita cadou de la generalul Spiroiu. Omul cu Sona si Racosiul se unesc sfidator, formind "Triunghiul Divin". La iesirea din Mindra vedem pe stinga piramidele, guruietii, enigmatice, frumoase, sfidind timpul si pe cei ce le neglijeaza de mii si mii de ani. Urmeaza satul Sercaia si undeva la dreapta, intrarea spre satucul Sinca Veche, care ne duce chiar in masivul Fagaras. Pe stinga, muntii Persani. Trecem peste riul Sinca si este prima oara cind toponimia nu este dublata de hidronimie. Trecem printr-un sat numit

Vad, in fata continuind sa avem masivul Fagaras. Casele satenilor sunt frumoase, curate, dar parca sunt totusi acoperite de patina timpurilor stravechi. Se vad si doua clopotnite de biserica, iar satul este deosebit de celelalte prin faptul ca este foarte aproape de munte, de muntele numit Ohaba  . Doamne, Doamne! si cu numele asta! Andrei nu poate ierta un astfel de prilej:

- O chestiune foarte interesanta este ca alaturi de Sarmisegetusa Regia este un platou care se cheama Luncani si la Ohaba Ponor se gaseste maretul, cred eu, Troian de la Cioclovina cu extraordinarele pesteri de la Cioclovina. Una dintre cele mai frumoase cetati ale dacilor:cetatea Piatra Rosie.

- De ce i se spune "Piatra Rosie"?, il intreaba Tudor.

- Pentru ca aceste zidiri pe care le-am vazut pina acum in jurul celorlalte cetati sunt facute din calcar alb.

- Iar acolo este rosu, il completeaza vesel Costel.

- Da, cam asa e. Dar de ce-or fi facut dacii treaba asta? Acelasi calcar, alb, natural, ei l-au tratat cu ceva rosu, iar…Cetatea de la Piatra Rosie se gaseste la…Ohaba Ponor.

- Deci ciudat ar fi ca…

- Eu nu am stiut ca se gaseste si aici o Ohaba!

- Deci ca intilnim aceeasi toponimie ca si acolo, in munti, il completez.

- Da, acesta este si punctul meu.

In continuare, drumul ne poarta parca direct in munte. Casele sunt frumoase, acoperite cu tigla rosie, parca vrind sa imite gustul artistic al vechilor daci si cetatea lor de la Piatra Rosie. Andrei spune ca exista o carte a lui Iorgu Iordan, un academician care s-a ocupat de toponimie si care…

- Ei, Miky, vezi ca drumul se bifurca!

- Da, vad, la dreapta – Fagaras si SercaIta, iar la stinga – Risnov si Sinca Veche, la 2 kilometri.

Deci sa revenim la cartea lui Iorgu Iordan, "Toponimia romineasca" . O carte foarte serioasa, dar nu poti fi de acord cu tot ce spune el acolo pentru ca mai avem si cartea lui Ilie Rusu, "Toponimia romineasca", deasemenea foarte serioasa si moderna, care leaga cuvintele cu toponimie "necunoscuta", de toponimia transilvana, si dupa aceea le leaga de…sanscrita. Am intrat in Sinca Veche, unde casele sunt putin mai jos decit drumul si din cauza asta ai impresia ca sunt scufundate in drum si-n timp.

Dar sa va spun cum am ajuns sa caut satul Sinca-Veche. Intr-o zi, la New York, am primit un telefon de la un oarecare inginer Moldovan care vroia sa ma intilneasca, pentru a discuta despre un asa-zis templu dacic, inca neexplorat. Dinsul locuia in statul New Jersey, asa ca pina sa ne intilnim au mai trecut citeva saptamini. Era o zi frumoasa de septembrie a anului 1996, o simbata, cind a venit la mine dl. Moldovan. Am stat mult de vorba, mi-a aratat si citeva poze cu acel templu. Asa am descoperit ca ar exista, undeva sub un deal, denumit Plesu, din imediata apropiere a comunei Sinca-Veche, Tara Fagarasului, judetul Brasov, din vremuri imemoriale, sculptat cu maiestrie, un templu unic in intreaga lume, Templul de la Sinca-Veche. A mai trecut un an si acelasi inginer Moldovan a continuat sa ma bombardeze in mod civilizat, cu telefoane si vizite, avind de fapt un singur scop: sa ma duca la "Templul Sinca-Veche".

Dl. Lucian Gheorghe Moldovan este un barbat trecut bine de 70 de ani, cu un par alb ca neaua, frumos aplecat pe o parte, peste o frunte inalta, sub care se odihnesc doi ochi mari, albastri, blinzi si linistiti, de bunic inteligent si sfatos. Sa-l ascultam pe dl. Moldovan cum descrie descoperirea acelui loc: "Era in primavara anului 1935, in luna mai, intr-o zi deosebit de frumoasa, cu cer senin si albastru, fara nici o umbra de nori. Soarele stralucea cu putere deasupra vaii Cretului, unde eram cu tata si mama la sapa, la un loc cu porumb, aproape de fintina Ratii. Din cauza caldurii si a lipsei de experienta, ramineam mereu in urma. Tata si mama inaintau repede, in timp ce eu bateam timpul pe loc. La un moment dat, tata mi-a spus ca ma pot odihni. Asa ca am luat-o incet spre Plesu si spre locul favorit de joaca al copilariei mele, Templul, pe o cararuie care trecea prin holdele de griu si secara, mult mai inalte ca mine. Racoarea si linistea milenara din interiorul lui mi-a redat increderea in mine. De atunci, de cite ori in viata am trecut prin momente grele, amintirea Templului mi-a fost salvatoare, ca si cum intre mine si el s-a format o unda nevazuta care ne leaga si care ma ajuta sa pot invinge acele momente."

Cu aceste descrieri ale d-lui Moldovan, i-am convins si pe ceilalti din grup sa vizitam Sinca-Veche, cu atit mai mult cu cit se gasea doar la citiva kilometri de Fagaras. Ajunsi in comuna, am oprit masinile in fata unei case verzi, aratoase, unde propietareasa se oprise in fata portii si ne privea cu curiozitate.

- Buna ziua doamna!, ii spune Andrei. Nu stiti cum putem ajunge la dealul Plesu, la templu?

- Ce templu domnule?

Incep sa-i spun de dl. Moldovan si cum ne-a indrumat sa ajungem aici.

- Vai domnilor, v-ati pierdut timpul degeaba. Nu exista asa ceva pe aici.

Intre timp mai apar si alti sateni, care la fel ca si prima noastra interlocutoare, se uitau la noi aproape cu mila si poate putin amuzati.

- Dar acest deal Plesu trebuie sa fie pe undeva!

- Da, domnule, o luati dumneavoastra drept pina se termina acea ulita, faceti la dreapta pina se termina satul si de acolo mergeti drept inca 2 km pina vedeti o cruce. Acolo, in fata ei, este Plesul.

In acel moment mi-am amintit de pozele aratate mie de dl. Moldovan la New York:in fata intrarii Templului era o cruce. Am simtit din nou ca nu mi-am pierdut timpul degeaba, asa cum afirmau satenii. Ne-am continuat drumul doar in masina de teren a lui Andrei, cam neincapatoare. Cind sa ne apropiem de cruce, drumul devine impracticabil chiar si pentru masina. Ne dam jos in bombanelile lui Tudor. Ne continuam drumul prin iarba uda, lunecoasa si mocirloasa. Ajungem la cruce. O cruce mare, cam de 3,5 - 4 m inaltime. Ma asez cu spatele la ea, avind in fata dealul Plesu, o bucata pietroasa de munte, acoperit cu o vegetatie de jungla, de mult timp necalcata de picior de om.

- Ei, acum ce facem?, ma intreaba nerabdator si suparat ca i-am intrerupt drumul de intoarcere spre Chisinau, acelasi Tudor.

- Eu nu vedeam nimic. Dan sare repede in ajutorul meu.

- Hai sa ne raspindim, toti sapte, pe diferite directii inspre munte si sa cautam intrarea…daca o exista.

Fara a astepta alte recomandari am pornit fiecare spre piciorul muntelui. Mergeam prin tufisuri de smeura, tepoase si protectoare, udate din belsug de o ploaie trecatoare. Cautam de peste 30 de minute si aproape ca imi pierdusem orice speranta, cind il aud pe Tudor strigind disperat:"Am gasit-o, este aici, este aici linga mine!"

Asta dovedeste inca odata ca norocul este noroc. Intrarea este de fapt o spartura in stinca muntelui, lunga cam de 4.5 – 5 metri si inalta de 1,5m, asa ca trebuie sa ma aplec ca sa intru. Initial Templul era compus din noua incaperi, in care se putea intra printr-o singura usa, prin care se ajungea intr-un hol mare, deasupra caruia se afla un mic turn, sculptat dinauntru inspre afara. Din aceasta incapere se putea intra prin mai multe usi in toate celelalte incaperi subterane. In partea dreapta este o camera mica, ce probabil adapostea un cuptor, folosit pentru incalzirea intregului edificiu. Tot prin dreapta se intra, printr-o usa inalta, in primul lacas de cult, care este si cel mai mare, el continuindu-se cu un altar despartit de o arcada larg deschisa, sculptata de sus in jos. In partea stinga se afla o firida, foarte frumos sculptata si finisata, spre deosebire de ceilalti pereti ai lacasului, pe care se vad si azi urme de dalta.

- Vezi taietura asta speciala de dalta?, imi arata Andrei.

- Fa-i o poza.

- De ce?

- Pentru ca este o taietura tipica dacica.

Si Andrei incepe sa-mi faca o intreaga teorie despre cum taiau dacii piatra. In partea stinga sunt doua chilii mari, cu pereti drepti, bine slefuiti. Pe usa din mijloc se intra intr-o tinda deasupra careia se inalta un turn conic, inalt cam de 10 metri, sculptat tot dinauntru in afara in…spirala! Din aceasta tinda, printr-o usa aflata in dreapta, se intra intr-o alta incapere de cult, despartita printr-un perete de cea din exterior. In perete, in apropiere de cele doua altare, a fost sculptata o gaura ovoida, ca un ochi magic, ce leaga cele doua lacasuri invecinate. Din acest mic sanctuar se intra pe o usa mare, foarte bine sculptata, intr-un mic altar. Aici se afla sculptata cu maiestrie intr-o firida, semnul sacru al celui de al 7-lea "Constructor al Universului de mai Jos ", al Universului Fizic. Este un simbol al celor 7 zei ai genezei, punctul central representindu-l pe Daksha, parinte al celor 10.000 de fii iubiti, de alesi ai lumii, parinte al Dacilor. Semn dus de cuceritorii Carpato-Danubieni pina in Sumer, preluat apoi de un trib semit, si in felul acesta salvat de la disparitie. Este cunoscut astazi ca "Steaua lui David ". In stinga lui, de pe perete, ne priveste un personaj ciudat, parca picat de pe o alta planeta, un basorelief de circa 3 metri inaltime, representind un OM ginditor, in profil, cu o frunte foarte inalta, un ochi exagerat de mare si expresiv, continuat in jos de un nas mic si turtit si de o mandibula ciudat de ingusta. Un par lung si bogat i se rasfira pe umeri. Pe cine o fi reprezentind acest personaj scos parca dintr-un roman cu extraterestri!?

Acum, ca suntem inauntrul Templului de la Sinca Veche nu ne mai pare rau de drumul pe care l-am facut, de noroaiele pe care le-am tras, de picioarele si pantalonii uzi, de ploaie si innoroiati de glodul drumului. Este o minune a civilizatiilor antice! Dupa parerea mea, extraordinar de importanta este aceasta elipsa, sau cerc, care este pus sub un unghi de 18-20 de grade pe o coasta, si care se repeta si in celelalte incaperi.

- Dar de constructia spiralata a cupolei din camera invecinata, care sparge undeva acolo, sus muntele lasind lumina sa patrunda in templu, nu spui nimic? Dar de faptul ca, avind o vreme ploioasa ca aceasta si ca in templu nu gasim apa adunata in baltoace ori noroi?, intreaba Costel.

- Da. Daca lumina poate veni prin turn in templu, ar trebui sa vina si ploaia.

- Dar uite nisipul amestecat cu cuart de pe jos, care absoarbe apa ca in Sahara.

- Si am sa mai adaug ceva, spune Andrei. Ca o dovada ca asta nu este facut de natura, este urma de dalta si taietura dacica de peste tot. Miky te rog sa te uiti in carte la mine si te rog sa compari aceste taieturi cu taieturile din carierele dacice. Se vede ca este aceeasi taietura!

Iesim din Templul d-lui Moldovan, nu inainte de a-i da lui Andrei inca o "mica" informatie primita acolo, la New York, de la dl. Moldovan:

- Stii Andrei, dl. Moldovan mi-a mai vorbit si despre niste trepte si cuburi ciclopice de piatra, care se gasesc pe aici, prin apropiere.

- Unde sunt? Cit de departe? Hai repede sa le cautam!

I-am spus ca, daca-mi aduc corect aminte, la iesirea din templu ar trebui s-o luam la stinga. Zis si facut. De asta data norocul ne-a suris ceva mai repede, asa ca, fara mari dificultati, am gasit ceea ce cautam. Am gasit pietre ciclopice, taiate in unghiuri drepte, de 90 de grade. Adevarate cuburi uriase de stinca, avind intre ele canale de scurgere.

- Daca natura a facut asta, apoi bravo ei!, spune cu multa admiratie in glas Costel.

- Natura sa fi facut asta? Este prea perfect! Cu guri de scurgere intre ele…Este ca si cum urci intr-o cetate ciclopica pe care cineva si-a aranjat-o sa traiasca pentru totdeauna. Pietroaie megalitice de cite 2-3 metri inaltime si tone greutate stau rasturnate fara rost in toata zona asta. Sunt prea mari ca omul sa le fi pus, sunt prea perfecte pentru ca natura sa le fi realizat. Un zid megalitic ne intimpina. Este prea urias ca sa-l poti discuta si banaliza. O sa-i fac o poza. Mai jos, sunt si aici canale de scurgere, in felul acesta apa care ar putea sa le pravaleasca la vale, are pe unde s-o ia. Vedem canale perpendiculare intre blocuri inalte, de peste 1 metru jumate, unele de 2 metri, imbinate fara ciment. Le-a facut Natura, le-a facut Omul? Va las pe dumneavoastra sa judecati, iar daca vreti sa fiti mai siguri, va sfatuiesc sa veniti sa le vedeti, ele sunt aici, la noi acasa, ele sunt aici in Daco-Rominia. Nici nu trebuie sa calatoriti prea mult si nici pasaport nu va trebuie. Singurul lucru de care aveti nevoie este…curiozitatea.

Iata ca mergind pe urmele descrise de domnul Moldovan din New Jersey, am putut constata ca intr-adevar, ce a spus dinsul nu numai ca este adevarat, dar ca a fost foarte modest cu descrierea. Lucrurile sunt fantastice, lucrarile sunt ciclopice si sunt realizate de o fiinta inteligenta. Asa canale de scurgere dintre blocuri uriase de piatra nu am vazut niciodata. Nici Troia nu are asa ceva! Numai aici, la Sinca Veche, intr-un loc uitat, implantat in munte se gaseste acest loc sacru, aceste ziduri ciclopice care aparau pe cine? Si de ce? Chiar satenii, in modestia lor, unii dintre ei nu au auzit de acest loc aflat la numai citiva kilometri de casa lor, altii au auzit, dar nu au venit sa vada. Un singur mosnegut ne-a spus:"Eu am vazut unele dintre ele dar nu am inteles insemnatatea lor. Se spune ca intr-un timp indepartat, un preot calugar chiar s-a asezat in acest templu, oficiind mici slujbe. Dar timpul a trecut si noi le-am uitat."

Sa vedem ce-i rezerva viitorul Sincai Vechi.

- Orientarea zidului este 30 de grade de la Nord spre Vest, spune Andrei. Minunea este ca pe hartile pe care le avem, pe linia dintre Virful Omu si Sona, la 30 de grade de aceasta linie se gaseste si "treaba" asta. Ne intoarcem spre masina lui Andrei, ne suim, nu inainte de a arunca inca o privire spre "Templul lui Moldovan"…

Ajungem la locul din sat unde ne-am lasat celelalte masini. Citiva sateni ne asteptau curiosi.

- Ei, domnilor, ati gasit ceva?

- Da, am gasit ceea ce am cautat.

Se uita la noi neincrezatori. Ne-am suit in masini, fiecare dintre noi demarind spre alta directie. Ne despartim de Tudor, care se suie in Audi-ul sau, avindu-l la volan pe colonelul Nicolae Mereuta. Andrei cu nepotul din partea sorei, Ruslan, s-au suit in Niva cea rosie. Ei au luat-o spre dreapta, spre Chisinau. Noi, ne cataram in Fordul cel albastru, eu, Costel, Dan, si o pornim spre stinga, spre Fagaras, Bucuresti, si unul dintre noi chiar spre…New York. Plecam din Sinca Veche cu un sentiment de nostalgie si cu gindul reintoarcerii. Trebuie sa ne intoarcem, sa revedem, sa masuram, sa venim cu o echipa de oameni care se ocupa de asa ceva in mod permanent. Trebuie sa vedem daca, intr-adevar aceste mistere se vor putea rezolva.

Astfel s-a incheiat calatoria mea in Tara Zeilor , in Dacia, calatorie care a avut drept scop sa vada daca cultura vechilor daci a fost intr-adevar la acel nivel care a uimit Europa. Cred ca rezultatul a fost pozitiv si cred ca dupa mine si alti buni daco-romini vor cauta sa descopere, redescopere sau simplu sa mearga sa vada ceea ce ne-au lasat ei, dacii:acea comoara nepretuita care se gaseste nu numai in Muntii Orastiei, nu numai la Sarmisegetusa, dar pe tot teritoriul locuit de ei, acest teritoriu imens care se intinde nu numai pe teritoriul Tarii Rominesti-Vlahia, Modova, Transilvania, ci mai departe, pina la Lacul Constanta, in Elvetia. El cuprinde toata Cehoslovacia, iar la Rasarit tot teritoriul pina dincolo de Bug. Cit despre Sud, teritoriul dacilor se intindea cu zeci de km in sudul Dunarii, cu tot teritoriul Bulgariei de astazi si poate chiar mai departe.

Sa le dorim noroc celor care isi vor dori sa ne redescopere, sa mearga pe urmele acestui mare imperiu dacic ori pre-dacic. Sa speram ca intr-o zi, cineva cu bune intentii ii va convinge si pe istoricii si pe arheologii nostri sa vada cu mai multa dragoste acest trecut fantastic, aceasta mostenire pe care nici macar Egiptul nu o poate compara.

Adio Dacia, si…pe curind!"

sursa: http://www.dacia.org/Zei/Pagina_8/pagina_8.html

Minunile de la Sinca Veche – Manastirea si grota “Bucuria Neasteptata”, “Templul Ursitelor”

Zilele trecute mi-am luat o mini vacanta si m-am repezit la munte. Am ales ca destinatie zona Moeciu de Sus, la Cheile Gradistei, intr-un loc de poveste, asta si pentru faptul ca am avut o vreme de adevarata vara, chiar daca eram la sfarsit de septembrie.

Pentru ca vremea ma imbia la drumetie am cerut sfatul unul localnic pe unde sa-mi indrept pasii. Mi-a sugerat mai multe locuri printre care si Sinca Veche, pentru Manastirea si Grota „Bucuria Neasteptata”.

Ce mi-a atras atentia a fost faptul a fost acela ca se spune ca aici la Sinca Veche este un loc de reculegere, de implinire a dorintelor bune, dar si un loc unde se petrec fenomene paranormale.

Pe drum chiar, ratacindu-ma prin Zarnesti si oprindu-ma la un chiosc de ziare sa cer indicatii, un batranel tare curat si bine imbracat mi-a indicat locul, dar a tinut sa-mi mentioneze, fara sa-l intreb nimic, ca acolo se spune ca ar fi puteri paranormale.. deci ce pot spune, dorinta mea de a ajunge la locul cu princina a fost si mai mare… era un semn ca dorintele mele se vor implini curand, caci se pare ca am fost indrumata spre locul potrivit…

Pe drumul ingust spre locul cautat, prima care te intampina este pestera sacra (grota) si la nici 3 km de mers pe sosea cu masina se ajunge si la Manastire. Se spune ca se poate ajunge de la un loc la altul si pe munte direct, la pas, si ca drumul este mult mai scurt, dar sincer nu m-am incumetat mai ales ca renumele locului imi cam dadea fiori…

Primul lucru care te intampina dupa semnul de lemn pe care este scris Grota, este o cruce simpla de piatra si o alee serpuita care duce intr-o padure foarte deasa, altceva nu se vede nimic de la drum.

Dupa ce faci cativa pasi si urci usor trecand incepi sa vezi o constructie de lemn, de fapt care arata ca un acoperis din scanduri de lemn asezat direct pe sol. Acolo este Grota Sinca Veche „Bucuria Neasteptata” numita si „Templul Ursitelor”, „Templul de la Sinca Veche” sau „Manastirea sapata in piatra”, protejata prin acea constructie.

Este sapata in piatra de cariera si nu are acoperis, ci doar un turn impresionant de vreo 10 m care face legatura cu lumea de afara, turn prin care intra lumina zilei. Traditia populara spune ca pe acolo coboara energiile si ca dedesubt, in pamant, ar exista un tunel de comunicare pana la Cetatea Rasnovului.

Imediat ce pasesti in grota, care nu este de dimensiuni foarte mari, incepe sa te cuprinda o liniste profunda si un sentiment straniu… straniu pentru ca te afli intr-un locas de cult a carui vechime nu se stie cu exactitate. Se spune ca ar avea o vechime de aproximativ 7000 de ani si se mai spune ca ar fi apartinut aceleiasi civilizatii care a intemeiat “Templul Alb” din Insula Serpilor. Sunt pareri care spun ca manastirea are origini dacice sau chiar mai inaintate.

Ce mai este impresionant la manastirea rupesta este altarul principal numit “Grota Sperantelor” unde in stanca este sapata o nisa pe care este taiat in stanca semnul Ying si Yang in Steaua lui David, simboluri care nu mai apar impreuna nicaieri in lume, ceea ce face acest loc sa fie unul unic. In plus, in stanga altarului este sculptata o imagine masculina, care sta cu capul orientat spre stanga, practic cu spatele la altar si la cruce, figura care se zice ca ar fi a unui Iisus, Zamolxis sau a unei alte zeitati.. nu se stie cu exactitate.

Oamenii din zona sau cei care au mai vizitat acest loc spun ca odata intrat in galerie puterea extraordinara a acesteia te cuprinde si te incarca de energie. Trebuie sa va recunosc ca eu personal m-am simtit dupa aceasta vizita plina de viata, parca ceva mai vesela, mai linistita si sper ca dorintele pe care mi le-am pus sa se indeplineasca cat mai curand.

Langa manastirea rupestra se afla si un izvor despre care se spune ca si apa ar avea puteri vindecatoare si daca bei din aceasta apa cand ai vreo suparare aceasta iti va trece… astfel am avut grija sa-mi iau si o sticla de apa cu mine…

Am intrebat si de ce se numeste exact „Templul Ursitelor” si mi s-a spus ca daca vii aici de Santgeorgiu, la Lasata Secului de Pasti si de Schimbarea la Fata, poti sa-ti schimbi ursita si sa te casatoresti in acel an… deci doar de 3 ori pe an merge aceasta „magie”. In fine, parerile erau impartite, unii spunea ca trebuie sa vii, undeva pe la miezul noptii si sa te rogi sub turnul interior, deci destul de straniu si infricosator avand in vedere locul din padure si grota intunecata si rece… dar si ca in orice zi, daca te rogi in locul in care patrund razele de soare prin cupola sapata in stanca, se spune ca se implinesc toate dorintele bune si curate… drept pentru care am indraznit si eu sa-mi pun cateva dorinte…

Ce m-a impresionat pe mine este drumul serpuit in padure care duce de la Grota la casa calugarilor si la Manastire si care este o carare rustica, amenajata cu gardulet si scarite de nuiele.

Am avut o mica neplacere aici, caci m-am asezat pe iarba sa admir si pozez niste frumoase flori mov si probabil m-am asezat intr-un mic musoroi de furnici rosii, iar vreo 2 mi-au intrat pe sub geaca si m-au ciupit.

Din fericire in afara de o mica roseata si mancarime ca de muscatura de tantar, altceva nu s-a intamplat, iar disconfortul a durat doar vreun minut-doua.

Asa cum va spuneam mai sus de manastirea rupesta, grota, se afla Manastirea „Bucuria Neasteptata”, infiintata in cinstea Sfantului Nectarie si care este considerata un monument istoric. Acesta este poate si motivul pentru care Consiliul Judetean Brasov s-a ocupat de asfaltarea drumului. Drumul este perfect intre cele doua monumente, caci pana acolo este ca dupa razboi. Trebuie sa recunosc ca am pierdut multe imagini peisagistice de vis fiind atenta la ocolirea craterelor din sosea… Se spune ca si in Manastirea aceasta se intampla minuni. Astfel sunt renumite Minunile Sfantului Nectarie la Sinca Veche, ale carui moaste se afla intr-o mica particica aici.

Poate suna ca  o mica lectie de istorie cele povestite mai sus, dar eu am fost, mi-a placut si deci va sfatui si pe voi cand sunteti in drum spre munte sa faceti o drumetie pana acolo. Locasurile se afla la vreo 40 km de Brasov si la vreo 30 de Zarnesti, deci nu foarte peste mana… Pot spune ca pentru mine Sinca Veche a avut o puternica experienta spirituala si minunata, care mi-a aratat ca Romania este totusi un loc deosebit, cu multe comori spirituale si locuri binecuvantate…

preluare de pe: http://www.codrosu.ro/minunile-de-la-sinca-veche-manastirea-si-grota-bucuria-neasteptata-templul-ursitelor/