Religia lui Satan

                                                                                             Publicat de Daniel

Una dintre metodele favorite de atac ale lui Satana se bazează pe folosirea religiei.

Satana iubeşte religia iar omul, tot prin religie şi inspirat de diavol, a făcut reguli. Dumnezeu, pe de altă parte, urăşte religia făcută de om! Isus nu a risipit cuvintele, nu a vorbit degeaba, atunci când şi-a exprimat dezgustul faţă de religia liderilor timpului în Israel, care s-au răzvrătit împotriva

Lui Dumnezeu şi au instituit un sistem religios bazat pe tradiţii şi care era în direct conflict cu Legea Sfântă a Lui Dumnezeu (Matei 15:6-9).

Matei 15:6-9

15:6.... Şi aţi desfiinţat astfel cuvântul lui Dumnezeu în folosul datinii voastre.

15:7. Făţarnicilor, bine a prorocit Isaia despre voi, când a zis:

15:8. "Norodul acesta se apropie de Mine cu gura şi mă cinsteşte cu buzele, dar inima lui este departe de Mine.

15:9. Degeaba Mă cinstesc ei, învăţând ca învăţături nişte porunci omeneşti."

Liderii religioşi din Israel au instituit un întreg regim de reguli şi practici tradiţionale şi în felul acesta au ignorat voia Lui Dumnezeu! (Matei 23:23-28)

Matei 23:23-28

23:23. Vai de voi, cărturari şi Farisei făţarnici! Pentru că voi daţi zeciuială din izmă, din mărar şi din chimen, şi lăsaţi nefăcute cele mai însemnate lucruri din Lege: dreptatea, mila şi credincioşia; pe acestea trebuia să le faceţi, şi pe acelea să nu le lăsaţi nefăcute.

23:24. Povăţuitori orbi, care strecuraţi ţânţarul şi înghiţiţi cămila!

23:25. Vai de voi, cărturari şi Farisei făţarnici! Pentru că voi curăţiţi partea de afară a paharului şi a blidului, dar înăuntru sunt pline de răpire şi de necumpătare.

23:26. Fariseu orb! Curăţă întîi partea dinăuntru a paharului şi a blidului, pentru ca şi partea de afară să fie curată.

23:27. Vai de voi, cărturari şi Farisei făţarnici! Pentru că voi sunteţi ca mormintele văruite, care, pe dinafară se arată frumoase, iar pe dinăuntru sunt pline de oasele morţilor şi de orice fel de necurăţenie.

23:28. Tot aşa şi voi, pe dinafară vă arătaţi neprihăniţi oamenilor, dar pe dinăuntru sunteţi plini de făţărnicie şi de fărădelege. "

Fariseii şi cărturarii se străduiau şi munceau să-şi câştige adepţi, dar pentru că religia lor nu era de la Dumnezeu ci era creată de om, atât adepţii lor cât şi ei vor ajunge în Iad! (Matei 23:13-15)

Matei 23:13-15

23:13. Vai de voi, cărturari şi Farisei făţarnici! Pentru că voi închideţi oamenilor Împărăţia cerurilor: nici voi nu intraţi în ea, şi nici pe cei ce vor să intre, nu-i lăsaţi să intre.

23:14. Vai de voi, cărturari şi Farisei făţarnici! Pentru că voi mâncaţi casele văduvelor, în timp ce, de ochii lumii, faceţi rugăciuni lungi; de aceea veţi lua o mai mare osândă.

23:15. Vai de voi, cărturari şi Farisei făţarnici! Pentru că voi înconjuraţi marea şi pământul, ca să faceţi un tovarăş de credinţă; şi, după ce a ajuns tovarăş de credinţă, faceţi din el un fiu al gheenei, de două ori mai rău decât sunteţi voi înşivă."

Satana a făcut cu evreii aceleaşi lucruri pe care le face şi astăzi. Doar că azi, însă, Satana a creat o religie care este o contrafacere a creştinismului. Iar culmea acestei contrafaceri se găseşte în Biserica Romano-Catolică! Biserica Romano-Catolică a preluat torţa neascultării de la Israelul trupesc, continuând astfel conspiraţia împotriva Lui Dumnezeu!

În cele ce vor urma se va stabili dincolo de orice îndoială că Biserica Romano-Catolică este un scaun al lui Antihrist şi că joacă un rol principal în conspiraţia împotriva Lui Cristos!

Doctrinele Romano-Catolicismului nu sunt doar un substitut, un fals, pentru creştinism, ele sunt antiteze la creştinism, fiind împotriva învăţăturilor lui Hristos. Cu toate acestea, Satana a sedus întreaga lume să vadă în romano-catolicism, o religie a lui Hristos. Deşi, în fapt, aceasta este o religie a Antihristului.

Pavel i-a avertizat pe primii ucenici despre lupi în haine de oaie care s-ar strecura în biserică, ameninţarea reală la adresa bisericii lui Dumnezeu venind nu din afara acesteia ci chiar din interiorul bisericii! (Fapte 20:29-30)

Faptele Apostolilor 20: 29-30

20:29. Ştiu bine că, după plecarea mea, se vor vârî între voi lupi răpitori, care nu vor cruţa turma;

20:30. şi se vor scula din mijlocul vostru oameni, care vor învăţa lucruri stricăcioase, ca să tragă pe ucenici de partea lor."

Dumnezeu a desemnat un loc pentru astfel de înşelători religioşi; aceştia vor fi azvârliţi afară, în întuneric, acolo unde este plânsul şi scrâşnirea dinţilor! (Matei 8:12; 24:51)

Matei 8:12. Iar fiii Împărăţiei vor fi aruncaţi în întunericul de afară, unde va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor."

Matei 24:51. îl va tăia în două, şi soarta lui va fi soarta făţarnicilor; acolo va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor."

preluare de pe sursa: http://avertizari.blogspot.com/2010/05/religia-lui-satan.html

VIZIUNEA STARETULUI ANTONIE DESPRE VREMURILE DE SFARSIT

“Pe la inceputul anilor ‘70, in vremea oficierii Dumnezeiestii Liturghii, am avut parte de prima viziune.

Si iata cum a fost.

In vremea aceea, a inceput atractia fata de Occident si, respectiv, dispareau trasaturile proprii slavilor: simplitatea, ospitalitatea, lipsa lacomiei de bani.

Lacomia banilor (iubirea de argint), de altfel, este pusa in capul unghiului noii conceptii despre lume: banii si lucrurile sunt mai presus decat moralitatea, spiritualitatea.

Cel mai groaznic s-a intamplat sa fie ca modul de viata al oamenilor ce-si zic ortodocsi, adesea, dintre cei care urmeaza cu ravna randuielile bisericesti, devine ca si al paganilor din jurul lor!

Aceeasi lipsa de modestie in viata de zi cu zi, aceleasi tendinte de a face cariera, de a ocupa o pozitie inalta in societate.

Pentru copiii din familiile de credinciosi deja nu mai este chinuitoare intrarea in randul pionierilor, ale comsomolului, ale partidului.

Iar justificarea le e la indemana: “dar cum se poate fara aceasta, doar nu traim in pustiu, ci intre oameni.

Si-apoi, cand vine vorba de pacat si incerci sa intelegi, totul este pacat, asa ca vom merge si ne vom pocai“.

Atare atitudine usuratica a provocat mare ingrijorare pentru insasi posibilitatea mantuirii.

Eu reciteam Evanghelia, indeosebi pasajele despre vremea de la urma, Apocalipsa: nu ma lasa in pace intrebarea despre pustiul in care oamenii trebuie sa fuga.

Si iata ca vad o mare multime de oameni ce calatoresc.

Unii se pare ca nici nu merg, unii chefuiesc, altii desfraneaza, altii le fac rau oamenilor, dar, in egala masura, aceasta miscare ii atrage inainte, ca un rau.

Toti sunt foarte diferiti, fie mireni, fie clerici, militari, politicieni, toti, toti.

Cea mai mare parte dintre oameni pur si simplu o iau inainte si numai unii merg linistit.

In calea lor e o prapastie infricosatoare, prapastia ce duce in iad.

S-ar parea ca toti ar trebui sa se prabuseasca in ea, dar nu.

O mare parte de oameni, e adevarat, se prabuseste.

Vad cum ii trage acolo, pe unii, automobilele, pe unii, chefurile, pe unii, banii, pe unii, hainele scumpe.

Unii insa trec linistit peste aceasta prapastie, chiar pe deasupra ei, s-ar putea spune.

Cate cineva nu se prabuseste, dar se lasa in prapastie – barbati luminosi ii ajuta sa iasa, ii sustin.

Se prabusesc nu numai bogatasii, dar si oameni care, in mod evident, nu dispun de cine stie ce mari bogatii.

Dar toti au un singur idol – pofta lumeasca.

Era ingrozitor.

Din prapastie se auzeau nu gemete, ci urletul celor nimeriti acolosi se simtea duhoare.

Nu era pur si simplu un miros, nu.

Asa cum buna mireasma nu poate fi descrisa, nu mireasma florilor sau a ierbii, ci mireasma harului daruit de Dumnezeu, pe care o raspandesc moastele, icoanele facatoare de minuni.

Putoarea iadului nu e pur si simplu un miros urat, cum ar fi mirosul de pucioasa, ci senzatia groazei si a neputintei intoarcerii, intr-un cuvant – iadul.

Si iata un pustiu.

Acolo, pe pustnici ii ispitea ucigasul, incercand sa le trezeasca patima agonisirii, poftei trupesti, mahnirii.

Multi cadeau, multi.

In acelasi timp, cati domni si cati puternici ai acestei lumi s-au mantuit si nu doar s-au mantuit, ci au si fost proslaviti de Biserica, cu sfintii: ei aveau totul, insa inima lor nu apartinea putreziciunii lumii acesteia, ci celor ceresti.

Timpul nostru prin aceasta e infricosator: ispitele il pandesc pe om la orice pas si, de cele mai multe ori, sunt dintre acelea pe care si sa le intelegi e greu.

Cati oameni vin la mine, mi se pare ca pe toti ii intereseaza una si aceeasi intrebare: cum sa se mantuiasca, cum sa procedeze intr-o situatie sau alta?

Dar poti oare sa iei binecuvantare pentru orice fapta pe care o faci nu numai in decursul unei zile, ci macar a unei luni?!

Inseamna ca trebuie sa ne inchipuim caile ispitei, orientarile sale de baza.

Dar ele sunt neschimbate de la facerea lumii, pentru ca diavolul nu este creator.

Alta e ca, pe parcursul a mii de ani, el a acumulat experienta, iar acum propunerile lui pentru omenire de a se cobori la el in iad au devenit mult mai viclene; in esenta, lumea actuala e toata o propunere a lui.

Propunere, pentru ca el nu te poate obliga, nu-i sta in puteri, dar sa inveleasca pacatul intr-un ambalaj atragator pentru om, aceasta da, poftiti, slugile intunericului va stau mereu la dispozitie: “Ce poftiti?”

O alta deosebire a zilelor de azi e apropierea grabnica a Antihristului. Multi oameni duhovnicesti spun ca el deja s-a nascut.

Despre aceasta e greu de judecat.

Vrajmasul e viclean, e viclean chiar si cu cei care il slujesc.

Dintre ei, multi s-au considerat antihristi, erau asa in esenta conceptiilor lor despre lume, a faptelor lor, dar nu era cel despre care a vorbit Biserica.

Poate ca s-a si nascut, poate ca nu, nu aceasta e intrebarea.

Cand Sfantul Ignatie (Briancianinov) a fost intrebat despre venirea Antihristului el a raspuns ca nu exista o data fixa, ca venirea Antihristului o determina oamenii cu rautatea lor.

Iata ca acum este timpul ultimelor pregatiri pentru venirea lui.

E de fata si concentrarea puterii mondiale, el nu va fi doar conducatorul unei singure tari, ci al intregii lumi, si este necesara “indobitocirea” omenirii.

Dar pana si aceasta e cam putin pentru a pune toata omenirea in genunchi.

Trebuie creat un astfel de sistem de viata, a carui oricat de mica incalcare ar conduce la urmari catastrofale pentru omenire – foame, frig, distrugere.

Si sistemul acesta se creeaza acum.

Cum se va intampla aceasta vedem mai tarziu, dupa cativa ani”.

* Staretul Antonie a fost un batran duhovnicesc, preot de mir de rang inalt care a slujit, după detenţia din lagărele sovietice, în parohiile Bisericii Ortodoxe Ruse a Patriarhiei Moscovei şi care s-a învrednicit de două viziuni de la Dumnezeu despre timpurile de la urmă (avea in jur de 100 de ani la data acestor convorbiri, al carei an este neprecizat, dar este foarte aproape de zilele noastre), iar la scurt timp a trecut la Domnul. Sursa originala de unde a fost preluat textul o constituie cartea: Convorbiri duhovnicesti si invataturi ale Staretului Antonie de Pr. Alexander Krasnov, care este disponibila si in limba engleza, online.

 
sursa: calauza ortodoxa

Sursa: LUPTA PENTRU ORTODOXIE

preluare de pe: http://bloguri.piatza.net/viziunea-staretului-antonie-despre-vremurile-de-sfarsit/

Portaluri spre alte dimensiuni. Diavolul este inchis in Calcarele de la Ampoiţa, jud. Alba. Stâncile sunt blestemate!

 

Legendele Calcarelor de la Ampoiţa, judeţul Alba, îi îngrozesc pe localnici:

Stâncile sunt blestemate, sustin ei.

Diavolul este inchis in adancuri.

 

 

Trei stânci “răsărite” din pământ de mii de ani au sădit frica în rândul localnicilor din Ampoiţa, judeţul Alba. Oamenii le ocolesc de când mai mulţi turişti şi chiar alpinişti profesionişti au căzut de pe ele şi au rămas invalizi sau au murit.

“Din bătrâni se ştie că stâncile astea sunt blestemate. Mulţi au murit căzând de pe ele şi alţii au rămas paralizaţi pe viaţă”, povesteşte Iacob Ivaşcu, un bătrân de 96 de ani. Mai mult, localnicii spun că înaintea producerii unei tragedie, stâncile le dau de veste. “Când urmează un incendiu sau o sinucidere, începe să curgă apă de pe calcare, iar iarna îngheaţă aşa. Am găsit mai multe plăcuţe şi vase din piatră când aram în zonă, semn că acolo au trăit de mulţi ani oameni ale căror suflete bântuie acum. Eu nici nu ies din casă seara, aşa m-au învăţat părinţii mei”, spune Elena Cioran (59 de ani).

 

 

 

Mulţi alpinişti au căzut de pe ele

 

Un alt localnic, Gheorghe Mariuc (48 de ani), a vrut să escaladeze stâncile şi a căzut de la mai bine de 10 metri. “Simţeam că nu mă mai pot ţine pe picioare şi, inexplicabil, coarda de susţinere s-a desfăcut în momentul în care am căzut. E clar că sunt blestemate”, spune Gheorghe.

 

 

 

Nu toată lumea crede în legende

 
Dan Anghel, unul dintre alpiniştii care escaladează pietrele în fiecare an, spune că nu crede nimic din legendele pe care le-a auzit.

“E adevărat că pe una din pietre s-a locuit în epoca de bronz, de aceea s-au găsit şi vase, dar stâncile nu au apărut din senin. S-au format dintr-o faleză calcaroasă, iar din platou au rămas doar aceste creste pe care le vedem azi, înalte de 44 de metri, 27 şi, respectiv, 15 metri”, ne-a spus alpinistul.

http://www.libertatea.ro/detalii/articol/calcarele-de-la-ampoita-judetul-alba-ii-ingrozesc-pe-localnici-stancile-sunt-blestemate-272111.html

 

 

Diavolul inchis de la Ampoiţa

 

De cind exista rau si bine pe Pamint, cele doua forte se lupta permanent pentru a cuceri credinta oamenilor. SI nu intotdeauna invinge binele. Uneori se intimpla sa triumfe raul, dar triumful este temporal. In cele din urma se gasesc destui luptatori credinciosi care renunta la sine pentru a face sa triumfe binele. O astfel de legenda a prins viata pe unul din drumurile care duc in Apuseni…

 

 

 

Intrare catre fundul Iadului

 

Cei care vor sa ajunga in Apuseni, venind dinspre Alba, pot vedea, la un moment dat, o grupare stranie de stinci calcaroase. Stincile se gasesc chiar in locul in care piriul Ampoita se varsa in riul Ampoi. Toate trei, ridicate pe verticala, contrasteaza puternic cu imprejurimile line care le inconjoara.

 

 
Nimic din preajma lor nu te ajuta sa-ti dai seama cum s-au format acele roci in acel loc. Geologii spun ca stincile nu-si au originea in rocile muntelui si ca au fost cu siguranta aduse din alta parte si fixate, de procesul sedimentar, in acel loc. Dar cine putea sa care si cu ce, acele imensitati de roca – cea mai mare are peste 30 de metri inaltime. Ne lamureste doamna Ioana Florea, geolog. Domnia ei spune ca mai mult ca sigur stincile ar fi fost aduse in zona pe vremea cind muntele era un fund de mare.

“Forta mareica le-a adus si le-a lasat pe fundul marii. Apoi, in ani, cind fundul mirii s-a ridicat, s-a ridicat cu tot cu stinci. E singura explicatie logica si posibila”.

Oamenii din zona mai au o explicatie, mai curind o legenda. Ei spun ca demult, in timpuri stravechi, citiva calugari au incoltit, pe acele meleaguri, un diavol. Diavolul s-ar fi rugat stapinului intunericului sa-l scape si atunci, in piatra, s-ar fi deschis o intrare catre fundul iadului. Pe acolo ar fi patruns satana.

Ramasi in urma, calugarii s-au sfatuit ce ar trebui sa faca. Apoi au decis si cu puterea rugaciunilor, ar fi adus stincile care sa acopere intrarea respectiva.

La sfirsit ar fi ridicat o minastire in apropiere, pentru ca sa vegheze asupra stincilor si nimeni sa nu cuteze sa le dea la o parte. Cu toate acestea, nimeni nu-si aduce aminte sa fi vazut, ei sau inaintasii lor, vreo minastire in preajma stincilor. Totusi, oamenii spun ca cei care stau prea mult prin preajma stincilor pot sa-l vada pe diavolul inchis pe vecie. Dar cei care l-au vazut prefera sa nu vorbeasca despre asta.
 

O superstitie locala spune ca doar un simplu gind catre diavol il aduce pe acesta cu un pas mai aproape de iesire. Asa ca oamenii prefera sa ignore tot ceea ce se intimpla in zona lor, nu pentru ca nu ar crede in asa ceva, ci de teama ca diavolul sa nu iasa la suprafata.

 

“Teama lor este irationala”, spune domnul Cezar Dumitru, biolog. Domnia sa este convins ca “aparitiile diavolului” s-ar datora unor mici ciuperci cu efect halucinogen si care ar fi purtate de vint si respirate de cei care trec pe acolo.

“Cu vreo 2000 de ani in urma, acolo era un templu inchinat, din cite se pare, lui Apollo. Un fel de Delphi local, unde credinciosii veneau ca sa afle vointa marelui zeu si unde preotii, ca sa intre in transa, ardeau ciuperci uscate si trageau fumul pe nas. Probabil ca acele ciuperci se mai gasesc si acum prin zona si sunt vinovate de vedeniile cu diavol”.

“Am simtit cum cineva imi tragea de degete ca sa mi le desprinda de piatra”

Cu toate acestea, acolo se petrec lucruri stranii. Multi le pun pe seama diavolului, altii spun ca totul e o simpla coincidenta. Printre acestia din urma se numara alpinistii si practicantii sporturilor extreme, pentru care stincile sunt un bun loc de a-si testa capacitatile fizice. Numarul mare de accidente, unele fatale, au fost puse pe seama neatentiei sau chiar a lipsei de antrenament. Nicolae Marin, din Zlatna, este unul dintre supravietuitorii unei caderi de pe stinci. Barbatul spune ca mergea regulat, aproape saptaminal, sa se antreneze pe Coltii Negri, cum ii mai numesc unii dintre localnici.

“Niciodata nu am avut probleme de nici un fel. Cit despre legende si superstitii, eu nu cred in asa ceva”.

Si totusi, nici acum nu-si explica cum a fost posibila caderea sa de la aproape 15 metri inaltime si nici supravietuirea ulterioara.

 

 
“Urcam, ca de obicei. Doar ca niciodata nu urcam prin aceleasi locuri. Si de data asta am incercat un drum pe care nu mai urcasem. Trecusem de jumatatea drumului cind, la un moment dat, am simtit niste furnicaturi ciudate in tot corpul si degetele mi s-au desprins din priza de pe stinca. Poate ma credeti nebun, dar am simtit cum cineva imi tragea de degete ca sa mi le desprinda de piatra”.
Pina la urma Nicolae a cazut si a stat in coma aproape doua saptamini. Si-a revenit surprinzator si … a reluat urcarile pe stinca. Nu vrea sa renunte la placerea lui cea mai mare doar din cauza unor superstitii.

 

 

“Rastignit pe pamint”

 

Animalele salbatice ocolesc de departe locul cu pricina, desi iarba care creste in preajma stincilor este de departe cea mai grasa si poate mai hranitoare din tot habitatul local. Este ca si cum ceva le-ar alarma si le-ar indeparta de stinci. Si totusi, unii dintre sateni nu au tinut cont de superstitii. Si au platit, spun ceilalti.

 

 

Un exemplu este patania familiei Ursut.

 
Oamenii aveau doi copii, un baiat de 12 ani si o fata de 15. In fiecare dimineata copiii se duceau cu cele doua vaci sa le pasca chiar la stincile blestemate. Domnul Ursut spune ca totul a pornit de la sotia sa, care visase ca daca vor pastea vacile acolo si vor bea laptele, se vor imbogati. Doar domnul Ursut nu a baut lapte, pentru ca este alergic la acest aliment.
Si este singurul supravietuitor al familiei. Baiatul nu s-a mai intors intr-o zi acasa. L-au gasit pe stinci, mort, cu o frica animalica intiparita pe chip. Avea bratele indepartate de corp intr-un unghi de 90 de grade, ca si cum ar fi fost rastignit direct pe pamint. Si ceea ce a fost de-a dreptul straniu si a alimentat legenda blestemului, a fost faptul ca, la ridicarea trupului, pe pamint a ramas intiparita urma corpului, pe o adincime de circa un centimetru.
Profesorul Mircea Timisean, de 54 de ani, care se ocupa de mai bine de 10 ani de elucidarea misterului de la Stincile Diavolului, ne spune ca moartea adolescentului a fost pusa pe seama celui ce stapineste pietrele.

“Oamenii se feresc sa-i pronunte numele, dar toti au fost convinsi ca pe copil a incercat sa-l traga in interiorul pamintului si ca i-ar fi luat sufletul. Ca de aia s-a gasit urma aceea pe stinca si era baiatul rastignit pe pamint. Spun unii ca ar fi plouat in ziua respectiva sau ca ar fi fost pamintul moale sau alte bazaconii. Da` de unde domnule?! Ca acolo e numai stinca si piatra. Iar iarba creste direct din piatra, de nu s-a mai vazut asa ceva”.

Adolescenta, la rindul sau a disparut de acasa, fara sa mai apara. I-au gasit oamenii doar baticul, la 10 metri de stinca. Cit despre mama, disperata de tragedia din familie, s-a aruncat de pe stinci si a murit pe loc.

 

 

 

Minastirea de sub pamint

 
T.N., de 43 de ani, localnic, are o poveste misterioasa din cauza careia era sa fie internat la spitalul de nebuni. El sustine ca, pe vremea cind era copil de nici 10 ani, plecase in cautare de ciuperci pe deal. La un moment dat a auzit niste zgomote bizare dinspre niste tufisuri. S-a dus intr-acolo si a gasit intrarea intr-o pestera.

“Eram la vreo 2-300 de metri de stinci. Aveam la mine o prapadita de lanterna, pentru cazul in care m-ar fi prins noaptea pe deal. Am intrat in pestera si am mers destul de mult, pina m-am trezit intr-un fel de incapere mare si destul de luminata. Nici acum nu stiu de unde venea acea lumina, dar ce am vazut acolo m-a ingrozit. Pe unul dintre pereti erau citeva armuri de cavaleri, iar intr-o parte, era un fel de altar sau de mormint, nici acum nu stiu exact, pentru ca in clipa urmatoare am auzit un urlet lugubru si ceva s-a ridicat de acolo si s-a aruncat asupra mea. Am lesinat si cind mi-am revenit eram in partea cealalta a dealului. Am incercat sa-mi amintesc unde era locul, dar pe acolo toate semanau intre ele”.

Domnul T.N. este convins ca ar fi fost in manastirea legendara construita pentru a proteja lumea de aparitia diavolului.

“Cred ca din cauza asta oamenii nu stiau nimic de vreo minastire, pentru ca fusese construita in subteran, nu afara. Acei calugari sau cavaleri, ce or fi fost ei, au fost mai intelepti decit noi”.

Oare oamenii din acel loc sa fie toti supusi unor efecte halucinogene generale?! E greu de crezut. Ca si existenta diavolului.
http://www.secretelefemeilor.ro/diavolul-inchis-de-la-ampoita.html

 

Vedere dinspre Calcarele de la Ampoita peste Dealul Chicirei spre Piatra Boului

 

LOCALIZARE:

 

Comuna Meteş, jud.Alba

 

Comuna Meteş cuprinde localităţile: Meteş, Presaca Ampoiului, Poiana Ampoiului, Tăuţi, Ampoiţa (aflată la o distantă de 12 km fată de orasul Alba Iulia), Văleni, Lunca Ampoiţei, Lunca Meteş, Isca, Pădurea Tăuţi, Remetea, Poiana Ursului.

 

Poziţie geografică

Comuna Meteş este situată în partea central-vestică a judeţului Alba, la 17 km de Mun.Alba Iulia şi 17 km de oraş Zlatna, pe cursul mijlociu al Ampoiului.
Din punct de vedere geografic comuna Meteş este situata pe culoarul Văii Ampoiului mijlociu între Munceii Vântului la sud şi Munţii Trascăului la nord.
Partea nordică a comunei este ocupată de Munţii Trăscăului, care reprezintă cea mai complexă unitate din punct de vedere petrografic şi sculptural, un mozaic de roci: petice cristaline, calcare, roci ale flişului cretacic, ofiolite şi sedimente neogene.

Se remarcă trei suprafeţe de netezire, caracteristice munţilor mai joşi şi periferici, cele mai înalte varfuri găsindu-se în partea nordică în Platoul Ciumerna precum :
• Vf. Baiesul (1300m), • Vf. Arsurii (1150m), • Grohota Pragului (1236m), • Frasinul (1120m), • Dosul Blidarului (1094m) • Padosul (1016m),

iar în partea sudică în Munceii Vântului :

• Vf. Mare (1010m), • Hotarului (859m) • Gorganu (877m).

 
 
O caracteristică a reliefului de pe valea Ampoiului este prezenta olistolitelor, acei martori de eroziune calcaroşi care se prezintă ca nişte blocuri uriaşe de calcar, stânci izolate. Aceste forme bizare de relief sunt desprinderi dintr-o faleză calcaroasă care apoi au alunecat pe taluzul continental şi s-au sedimentat în masa flişului.
 

Numite de localnici pietre, acestea sunt Calcarele de la Ampoiţa, Piatra Boului, Piatra Varului, Piatra Lira, Piatra Peşterii, Piatra Purului, Piatra Măgulici, Piatra Corbului, Piatra Bratii, Piatra Bolca, Piatra Nasoaei şi altele.

Acces

• DN 74: Brad – Abrud – Meteş – Alba Iulia  • DC 68 (DN74 – Ampoiţa-Lunca Meteşului)

• Calea ferată Alba Iulia – Zlatna (linia 210) – 5 staţii pe teritoriul comunei

http://www.albaiulia-aida.ro/metes/

preluare de pe: http://bloguri.piatza.net/portaluri-spre-alte-dimensiuni-diavolul-este-inchis-in-calcarele-de-la-ampoita-jud-alba-stancile-sunt-blestemate/

Exista iadul?

 

<#fff>In urma cu ceva timp a fost publicata o carte a Dr. Maurice Rawlings, intitulata “In spatele mortii”. Dr. Rawlings este specialist in medicina interna si boli cardiovasculare si a resuscitat o multime de oameni care au intrat in moarte clinica. Doctorul, fiind un ateist devotat, considera toate religiile ca un fel de scamatorie, iar moartea “nimic altceva decat o pieire fara durere”.
Dar ceva s-a intamplat in anul 1977, ceva care a schimbat dramatic viata dr. Rawlings. El resuscita la viata un barbat, care era ingrozit si tipa, pentru ca s-ar fi aflat in flacarile iadului. Dam citire din carte:

De fiecare data cand isi recapata bataile inimii si respiratia, pacientul striga: “Sunt in iad”! Era ingrozit si ma implora sa-l ajut. Eu eram speriat de moarte…Apoi am observat o privire alarmata pe chipul sau. Avea o infatisare mult mai ingrozitoare decat cea vazuta in timpul mortii clinice. Pacientul avea o expresie groteasca care arata groaza sa. Pupilele sale erau dilatate, transpira si tremura. Apoi inca un lucru straniu s-a intamplat. El mi-a spus: “Nu intelegi? Ma aflu in iad. Nu ma lasa sa ma intorc in iad!” Barbatul era foarte serios cand spunea asta, si apoi mi-am dat seama ca intr-adevar avea probleme. Era intr-o stare de panica pe care n-am mai vazut-o vreodata in viata mea.

Asadar, dr. Rawlings spunea ca nimeni, care ar fi auzit tipetele sale si ar fi vazut groaza pe chipul sau, n-ar fi putut nici macar o secunda sa se indoiasca ca barbatul se afla intr-adevar intr-un loc denumit iad. Si Biblia ne avertizeaza ca exista un loc denumit “iad”. Exista numai putin decat 162 de referinte in Noul Testament in care ni se vorbeste de iad. Si dintre acestea, peste 70 au fost descrise chiar de catre Iisus Hristos.
In Luca cap. 16, Iisus Hristos ne descrie acest iad:

22. Cu vremea, saracul a murit; si a fost dus de ingeri in sanul lui Avraam. A murit si bogatul, si l-au ingropat.
23. Pe cand era el in iad, in chinuri, si-a ridicat ochii in sus, a vazut de departe pe Avraam si pe Lazar in sanul lui
24. si a strigat: „Parinte Avraame, fie-ti mila de mine si trimite pe Lazar sa-si inmoaie varful degetului in apa si sa-mi racoreasca limba; caci grozav sunt chinuit in vapaia aceasta.”
25. „Fiule”, i-a raspuns Avraam, „adu-ti aminte ca, in viata ta, tu ti-ai luat lucrurile bune, si Lazar si-a luat pe cele rele; acum aici, el este mangaiat, iar tu esti chinuit.
26. Pe langa toate acestea, intre noi si intre voi este o prapastie mare, asa ca cei ce ar vrea sa treaca de aici la voi sau de acolo la noi sa nu poata.”
27. Bogatul a zis: „Rogu-te, dar, parinte Avraame, sa trimiti pe Lazar in casa tatalui meu;
28. caci am cinci frati, si sa le adevereasca aceste lucruri, ca sa nu vina si ei in acest loc de chin”.

Iadul este un loc al flacarilor
Ca iadul este un loc al vapaiei vesnice, acest lucru poate fi descris in Biblie in urmatoarele fragmente:
Luca (16:24): “(…) sunt grozav chinuit in vapaia aceasta”.
Matei (13:42), unde Iisus spune: “si-i vor arunca in cuptorul aprins; acolo va fi plansul si scrasnirea dintilor”.
Matei (25:41), unde Iisus spune: „Duceti-va de la Mine, blestematilor, in focul cel vesnic care a fost pregatit diavolului si ingerilor lui!”

Biblia ne spune unde se afla localizat iadul: in miezul Pamantului
Atunci cand Iisus Hristos a murit pe cruce, El a coborat in iad. In Faptele Apostolilor (2:31), Petru spune ca: “despre invierea lui Hristos a prorocit si a vorbit el, cand a zis ca sufletul Lui nu va fi lasat in iad si trupul Lui nu va vedea putrezirea”. Deci, cand Iisus Hristos a murit, sufletul Sau s-a dus in iad. In Matei 12:40, Iisus Hristos ne spune: “Caci, dupa cum Iona a stat trei zile si trei nopti in pantecele chitului, tot asa si Fiul omului va sta trei zile si trei nopti in INIMA PAMANTULUI”. Deci, conform Bibliei, un lucru e clar: iadul se afla in miezul Pamantului. Totodata, in Epistola lui Pavel catre Efeseni (4:9), se spune despre Iisus ca: “Si acest: „S-a suit” ce inseamna decat ca inainte Se coborase in partile mai de jos ale pamantului?”
Revenind la lucrarea lui Dr. Rawlings - “In spatele mortii”, acesta descrie pacienti care descriau astfel iadul: “acest loc pare sa fie sub pamant sau in interiorul Pamantului”.
Omul de stiinta si teologul Henry Morris, in lucrarea sa “Biblia are raspunsul” este de acord ca in Biblie se arata clar locatia iadului in centrul Pamantului:

Pana acum, asa cum aflam din Scriptura, iadul se afla undeva in interiorul pamantului. Lui i se mai spune si “hau” (Isaia 14:9, Ezechiel 32:18) sau “adanc” (Apocalipsa lui Ioan 9:2). Au fost scriitori care au crezut ei insisi ca iadul este real, iar geografic se afla undeva sub suprafata Pamantului. A spune ca acest lucru nu este ceva stiintific e ca si cum ai presupune ca stiinta cunoaste mai multe despre interiorul Pamantului decat poate ea in prezent. Marele “hau” sau iad n-ar putea avea nevoie decat de 150 de kilometri diametru sau mai putin pentru a gazdui cei 40 de miliarde de oameni care au trait vreodata, presupunand ca “trupurile lor spirituale” au aceeasi marime cu trupurile fizice.

Eruptiile vulcanice arata ca iadul se afla in miezul Pamantului?
Ziarul “The Birmingham News” din 10 aprilie 1987 publica un articol intitulat “Oamenii de stiinta afirma ca centrul Pamantului este mai fierbinte decat suprafata Soarelui”, in care se arata faptul ca miezul interior al Pamantului are o temperatura de 12.000 de grade Fahrenheit!
Ati vazut vreodata poze cu un vulcan erupand, imprastiind magma din interiorul pamantuluisi distrugand kilometri intregi de vegetatie in jurul sau? Atunci cand Muntele St. Helens a izbucnit pe 18 mai 1980, reporterii l-au descris ca fiind “un iad care a erupt pe pamant”.
In Numerii (16:32-33), Biblia descrie cum oamenii au cazut de vii in iad:
“32.Si si-a deschis pamantul gura sa si i-a inghitit pe ei si casele lor, pe toti oamenii lui Core si toata averea; 33. Si s-au pogorat ei cu toate cate aveau de vii in locuinta mortilor, i-a acoperit pamantul si au pierit din mijlocul obstii”.

Urlete de groaza se aud din vulcani
Casper Peucer, un astronom si doctor celebru din secolul al 14-lea, care s-a documentat asupra eruptiilor vulcanice din Heklafell, a scris cateva informatii ingrozitoare in descoperirile sale. Peucer pretinde (ca si altii) ca “urlete de groaza, plansete si scasnit din dinti” pot fi auzite atunci cand vulcanii au erupt. Harldur Sigurdsson in “Istoria ideilor despre eruptiile vuilcanice”, se refera la Casper Peucer care spune urmatoarele: “Din abisul fara fund al vulcanului Heklafell, tipete melancolice si vaiete zgomotoase pot fi auzite de la kilometri intregi”.
Si Casper Peucer nu e singurul. Sunt si altii care cred ca au auzit tipete si vaiete din interiorul vulcanilor. Unii au incercat sa ignore evidenta; altii au incercat sa explice “sunetul iadului” prin explicatii rationale. Exista, intr-adevar, in interiorul pamantului, milioane de suflete chinuite care se vaiata, neavand nicio scapare?

Viermele si iadul
In Marcu (9:46), Iisus Hristos afirma despre iad: “unde viermele lor nu moare si focul nu se stinge”. Iisus spune in mod explicit “VIERMELE LOR”, si nu “un vierme”, sau “viermele”, ci “viermele lor”. Crusta pamantului are, in mod obisnuit, cam 80 de kilometri grosime. Daca ai putea cobori 80 de kilometri in Pamant, ai simti focul din interior. Dar in oceane, crusta e mai mica de 1 km grosime. Oamenii de stiinta au descoperit recent gauri pe fundul oceanului, de unde iese focul? Ce credeti ca au fost gasiti in aceste gauri de sub crusta oceanelor? Ei bine…viermi lungi, in lungime de 2 metri, ce n-au mai fost gasiti in alta parte pe Pamant.
In cartea sa, “Marea adanca”, Joseph Wallace afirma: “Poate ca creaturile cele mai ciudate gasite in ocean sunt viermii giganti care masoara pana la 2 metri lungime, si pot fi gasiti doar in gaurile de pe crusta oceanului”. Si Iisus Hristos afirma: “unde viermele lor nu moare”…De fapt, Iisus Hristos nu face decat sa reia afirmatiile gasite in Biblie in Isaia (66:24): “Si cand vor iesi, vor vedea trupurile moarte ale celor care s-au razvratit impotriva Mea, ca viermele lor nu va muri si focul lor nu se va stinge. Si ei vor fi o sperietoare pentru toti”.
Tinand cont de toate acestea, se poate afirma ca exista iadul ca loc fizic, chiar in miezul Pamantului?

preluare: http://www.almeea.com/exista-iadul/