Iminenta prabusire a asa-zisei “Elite Mondiale” – dezvaluirile uluitoare ale jurnalistului american Benjamin Fulford

Benjamin Fulford a lucrat 30 de ani ca jurnalist financiar pentru Revista Forbes si ca editor pentru regiunea Asia Pacifica.

Fulford este cat se poate de bine documentat, fiind o persoana publica pe internet inca din 1999 si castigand increderea multor oameni in diverse programe secrete, avand astfel contact cu un numar incredibil de diferite surse.

Recent, aceste surse l-au informat ca de fapt cutremurele care au aparut in zonele Colorado si Washington DC, in datele de 22 si 23 August 2011 au fost in realitate atacuri nucleare impotriva instalatiilor militare subterane.
Aceste baze subterane au fost construite de catre guvernul Americii de la inceputul anilor 1960, avand costul de trilioane de dolari din banii contribuabilului nedocumentati care se duc in aceste “proiecte negre”.
80 de tari diferite au format acum o alianta impotriva „Noii Ordini Mondiale”.
Pe data de 23 August 2011 doua uriase orase subterane au fost distruse de doua bombe atomice in zona partii de sud a orasului Washinghton Dc,Virginia, se pare ca epicentrul a fost in Mineral town si in Colorado lângă Denver.

La stiri au fost semnalate cutremure avand magnitudinea de 5,3 si 5,9 care au o scala neobisnuita de manifestare specifica unei bombe atomice, pe data de 23 august 2011.

Deasemenea au fost inregistrate sunete neobisnuite in intregul oras.

Se pare ca in acel moment cand explozia s-a declansat, in fiecare din aceste doua orase subterane au fost pana la 30.000 de oameni.

Deci discutam cu privire la potentialul de 60.000 de decese.

Tipii acestia nu si-au imaginat vreodata ca aceste facilitati subterane ar fi putut fi atacate. Niciodata.

 

Ei vroiau sa reduca populatia lumii cu 90%.

 

Aveau de gand sa se ascunda in aceste baze subterane dupa ce ar fi declansat un holocaust nuclear.

 

 

Planul original era sa porneasca un razboi nuclear intre Iran si Israel.

 

In orice caz, ceea ce s-a intamplat este ca exista un grup in interiorul Pentagonului si agentiile sale care au realizat ca acest plan era nebunesc.

 

Stiau ca planul de a ucide 90% din umanitate este o nedreptate.

 

Apoi au aruncat in aer bazele subterane pe care elitele aveau de gand sa le utilizeze pentru a se ascunde atunci cand ar fi realizat holocaustul lor nuclear.

 

 

 

Aceste atacuri au fost, se pare, sprijinite si de catre anumite civilizatii extraterestre benefice.

 

Acest sprijin al atacurilor a fost total neasteptat, intrucat cabala a fost condusa sa creada ca extraterestrii aveau de urmat legi spirituale care le interziceau sa intervina vreodata- sub orice forma.

 

Mai multe documente top-secrete au relevat ca daca extraterestrii nu au fost invitati in mod special sa apara de o majoritate a oamenilor, si/ sau de catre conducatorii lor, nu ar putea aparea in mod public si deschis, la nici o scara larga, pana la sfarsitul anului 2012.

 

In orice caz, extraterestrii au oprit in mod constant rachete si facilitati nucleare.

 

Ajungem la un moment in care totul o sa devina public.

 

O sa fie pe undele radio. O sa fie la stiri. Nu mai pot ascunde pentru mult timp.

57 de tari au fost invitate de catre Elvetieni sa discute indepartarea acestor oameni din punct de vedere financiar si crearea unui boicot financiar international inpotriva conducatorilor G5-ului.

57 de tari diferite, inclusiv unele din tarile Europei de Est… Olanda, Canada si America de Sud.

Mai mult de 80 de tari au semnat aceasta alianta.

Ei nu controleaza banii lumii. Odată ce ei pierd controlul teroristilor, oamenii cu armele, totul s-a terminat.

 

“Noi” suntem un grup de oameni implicati in lupta de a rasturna aceasta cabala.

 

Grupul nostru include membrii ai CIA-ului, Pentagonului, agentii de informatii si diverse alte grupuri, incluzand societati secrete asiatice.

 

Avem persoane care abandoneaza cabala aceea ca sobolanii care sar de pe un vas care se scufunda.

 

Folosim numele Dragonul Alb. Mai exista un alt grup care se autodenumesc Palariile Albe.

 

Cu totii avem acelasi scop, care este sa lasam fara putere acest grup de oameni nebuni.

90% din bugetul SUA merge la armata. Armata SUA este dependenta de finantarea de la Wall Street.

 

Acesta este motivul pentru care depindeau in cele din urma de Chinezi si de Asiatici , care finantau Wall Street.

 

Un procent de aproximativ 80-90 la sută din Pentagon le respinge planurile si este de partea acestei alianţe.

 

Se asteapta ca dolarul să se prăbuşească, multumita acestui efort international coordonat – urmat de declaratia oficială a falimentului de către guvernul Statelor Unite.

 

Acesta va fi evenimentul precursor imediat.

 

Sondajele de opinie din Statele Unite arată că 87 la suta din Americani nu au încredere în Washington.

 

Asta ar trebui sa-ti spuna care este starea mentală de acum în America.

 

China si natiunile nealiniate au pus presiune asupra oligarhilor care conduceau lucrurile dupa Cel de-al Doilea Razboi Mondial.

 

Chiar inainte de 11 Septembrie (dar o multime de oameni au uitat despre asta) Donald Rumsfeld apare la televiziunea nationala si declara ca au “pierdut” 2.3 trilioane de dolari de la Pentagon in deceniul precedent.

 

Acei bani au fost de fapt utilizati pentru a finanta Blackwater- o armata privata de mercenari, necontrolata de catre Pentagon. Incercau sa stoarca bani de la tari diferite.

Au ucis grupul tanar al partidului conducator in Norvegia- acestea au fost atacurile din Norvegia- deoarece incercau sa acapareze fondul de petrol in valoare de 1.5 trilioane de dolari pe care guvernul Norvegiei il controleaza.

Au invadat Libia pentru a prelua fondurile lor de petrol, deoarece Libienii le-au spus, ” Nu mai avem de gand sa va mai dam petrol in schimbul bancnotelor voastre“.

 

Au avertizat Japonia ca vor pune arma nucleara pe fundul marii daca nu le ofera bani. ” Daca nu o veti face, va urma Muntele Fuji”.

 

Aceasta este o informatie publica disponibila. Responsabil de securitate la Fukushima era o companie Israeliana.

 

Plutoniul este ceea ce a cauzat majoritatea otravirii cu radiatii din dezastru.

 

Prim-ministrul Israelian Benjamin Netanyahu l-a sunat dupa atacul de la Fukushima pe prim-ministrul Japoniei Naoto Kan.

 

Netanyahu a spus ca vor cauza alte dezastre nucleare in jurul Japoniei daca nu vor incepe sa predea banii.

Întâlnirea Bilderberger care a avut loc în luna iunie, în St Moritz, Elveţia în acest an trebuia să dureze până Marţi.

 

Cu totii au trebuit să fugă în noaptea de Duminică, pentru că erau pe cale de a fi arestati de către Elveţieni.

 

Ceea ce se întâmplat a fost faptul ca un parlamentar Elveţian a încercat să intre în site si a fost bătut.

 

A mers la guvernul Elveţian şi a spus: “Sunt un membru Elvetian al parlamentului, în ţara mea proprie, şi m-au bătut şi m-au aruncat afara. Asta e ilegal.”

 

Ei au spus; “Da. Vom merge sa- arestam.” Ei toţi au trebuit să-si impacheteze valizele şi să fugă în noaptea de duminică – înainte de a fi arestati luni.

 

 

Bilderbergerii au fost alungaţi, cu cozile lor între picioare.

La un moment dat, cred că Pentagonul va trimite probabil oameni la sediurile TV centrale din Statele Unite.

 

Veti vedea feţe noi şi o poveste total diferită iesind din televizoarele voastre in curand.

 

 

 

Comentariu Rostirea:

Daca toate acestea sunt adevarate, este cea mai importantă și, totodată, cutremuratoare stire.

 

In opinia noastră, multi dintre membrii ”illuminati” se vor trezi, multi dintre membrii masoneriei s-au trezit deja, fie dandu-si seama ca este un grup de natura luciferica, fie dandu-si seama ca , cel putin, omenirea condusa de ei nu este condusă in directia in care li s-a declarat la inceput.

 

Cu alte cuvinte, au inceput sa isi puna intrebarea

 

”De fapt, unde mergem noi acum” aplicand principiul esential ca ”pomul se cunoaste dupa roade iar omul se cunoaste dupa fapte”.

 

Din interviu au fost selectate cele mai relevante aspecte.

Daca vreti sa intelegeti mai mult, studiati mai mult, cel putin atat timp cat internetul va mai fi suficient de liber pentru a avea acces la informatii.

Si desigur, formati-va o cultura, nu credeti tot ce se spune si cititi printre randuri. Va dorim succes.




sursahttp://www.rostirea.ro/news/dezvaluirile-extraordinare-ale-unui-jurnalist-american-despre-iminenta-prabusire-a-asa-zisei-elite-mondiale-ce-doreste-instaurarea-%E2%80%9Enoii-ordini-mondiale%E2%80%9D

preluare de pe Sursa:
2012 – Mit şi Adevăr — sfârşit şi / sau început -? DE LA LUME ADUNATE !!! PAX Et LUX !

Bucegii necunoscuţi

                                                                                                                 Written By Daniel Gorun

Locul de joacă preferat al alpiniştilor şi turiştilor care trăiesc intens experienţa muntelui.

Pe când aveam şapte ani, tata mi-a făcut botezul munţilor: mi-a pus un rucsac în spate şi am străbătut Bucegii din cabană-n cabană, de la Peştera la Mălăieşti. De atunci a trecut ceva vreme, şi atât eu cât şi Bucegii ne-am schimbat destul de mult. Am călătorit între timp, am fost în Făgăraş şi Alpi, în Munţii Stâncoşi şi Apuseni. Dar Bucegii continuă să fie nişte munţi cu un suflet şi o viaţă aparte. Un bătrân urs, cu blana arămie zdrenţuită, uneori umilit, dar care nu încetează să ne impresioneze când îşi arată colţii de bronz deasupra Buştenilor.

 

Imnul Bucegilor

Niciun alt munte din România nu are un imn al său aşa cum au Bucegii. Îl puteţi auzi pe internet, într-o interpretare mai săltăreaţă. Dar l-am ascultat şi altfel, cântat solemn, de procesiunea de alpinişti, ghizi şi montaniarzi, pe când îl petreceau spre ultima ascensiune pe marele veteran Emilian Cristea. Nea Cristea a fost primul care a ales să escaladeze  Bucegii pe drumul cel mai scurt posibil: Fisura Albastră din Peretele Văii Albe, uriaşul vertical ce domină Valea Prahovei.  Dar tradiţiile turismului din Bucegi sunt mult mai vechi.

Printre turiştii pionieri întâlnim nume ilustre: la 1840, Cezar Bolliac şi Radu Golescu suiau Vârful cu Dor, la 1845, Nicoale Bălcescu revoluţiona  turismul din Valahia, urcând de la Caraiman la Omu. Tot de Bucegi se leagă numele primelor asociaţii turistice din Vechiul Regat: Societatea Carpatină din Sinaia (1895), Societatea Turistică Română la 1903, condusă de Grigore Antipa, şi Hanul Drumeţilor, transformat în 1926 în Touring-Clubul României.

Pereţii şi hornurile abruptului prahovean au rămas până azi paradisul alpiniştilor şi turiştilor împătimiţi. O elită selectată nu numai de gradul de dificultate al numeroaselor trasee, dar mai ales de capacitatea de a trăi intens experienţa muntelui. De primăvara târziu până toamna se poate urca pe Valea Albă, Valea Cerbului, Valea Morarului, tot pe aici se poate coborî pe schiuri, pe zăpada de aprilie, dacă te ţin picioarele.

 

Zânele din Valea Cerbului

Bucegii au nu numai suflet şi cronici, dar şi zâne ştiutoare de poveşti. Zânele din Valea Cerbului, scrise de Nestor Ureche, un alt frate de cruce al acestor munţi, a fost o carte citită la culcare de mai multe generaţii şi de care bunicii noştri îşi amintesc cu drag. De altfel, Bucegii au inspirat o literatură mai bogată decât oricare alt masiv. Babele, Omul, Sfinxul, Mecetul Turcesc au devenit personaje mitice în Dacia Preistorică a lui Densuşianu.

În lumina ultimelor dezvăluiri, Bucegii, aflaţi dacă nu ştiaţi, sunt scobiţi pe dinăuntru şi acolo se află centrul lumii (sau al lumilor!) atât de secret, încât numai CIA, KGB-ul şi NASA au adulmecat câte ceva. Şi le-au povestit apoi tuturor autorilor de  articole, cărţi şi situri paranormale despre Bucegi.

Sala Urşilor din Peştera Ialomiţei are un imens perete neted, dungat de dârele argilelor şi de draperii de calcit. Foto: Cristian Lascu

 

Platoul

Platoul Bucegilor a fost luat cu asalt de drumeţii de toate vârstele. Poteci bine marcate şi amenajate, drumuri auto şi telecabinele din Sinaia şi Buşteni au democratizat această bucată de munte, cuprinsă între marginea abruptului, pe care se înşiruie cabane şi pârtii de schi, coborând până în Valea Ialomiţei. Avantajul acestor facilităţi este că poţi evada, chiar numai pentru o jumătate de zi, din puşcăria urbană, pentru a inhala o gură proaspătă de oxigen la peste 2.000 de metri, pentru a fi mângâiat pe obraz de briza crestei Carpaţilor.

 

Crucile Bucegilor

Sunt mulţi orăşeni care pornesc la drum în ţinuta de acasă - pantofiori, o bluziţă, ochelari de soare -, uitând că la munte o caniculă de august se poate preface într-o clipă în viscol de decembrie. Alţii joacă ruleta rusească a avalanşelor sau se vâră în coclauri prăpăstioşi.

Drept urmare, hipotermiile, avalanşele, căderile în gol dau cel mai mult de lucru harnicilor salvamontişti ai Bucegilor. Numărul „şoşonarilor” fiind mai mare decât în alte părţi, nu e de mirare că în aceşti munţi prietenoşi se află multe cruci. Crucile pot fi o mângâiere pentru familie şi un bine-venit avertisment pentru imprudenţi. Dar nici ce-i mult nu-i bun, parcă sunt prea multe cruci. Citeşti deseori inscripţii precum aceasta, când porneşti pe poteca Jepi: „Călătorule, ce eşti tu am fost şi eu, ce sunt eu vei fi şi tu...”, şi lumina parcă păleşte.

Cea mai ilustră cruce este cea de pe Caraiman. Un fel de Tour Eiffel al Bucegilor, de 28 de metri înălţime, 7 metri anvergură. Înălţată iniţial în memoria eroilor feroviari căzuţi în războiul pentru întregirea neamului, crucea a devenit un monument pentru toţi eroii Primului Război Mondial. A fost inaugurată în 1926 în prezenţa Reginei Maria. Se spune că nişte comunişti zeloşi au vrut mai târziu să-i taie braţele şi să pună în vârf o stea roşie.

 

Cel mai inaccesibil vârf al Bucegilor

Un fel de pandant al crucii de pe Caraiman este antena de pe Vârful Coştila. Zebrată ca un baston de miliţian, antena se vede de departe şi se află pe o culminaţie domoală, de 2.408 metri, deci abia al patrulea pisc după Omul. Coştila este un vârf inaccesibil, pentru că e obiectiv militar păzit. Găzduieşte relee pentru transmisii radio, se pare că tot aici mai moţăie şi un radar, iar gurile rele spun că pe vremuri  funcţiona una dintre staţiile de bruiaj, acelea care se străduiau să acopere cu vuietul lor vocea  Lumii Libere.

 

Text: Cristian Lascu

http://www.natgeo.ro/ng-traveler/9364-bucegii-necunoscuti

Misterul apelor pierdute din Dobrogea

                                                                                                                Written By Daniel Gorun

Dobrogea Centrala este cel mai batran teritoriu al Romaniei, pentru ca e alcatuita din asa-numitele sisturi verzi, roci cristaline vechi de peste un miliard de ani. Peste aceasta temelie s-au depus calcare cu atoli de corali, care se mai recunosc inca in relief, imprimand peisajului o nota spectaculoasa, originala. Dar si mai remarcabil este ce nu se vede.

Text: Cristian Lascu

Dar, dupa cativa ani, terasamentul a inceput sa se taseze. Noi, speologii, stiam de ce: intre timp, patrunseseram cu echipament de scufundare in misterioasa cavitate. Nu uit plutirea prin bezna lichida, intr-o apa de cristal, survoland stanci pravalite si stalagmite. O pulbere argintie acoperea podeaua si peretii – praful timpului asternut de milenii in aceasta ruina netulburata.

Terenul stancos fiind arid si brazdat de crapaturi, este evident ca apele circula undeva in adanc, in lungul unui sinclinal (o structura geologica in forma de copaie) si ajung intr-un loc. Dar unde? Aceasta intrebare i-a framantat mult pe geologi si pe geografi. Un raspuns a venit in chip neasteptat. In timp ce faceau o cale ferata la Sitorman, langa comuna Piatra, constructorii au fost nevoiti sa dinamiteze o colina calcaroasa.

Mare le-a fost mirarea cand, dupa explozie, au vazut cascandu-se un crater, in fundul caruia, cativa metri mai jos, lucea o apa. Zeci de bascule cu piatra au fost turnate acolo, dar in zadar: golul parea capabil sa ingurgiteze orice cantitate de balast. Inginerii au proiectat o deviere. Dar o noua bubuitura a avut ca rezultat deschiderea unei noi caverne cu apa. S-a facut un ocol si mai mare si astfel calea ferata a fost finalizata.

M-au intrigat si numeroasele stalagmite si alte formatiuni rupte si imprastiate pe podea, de ca si cum vizitatori preistorici cu apucaturi de turisti contemporani ar fi trecut pe aici. Desi lunga doar de 100 m, cavitatea are un gabarit generos, o inaltime maxima de 8 m, o topografie complicata de existentaunor puturi ce coboara spre un nivel necunoscut si e in mod evident parte a unui sistem carstic mult mai amplu, inca neexplorat.

Un coridor ajunge la numai 4 m sub calea ferata, deci, exagerand putin, nu ar fi fost exclus ca o locomotiva ghinionista sa viziteze galeria. Pe baza topografiei exacte pe care am facut-o, terasamentul a fost consolidat.

http://www.natgeo.ro/explorari/speologie/9054-misterul-apelor-pierdute-din-dobrogea

SOROS VREA AURUL DIN KOSOVO !! - Iata de ce Kosovo, leaganul culturii sarbe, cucerit demografic de musulmanii albanezi, trebuia sa fie independent.!!

Daca romii locuiau la Rosia Montana, pana acum se infiinta primul stat tiganesc din Europa. Sa speram ca Soros se va intalni cu Moise cat de curand...

George Soros, unul dintre cei mai faimoşi oameni de afaceri din lume, s-a arătat interesat să cumpere minele din Kosovo, conform Wall Street Journal. Valoarea rezervelor se ridică la 300 de miliarde de euro.

Acordul ar urma să fie încheiat cu deplina colaborare a miliardarului albanez Sahit Muja, care locuieşte la ora actuală în America, la New York.

Sahit Muja, care este director al companiei Albanian Minerals, are acces la bogăţiile minerale ale statului Kosovo care cuprind mine de cărbuna şi zăcăminte de zinc, crom, aur, argint şi nichel.

În acest sens, se pare că au avut loc mai multe vizite pentru a se ajunge la câteva acorduri.

Preşedintele Agenţiei de Privatizare din Kosovo este Dino Asanaj, implicat în activităţi realizate în Statele Unite. Asanaj a fost reprezentant al KLA (Kosovo Liberation Army) în Statele Unite. KLA ar fi primit ajutoare financiare de la Fundaţia lui George Soros.

Până anul trecut cele mai mari plasamente ale miliardarului George Soros erau în aur, potrivit datelor Comisiei americane pentru bursă şi valori mobiliare, scrie money.ro.

 

În cursul lui 2011, acesta şi-a vândut însă aproape în întregime plasamentele de 800 milioane de dolari.

 

Totuşi, fondul lui Soros nu a renunţat la deţinerile în companii miniere care extrag şi proceseaza aur şi se pare că în viitorul apropiat omul de afaceri mizează serios pe acest business.

 

preluare de pe: http://secretele--sistemului.blogspot.com/2011/07/soros-vrea-aurul-din-kosovo-iata-de-ce.html

Misterele Moscovei – Planeta subterana

Moscova este un oras imens, atat la suprafata cat si in subteran: galerii abandonate, catacombe, labirinturi, constructii secrete si adaposturi antiaeriene. Acest oras de sub pamanturile Moscovei este incarcat de mistere si legende, care se deschid doar pentru cei ce indraznesc a infrunta o calatorie periculoasa

Pentru majoritatea locuitorilor Moscovei, tinutul subteran al capitalei este un teritoriu terifiant, periculos, in care legendele si miturile se impletesc cu marturiile incredibile ale oamenilor care, din intamplare sau nu, au patruns in aceste locuri neumblate de sute de ani. Pentru Vadim Mihailov, acest oras de sub Moscova reprezinta parte din viata lui. Zi de zi coboara sub pamanturi pentru a descoperi mereu altceva. “Este un loc minunat, in care secretele zac nedescoperite. Moscova are cea mai adanca si mai complicata retea de canale subterane din lume. Cum sa nu te bucuri, sa te minunezi si sa admiri asa ceva!”.

Pasiunea lui Vadim pentru misterele de sub pamant a inceput cand a implinit varsta de cinci ani. Cadoul primit atunci a fost unul special, unul care i-a marcat intreaga existenta si pe care nu il va uita niciodata. Tatal lui, conductor de metrou, i-a oferit o plimbare in cabina trenului subteran. Pustiul nu era suficient de inalt pentru a vedea bine peste tabloul de control, asa ca a trebuit sa suporte supliciul de a sta in varful picioarelor timp de mai bine de o ora. Insa nu s-a dat batut. Se uita cu ochii larg deschisi la lumea aceea subterana, luminata doar de farurile metroului.

Cand a implinit varsta de 12 ani, Vadim si prietenii lui au facut prima calatorie in “interiorul pamantului”. Nu a trecut mult si au facut prima lor descoperire importanta: un buncar din perioada stalinista, ingropat adanc sub Bulevardul Leningrad. La scurt timp, au urmat alte descoperiri incredibile, printre care depozitul abandonat al Institutului de Oceanografie. Acolo, baietii au gasit mai multe recipiente in care erau conservate in formol fel de fel de creaturi submarine.

Si iata ca, pentru gasca de baieti, ceea ce parea initial un joc a devenit o pasiune. In 1991, Mihailov si prietenii lui au format asociatia “Cercetasii planetei subterane” sau, cum le spun moscovitii, “Sapatorii”. Acum, ei sunt celebri in intreaga Rusie si si-au castigat o reputatie deosebita printre aventurierii din intreaga lume.

In cei douazeci de ani de cand tot “diseca pantecul Moscovei”, “Sapatorii” au descoperit lucruri extraordinare: taine ingropate de tari, secrete monastice si urme mai recente, lasate de autoritatile sovietice.

Incaperile mortii

Moscova, cu o istorie de aproape 900 de ani, a fost construita pe soluri aluvionare, de-a lungul malurilor mlastinoase ale raului Moscova. Pamantul nisipos a fost un teren favorabil ridicarii orasului la suprafata, dar si usor de sapat, pentru construirea nervurilor subterane. Si astfel, in timp ce orasul se dezvolta incet si sigur la lumina soarelui, in adancuri crestea un alt oras. Un oras sapat in pamant care, de-a lungul secolelor, s-a marit, formand o retea stratificata de tuneluri, hrube si galerii pe mai multe nivele.

Inca din secolul XV, sub Kremlin s-au construit pivnite si depozite subterane, pentru a ascunde cele mai nepretuite comori, bijuterii, carti antice si harti necunoscute. S-au sapat tuneluri care au servit in scopuri militare. In aceste tuneluri, aflate sub zidurile de aparare ale Kremlinului, din loc in loc erau plasate, in mod strategic, asa-zisele “camere de ascultare”. Aici, in timpul asediilor si navalirilor tatare, stateau iscoade care aveau sarcina de a asculta cu mare atentie, ca nu cumva inamicul sa se infiltreze in cetate pe sub ziduri, prin tuneluri. Sub pamanturile Moscovei s-au construit laboratoare si ateliere secrete ale alchimistilor.

In secolul XX, mai multi arheologi rusi au sperat ca printre sapaturile de sub Turnul Suharev vor descoperi misterioasele laboratoare ale contelui scotian Jacob Bruce, un apropiat al tarului Petru cel Mare. Turnul avea o constructie neobisnuita pentru acele vremuri patriarhale ale secolului XVIII din Rusia, de aceea capatase o faima misterioasa.

Printre moscoviti, se soptea ca sub zidurile cladirii, contele Bruce prepara potiuni magice in cautarea elixirului vietii si incerca sa prefaca metalele in aur. In acele laboratoare se crede ca se ascundea si faimoasa “carte a mortii” – “Nekronomicon”, in paginile careia se gaseau multe mistere ale universului.

De-a lungul secolelor s-au zidit temnite unde erau aruncati oameni care trebuiau sa dispara pentru totdeauna. In urma cu cativa ani, “Sapatorii” au dat peste doua cripte terifiante: o camera de tortura, construita, se pare, de Ivan cel Groaznic, si un loc de sinucidere in masa. “Am descoperit un bazin subteran de apa, din secolul XVIII, despre care auzisem mai multe legende. Se povesteste ca aici a avut loc o sinucidere in masa.

Toti din echipa ne-am dat seama imediat ca acolo se intamplase ceva infiorator.

Tensiunea noastra era aproape palpabila. Zeci de cranii se puteau vedea limpede pe fundul bazinului, care nu avea mai mult de doi metri. Eu sunt crestin ortodox, cu teama de Dumnezeu, si desi am vazut multe, am fost bantuit zile in sir de locul acela ingrozitor”. “Sapatorii” au parasit acea hruba in tacere si nu s-au mai intors acolo niciodata.

Se pare ca aceasta nu este singura “incapere a mortii” ascunsa in labirinturile de sub capitala Rusiei. Odata cu incoronarea lui Ivan al IV-lea cel Groaznic, in 1547, ca monarh al Rusiei, dinastia tarilor a devenit una dintre cele mai sangeroase, asa cum Europa nu mai vazuse de pe vremea imparatilor romani. Se spune ca, in 1580, tarul Ivan cel Groaznic, in nebunia lui, a sapat sute de metri in pamant pentru a construi o temnita secreta, cu camere de tortura, iar la final, toti muncitorii au fost omorati pentru ca nimeni sa nu stie vreodata unde se ascundeau ororile tarului.

Biblioteca secreta

Una dintre cele mai misterioase legende ale subteranului este cea legata de biblioteca suveranului Rusiei Ivan al III-lea. Marele cneaz se casatorea, in 1472, cu printesa Sofia Paleolog, nepoata ultimului imparat al Bizantului, Constantin Paleolog, pecetluind astfel transferul puterii de la Bizant catre Rusia. Ca zestre, printesa a adus de la Constantinopol o colectie de carti si manuscrise de o valoare inestimabila. Pentru a pastra aceasta comoara intacta, printesa Sofia a construit cu ajutorul arhitectului italian Aristotle Fiorovanti o biblioteca in subteranele Moscovei. Locatia era secreta si asa a ramas pana in zilele noastre.

Se spune ca mostenitorul tronului, Ivan cel Groaznic, ar fi descoperit comoara, insa chiar daca acesta ar fi adevarul, tarul nu a dezvaluit niciodata secretul, luandu-l cu el in mormant. De atunci, regele Sigismund al Poloniei, imparatul Napoleon si multi altii au incercat sa gaseasca biblioteca secreta.

Multi cercetatori rusi sustin ca aceasta ar fi fost distrusa in incendiile din Moscova, altii ca ar fi cazut victima jafurilor invaziei poloneze. Insa cea mai incitanta teorie este aceea conform careia biblioteca exista inca, adanc ingropata sub Kremlin. Unul dintre cei mai ferventi cautatori ai misterioasei biblioteci a fost arheologul si speologul rus Ignati Steletki.

Timp de zeci de ani, chiar in timpurile terorii staliniste, el a explorat numeroase pasaje subterane aflate sub Kremlin, sub Manastirea Novodevicii si sub vechea cladire cunoscuta sub numele de Turnul Suharev. Conform teoriei sale, biblioteca se afla la al doilea sau al treilea nivel, dedesubtul Kremlinului.

In ultimii ani, “Cercetasii planetei subterane” au continuat cautarile bibliotecii, coborand si mai adanc in pamant, ajungand pana la sapte nivele sub Kremlin. Vadim Mihailov declara: “Cred ca biblioteca se afla, in continuare, sub Moscova, cel mai probabil intr-o camera construita in stil egiptean, si avem sperante mari sa o gasim. Aceasta retea de tuneluri subterane este inca necunoscuta, dar asteapta sa fie descoperita”.

Metroul secret al lui Stalin

Astazi, metroul a devenit o parte integranta din viata omului si este putin probabil sa ne putem imagina o capitala fara un asemenea mijloc de transport. Metroul din Moscova este unul dintre cele mai frumoase din lume. Dar ce se ascunde cu adevarat in spatele peretilor de marmura, in spatele sculpturilor si mozaicurilor? Unul dintre zvonurile cele mai raspandite este cel despre asa-numitul “Metro-2″, construit in secret, in anii ’50, in timpul lui Stalin, sub numele de “cod D-6″.

Oficial, acesta nu exista, practic insa, toata lumea vorbeste despre el. A trecut mai bine de o jumatate de secol de cand povestea “top-secret” a metroului 2 a aparut pentru prima data si, totusi, ea ramane o necunoscuta. Oficialitatile ruse nu au confirmat niciodata asemenea zvonuri, insa nici nu le-au negat.

Se spune ca lungimea lui, de aproximativ 150 de kilometri, o depaseste cu mult pe cea a metroului public actual, ca are patru linii si se afla adanc ingropat in pamant, la 200 de metri. Prima linie de metrou se presupune ca ar fi fost construita din ordinele venite direct de la Kremlin, pentru a crea posibilitatea autoritatilor, in caz de urgenta, sa fuga din oras. Acest sistem de transport subteran strict secret conecta Kremlinul cu toate institutiile strategice ale orasului, cu sediile KGB si cu aeroportul. Se pare, chiar, ca linia de metrou ajungea pana la casa de vacanta a tovarasului Stalin, situata in apropierea Moscovei.

Ei bine, “Sapatorii” au gasit aceste tuneluri ale metroului 2! “Am descoperit chiar si o veche garnitura de tren care, cu putin efort, ar putea functiona din nou. Sinele metroului secret sunt ingropate in beton, astfel incat, in situatii extreme, tunelurile sale sa poata fi folosite si de automobile sau tancuri”, declara Vadim Mihailov, liderul asociatiei.

In 1941, statia de metrou public Maiakovski a gazduit ceremonia dedicata revolutiei din noiembrie, unde Stalin a tinut un discurs. Au fost zeci de martori care sustin ca in acea zi dictatorul si garda sa personala au ajuns la fata locului cu trenul, printr-unul dintre tunelurile secrete. Metro-2 a continuat sa se construiasca si sub Hrusciov, Brejnev si Gorbaciov. Potrivit zvonurilor, constructia lui continua si astazi.

Mutantii de sub Moscova

In urma cu un an, publicatia rusa “Pravda” anunta ca in subteranele Moscovei colcaie gandaci, viermi si alte insecte de dimensiuni gigantice. Asemenea creaturi fusesera surprinse de camerele de luat vederi ale aceluiasi Vadim Mihailov si ale echipei sale de temerari. Inca de acum cativa ani s-a zvonit prin Moscova ca in subsoluri misuna sobolani imensi, de marimea pisicii.

Totusi, acest fapt nu a fost niciodata confirmat.
“Sapatorii” povestesc ca in subterane au descoperit o flora si o fauna cel putin stranii: viermi de cinci centimetri, lacuste de marimea unei farfurii, gandaci foarte mari, complet albi, pesti orbi, lipsiti de solzi, ciuperci acide.

Oamenii de stiinta au declarat ca nu au mai vazut asa ceva si ca acestea ar fi putut aparea datorita unor mutatii genetice. Modificarile sunt generate, probabil, de apele subterane ale capitalei ruse, care formeaza un “cocktail” de substante toxice. Toate reziduurile de la suprafata se scurg in subteran: benzina, ulei de masina, detergenti, substante de uz casnic. Astfel, nu este de mirare daca in apele subterane poti regasi toate elementele chimice din tabelul lui Mendeleev si ca aceste ape sunt populate de creaturi de domeniul science-fiction.

Mai mult decat atat, o cauza in plus ar putea fi si deseurile radioactive depozitate in subteran inca din perioada stalinista. Conform relatarilor lui Vadim Mihailov, echipa lui a descoperit, in urma cu ceva vreme, chiar sub zidurile Universitatii de Stat din Moscova, aproximativ 350 de kilograme de material radioactiv. “Era depozitat in niste recipiente rasturnate si care curgeau”, isi aminteste Vadim. “Am anuntat imediat autoritatile si in cateva ore, deseurile au disparut. Totusi, unde oare, daca nu tot in aceleasi subterane neumblate si nestiute?!”.

Cimitirele de sub pamant

In aceleasi subterane ale Moscovei s-au asezat oseminte, formand adevarate necropole sub oras. Galeriile metroului actual din capitala rusa sunt sapate dedesubtul mai multor cimitire. Poate de aici si ideea ca unele statii sunt bantuite de spirite, iar in altele poti simti energii negative foarte puternice.

Una dintre statiile de metrou cu un asemenea renume inspaimantator este “Sokol”. In locul unde astazi se afla intrarea la statia “Sokol”, in secolul trecut se gasea o manastire. Dupa revolutia bolsevica, in Rusia s-a instaurat asa-numita “Teroare Rosie”, cand au fost vanati si impuscati fara judecata mii de oameni.

In 1919, in curtea acestei manastiri au fost executati in mod barbar, de catre membrii temutei CEKA, mai multi preoti si ofiteri din armata tarista. Sufletele celor ucisi au ramas la un loc cu trupurile ce si-au gasit sfarsitul, si aparitiile lor fac subiectul unor povesti inspaimantatoare, spuse chiar de lucratorii de la metrou. Sunt multi cei care sustin ca au senzatia ca sunt mereu urmariti din intunericul tunelului. Nu odata, mecanicii au vazut pe sinele metroului din statia “Sokol” siluetele stravezii ale unor soldati, din ale caror trupuri curgea inca sange.

Statia “Arbat”, din centrul vechi al Moscovei, a dobandit, de asemenea, o faima aparte. Nu numai pentru arhitectura ei deosebita si pentru bogatia monumentala a decoratiunilor, ci si pentru faptul ca aceasta statie este prima in statistica de sinucideri. Conform evidentelor politiei metroului din Moscova, in statia “Arbat” s-a inregistrat cel mai mare numar de oameni care si-au luat singuri viata. Psihologii rusi au ajuns la concluzia ca acest loc are o puternica incarcatura negativa, probabil datorita faptului ca in secolul XVIII aici exista un cimitir stravechi. Astfel, influenta apropiatei necropole continua sa se manifeste si astazi.

Vadim Mihailov a relatat o experienta incredibila traita de el insusi. “S-a intamplat in urma cu doi ani. Echipa noastra examina structurile de sub statia de metrou “Arbat”. Deodata, prin tavan a aparut silueta translucida a unei femei. Avea mainile impreunate, ca si cum ne-ar fi implorat sa o ajutam, iar chipul ei exprima spaima. Apoi, brusc, o forta misterioasa, nevazuta, a inceput sa o traga in jos, catre pardoseala din beton. Desi femeia parea sa opuna rezistenta, a fost absorbita in podeaua tunelului. Noi toti am vazut-o. Eram ca paralizati de spaima. Dupa ce ne-am revenit, am rupt-o la fuga. Abia la suprafata am observat ca unul dintre baieti, in intuneric si in groaza de care eram stapaniti, se lovise puternic la cap. Am mers de urgenta la spital. In timp ce stateam in sala de asteptare, o ambulanta a sosit si asistentii au scos o targa cu un cadavru. Pentru noi, era al doilea soc din acea seara: cadavrul era al femeii pe care o vazuseram in subteran! Din discutiile cu personalul medical, am inteles ca femeia murise din cauza leziunilor interne, cu o ora in urma. Se aruncase in fata trenului, la statia de metrou “Arbat”. Socant, dar exact cu o ora in urma, o intalniseram noi, in tunelul de sub aceeasi statie!”.

In fiecare zi, moscovitii pasesc peste aceasta lume ascunsa, necunoscuta si misterioasa. Cel mai experimentat explorator al subteranului din Rusia, Vadim Mihailov, considera ca lumea subpamanteana este poarta catre o alta lume: o lume paralela. Omul strabate distante imense pentru a explora spatiul cosmic, dar spatiul subpamantean, aflat mult mai aproape, fascinant si misterios, este de multe ori abandonat in intuneric.

Un articol de Natasa Galche , formula-as.ro

SECRETELE VATICANULUI – BIBLIA FALSIFICATA !

EVANGHELIILE AU FOST MODIFICATE

A aparut un numar considerabil de evanghelii în primele secole ale erei noastre. Biserica nu considera drept canonice (conform cu regulile Bisericii) decât Cărţile lui Matei, Luca, Marcu şi loan. Cea mai veche este cea a lui Matei, care s-a inspirat direct din evanghelia Evreilor.

Un lucru trebuie subliniat : apocrifele şi vreo cincizeci de evanghelii care au existat înainte de a fi distruse de conjuraţii, sau care există încă, sunt unanime în a recunoaşte că Isus a trăit pe timpul lui Pilat din Pont şi a lui Tiberiu.⁽ Nu se cunoaste nici o relatare istorică putând sa acrediteze autenticitatea existenţei lui Isus. Ea ar fi dovedită, se spune, prin Actele lui Pilat, o suită de rapoarte adresate Impăratului Tiberiu de Ponţiu Pilat, guvernatorul ludeei. In aceste acte ar figura o relatare despre viaţa şi moartea lui Isus, crimele ce i se imputau de catre ludei, crucificarea sa şi chiar învierea.

Aceste Acte, dacă au existat, au fost reinventate de catre Creştini, şi oricum, nu a rămas nici cea mai mică urma. Numeroase false rapoarte ale lui Pilat au fost scrise în acelaşi scop fraudulos, dar Biserica n-a păstrat nici unul.)

Nu prea se cade de acord în privinţa textului, a relatării faptelor şi chiar faţă de persoana lui Isus.

Unele evanghelii dau lui Crist o figură, o doctrină şl o stare de spirit diametral opuse relatărilor lui Matei, Luca, Marcu şi loan.

Relatările lui Matei şi Luca sunt ele însele adesea în dezacord formal cu cele ale lui Marcu şi loan şi uneori in contradicţie flagranta cu propriile lor expozeuri.

Aceste reticenţe, aceste nebulozităţi arata că timp de secole citirea celor patru evanghelii canonice a fost interzisa credincaoşilor şi rezervata numai oamenilor Bisericii

Documentele autentice au existat; mai sunt, poate, inca în Biblioteca Vaticanului.

Despre acest subiect, Dr. M. Spencer Lewis, împaratul R-i-C, a scris în „Viaţa mistică a lui Isus” :
„Noi ⁽Noi: actualii iniţiaţi ai Marii Fraternităţi Albe care s-a continuat de Ia faraonul Amenhotep IV şi din care faceau parte Esenienii si isus…) ştim că Părinţii Bisericii primitive au avut acces la documente secrete, pentru că, în conciliile Bisericii creştine primitive şî în dîscutiile care s-au desfăşurat între cele mai înalte autorităţi ale Bisericii primitive, au făcut aluzie la unele părţi din manuscrise şi documente oficiale tratând despre crucificare şî alte evenimente din viaţa lui Isus care sunt acum ascunse sau eare au fost distruse.

Una din principalele griji ale Părinţilor Bisericii da îa sec, VII la XII a fost de a-şi procura toate manusicrisele şi lucrarile ce se aflau în preţioasele colecţii în ţări din Orient, care puteau conţine informaţii diferite de cele reţinute de ei”.

loan, apostolul, care devine episcop în Efes, ar fi autorul celei de a patra carţi, dar este recunoscut şi admis ca această pseudo-evanghelie a fost compusă tardiv de teologi abili.

Sigur nu este făcuta de loan, despre care, de altfel, nu avem nici o dovada ca a existat.

Dintre cincizeci pana la o sută de evanghelii care au apărut în sec. II şi III al erei noastre, comunităţile creştine, pentru a pune capat disputei, adoptara relatarile lui Matei, Luca, Marcu şi loan şi le-au considerat ca egal de sfinte şi veridîce, în ciuda lacunelor şî a contradicţiilor lor..
Evangheliile, fiind carti „inspirate” de Sfântul Duh’, nu trebuie — în principiu — sa fîe criticate sau discutate.

In zilele noastre, această consideraţie s-a redus mult şi teologii admit de buna voie ca evangheliile trebuie sa fie interpretate şi chiar corectate „în sensul bun”.

„Nu se pot admite decât patru evanghelii, scrie Sfântul Jerome : toate neroziile apocrifelor (altor evanghelii) sunt bune de povestit ereticilor morţi şi nu credincioşilor in viaţa”
„Ba deloc, replica adversarii lui Jerome : în evangheliile voastre canonice se află nerozii, contradictii, fapte în opoziţie, ireductibile…*’

Pentru a acorda relatările, Biserica a modificat în mai rnulte rânduri, dacă nu a machiat, Scripturile.

Tasian, discipolul lui Justin, a încercat chiar sa aranjeze totul scriind „Evanghelia după cele patru (un fel de coordonare a povestirilor lui Matel, Luca, Marcu şi loan, Matei spune că Isus este fiul lui losif, descendent euccesiv din lacob, Mathan, Eleazar, Eliud, Achim, Sadoc, Azor etc.» pâna la Salomon, David şl Abraham. (Cap. 1-1, 2, 8, până la 16)

Luca spune ca Isus este fiul lui Josef, dar descinzând din Heli, Mathan, Levi, Melchi, Janna, Josef, Mathatias etc., până la Abraham, Sem, Noe, Enoch şi Adam. (Cap. III 23-24 până la 38)

Este curios de notat că în ciuda divergenţelor fundamentale, evangheliile lui Matei, Luca, Marcu şi loan sunt zise sinoptice, adica asemănatoare!

De altfel, zice bunui sfânt, când este vorba de teze total contradictorii — cele ale genealogiei lui Isus, de exemplu — trebuie să crezi că ele se împacă. chiar dacâ nu ştim cum!

Ioan, căruia trebuie să-i fie suspectată relatarea, este in contradicţie formală cu Matei, Luca şi Marcu, privind cronologia săptămânii Patimilor. Nici unul nu fixeaza Paştele la aceeaşi data.
Isus, după loan, ar fi fost crucificat nu vineri, ci sâmbată, în ajunul Paştilor.

Divergenţele sunt şi mai mari în ceea ce priveşte învierea sau, mai exact, apariţia lui Isus.
- Cele doua Marii (Maria Mama si Maria-Magdalena) erau prezente, asigura Matei.
- Eroare. spun Luca şi Ioan : numai Maria-Magdalena era acolo !

Nu exista deci nici o marturie veridică asupra autenticitatii evangheliilor.

De altfel, Biserica, cu prudenţă, le „atribuie” şi le prezintă ca scrise dupa Matei, Luca, etc.

In secolul II şi III, dupa I. C. erudiţii şi doctorii Bisericii, precum Irineu, Clement din Alexandria şl arzătorul Tertullian, gândesc ca evangheliile au fost scrise de catre apostoli şl ca ele erau atât dovezi directe cât şi inspiraţie divina.

Polycarp, care ar fl fost numit episcop de Smyrna de Ioan Evanghelistul, pe la anul 80, a fost dlntre toţi sflnţil, cle mal demn şi mai stimat.

Contrar apostolilor care l-au renegat pe Isus, el preferă supliciul decât ruşinea renegării şi a murit ars de viu pe un rug, .făra sa se plânga, fară sa sufere ca Isus, intr-atât era blindal de credinţă.

Ca şi bonzii care se sinucid prin foc!

Polycarp este autorul unei scrisori catre Filipieni, cu privire la scrierile (contestate) ale lui Ignaţiu Theodoruş (primul sfânt Ignaţiu) despre care s-a zis, fals, ca i-a fosf poruncita de apostolul Petru)

Ori, Polycarp vorbeşte de bine despre primele trei evanghelii, dar nu şl despre cea a lui loan!

Caci evanghelia lui loan nu exista la începutul secolului II !

El este citat pentru prima data de Teofil din Antiohia, pe la anul 180 !

Pe scurt, se Intâmplă ca, după mai multe secole, evanghelia cea mai apreciată, cea mal „Iniţiatica”, spun beoţlenii” scrisa de „vulturul loan care dormea în braţele lui Isus şl la stârşit la Ghetsemani, intre Petru şi lacob”. se afle ca este un fals notoriu alchimizat In secolul
II sau III, pentru a suplini lipsa de ţinuta teologica a primelor trei scrise !

Este o evanghelie ,,nu de fapte”, se spune, ci „de idei”.

Pentru a te descurca în această încâlceală, trebuie si ai o oarecare idee despre climatul care domnea, acum 2000 de ani, în Egipt şi în Asia Mica, adica în punga orientală a bazinului mediteranean.

Gnosticismul — ca de altfel şi în zilele noastre spiritiştii, teosofii şi cei ce cred în revelaţii divine — era la baza tuturor religiilor şi tuturor sectelor.

Cirint era şeful unei secte ieşite din creştinism, dar el nu recunoştea originea divina a lui Crist.

Noi împrumutăm din Marele Dicţionar al sec. XIX, aceste note, care ne clarifîca asupra stării de spirit a oamenilor din primul secol:

„Cirint admitea existenţa a două principii opuse si nu binele şi raul, ci un principiu esenţial activ, existând prin el însuşi : Dumnezeu ; şi un principiu pasiv, neexistând prin el însuşi şi imperfect : Materia.

Autorul lumii nu era Dumnezeu, care nu putea intra în legatura cu Materia : creatorul aparţinea uneia din ultimele clase a sub-spiritelor inferioare, numite şi de Theodor forţe şi îngeri, dar purta în el ceva din Fiinţa divină…

El era ca un eon (Eon : dîn grecul aion = timp. Este spiritul, emanat de Inteligenţa lui, Dumnezeu, mesagerul lui Dumnezeu pe lângă oameni) creatorul legislaţiei mozaice…
Isus nu era fiul lui Dumnezeu ; un eon numit Christ s-a unit cu eî, în timpul botezului dîn apele lordanului şi l-a părasit în ziua crucificării.

Ciririt, evreu prin naştere, credea în legea mozaica, obligatorie şi în viitoarea dominaţie a poporului iudeu asupra lumii… Cirintenii se foloseau de Evanghelia Evreilor.”

Un discipol de-al lui sfântul Paul, cu numele de Caius, publică o apocalipsa sub numele unui apostol, dând-o ca înspirată de eoni.

Despre acest subiect, unii exegeţi cred că Apocalipsul zis al sfântului loan, ar fi fost scris de Cirint.

PAPII ŞI CHARLEMAGNE CORECTEAZA EVANGHELIA

Aşa cum ne spune amicul nostru scriitorul Kronos, în „Eseu de meditaţii imateriale”, Biserica a socotit, sub papii Grigore a VII-lea şi Inocent al III-lea, ca e bine să editeze pentru folosul preoţilor, un rezumat foarte blând al Evangheliilor, unde s-au introdus ritualuri şi rugăciuni zilnice.

Acesta este Breviarul.

Trebuie subliniat ca traducerea Evangheliilor era odinioară interzisa, „de teama ca sa nu se strecoare vreun nonsens sau o eroare” !

Nu îţi vine sa crezi în acest pios scrupul, când ştim ca conciliile, papii şi suveranii creştini, au traficat cu neruşinare „sfintele Scripturi¹*, inclusiv traducerea lul sfântul Jerome, în sec. IV, adica Vulgata, care este singura acreditată de Biserica creştina din Roma !

Cele mai radicale modificări, scrie Kronos, dateaza de la conciliul din Niceea şi au fost motivate prin înţelegerea dintre Papa Damase 1 şi împăratul Constantin.

Cu aceasta ocazie, cele mai vechi Evanghelii şi mai ales Evanghelia Evreilor (evanghelia primitiva a sfântulul Matei), au fost declarate şi ţinute secrete (apokruphos== apocrife).

In afară de asta, în cele patru Evanghelii care au ramas, au fost facute adăugiri, sustrageri şi modificri de care se miră sfântul Jerome, însarcinat de a face traducerea în limba latină.

El se mira cu atât mai mult cu cât tocmai traducea în latină Evanghelia Evreilor şi de care i se împunea sâ nu ţină seama!

Apoi sfântul Victor, epîscop din Tumones (Africa), ne spune că la sfârşitul sec. V. papa Anastase II ordona să se examineze, să se critice, cenzureze şi amendeze din rsou sfintele Scripturi.

Charlemagne, cu puţin înaintea morţii sale, făcu la fel (Duchesne : Historiae Francor scriptores) imitat de papa Sixt Quint (1585-1590), care completa opera pe care predecesorii săi au început-o, pentru a face pe placul împaratului.

La acea epocă, Biserica fabrica o epistol a sfântulul Petru, respinsa apoi de teologi şi un document, relativ la o donaţie atribuita împaratului Constantin, pentru a-l starni pe Chalemagne sa-îiconstituie un regat în Italia.

GUTENBERG ŞI EVANGHELIILE

Mai mult, mii de corecturi au fost făcute şi papa ameninţa cu teribile anateme pe oricine va îndrăzni în viitor sa se atîngă de texte . apoi facu o noua revizie, care a modifîcat mai mult de doua sute de pasaje !

Papa Clement al VIII-Iea (1592–1605), la puţini ani, facu noi rectificări care au fost din fericire ultimele, caci tiparul era inventat !

Pentru ce toate aceste modificari ? Este foarte simplu, cea mai mare parte din dogme fiind în contradicţie cu sfîntele carţi, trebuia sa se puna sfintele scrieri de acord cu dogmele !

Trebuia ca între Dumnezeu şi om sa nu existe decât Biseraca, careia omul trebuia să se supuna în prealabil, fara de care nici un contact cu Dumnezeu nu îi era permis.

Christos a spus totuşi : „Dumnezeu este pretutindeni” (dar aici este un panteism periculos ! Nu trebuia riscat ca omul sa adore pe Dumnezeu în credinţa sa !

Numai Biserica dicta voinţa lui Dumnezeu !
‘ Acest cuvânt, voinţa, este contrar liberului arbitru, pe care creatorul ni l-a permis : evangheliile primitive nu vorbeau decât de dorinţele lui Dumnezeu, care acţioneaza asupra tuturor creaturilor sale, mai ales asupra omului, pentru a-l ajuta sa le împlineasca.


ADEVARATA RUGACIUNE A CREŞTINILOR

Deci Evanghelia este sursa de erori şî contradicţii, dar în plus s-a stabilit o complîcitate între preoţi şi credincioşi de a schimba ceea ce trebuia considerat lucrul cel mai sfânt : rugăciunea.

Fiecare joacă jocul, ştiind bine la ce să se aştepte
— Faceţi-vă rugăciunea dimineaţa şi seara, recomanda bunul preot!

Şi credinciosul, îşi face efectiv ruga … dar nu o spune pe cea bună !

A face vine din latină, facere, care înseamnă : a fasona, fabrica, construi, combina.

Ah, pentru a fabrlca, combina, Dumnezeu este servit ! Căci, se pot controla uşor, creştinii, preoţii, atât în intimitatea camerei lor, cât şi în public, în biserica, inventa, fabrica o rugăciune, care, ineluctabil. îi va duce în infern !

„Pomana este ruga prin excelenţă : ea atinge mereu un scop” zice Feneton, arhiepiscop de Cambrai !

„Ce rugă este mai plăcută decât a şterge lacrimile celui sărman”, zice Bossuet… care, cu siguranţa, nu se gândea la pacătoasa care ştergea picioareîe lui Isus.

Sfântul Matei, în evanghelia sa, cap. V, vers 9-13, indică creştinilor cum trebuie sa-l cinsteasca pe Dumnezeu !

(9) „Va veţi ruga deci în această manieră : Tatal Nostru carele eşti în ceruri, fie binecuvântat numele tau.

(10) Vie împărâţia ta, facă-se voia ta precum în cer aşa şi pe pământ .

(11) Pâinea noastra cea de toate zilele da ne-o noua.

(12) Şi iarta greşelele noastre, precum iertăm şi noi celor greşiţi.

(13) Si nu ne duce pe noi în ispita, şi ne izbăveşte de cel rău. Amin î”

ÎNTINSELE PUSTIURI DIN PARADIS

Această rugăciune este magnifica şi demna de cea mai înalta stimă, cel puţin pentru ereticii care suntem. Am avea scrupule sa schimbam cât de cât ceva.
Vai! Creştinii au golit-o de seva sa hranitoare suprimand partea cea mai importantă din text : Şi iarta-ne noua greşelile, precum şi noi iertam celor greşiţi nouă.
lată cum arată o dorinţă magnifică de dezinteresare, de milă, de voinţă de a place lui Dumnezeu pentru a ajunge în regatul sau.

Căci Luca (XVIII, 25) a precizat bine :
,,Mai degrabă va trece cămila prin urechea acului, decat va intra în rai bogatu^l‘.

Totul este clar, net, respectabil, dar tot aici este puţina ipocrizie păcătoasă a pseudo-creştinilor, burghezi egoişti şi capabili, care deliberat, omit din rugăciunea lor tot ce are legatura cu rotunjirea portofelului lor !

0 foarte mică frază, în adevar, dar a cărei respectare, rnodificând comportamentul societaţii umane, ar schimba dintr-o dată faţa lumii!

Ori, se poate constata : în zilele noastre, rugăciunea zisa în biserici este amputată : exist incontestabil o înţelegere între preoţi şi credincioşi pentru a „uita” aceasta poveste a datoriilor !

In acelaşi mod, iudeii „uita legea lui Moise care ordona oricărui Drept, oricărui Credincios, odată la cincizeci da ani, să elibereze sclavii, sa plateasca datoriile, sa redea proprietarilor primitivi pământurile înstrăinate.

Ironie a hazardului sau o premoniţie ?

în capitolul VII din evanghelia sa, Matei, prevăzând poate sectarismul, razboaiele Religiei, Inchiziţia, simonia, rasismul etc. notifica expres :

(20) Veţi recunoaşte deci pomii prin fructele lor.

(21) Cei care îmi spun : Doamne, Doamne nu vor intra toţi în împărăţia cerurilor ; ci numai acela (subliniat în text) va intra, care împlineşte voinţa tatălui meu care este în ceruri.

In pustiile posomorâte, îngrozitoare, din Paradis, există puţini creştini, puţini oameni din toate zarile, dîn toate credinţele, dacâ am crede Evanghelia.


BIBLIA A FOST FALSIFICATA

Poruncile au fost dictate lui Moise pe muntele Sinai

si Legea a fost scrisă de Dumnezeu însuşi. (Exod, cap. XXXII) :

(15) Moise se întoarse deci de pe munte, ţinând în mână cele două table drept marturie, scrise pe ambele părţl.

(16) Ele erau lucrarea lui Dumnezeu ; după cum scrierea ce era gravată pe aceste table era tot de mâna lui Dumnezeu.

Ar parea de neconceput ca credincioşii să îndrăzneasca să conteste şi să falsifice ceea ce există mai sfânt, mai divin în Lege : Poruncîle lui Dumnezeu,

Şi totuşi…

CELE 15 PORUNCI

Poruncile lui Dumnezeu, sau Decalogul, figureaza in Biblia canonică zisa Vulgata, în Exod, capitolul XX, Stă scris :

(1) Domnul vorbi apoi în acest fel lui Israel :

*) Este bine de precizat ca Domnul este Dumnezeul Israeliţilor, poporul sfânt. dar şi al altor popoare.

Se zice în Exod: cap; XIX v: 5 ; „Daca deci veţi asculta vocea mea şi veţi fi cu mine, veţl fî singurul din toate popoarele pe care îl voi păstra ca pe propriul meu bun, caci întregul pământ este al meu”!

Mai departe ; „Veţi fi imperiul meu şi un împeriu consacrat prin sacerdoţiu : veţi fi naţiunea sfântă”.

Poruncile lui Dumnezeu sunt date cu variante Importante in Deuteronom v. v. 6 la 21;

(4) Nu veţi face idol din nici o figură ce este sus în cer si jos sub pamânt, nici din tot ceea ce este în apa si sub pământ.

(5) Nu îi veţi adora şi nu le veţi da suverunul cult. Căci eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru, Dumnezeul puternic – şi gelos, care răzbună nedreptatea parinţilor asupra copiilor până la a treia şi a patra generaţie în toţi cei care mă urăsc.

(6) Şi care da (sic) îndurare pentru mii de generaţii celor care mă iubesc şi păzesc preceptele mele.

îată ceea ce este clar, precis şi autoritar : al doilea comandant interzice formal de a desena sau de a forma imagini ale lui Dumnezeu, ingeri şi sfinţi, Isus, Maria, Gabriel etc. Este chiar categoric interzis sa reproduci ca imagine orice ar fi figurativ în cer sau sub pământ.

Crucifixul este incontestabil un sacrilegiu şi tot la fel sunt statuile Sfintei Familii şi ale apostolilor, irnaginile pioase inserate în cartea slujbei, Biblia, susţinuta prin desene şi foţografii, presa ilustrată, fîe ea editată de Iudei sau de Catolici.

Mai e de spus imediat ca directorilor de ziare le e .asigurat un loc bun, în infern, alaturi de confraţii lor de la televiziune.

De notat ca Poruncile nu sunt numerotate, dar se pot aranja în 15 precepte principale :

1. Nu veţi avea zei straini (ver. 3 cap. XX Exod)^!)

2. Nu veţi face chip cioplit (ver. 4)

3. Nu veţi adora chipurile (ver. 5)

.4. Nu veţi lua în deşert numele Domnului (ver. 7) ‘

5. Veţi sărbători ziua sabatului (ver.

6. Veţi cinsti pe tatăl şi mama voastra (ver. 12)

7. Nu veţi ucide (ver. 13)

8. Nu vă veţi deprava (ver. î4)

9. Nu veţi înşela (ver. 15)

10. Nu veţi face false mărturii (ver. 16)

11. Nu veţi dori casa aproapelui, nici femeia si nici bunurile sale (ver. 17) ;

13. Imi veţi face un altar de pamânt (ver. 24).

14. Nu veţi face idoli de argint şi nici de aur (ver. 23).

15. Dacă veţi face un altar de piatră, nu-l veţi clădi din pietre cioplite, căci va fi murdarit daca veţi folosi dalta. (ver 25)

16. Nu veţi urca pe trepte altarul meu (ver. 26).


^{LEGEA LUI DUMNEZEU ESTE RIDICULIZATA}
Constaţi uluit că 12 prescripţii din 15 sunt ridiculizate de Biserică ; în adevăr, nu se respectă decât poruncile l şi 4. a nu avea zei străini şi de a nu jura.

Dumnezeu însusi este sfidat, căci neascultându-L, ucigand, furând catedrale nu înseamnă a-L cinsti!

Papa Alexandru VI — pentru a nu-l cita decât pe acesta -— mergea şi mai departe în sacrilegiu : el a avut de la Rosa Vanozza, care era maritată, cinci copii, printre care celebrii Cezar şi Lucreţia Borgia.

Acest papa, care, în ce-l priveste, viola cele ciricisprezece porunci, muri în 1503, otravit, se spune, cu o băutură „pe care o bau din greşeală şi pe care o pregatise pentru un cardinal căruia ii râvnea bunurile”.

Ramâne de ştiut daca Dumnezeu a fost inspirat indicând aceste prescripţii, dintre care majoritatea sunt înţelepte, dar din care, vai ! unele ne par atât de demodate.

Desigur acesta este motivul pentru care oamenii rectifică şi cenzureaza Evanghelia : corectează adică cuvântul lui Dumnezeu şi pe cel a lui Crist.


DUMNEZEU ESTE EXCOMUNICAT

La al 3-lea Conciliu de la Niceea, care era al 7-lea, şi s-a ţinut de la 24 septembrie la 23 octombrie 787, trei sute saptezeci şi şapte de episcopi din Grecia, Turcia, Sicilia şi Italia, întruniţi in Sfânta-Sofia din Constantinopole, au decretat ceea ce urmează contra iconoclaştilor :

,,Decidem ca sfintele imagini, fie in culori, fie în mozaic sau din orice materie convenabilă, trebuie să fie intreprinse, fie în biserici, pa vasele, hainele sfînţite, zidurl, fie în case, fîe pe drumuri; căci cu cât îi vedem mai mult in imagini pe Isus Christos, pe sfânta sa mamă şi pe sfînţl, cu atât suntem îndemnaţi sa ne amintim de originale si sa le iubim.

Trebuie dat acestor imaginu respectul şi adorarea onorifica, după credinţa noastra, adevarata latrie (adoraţie) care nu convine decât naturii dîvine.

Se va putea, totuşi apropia de aceste imagini tămâîe şi lumânărî, cum se foloseşte cu privire la cruce, evanghelii şl alte lucruri sfinţite; totul după piosul obicei al vechilor, caci cinstirea este legată de originalul pe care il reprezintă.

Asta este doctrina sfinţilor Parinti şi tradiţia Bisericii catolice; cei care îndrâznesc să gândeascâ altfel, poruncim ca ei sa fie destituiţi, dacă sunt episcopi sau preoţi şî excomunicaţi daca sunt călugari sau laici”.

Această decizie a fost incontestabil cea mai importanta pe care oamenii au luat-o vreodată, căci ea destituia pe Dumnezeu sau excomunica dupa cum era consîderat  ca preot sau ca laic!
In adevăr, Dumnezeu, in poruncile sale, interzicea forma de a tipări, desena sau grava, adica de a face imagini ! Ceea ce a fost categoric blamat de teologii de la Niccea

Rămâne deci de ştiut, dacă Dumnezu mai exista sau a fost excomunicat de Biserică.

Primul conciliu de la Niceea s-a tinut în 325. El întrunea 2048 de episcopi, din care cea mai mare parte erau veniţi pentru a combate şi nega divinitatea lui Isus.

Imparatul Bizanţului, Constantîn I-iul. reuşi sa-i ducă de nas şi impuse pe Chrîst divin ameninţând pe ron-testatari cu „exilul” daca persistau în a nu accepta ,judecata emisa de majoritate.”

„Majoritatea”, ca la grevişti de la Renault şi Peugeote, grupa 318 Parinţi; ,,minoritatea” opozanţilor atingea, la început, cfra de 1500.

Ameninţarile au redus contestatarii la douazeci şi doi de episcopi, printre care preotul Arius şî Eusebiu, episcop de Gesareea. Au fost total excomunicaţi.

Carţile lui Arius au fost arse şi conciliul decretă pedeapsa capitala contra tuturor celor care deţineau un exemplar.

Sigur, nu trebuie negata, toata valoarea Bibliei. chiar dacr tot ceea ce trateaza despre Evrei şi privilegiile lor este fals şi lipsit de fundament.

De exemplu, Exodul este o pura fabulaţie în care o aventură, peste masura îngroşata, se întâmplă unui trib nomad

Nici un egiptolog nu crede în aceasta rocambolescă aventură despre care nu avem nici un document.

In cursul unei emisiuni televizate la 30 iulie 1970, Dl Jean Leclant, titularul catedrei de egiptologie din Sorbona, Shafik Allam, conferenţiar la Universîtatea din Tubingen, Labib Habachi, directorul serviciului de Antichitaţi din Cairo şi Andre Caquot, director de studii la Şcoala Practică de înalte Studii, specialist în Biblie, au fost de acord că Biblia era un roman.

Dl. Labib Habachi asigura ca în Egipt, n-au fost în timpul lui Moise, decât câteva sute de strămoşi ai Evreilor. Şi aparţineau unor naţiuni diferite, nomade.

Pentru profesorul A. Caquot, creaţia artificială a poporului evreu nu urcă decât până la trei mii de ani. Reiese din aceste mărturii ca relaţia din Exod în deşertul Egiptului, pâna la pseudo-intrarea în Pământul fagăduit, este un fals, cu adevărat elaborat în timpul lui Solomon.

Faimoasa trecere a Mării Roşii este deci şi ea de domeniul ficţiunii, cu atât mai mult cu cât clericii egip-teni de la Casa Scribilor, mereu atenţi în a povesti cel mai mic fapt divers într-un imperiu unde nu se petrecea în general nimic, nu ar fi trecut cu vederea furtul vaselor de la templu de catre Evrei, fuga lor în deşert, deplasarea armatei faraonului, înghiţirea ei de valuri..

Ori, toate arhivele istorice şi tradiţionale ale Egiptului sunt mute asupra acestor evenimente !

Profesorul Caquot, socotind ca nu s-a întâmplat nimic din toate astea, crede că această relatare mincinoasă este poate simbolica, daca ea înfăţişează victoria lui Dumnezeu asupra apelor şi pe cea a Israelului asupra Egiptului. Astfel, Israel şi Biblia nu ar fi în realitate, decât nişte emanaţii artificiale, fabricate, inventate, cum ,sunt scrierile altor popoare şi ale altor religii.
Insuşi zeul Yahve, este împrumutat de la beduinii din deşert.


YAHWE NU ERA DUMNEZEUL EVREILOR

lată ce ne spune despre acest subiect Dl. Caquot: „Partea inferioară a coloanelor sălii hipostil a templului nubian din Soleb este acoperita de ecusoane conţinând nume de popoare din Asia şi Africa învinse de Egipteni

Fiecare ecuson este prevăzut cu bustul unui barbat (în basorelief) ale carui mâini sunt legate la spate.

Mai multe ecusoane încep prin formula !

t3 s3-s-w” „tările Shabou ale Beduinilor de…” si unul din ele poartă : t3 s3-s-wy-h-w3-w ;
w3-w trebuie probabil vocalizat -wo, aşa ca acest ecuson vorbeşte de ,,Beduinii lui Yahwo”

Este foarte tentant şa vezi acolo acelaşi nume ca al lui Dumnezeu din Biblie. caci se banuie de mult timp că tetragrama trebuie sa fi avut pronunţia originala Yahwo şi nu Yahwe.

Dar în acest document, y-h w3-w nu este un nume divin. Celelalte ecusoane te fac să crezi ca este un nume de loc, de ţara a celor pe care Egiptenii îi numeau Shasu (nomazi traind la est de istmul de Suez

La fel, egiptologi competenti ca S. Herrmann şl J. Leclant nu ezita sa admita identitatea numelui divin israelit cu numele unui loc situat la est de Egipt.

Se poate în adevar ca numele Zeului lui Israel sa vina de la numele unui loc, poate cel al unui munte ce s-ae afla exact in regiunea de unde diverse texte biblice au facut sa vina YHWH.

sursa : paranormal.ro