Accident (1976) - film artistic

1/4


2/4


3/4


4/4


Denumirea: Accident
Anul: 1976
Distributia: Sergiu Nicolaescu (regizor); Amza Pellea; Vladimir Gaitan; Cezara Dafinescu;
Gen:: Actiune/Aventura;

 

Un grup de tineri accidenteaza o fetita si parasesc locul accidentului.

 

Neintelegerile iscate din aceasta intamplare provoaca un nou accident.

 

De data aceasta, victima este o tanara care era cu ei in masina.

 

Doi dintre baietii fug, dar sunt prinsi si identificati.

 

Deznodamantul schimba perspectiva asupra caracterelor implicate in aceasta drama.

eCall – obligatoriu pana in 2015 pe orice masina, alerteaza automat 112 in caz de accident. Acesta transmite locatia exacta. Va fi folosit insa si pentru urmarirea noastra?

Citez din articolul Încă o cheltuială pentru şoferi: Fiecare maşină va trebui să aibă un sistem eCall până în 2015:


Sistemul eCall trebuie să fie instalat şi pe deplin funcţional, până în 2015, în toată Uniunea Europeană, dar şi în Croaţia, Islanda, Norvegia şi Elveţia. Acesta este un dispozitiv de alertare a numărului european de urgenţă 112, amplasat în autovehicul, costând aproximativ o sută de euro.


Comisia Europeană (CE) a adoptat joi prima măsură vizând să garanteze că, până în 2015, automobilul fiecărui cetăţean UE să poată apela serviciile de urgenţă în locul şoferului în cazul în care este victima unui accident grav.

Toate statele membre UE sunt obligate să se asigure că operatorii de telefonie mobilă tratează apelurile transmise de dispozitivele eCall aşa cum tratează şi celelalte apeluri la numărul 112, adică acordându-le prioritate şi netaxându-le, informează Mediafax.

În caz de accident grav, acest sistem formează automat numărul european unic de urgenţă 112 şi comunică serviciilor de urgenţă locul în care se află vehiculul. O recomandare a Comisiei, adoptată la 8 septembrie 2010, solicita statelor membre să se asigure că operatorii reţelelor de telefonie mobilă îşi modernizează infrastructura astfel încât apelurile de tip eCall să fie transmise în mod eficient serviciilor de urgenţă.

Obiectivul Comisiei este ca, până în 2015, serviciul eCall să fie instalat şi pe deplin funcţional în toată Uniunea Europeană, dar şi în Croaţia, Islanda, Norvegia şi Elveţia.

Recomandarea îndeamnă toate statele membre să se asigure că operatorii de telefonie mobilă tratează apelurile transmise de dispozitivele eCall aşa cum tratează şi celelalte apeluri la numărul 112 – adică acordându-le prioritate şi netaxându-le.

De asemenea, recomandarea le solicită statelor membre să se asigure că operatorii de telefonie mobilă instituie sisteme de identificare a apelurilor de tip eCall, astfel încât acestea să poată fi direcţionate către un centru de preluare a apelurilor de urgenţă echipat corespunzător.

Recomandarea va fi urmată de adoptarea de către Comisie a specificaţiilor privind modernizarea centrelor de preluare a apelurilor de urgenţă (în temeiul Directivei 2010/40/CE privind sistemele de transport inteligente) şi a unei propuneri de regulament în care să se stipuleze că, pentru a obţine aprobarea de tip la nivelul UE, toate noile modele de automobile şi de vehicule uşoare trebuie să fie echipate, începând din 2015, cu dispozitive eCall care îndeplinesc specificaţiile tehnice prevăzute.


Cum funcţionează sistemul eCall

Sistemul eCall se declanşează automat după ce senzorii din vehicul detectează un accident grav.

Odată declanşat, sistemul eCall formează numărul european de urgenţă 112, stabileşte o legătură telefonică cu centrul corespunzător de preluare a apelurilor de urgenţă şi transmite serviciilor de salvare detalii despre accident, inclusiv ora la care acesta a avut loc, poziţia exactă a vehiculului accidentat şi direcţia deplasării (informaţie esenţială în cazul în care accidentul s-a produs pe autostradă sau într-un tunel).

Un apel de tip eCall poate fi declanşat şi manual, prin simpla apăsare a unui buton din interiorul maşinii, de exemplu de către un martor la un accident grav.

“Se estimează că instalarea sistemului eCall în fiecare automobil nou costă mai puţin de o sută de euro. Pentru a nu suscita preocupări legate de protecţia vieţii private, trebuie menţionat că sistemul eCall nu permite urmărirea vehiculelor, deoarece rămâne inactiv şi nu transmite semnale până în momentul în care este activat de producerea un accident“, afirmă CE.

În prezent, dintre toate automobilele din UE, numai 0,7% sunt echipate cu sisteme automate de apel de urgenţă, creşterile înregistrate în număr fiind nesemnificative. Aceste sisteme brevetate nu permit interoperabilitatea sau continuitatea la nivelul întregii UE.


Comentariu saccsiv:

   Nu-i cred ca „sistemul eCall nu permite urmărirea vehiculelor, deoarece rămâne inactiv şi nu transmite semnale până în momentul în care este activat de producerea un accident“, dupa cum afirmă CE. Din contra, cred ca tocmai de aceea il instaleaza.
 

preluare de pe sursa: Saccsiv’s Weblog

Elitele intunecate au impartit Europa…DIN ANUL 1989!

 HARTA NOII ORDINI EUROPENE, TRASATA LA MALTA, ÎN DECEMBRIE 1989

La începutul lunii decembrie 1989, presedintele României socialiste, Nicolae Ceausescu, a primit, din partea lui Iulian Vlad, un raport despre discutiile din Malta dintre celor doua mari super-puteri de la acea vreme, Statele Unite si URSS. Raportul vorbeste despre “un nou echilibru pe continentul european”, respectiv “redefinirea sferelor de influenta”. Documentul a fost facut public si nu insistam asupra lui. Ceea ce nu se stie este faptul ca, alaturi de informatiile mai sus amintite, spionii români care s-au ocupat de operatiunea “Malta” au mai adus si o harta.


Acest document a produs, pe plan intern, în timp, demisia unui sef de Mare Stat Major al Armatei Române si o catastrofa aeronautica: cea de la Balotesti, din 1995. Pe plan extern, tot ceea ce continea la acel moment harta s-a produs sau este pe cale sa se produca. Va prezentam o reproducere a documentului, care se afla la Biblioteca din Bucuresti a Miscarii Legionare.

Pe 31 octombrie 2000, generalul de corp de armata Mircea Chelaru, la vremea respectiva sef al Marelui Stat Major al Armatei, a anuntat o Conferinta de Presa ad-hoc, seara tîrziu. El a declarat, spre uluirea asistentei, ca structuri de tip mafiot încearca sa destabilizeze România si sa enclavizeze sudul Olteniei.

Adica sa constituie o veritabila “Republica a Olteniei”. Generalul nu a dat alte amanunte. La cîteva ore, în replica, a venit raspunsul Ministerului de Interne, prin generalul Mircea Muresan, care a spus ca “se poate vorbi de elemente de crima organizata, generate de nivelul scazut de trai, de saracie. Este vorba despre recuperatori, traficanti de droguri si de cei implicati în fenomenul prostitutiei.

Daca nu tinem sub control fenomenul, în timp, e posibil sa devina un pericol”. A doua zi, pe 1 noiembrie 2000, Mircea Chelaru si-a dat demisia din functia de sef al Marelui Stat Major al Armatei. Despre ce era vorba?

 În 1992, William B. Wood, geograf-sef al Departamentului de Stat american (fost ambasador al SUA în Afganistan), dadea publicitatii o harta cu noile granite ale statelor Europei, care ar fi trebuit modificate în virtutea intereselor strategice de dupa caderea blocului comunist.

Adica întelegerea de la Malta.

Pe scurt, se preconiza ca: Scotia devine independenta; o parte a Irlandei de Nord se uneste cu Republica Irlanda; Bretania se desprinde de Franta; Tara Bascilor si Catalunia se desprind de Spania; Italia se divide în zona de nord si zona de sud; Belgia se divide în Flandra si Wallonia; Cehoslovacia se rupe în doua; Kaliningrad va fi o zona autonoma în cadrul Rusiei; Kosovo se alipeste Albaniei; Transilvania devine parte a Ungariei; actualele judete Dolj, Caras-Severin si


Timis se desprind de România si devin o tara a tiganilor; partea vestica a Basarabiei revine României; partea estica a Basarabiei, inclusiv Transnistria, devin zona autonoma “Dniester” în cadrul Ucrainei.

Publicatia franceza “L’evenement de Jeudi” arata harta mai sus mentionata, în octombrie 1992. Peste România de sud-vest scrie “Tigani”. Un asemenea document primise Ceausescu si despre el vorbea si generalul Chelaru.

Ce spune harta si ce s-a întîmplat

Iata paralele dintre datele hartii mai sus amintite si evenimentele de pe batrînul continent, din 1990 pîna astazi:
- În 1993 Cehoslovacia a disparut de pe harta lumii si au aparut Cehia si Slovacia. Pasnic.
- Divizarea Iugoslaviei, asa cum vorbea documentul, a fost efectul unui sir de conflicte armate
începînd cu 1990, cînd Germania recunoaste prima independenta Sloveniei si Croatiei. În 1991 începe razboiul dintre sîrbi si croati, iar în 1992 cel dintre sîrbi si bosniaci.
- În 1996 mafia albaneza preia controlul traficului de droguri din Balcani.
- În 1999 au loc bombardamentele NATO din Serbia.
-În februarie 2008 Kosovo îsi declara independenta fata de Serbia, cu recunoasterea UE si SUA. Este foarte posibil sa se uneasca cu Albania în urmatoarea perioada.
- În noiembrie 2007, premierul regional scotian Alex Salmond, seful Partidului National Scotian (SNP), a vorbit pentru prima oara despre un calendar de separare de Marea Britanie si a prezis ca Scotia va fi independenta peste 10 ani, respectiv în 2017. Salmond a promis organizarea unui referendum asupra independentei Scotiei înainte de alegerile regionale din 2011.
- În noiembrie 2007, flamanzii din Belgia au aprins scînteia scindarii – deputatii flamanzi au votat o lege care vizeaza reducerea drepturilor de vot ale francofonilor. Acest lucru s-a întîmplat pentru prima oara de la independenta Belgiei, în 1830.
- În vara anului 2009, guvernul Berlusconi a fost zguduit de un scandal care a readus în actualitate ideea secesiunii dintre sudul si nordul Italiei.
- “Eliberarea” bretonilor, considerati urmasi ai celtilor veniti din insulele britanice, de sub “opresiunea franceza”, este sustinuta de Armata Revolutionara Bretona, care si-a început activitatea înca de la începutul anilor 1970. Nascuta ca o copie fidela a Armatei Republicane Irlandeze (IRA), organizatia bretona apartine aripii extremiste a miscarii nationaliste Emgann, miscare al carei obiectiv este independenta Bretaniei fata de Franta.

- În anul 2009, locuitorii din mai multe zone ale Cataloniei au participat la un referendum “simbolic” privind independenta acestei regiuni fata de Guvernul de la Madrid.

- “Situatia din Craiova a scapat de sub control si cred ca nu mai poate fi stapînita. Nu mai ai curaj sa iesi seara pe strada”. Afirmatia apartinea presedintelui Consiliului Judetean Dolj, Ion Preoteasa, si era legata de escaladarea luptelor de strada între clanurile mafiote din Banie în ultimele luni ale anului 2007. Au urmat anii 2008 si 2009, cînd razboaiele dintre clanurile de tigani din Craiova s-au derulat chiar în centrul orasului, lînga Tribunalul Judetean, în plina zi.

Chelaru: ” Oltenia urma sa se desprinda de România în decembrie 2000″

Generalul Mircea Chelaru: “La vremea respectiva (octombrie 2000) aveam informatii precise despre enclavizarea sudului Olteniei, si nu numai, de comunitati compacte de rromi, cu implicarea unor structuri de tip mafiot. Pe vreme de pace, rolul armatei e acela de a produce starea de descurajare a unor potentiali agresori. 

Tocmai în acest sens am convocat acea Conferinta de Presa, pentru a descuraja, pentru a atrage atentia acelor structuri ca se stie despre ele si ca exista modalitati de anihilare a lor. Demisia mea a fost legata de acea declaratie. Regret ca am avut dreptate. Fenomenul enclavizarii e real.

Oltenia urma sa se desprinda oficial de România în decembrie 2000, iar Strehaia urma sa devina capitala enclavei. Din cîte stiu, nu s-a renuntat înca la acest plan. În România s-au facut si se fac greseli politice ce intra în categoria erorilor istorice, care, tare ma tem, nu se vor putea spala decît cu sînge”.

Generalul Mircea Chelaru, nascut în 1949, este doctor în stiinte militare si a absolvit – pe lînga Scoala Superioara de Ofiteri si Academia Militara din România – Colegiul de Studii Strategice si Economice de Aparare din cadrul Centrului European pentru Studii de Securitate “George C. Marshall” din Germania, precum si cursuri internationale de drept militar. În anul 1990 a fost director al Diviziunii III de contraspionaj la Serviciul Român de Informatii. A fost seful Marelui Stat Major al Amatei în anul 2000. Din anul 2008 este general cu 4 stele, în rezerva.

De ce a disparut Dosarul Balotesti?

Din informatiile pe care le detinem, spionul român care i-a adus lui Iulian Vlad si, prin acesta, lui Ceusescu, acele date de la Malta, în 1989, a decedat în catastrofa aeronautica de la Balotesti.


Citam declaratia unei persoane care cunoaste detalii din interiorul sistemului: “Omul care a adus informatiile de la Malta în 1989 se afla în Airbusul care s-a prabusit la Balotesti în 1995. Nu a fost un accident aviatic, a fost un act terorist, o executie, era vizata chiar persoana care era implicata în actiunea româneasca de spionaj de la Malta”. O aeronava cu destinatia Bruxelles s-a prabusit, la 31 martie 1995, în jurul orelor 9, în apropierea Aeroportului International Bucuresti – Otopeni, dupa aproximativ doua minute de la decolare.


În accident si-au pierdut viata toti membrii echipajului, cei 49 de pasageri, majoritatea belgieni, inclusiv consulul Ambasadei Belgiei la Bucuresti, dar si functionari ai Comisiei Europene. Aeronava, fabricata în 1987, apartinea Companiei TAROM si efectua zboruri regulate pe ruta Bucuresti – Bruxelles.
Desigur, este greu de crezut ca în România am putea asista la o asemenea desfasurare complexa de forte, ca în filmele de spionaj, dar… Ce scria presa în 20 mai 2008: “Dosarul celei mai mari catastrofe aviatice din România, accidentul de la Balotesti, este de negasit. Consiliul Superior al


Magistraturii încearca sa afle cum au disparut documentele, înainte ca procurorii sa se pronunte asupra cauzelor care au dus la catastrofa aviatica”. Timp de mai multe luni au fost luate la puricat arhivele Parchetelor Tribunalului si Curtii de Apel Bucuresti, dar si cele ale Parchetului Curtii Supreme. Verificarile au dus la concluzia ca dosarul accidentului aviatic nu a fost solutionat de nici unul din aceste parchete. Cît despre dosarul în sine, acesta s-a evaporat din arhivele celor trei unitati de Parchet, care au preluat, pe rînd, frîiele investigatiei. Ulterior, Consiliul Superior al

Magistraturii a decis ca procurorii sa reconstituie documentele care lipsesc. Nu s-a specificat cum sa le reconstituie…

România a scapat, deocamdata, de liniile noii ordini europene trasate pe aceasta harta blestemata. Reamintim, însa, o idee aristotelica, conform careia o comunitate în care dispare Justitia este pe cale de disolutie, în contextul în care România este în acest moment cel mai corupt stat din Uniunea Europeana, iar nivelul de trai este în prabusire.

De ce ne urasc fiii celor care au bolsevizat România?

Imediat dupa evenimentele din decembrie 1989, în peisajul mediatic au aparut voci care au început sa ne rastalmaceasca istoria, minimalizînd si denaturînd faptele de glorie ale înaintasilor, sa ne defaimeze personalitatile devenite simboluri si valori ale spiritualitatii românesti si, în general, sa-i prezinte pe români ca un popor necivilizat, fara cultura, fara demnitate. La început, mai timide, aceste atacuri au crescut, treptat, în agresivitate, ajungîndu-se ca, astazi, ele sa devina un fapt obisnuit, de care nu se mai simt deranjati nici macar cei direct vizati, adica românii.


Constrînsi sa se îngrijeasca de propria existenta, sub presiunea unui individualism impus aproape cu brutalitate de activistii neoliberalismului postdecembrist, multi dintre ei nu si-au mai dat seama ca în România se instaura, cu ficare actiune politica sau asa-zisa reforma administrativa, economica, culturala etc., un regim de ocupatie. N-au sesizat, desi s-au straduit unii sa le deschida ochii, ca atacurile din ce în ce mai virulente asupra valorilor noastre culturale au fost gîndite tocmai sa înlesneasca realizarea acestui obiectiv. În acest scop, trebuiau demolati stîlpii de rezistenta ai unitatii si coeziunii poporului, ai credintei sale stramosesti, ai dorintei sale de a trai într-o tara libera si independenta, în care sa se simta stapîn pe munca si bogatiile sale, valori pentru care si-au dat viata generatii întregi de înaintasi.

Multi au fost dusi în eroare de aceste atacuri perfide, ajungînd chiar sa creada ca trecutul istoric al poporului român, în spiritul caruia au fost educate atîtea si atîtea generatii de români, ar fi fost glorificat, artificial, de propaganda comunista. Campania furibunda de condamnare a fostului regim, ce a reprezentat, practic, suportul ideologic al actiunilor de demolare a structurilor institutionale ale statului, s-a dovedit a fi extrem de benefica si pentru propaganda denigratoare îndreptata împotriva valorilor definitorii ale neamului românesc.
A trebuit, însa, sa treaca 20 de ani, sa vedem tara prabusita, cu economia devastata, cu bogatiile ei în mîna a tot felul de aventurieri straini, cu valorile noastre spirituale defaimate, cu învatamîntul, cultura, sanatatea si chiar vitalitatea poporului grav afectate, ca sa ne dam seama ca tot ceea ce a început în acel decembrie nefericit pentru poporul român n-a fost nimic altceva decît o agresiune de mari proportii, care continua si în prezent si care nu are alt scop decît sa ne piarda ca neam, pentru ca aceste teritorii si cine or mai ramîne pe ele sa ajunga pentru totdeauna sub stapînire straina.

Daca mai sînt unii care se îndoiesc de aceasta perspectiva si nu înteleg ca tot dezastrul ce s-a produs în ultimii 20 de ani este rezultatul unor actiuni premeditate, le supun atentiei, ca un argument suplimentar, o scurta analiza asupra unora dintre cei mai aprigi detractori si defaimatori ai neamului românesc.
În primul rînd, cred ca nu-i o simpla coincidenta ca, în marea lor majoritate, acestia sînt fiii celor care, tot într-un moment greu pentru tara, respectiv spre sfîrsitul celui de-al II-lea razboi mondial, au impus, de asemenea, României un regim de stapînire straina, facîndu-se cunoscuti prin zelul lor nemasurat fata de ocupantul sovietic.

Activisti ai bolsevizarii tarii si dusmani ai poporului român, acestia ne-au ramas în amintire prin cunoscutele fapte criminale din anii ’50, ce au urmarit anihilarea fizica a intelectualitatii, considerata, pe buna dreptate, stîlpul rezistentei nationale. A se constata ca analizele si rechizitoriile asupra acestor grave evenimente i-au ocolit, cu premeditare, pe adevaratii vinovati.


Au fost supusi, însa, oprobriului public tot românii, care, din ignoranta, au devenit victime ale manipularii si au fost folositi în asemenea actiuni barbare.
Adevaratii criminali de atunci si-au dus traiul tihnit pîna la adînci batrînete si si-au lasat urmasi de nadejde, care le continua “opera” si în vremurile noastre.

Iata, doar, patru dintre aceste nume: Leonte Tismaneanu, nascut Leonid Tisminetki, Walter Roman, nascut Neuländer, Dionis Patapievici, nascut Denys Patapiewicz, si Mihai Oisteanu, nascut Mihail Oigenstein. Ce au ei în comun?

În primul rînd, faptul ca toti sînt evrei, proveniti din teritoriile unde sovieticii si-au pregatit actiunile împotriva României, toti, dupa 1964, si-au românizat numele pentru a-si ascunde originea, dar, mai ales, crimele savîrsite în perioada de bolsevizare a României, toti au ajuns, cu sprijinul Moscovei si al NKVD-ului, pe trepte înalte ale ierarhiei de partid, toti si-au lasat cel putin cîte un urmas carora le-a transmis atitudinea lor ostila fata de români si misiunea de a continua sa-i dusmaneasca.

Anul 1964 a marcat începutul unei perioade de dezghet în politica statului comunist. Românii din nomenclatura de partid si-au întarit pozitiile si au început sa imprime propagandei si ideologiei de partid un caracter national din ce în ce mai pronuntat. S-au recunoscut si au fost condamnate chiar si o parte din greselile si crimele trecutului. România se distanta tot mai mult de Moscova si stabilea relatii cu lumea occidentala. Concomitent, aparatul de partid si institutiile statului au fost curatate de elemente alogene, barîndu-se, totodata, prin subtile pîrghii administrative, accesul etnicilor minoritari în functii importante.


În aceste conditii, indivizi ca aceia nominalizati mai sus si-au pierdut pozitiile dominante în partid si, o data cu ele, privilegiile importante de care beneficiau. Desigur, n-au fost aruncati în strada din locuintele luxoase pe care le ocupau, asa cum au facut odraslele lor cu românii dupa 1990, dar nici nu li s-a mai permis desfrîul si opulenta cu care se obisnuisera si, mai ales, favoarea pe care le-o dadea puterea.
Cei care le-au facut aceasta “neplacere” erau tocmai românii, pe care ei îi urau genetic si lucru acesta n-aveau cum sa-l uite. Unii au mai apucat momentul razbunarii din decembrie 1989, asa cum a fost Silviu Brucan, alt evreu cu nume schimbat, altii au lasat pe seama urmasilor dusmania împotriva românilor si, din cîte se constata, acestia se dovedesc extrem de zelosi în a-si executa aceste obligatii testamentare.


Îi recunoastem, prin ostilitatea ce o manifesta fata de români, prin înversunarea cu care încearca sa ne înstraineze de valorile nationale si, în general, prin raul imens facut tarii în acesti 20 de ani, pe indivizi ca Vladimir Tismaneanu, Petre Roman, Horia Roman Patapievici sau Andrei Oisteanu. Sînt binecunoscute blasfemiile lor împotriva personalitatilor istorice, culturale, teologice etc. care ne-au marcat istoria si ne-au ridicat spiritualitatea nationala ce ne da identitate, legitimitate si ne plaseaza în rîndul natiunilor civilizate etc.

Si ei, ca si bolsevicii din care, biologic, se trag, tot de pe functii de autoritate îi dusmanesc pe români. Puterea ce le-o confera aceste functii le permit sa actioneze cu mai multa eficienta si, totodata, sa beneficieze de privilegii si sa duca un trai opulent pe seama poporului pe care-l batjocoresc prin cele mai infame expresii. Daca parintii lor i-au dusmanit pe români în numele comunismului, iata ca ei o fac de pe pozitie de anticomunisti. Numai vectorul s-a schimbat, scopul a ramas însa acelasi, adica sa-i mentina pe români într-o stare de înapoiere culturala pentru a-i putea domina.
Pentru români se pun, însa, niste întrebari: de ce tocmai Patapievici, cel care s-a afirmat deschis ca denigrator al neamului românesc, a fost numit si reinvestit în functia de presedinte al Institutului Cultural Român, organism care ar trebui sa ne promoveze cultura si valorile în lume si de care el, de fapt, se foloseste pentru a ne batjocori si a ne expune în ipostaze umilitoare? De ce o alta odrasla de bolsevic, în speta Tismaneanu, a ajuns “inchizitorul” comunismului, folosindu-se de aceasta ocazie, autoritate si, bineînteles, fonduri substantiale, pentru a-i ataca, de fapt, tot pe români?


De ce si celelalte odrasle de bolsevici se situeaza bine în zona privilegiatilor postdecembristi, nimeni nu-i deranjeaza cu nimic, ocupa functii importante, duc un trai opulent pe seama românilor pe care continua sa-i umileasca cu abjectiile lor anticomuniste? Sînt întrebari la care ar trebui sa raspunda cel care le-a încredintat aceste functii si continua sa-i încurajeze în actiunile lor, desi acestea oripileaza tot mai multa lume.

Sînt, desigur, întrebari retorice pentru ca si individul numit Basescu Traian, prin tot ceea ce face, se pozitioneaza împotriva intereselor poporului român. În aceste conditii ar trebui sa-i întrebam pe cei care l-au votat pe acest individ daca nu cumva prestatia lui începe sa-i dezamageasca, daca nu cumva încearca un sentiment de culpabilitate fata de raul ce s-a abatut asupra tarii.

preluare de pe sursa: Fata nevazuta a lumii….

Alcoolemia

Consumul de alcool este implicat in aproape jumatate dintre toate decesele prin accidente de circulatie si joaca un rol major in omucideri, sinucideri, viata domestica si vagabondaj.

Alcoolemia reprezinta concentratia sanguina de etanol, consecutiva ingestiei de bauturi alcoolice, exprimata in mg/dl, g/l sau g?/00.
Dozarea alcoolemiei are, prin urmare, o valoare medico-legala, fiind efectuata de un serviciu de expertiza acreditat – Institutul Medico-Legal, Spitale judetene si Spitale de urgenta.

Valoarea normala a alcoolemiei este zero, valoarea patologica fiind 150-500 mg/dl.

Efectele alcoolemiei asupra organismului sunt variabile, in functie de susceptibilitatea individuala si obisnuinta pacientului de a consuma bauturi alcoolice.

Dupa administrarea unei doze de alcool, curba alcoolemiei urmeaza doua faze clasice: cresterea rapida a alcoolemiei datorita absorbtiei digestive si scaderea alcoolemiei datorita excretei si, mai ales, metabolizarii alcoolului.



Cat alcool putem bea pentru a supravietui?La valori mai mari ale alcoolemiei depresia sistemului nervos central si deteriorarea functiilor vestibulare si cerebrale produc disartrie (vorbire greoaie, dificila), ataxie (mers dificil, cu baza larga de sustinere), nistagmus (miscari rapide ale globilor oculari), diplopie (vedere dubla), depresie respiratorie, voma si aspirare pulmonara.

Pentru consumatorii sporadici de alcool pot aparea stupoare si coma la 400 mg/dl si decesul la 500 mg/dl prin depresie respiratorie, hipotensiune si acidoza.Exista o reactivitate individuala la consumul de etanol dependenta de: factori genetici, consum in antecedente, ingestia concomitenta de medicamente, statusul nutritional, traumatisme sau boli asociate, complicatii ale etilismului cronic.

Capacitatea variabila de metabolizare a alcoolului etilic in acetaldehida, determinata genetic, constituie baza moleculara a existentei inegalitatilor indivizilor in fata alcoolului si a sensibilitatii lor variabile.

Acetaldehida induce efecte vasodilatatoare puternice, care produc un sindrom de roseata periferica (in special a fetei) si ameteala.

Aceste persoane manifesta o intoleranta relativa la alcool.

Aceasta intoleranta poate fi depasita printr-o modificare a modului de consum a bauturilor alcoolizate. In aceasta situatie se recomanda a absorbi foarte lent bautura, astfel incat viteza de producere a acetaldehidei sa ramana la nivelul ei de oxidare.

In general, este greu de precizat cat alcool putem bea, fara riscuri pentru sanatate.

Dificultati in vorbire, tulburari de echilibru

Alcoolul se absoarbe rapid si poate fi depistat in sange dupa 20-30 minute, uzual. Alimentele pot insa intarzia absorbtia cu 1-2 ore.

Absorbtia gastrica a etanolului depinde de o serie de factori, dintre care enumeram: tipul de bautura, concentratia in alcool, continutul gastric, motilitatea gastrica, asocierea cu medicamente.

Etanolul are o molecula mica, solubila in apa si lipide (caracter amfifil); traverseaza cu usurinta membranele biologice si patrunde in toate tesuturile organismului. 90% din alcool este metabolizat hepatic, iar restul este excretat renal, pulmonar si prin piele.

Eliminarea este independenta de concentratie.

Organismul uman poate metaboliza 5-10 g/ora.

Odata ce nu mai bea, nivelul sanguin scade cu 10-25 mg/dl/ora.

La consumatorii cronici de etanol viteza de metabolizare creste la 30-40 mg/dl/ora.

Pentru disparitia completa a alcoolului etilic din sange, la o alcoolemie de 100 mg/dl (1 g?/00) sunt necesare 6-7 ore cu conditia stoparii consumului de alcool.

Nivele sanguine de alcool au tendinta de a fi mai mari datorita volumului corporal mai mic, proportiei mai mari de grasime, iar la femeile mai tinere datorita unei activitati mai scazute a echipamentului enzimatic de metabolizare a alcoolului (alcool dehidrogenaza, aldehid dehidrogenaza).

In scurt timp dupa indigestie, concentratia alcoolului din creier este aproape egala cu cea din sange.

Pe masura ce creste nivelul alcoolemiei pot aparea dificultati in vorbire, tulburari de echilibru, lipsa de coordonare si miscari oculare lente sau neregulate.

In cantitati reduse stimuleaza creativitatea

Cand se administreaza medicamente se recomanda evitarea consumului de alcool, deoarece asocierea de medicamente si alcool poate fi extrem de periculoasa.

Aceasta combinatie poate duce fie la potentarea (cresterea) actiunii medicamentelor, ducand la efecte comparabile cu acelea observate la administrarea unei doze prea ridicate (este cazul anxioliticelor, antidepresivelor, somniferelor, antihistaminicelor, antidiabeticelor, medicamentelor antihipertensive) sau actiunea altor medicamente se poate diminua (este cazul antiepilepticelor, anticoagulantelor, unele tranchilizante).

Desi se acorda alcoolului unele virtuti – o doza mica stimuleaza activitatea creatoare, reduce inhibitiile, creeaza buna dispozitie si stimuleaza relatiile interumane, totusi in cantitate mare, nu duce decat la distrugere.

Sursa: Cerceteaza

Maşina personală îţi va monitoriza starea de sănătate

Compania Ford lucrează la dezvoltarea unui scaun de maşină capabil să evalueze funcţionarea inimii şoferului, chiar în timp ce acesta conduce.

Cum tot mai mulţi dintre clienţii firmei au peste 65 de ani, grija pentru sănătatea acestora devine o preocupare importantă, afirmă reprezentanţii companiei.

Având în vedere că aceşti clienţi vârstnici suferă adesea de probleme cardiace, un scaun cu monitor cardiac incorporat s-ar putea dovedi foarte util pentru a preveni accidentele care au loc din cauza unor afecţiuni ale inimii.

Scaunul este dotat cu 6 senzori (dreptunghiurile albe din imagine) care urmăresc şi înregistrează ritmul bătăilor inimii, la fel ca electrozii folosiţi pentru electrocardiogramă.

Ei pot detecta apariţia unui atac de inimă, dar şi alte probleme, de pildă o creştere a tensiunii arteriale.

În cazul în care sesizează o problemă, maşina îl poate atenţiona pe şofer sau chiar se poate opri singură, iar informaţiile despre eveniment ar putea fi transmise automat unui centru medical, prin intermediul telefonului mobil al utilizatorului.

Testat pe aproximativ 200 de voluntari, sistemul a înregistrat corect parametrii de funcţionare a inimii în 98% din timpul de testare, în cazul a 95% dintre subiecţi.

Tehnologia are încă nevoie de unele ajustări de pildă, senzorii pot “citi” corect parametrii respectivi printr-un tricou sau o cămaşă subţire, dar nu şi printr-o haină groasă de iarnă.

De asemenea, forma corpului poate influenţa, în unele cazuri, acurateţea înregistrărilor.

Totuşi, metoda este promiţătoare, putând duce nu doar la o mai bună supraveghere a sănătăţiii utilizatorilor, ci şi la creşterea siguranţei pe şosele: compania Ford consideră că, prin folosirea acestui sistem, s-ar putea reduce numărul accidentelor care au loc din cauza atacurilor de cord survenite la volan.

Sursa: BBC

Sursa: BLOG ENCICLOPEDIC 2 – DESCOPERA

Puterea ghinionului

Exista multe povestiri despre obiecte fara viata, de obicei vapoare, masini sau bijuterii, care atrag persistent ghinioane sau dezastre, asa ca este util sa discutam despre ghinioane sau blesteme.

Aceste obiecte par sa fie incarcate, deliberat sau accidental, cu o forta maligna care influenteaza soarta celor legati de ele (ca in cazul statuetei Ho-Tei).

In anumite cazuri, in care sint implicate ramasite umane ingropate sau mumificate, ghinionul poate fi legat de un blestem deliberat, aruncat in momentul ingroparii, indreptat impotriva celor care, mai tirziu, vor incerca sa tulbure ramasitele; de exemplu blestemul aparent asociat mumiei faraonului egiptean Tutankhamon.

Ghinioanele difera de blesteme prin aceea ca intimplarile nefericite asociate lor nu sint cauzate de rautate sau de o intentie deliberata, ci, poate, de un accident fatal sau o intimplare nefericita care provoaca o agonie atit de intensa, incit aceasta se imprima – ca in cazul bintuirilor – pe obiectele legate de dezastru.

Ca un disc care este pus intruna, agonia persista in obiect, afectindu-i neplacut pe cei atrasi de el.

In cazul bijuteriilor celebre ai caror proprietari par sa fie anormal de ghinionisti – diamantele Hope, Regent si Kon-i-Noor, de exemplu – poate exista o explicatie mai simpla – lacomia.

Totusi, de multa vreme, bijuteriilor li s-au atribuit puteri oculte, mai ales diamantelor, iar folclorul “New Age” abunda in cristale si bijuterii cu puteri speciale: vindecari, clarviziune, profetie si protectie impotriva raului.

De multa vreme, cristalelor de cuart li s-a atribuit puterea de a stimula stari supraconstiente; si se cunoaste capacitatea cristalelor de a stoca electricitate.

Presiunile aplicate puternic si iute pot genera mai multe mii de volti.

Dar ce mai pot stoca oare cristalele?

Ghinion pentru cei lacomi?

Pentru ca unele geme par sa fie atit de ghinioniste, incit te intrebi de ce ar dori cineva sa le posede.

Dar, mai intii, sa analizam citeva dintre cele mai faimoase cazuri de masini ghinioniste.

In fiecare an, mii de oameni mor sau sint grav raniti in accidente rutiere.

Carnagiul este atit de mare, incit se pare ca, in ciuda incercarilor de a-l diminua printr-o legislatie impotriva conducerii in stare de ebrietate, prin obligativitatea purtarii centurilor de siguranta s.a., acceptam inconstient macelul, ca un sacrificiu necesar adus Zeului Confortului si Vitezei, la fel de insetat de singe ca Moloch sau aztecul Huitzilopochtli.

De obicei, cind survine un accident din cauza vitezei prea mari, vehiculele implicate sint zdrobite, dar, uneori, vehiculele asociate cu accidente violente sau fatale ramin functionale, desi, aparent, au absorbit o forta neidentificata, care cauzeaza ranirea sau moartea oricui le foloseste pe ele sau parti ale lor.


Mercedesul blestemat

Blestemul Habsburgilor, multa vreme prima familie imperiala a Europei, s-a sfirsit, se pare, cind, pe 28 iunie 1914, arhiducele austriac Franz Ferdinand si sotia lui Sophie si-au riscat vietile aparind in orasul bosniac Sarajevo, aflat in plina revolta impotriva Austriei.

Ei si-au continuat turneul, in ciuda aparitiei unor Turnfalken, corbii care prevesteau dezastru pentru familia Habsburg.

Pe cind limuzina lor rosie se apropia de coltul strazii Rudolph, Gavrilo Princip, un student anarhist, i-a impuscat.

Franz Ferdinand si Sophie au fost omoriti, dar masina n-a patit nimic.

Totusi, istoria ei ulterioara ne sugereaza ca, intr-un fel, oroarea acelui moment a ramas activa in acel vehicul.

Toti cei care au posedat-o ulterior au murit repede sau au fost grav raniti.

Masina a fost cumparata de generalul austriac Potiorek, care a murit nebun, dupa ce a fost infrint in batalia de la Valjevo.

Urmatorul proprietar a murit intr-un accident, la noua zile dupa ce a cumparat-o.

Guvernatorul Iugoslaviei si-a pierdut un brat; urmatorul proprietar, un doctor, a fost zdrobit in masina; un fermier sirb a murit cind a pornit-o; un sofer de curse din Elvetia a fost aruncat din ea intr-un zid si a murit; un proprietar de garaj si patru pasageri au murit intr-un accident la o depasire riscanta.

In cele din urma, masina ucigasa a sfirsit intr-un muzeu vienez.

Nimeni nu mai indraznea sa o conduca.


Vasul ghinionist

Marinarii au fost intotdeauna superstitiosi.

In nordul Scotiei, de exemplu, batrinii pescari nu merg pe mare daca, indreptindu-se spre barcile lor, sint intrebati unde merg sau daca un reverend, un iepure sau un ciine le trec prin fata pe drum; sau daca sint mentionate anumite nume, cum ar fi “Ross”.

Orice astfel de manifestare ar blestema calatoria lor: ei ar prefera sa se intoarca decit sa riste.

Asa ca nu e de mirare ca povestirile despre vapoarele cu ghinion sint chiar mai obisnuite decit cele despre masinile ghinioniste. intr-una dintre cele mai cunoscute este vorba despre “Great Eastern”.

In noiembrie 1857, acest vas, care la cele 19.000 de tone ale sale era de departe cel mai mare vas construit, era pe punctul de a fi lansat la apa.

Productie a stralucitului inginer englez Isambard Kingdom Brunel, se astepta sa preia controlul rutei comerciale din Atlanticul de Nord, intre Europa si America.

Brunel i-a luat in ris pe armatorii Cunard si Collins, care, din 1840, se luptau pentru suprematia comerciala a acelui traseu.

Nici unul dintre vasele lor nu depasea 3.000 de tone deadweight.

El si-a imaginat ca un vapor cu adevarat mare, de exemplu de sase ori mai greu precum cele operative, va ridica profitul de patru ori.

Mai mult, proiectul si calculele de siguranta urmau sa fie revolutionare.

Brunel era un barbat celebru, care avea puterea sa comande astfel de proiecte, si visul lui a devenit repede realitate.

Inregistrindu-si compania “Great Eastern Steam Navigation” si garantindu-le actionarilor 40% dividende, el a proiectat si a construit un vas care i-a uimit pe contemporani.

Avind aproape 185 de metri lungime si 25 de metri latime, peretele de otel al lui “Great Eastern”, impartit prin armaturi metalice in zece compartimente separate, divizate la rindul lor in 35, era el insusi inchis intr-un bordaj extern – inventia lui Brunel.

Chiar daca bordajul exterior ar fi fost gaurit, peretele interior, cu o grosime de un metru, ar fi ramas intact. In sala motoarelor, zece cazane alimentate de 112 cuptoare (al caror fum era indepartat de cinci cosuri gigantice) produceau 15.000 de cai-putere, mai mult decit suficient pentru a actiona elicele de 18 metri si elicea auxiliara de 7 metri. in cazul unei defectiuni a motorului, vasul era prevazut cu un grement, format din sase catarge, pe care se putea monta o velatura imensa.

Zece ancore, fiecare cintarind cinci tone, asigurau amararea vaporului.

Nimic nu fusese lasat in voia sortii.

Cabinele pasagerilor erau cele mai luxoase incaperi intilnite vreodata, in  afara palatelor si a hotelurilor de lux.

Lemn de carpen, catifea, arabescuri si cristaluri sclipeau si straluceau in  saloane si cabine. Brunel isi realizase viziunea.

Pe 2 noiembrie 1857 “Great Eastern” era ancorata in estuarul Tamisei, asteptind lansarea de a doua zi.

Chila era proptita pe doi cavaleti uriasi pe care urma sa-i duca in fluviu.

Doua propulsoare hidraulice urmau s-o transporte in larg.

Acestea erau prevazute si cu niste lanturi grele de amarare, care urmau sa controleze miscarea navei si s-o tina pe loc, daca ar fi fost necesar. in ziua urmatoare, oaspetii, pusi la patru ace, si-au luat locul pe o estrada special amenajata.

De pe santierul naval au aparut cei care construisera vasul.

Dar cel putin unul dintre ei lipsea – un mester care lucrase la bordajul dublu.

Nimeni nu stia unde se afla.

Ghinionul era pe punctul de a se face cunoscut.

A inceput lansarea.

Cavaletii au fost eliberati.

Prora s-a deplasat cam un metru; pupa, 2,1 metri.

Si asta a fost tot. in urmatoarele citeva saptamini, orice incercare de a elibera vasul a esuat.

Lanturile s-au rupt.

Propulsoarele hidraulice au spart cavaletii.

Nimic nu mergea.

Lui Brunel i s-a spus ca singurul lucru pe care-l mai avea de facut era sa transforme vasul intr-un bilci in aer liber.

Trei luni mai tirziu, in martie 1858, o combinatie de maree si ploi puternice a reusit ceea ce oamenii esuasera.

O saptamina mai tirziu, “Great Easternteam Company” a dat faliment.

Vasul a fost cumparat cu 160.000 de lire de nou-formata “Great Ship Company”.

Un an si jumatate mai tirziu, pe 15 septembrie 1859, “Great Eastern” a fost, in sfirsit, lansat la apa.

Dar atunci, Brunel era deja mort.

Se prabusise, in urma unui atac cerebral, chiar pe puntea navei.

In ziua in care a murit, capitanul vasului se plinsese mecanicului-sef ca fusese “foarte deranjat de niste bocaneli care se auzeau de sub punte”.

Dezastrul nu a intirziat sa loveasca.

Apropiindu-se de Southampton dupa patru ore pe mare, la citeva clipe dupa ce fusese admirat de pilot, unul dintre cosuri a explodat, omorind sase oameni in sala motoarelor si distrugind salonul elegant.

Pe 17 iunie 1860, dupa ce fusese reparat, vasul a pornit iar din Southampton, si dupa 11 zile – un nou record – a ajuns la New York, dupa o traversare lipsita de evenimente.

Totusi, cu toate ca existau locuri pentru 4.000 de pasageri, in primul voiaj, pe vas n-au fost decit 36. in a doua calatorie spre New York, facuta in zece zile, au fost 100.

Deja se credea ca vasul este ghinionist.

Comisionat pentru un transport guvernamental britanic, in a treia sa calatorie, pe vas, se aflau 2.125 de soldati si ofiteri, 403 femei si copii si 40 de pasageri. Parea ca toate merg bine.

De unde ghinion?

In a patra calatorie a sa, vasul a pornit din Liverpool cu 400 de pasageri de clasa I.

Pe cind “Great Eastern” isi croia drum prin mijlocul unei furtuni de toamna, s-au auzit iar bataile de ciocan venind de undeva, de sub sala motoarelor.

Dupa citeva minute, vasul, navigind cu vint travers, a fost pe punctul de a se rasturna.

Ambele elice au fost rupte; barcile de salvare au fost lansate la apa; saloanele si cabinele erau distruse si pasagerii inspaimintati se rugau si cintau imnuri.

O zi si o noapte, vasul a plutut in deriva.

Dupa aceea, vasul lui Cunard, “Scotia”, a aparut dinspre est, a inconjurat nava distrusa – care era de sase ori mai mare -, apoi s-a indepartat, fara sa le ofere ajutor.

Pasagerii inspaimintati si echipajul au infruntat o a doua noapte lunga pe mare.

preluare de pe: http://www.almeea.com/puterea-ghinionului/

Cele 7 biocampuri si importanta lor !

Biocampul 1: este cel care pleacă din imediata apropiere a organismului. Corespunde Muladharei sau primei chakre. El coordonează funcţiile vitale ale sistemului şi este răspunzător de starea de sănătate. Are o dimensiune de 1,50-2 m. în cazul sistemelor vii bolnave, acest biocâmp se reduce, iar când organismul moare, acesta dispare.

Biocampul 2: se ocupă cu autoreglarea funcţiilor proprii, cu regenarea celulelor, cu producerea substanţelor necesare unei funcţionări normale. El controlează şi supraveghează funcţionarea întregului ansamblu, adică a corpului, la parametrii optimi.

Biocampul 3: răspunde de protecţia sistemului viu. El sesizează tot ceea ce intră în spaţiul sistemului viu, indiferent dacă este stimul pozitiv sau negativ, informează subconştientul, iar acesta la rândul lui emite semnale specifice. Acestea pot fi sentimente de repulsie, teamă, frică, simpatie, încredere, etc .

Aceste semnale trec la nivelul conştientului, care astfel este informat de ceea ce se întâmplă în spaţiul său, pentru ca la rândul lui acesta să poată lua măsurile necesare .

Dacă acest biocâmp nu funcţionează la parametrii optimi există pericolul de accidente

Biocampul 4: este cel răspunzător de legătura dintre sistemul viu şi pământ.

Această comunicare este de obicei inconştientă, însă ea poate fi făcută voliţional în cazul persoanelor care au o anumită pregătire ezoterică. Prin acest biocâmp se primesc informaţii despre viitoare cataclisme ce pot apărea la nivelul scoarţei terestre.

Biocampul 5: este răspunzător de comunicarea dintre sistemul viu şi alte sisteme din jur. Acestea pot fi de acelaşi fel sau diferite. Prin dezvoltarea acestui câmp se dezvoltă telepatia.

Biocampul 6: sistemul viu recepţionează şi preia atât stirnuli din mediul înconjurător cât şi semnale de la alte organisme vii.

Biocampul 7: este răspunzător de schimbul de informaţii ce se realizează între sistemul viu şi Univers sau Divinitate.

Toate aceste biocâmpuri au culoarea ceakrelor corespondente. Trebuie spus că dimensiunile acestor câmpuri sunt variabile. Ele depind de starea momentană a sistemului şi sunt influenţate de activităţi, gânduri, anturaj. Orice stare patogenă diminuează grav primul biocâmp, apoi pe cel de-al doilea, după care se propagă, cu o intensitate mai mică către celelalte.

Pt cei care o sa zica ca sunt aberatii, ii rog sa cerceteze in amanunt efectul kirilian, prin care s-a reusit fotografierea aurei si biocampurilor si le recomand o carte numita “Aurele Corpurilor”

Sursa: Secretele Sistemului

COLOANA VERTEBRALA! - sa intelegi durerile si sa eviti accidentele

Intrati pe link-ul de mai jos, puneti mouse-ul peste oricare dintre vertebre la nivelul coloanei vertebrale umane,  pentru a afla modul în care fiecare vertebra este conectata la anumite zone şi funcţii ale corpului dumneavoastră şi cum o subluxatie de vertebre poate provoca probleme de sănătate, dacă nu este tratată cu grijă !
www.chiroone.net/askthedoctor/index.html

Un caz inexplicabil de ... răpire

Probabil ca extraterestrii rapitori sunt vinovati de disparitia intregii populatii a unui sat de 1.254 de locuitori (si ei au luat chiar si corpurile din cimitirul local!) O liniste de mormant domnea asupra satului de eschimosi din apropiere de lacul Angikuni in nordul Canadei atunci cand oamenii au ajuns acolo....

Habitatele erau pline de alimente si focurile stinse...Cimitirul fusese profanat si toate corpurile scoase. Fiecare caine din sat era legat de un copac, cu totii morti de frig sau de epuizare. Aceasta poveste, care da fiori, ramane unul dintre misterele cele mai profunde.

Misterul din Angikuni a inceput atunci cand Joseph Labelle a ajuns in colonia de pe malul lacului la sfarsitul iernii lui 1930. El povesteste: "De indata ce am intrat in satuc, am fost nelinistit si nu intelegeam: nu era nici o miscare..." Labelle s-a inspaimantat brusc. "Am alergat din iglu in iglu batand la fiecare usa cautand cel mai mic semn de viata. Dar nu era nimic. Am simtit imediat ca ceva nu merge bine..."

La vederea farfuriilor pe jumatate golite, am stiut ca s-a intamplat ceva in timp ce ei mancau. In fiecare cabana am gasit o arma aplecata de usa si nici un eschimos nu merge nicaieri fara arma sa. Cu oroare, Labelle a descoperit toti cainii morti, legati de copaci. Foarte aproape, in cimitir, pamantul inghetat si dur fusese sapat si corpurile rapite. "Am inteles ca acolo se petrecuse ceva terifiant. Acele persoane nu ar fi lasat niciodata cainii sa moara astfel..."

Labelle a telegrafiat la politia rurala canadiana care a ajuns in cel mai scurt timp. Politistii erau ingroziti la randul lor. Au fost efectuate cercetari din cele mai minutioase in toata Canada. Dar nici pana astazi misterul de la Angikuni nu a fost rezolvat. Este ca si cum tribul ar fi disparut de pe suprafata Terrei. Singurul indiciu care confirma invaliditatea este marturia altui om, Armand Laurent, care a trait cu fiii lui intr-o cabana izolata pe malul lacului. Ei au spus ca au vazut un obiect straniu stralucitor traversnd cerul cu cateva zile inainte ca ancheta politiei sa inceapa, spre satul cu eschimosi....

 

preluare de pe: http://www.newsro123.com/2011/04/un-caz-inexplicabil-de-rapire.html

Secretele accidentului aviatic de la Baloteşti

În ciudata lume a conspiraţiilor se vorbeşte de faptul că spionul român care i-a adus lui Iulian Vlad si, prin acesta, lui Ceusescu, acele date de la Malta, în 1989, a decedat în catastrofa aeronautica de la Balotesti. Cităm declaratia unei persoane care cunoaste detalii din interiorul sistemului: "Omul care a adus informatiile de la Malta în 1989 se afla în Airbusul care s-a prabusit la Balotesti în 1995. Nu a fost un accident aviatic, a fost un act terorist, o executie, era vizata chiar persoana care era implicata în actiunea româneasca de spionaj de la Malta".
O aeronava cu destinatia Bruxelles s-a prabusit, la 31 martie 1995, în jurul orelor 9, în apropierea Aeroportului International Bucuresti - Otopeni, dupa aproximativ doua minute de la decolare. În accident si-au pierdut viata toti membrii echipajului, cei 49 de pasageri, majoritatea belgieni, inclusiv consulul Ambasadei Belgiei la Bucuresti, dar si functionari ai Comisiei Europene. Aeronava, fabricata în 1987, apartinea Companiei TAROM si efectua zboruri regulate pe ruta Bucuresti - Bruxelles, relateză enigme conspiratii.blogspot.com. Desigur, este greu de crezut ca în România am putea asista la o asemenea desfasurare complexa de forte, ca în filmele de spionaj, dar... ce scria presa în 20 mai 2008: "Dosarul celei mai mari catastrofe aviatice din România, accidentul de la Balotesti, este de negasit. Consiliul Superior al Magistraturii încearca sa afle cum au disparut documentele, înainte ca procurorii sa se pronunte asupra cauzelor care au dus la catastrofa aviatica". Timp de mai multe luni au fost luate la puricat arhivele Parchetelor Tribunalului si Curtii de Apel Bucuresti, dar si cele ale Parchetului Curtii Supreme. Verificarile au dus la concluzia ca dosarul accidentului aviatic nu a fost solutionat de nici unul din aceste parchete. Cît despre dosarul în sine, acesta s-a evaporat din arhivele celor trei unitati de Parchet, care au preluat, pe rînd, frîiele investigatiei. Ulterior, Consiliul Superior al Magistraturii a decis ca procurorii sa reconstituie documentele care lipsesc. Nu s-a specificat cum sa le reconstituie.

preluare de pe: http://www.agentia.org/teoria-conspiratiei/secretele-accidentului-aviatic-de-la-balote-ti-7614.html