Atractia singuratatii, un nou fenomen social capitalist cu mari implicatii pe toate planurile. Cit de “bine” este sa traim singuri?

Atractia de a traii singur a prins radacini nu numai in tarile capitaliste dezvoltate, ba chiar in tarile din Golf (Orientul Mijlociu). In concordanta cu un ultim studiu al Marriage Fund din Emiratele Arabe Unite, peste 60% dintre femeile arabe peste virsta de 30 de ani, traiesc singure, fapt nemaintilnit pina acum, comparativ cu 20%, cit se inregistrau in 1995. Arabii considera acest lucru extrem de nociv si un mare semnal de alarma.

Dar, a trai singur, este un flagel mondial si in crestere exponentiala. Euromonitor apreciaza ca din acest moment si pina in 2020, pe glob vor fi adaugati “singuraticilor”, cel putin alti 48 de milioane de oameni, care vor trai sub aceasta forma, fara dorinta de a-si construii o familie.

Un salt de 20% fata de 2012. Cea mai mare crestere o vor avea tarile dezvoltate occidentale.

Actualmente, jumatate din populatia adulta a SUA este necasatorita, un salt enorm , daca ne gindim ca procentul era de 22% in anii ‘50.

Fenomenul ia amploare si in tarile emergente si odata cu evolutia lui, incep sa se schimbe modelele de consum personal sau de familie, economiile trebuind sa faca fata altor structuri de consum.

In Brazilia, pachetele cu alimente pregatite, gata pentru a fi servite, au alimentat o adevarata industrie, volumul vinzarii lor dublindu-se in ultimii cinci ani, la peste 1,2 miliarde de dolari in momentul de fata.Vinzarile de supe calde la pachet s-au triplat.

In Japonia, femeile refuza categoric sa aleaga familia in defavooarea carierei si chiar in Iran, inregistram un numar mare de femei care aleg cariera si dedicarea catre studiu, in locul familiei.

Tabloul arata chiar mai ingrijorator in China, unde tendinta de a accepta nasterea baietilor in locul fetelor, care in multe zone sint omorite inainte de a fi nascute sau dupa, a dus la o criza enorma de femei in unele zone cu impicatii majore asupra ecoomiei zonei si evident a singuratatii in care traiesc acesti burlaci chinezi.

Unul din noua americani de culoare intre 19 si 34 de a ani, sint in puscariile americane, in felul acesta micsorind numarul barbatilor disponibili pentru femeile de culoare in general, care foarte rar se casatoresc in afara grupului lor etnic. Urmatoarele aspecte sint de luat in seama si anume:

Femeile se casatoresc mai tirziu, in cazul in care simt ca perforantele lor profesionale se imbunatatesc si au mai mari sanse sa se remarce in societate. Un al doilea aspect ar fi longevitatea crescuta, vaduvele sau barbatii ale caror sotii au decedat, traind cu mult mai mult decit cu ani in urma. Al trelea aspect, este schimbarea atitudinii sociale in multe tari, legat de securitatea financiara, relatiile sexuale, stabilitatea relatiei, care sint la fel de importante in analiza.

Statisticile arata ca o gospodarie formata numai dintr-o singura persoana, elibereaza mult mai multe noxe in atmosfera decit o familie, pe component, ceea ce duce la o analiza serioasa de mediu inconjurator. Singuraticii in general nu au copii, iar in alte cazuri, numarul lor este limitat de situatia economica existenta, ceea ce duce la o crestere a presiunii pe tinara generatie, care trebuie sa plateasca sistemul de pensii si in general taxele din care se constituie fondurile necesare functionarii societatii.  Din punct de vedere psihiatric, singuraticii inregistreaza mult mai multe probleme decit familistii.

Realitatea este ca analiza noastra ar trebui sa porneasca de la faptul ca traind singur, fiind un singuratic sau simtindu-ne singuri, sint trei conditii sociale diferite.

Un alt aspect ar fi ca, cei ce traiesc singuri, petrec mai mult timp cu vecinii si prietenii si sint implicati in activitati de voluntariat si in organizatii civice.

Euromonitor ne arata ca in 2020,  peste jumatate dintre familiile suedeze, vor fi compuse dintr-o singura persoana.

Marriage Fund, din Emiratele Arabe Unite, sponsorizeaza casatoriile in masa in tara araba. In SUA, Administratia Obama finanteaza fondul “Healthy Marriage Initiative”, un program lansat de George W Bush, pentru a incuraja parintii necasatoriti, in urma divorturilor, in a-si reface viata casatorindu-se. Pentru acest program, in SUA se cheltuiesc 150 de milioane de dolari anual de la bugetul federal. Cu toate acestea, programele americane pentru incurajarea casatoriilor sint ineficiente in SUA, datorita adincirii saraciei si nesigurantei, intr-o economie in prabusire, mai ales in rindul populatiei de culoare si celor nevoiasi.

O alta piedica in calea casatoriilor este si standardul material solicitat de femei pentru a se angaja in formarea unei familii.

Este o situatie cu mari implicatii negative si de natura sa duca la colapsul sistemului capitalist prin lipsa de determinare si motivare in directia efortului in cadrul tinerei generatii, ceea ce duce imevitabil la o productivitate scazuta si o dinamica economica insuficienta pentru sustinerea sistemului de servicii publice.

Adrian Cosereanu

preluare de pe sursa:

http://www.alternativaromaniei.com/index.php?option=com_content&view=article&id=875:atractia-singuratatii-un-nou-fenomen-social-capitalist-cu-mari-implicatii-pe-toate-planurile-cit-de-bine-este-sa-traim-singuri-&catid=1:latest-news&Itemid=50

Pentru femei, bărbaţii trişti sunt mai atrăgători decât cei zâmbitori

Femeile consideră că bărbaţii zâmbitori sunt mai puţin atrăgători decât cei care au o atitudine arogantă sau tristă, susţine un studiu efectuat în Canada.

În contrast, bărbaţii preferă mai mult femeile zâmbitoare, decât pe cele mândre sau încrezătoare, relevă studiul efectuat pe un număr de 1084 de studenţi heterosexuali.

“În general, rezultatele par să reflecte norme tradiţionale de gen şi valorile culturale care au apărut ulterior, dezvoltate şi consolidate de-a lungul istoriei, cel puţin în culturile occidentale”, susţine Jessica Tracy, un sociolog de la Universitatea din Vancouver şi coautor al studiului.

În timp ce studiile anterioare susţineau că bărbaţii consideră femeile zâmbitoare mai atrăgătoare, studiul efectuat de Jessica Tracy şi Alex Beall relevă pentru prima dată că femeile cred că bărbaţii sunt neatrăgători atunci când sunt fericiţi.

Se pare că femeile cred asta despre bărbaţii zâmbitori datorită faptului că îi consideră femini şi mai puţin impunători.

De asemenea, cercetătorii spun că studiul ar putea explica aşa-numita atracţie a femeilor faţă de “băieţii răi”.

Cu toate acestea, Bell a anunţat că studiul s-a axat pe prima impresie şi nu a luat în calcul dacă intervievaţii considerau sau nu că persoanele din poze ar putea fi parteneri buni.

Studiul a avut două stagii.

Prima parte a implicat un număr de 100 de participanţi cărora li s-au arătat poze cu o persoană de sex opus, fotografiată în 4 ipostaze: exprimând fericire (zâmbind), mândrie (stând cu braţele ridicate), ruşine (cu ochii lăsaţi în jos) şi având o expresie neutră.

Participanţilor li s-a cerut să noteze gradul de atracţie al persoanei respective în funcţie de fiecare poză, pe o scară de 1 la 9, unde 9 semnifica gradul cel mai înalt.

Cea de-a doua parte a fost efectuată online, iar voluntarii au fost divizaţi în 4 categorii: 340 de studenţi canadieni cu o varsta medie de 20 de ani, care au primit un set de 40 de fotografii cu persoane de sex opus, 120 de adulţi din America de Nord cu o vârstă medie de 39de ani, cărora li s-au prezentat 40 de fotografii cu bărbaţi şi 40 de fotografii cu femei şi aproximativ 400 de studenţi din Canada, cărora le-au fost prezentate acelaşi fotografii ca adulţilor mai în vârstă.

Fotografiile au fost clasificate în aceleaşi patru categorii – fericit, mândru, ruşinat şi neutru – de către asistenţi de cercetare care nu cunoşteau motivul pentru care fotografiile au fost clasificate.

Participantii la studiu au fost rugaţi să evalueze atractivitatea persoanelor din fotografii, la fel ca în cazul de mai sus.

În toate cazurile, bărbaţii au dat notele cele mai mari femeilor fericite (o medie peste 5).

Femeile mândre au fost evaluate, în medie, cu unul două puncte mai puţin, iar în mediul online aceste poze au obţinut cel mai mic punctaj.

Femeile au acordat cel mai mare punctaj fotografiilor în care bărbaţii păreau mândri, cu un rating de patru-cinci, în timp ce imaginile cu bărbaţi fericiţi au primit cu un punct mai puţin.

Participantele tinere au notat bărbaţii fericiţi cu un punctaj minim, iar cele mai în vârstă au notat astfel fotografiile în care personajele aveau o expresie neutră.

În încheiere, cercetătorii au explicat că ruşinea a fost considerată oarecum atractivă pentru ca exprimă respectul faţă de normele sociale, în cazul ambelor sexe.

Sursa: CBC

Sursa: BLOG ENCICLOPEDIC 2 – DESCOPERA

Cele 12 principii eterne ale Divinităţii

de Iulia Bontaş

Spiritul infinit al lui Dumnezeu susţine neîncetat întreaga manifestare integrând permanent totul în suprema ordine şi armonie divină. În întreaga creaţie totul este permanent supus legilor divine. Hazardul nu este decât un nume dat unei legi necunoscute, dar adevăraţii iniţiaţi cunosc pe deplin legile şi principiile divine care guvernează neîncetat întreaga creaţie şi tocmai această cunoaştere este cea care le conferă capacitatea de a opera liberi, în deplină cunoştiinţă de cauză, ca adevăraţi stăpâni ai propriului univers lăuntric, integrându-se permanent în ordinea şi armonia divină, căci de altfel libertatea nu este altceva decât o necesitate divină pe deplin înţeleasă.

Tocmai din această cauză cunoaşterea principiilor fundamentale, eterne ale Divinităţii, ne conferă capacitatea de a ne integra permanent întreaga existenţă în ordinea şi armonia divină, trăind astfel cu adevărat şi pe deplin conştienţi o viaţă divină,  care să ne permită să urmăm în fiecare clipă chemarea supremă a lui Dumnezeu pe drumul reîntoarcerii noastre ACASĂ, în sânul dumnezeirii – de unde am plecat doar spre autocunoaştere, directă şi prin oglindire – spre a împlini în final scopul suprem al devenirii: recunoaşterea de sine, recunoşterea dumnezeirii în tot şi în toate.

Cunoaşterea celor 12 principii eterne ale Divinităţii ne oferă nu doar jaloane clare ale unei integrării armonioase în tot şi în toate, ci chiar mai mult, ele constituie tot atâtea chei ce ne deschid porţile unei existenţe divine, în care întreaga noastră viaţă devine o YOGA integrală, în care aşa-zisele întâmplării sunt recunoscute ca necesităţi divine, în care sincronicităţile ne jalonează şi ghidează neîncetat existenţa, în care totul este permanent conectat cu tot, în care începem să recunoaştem permanent, clipă de clipă prezenţa misterioasă a dumnezeirii pretutindeni. Gurdjieff numea aceasta cea de-a patra cale; o putem numi de asemenea recunoaştere sau reintegrare în Absolut, dar oricum am numi-o sufletul nostru va şti permanent prin starea de armonie şi plenitudine pe care o trăieşte că este pe „drumul cel bun” al reîntoarcerii sale ACASĂ.

Însă atenţie, căci poarta Împărăţiei Divine, tainic ascunse de Dumnezeu în inima noastră, nu poate fi deschisă doar cu ajutorul unei singure chei (căci atunci ne-ar fi lăsat Dumnezeu un singur principiu fundamental şi atotsuficient), ci doar prin cunoaşterea completă a „cifrului” pe care fiecare cheie sau, altfel spus, principiu etern îl aduce cu sine reintregând în simultaneitate întregul!

1. Primul principiu etern – Principiul întregului:

„Totul este conectat la Dumnezeu în fiecare clipă!”
Nu există nimic în afara lui Dumnezeu şi niciun fir de iarbă din întregul Macrocosmos nu se mişcă fără ştirea şi voia lui Dumnezeu! Totul există prin voia Sa şi a fost creat ca întreg; unitatea divină se manifestă neîncetat pretutindeni şi ochiul celui iniţiat o recunoaşte, căci lumina sa este cea care îi face să vibreze neîncetat inima umplândui-o de bucuria supremei recunoaşteri a aceleiaşi esenţe divine în tot şi în toate. 
De aceea lecţia pe care ne-o aduce cu sine  acest principiu etern este aceea a eliminării separării!  Fiecare dintre noi suntem o parte din Dumnezeu şi nicio parte din Dumnezeu nu este nici superioară, nici inferioară unei alte părţi şi nici separată de întreg.

2. Al doilea principiu etern – Principiul KARMA-ei:

„Ceea ce facem în fiecare clipă şi tot ceea ce se petrece cu noi este rezultatul alegerii noastre de a veni pe Pământ şi a învăţa lecţiile pe care este necesar să le învăţăm.”
Ştiind aceasta putem să alegem conştienţi în fiecare clipă calea acceptării  şi a asumării pe deplin conştiente a evenimentelor cu care Jocul divin al manifestării ne confruntă neîncetat, într-o perfectă integrare divină a tuturor evenimentelor care se succed în viaţa noastră şi să învăţăm continuu, conştient din tot ceea ce se petrece, sintetizând şi asimilând astfel lecţiile pe care le avem de învăţat.

3. Al treilea principiu etern – Principiul Înţelepciunii:

„Înţelepciunea înseamnă să-ţi dai seama  de ceea ce poţi să schimbi şi de ceea ce nu poţi să schimbi în viaţa ta şi, procedând în consecinţă, să creşti spiritual.”
Ceea ce ar putea sintetiza cel mai bine atitudinea înţeleaptă şi totodată lecţia de viaţă pe care ne-o aduce cu sine acest principiu sunt cuvintele lui Francisc din Assisi: „Doamne, dă-mi seninătatea să accept lucrurile pe care nu le pot schimba, curajul să schimb lucrurile pe care le pot schimba şi înţelepciunea să-mi dau seama care este diferenţa dintre ele.”

4. Al patrulea principiu etern – Principiul  iubirii:

„Iubirea pură, necondiţionată, ne vindecă de ură şi de KARMA-ă şi ne reaminteşte permanent de natura noastră divină.”
Putem afirma fără să greşim câtuşi de puţin că în întreaga manifestare iubirea pură, iubirea divină este singura realitate, tot restul este iluzie. Dumnezeu a creat totul din iubire, pentru iubire, cu infinită iubire. Dumnezeu este cel care se iubeşte pe Sine în fiecare creatură şi totodată fiecare creatură nu este altceva decât Dumnezeu care se descoperă pe sine prin iubire! De aceea iubirea este suprema realitate a întregii manifestări ce ne permite ieşirea de sub incidenţa legii KARMA-ei şi intrarea sub incidenţa Legii graţiei, iubirea este cea care face cu putinţă miracolul recunoaşterii şi al reîntoarcerii în suprema sursă a iubirii infinite – Inima Supremă a lui Dumnezeu.
Aşadar lecţia fundamentală pe care ne-o aduce cu sine acest principiu este: Iubeşte necondiţionat!

5. Al cincilea principiu etern – Principiul armoniei:

„În tot ceea ce există se manifestă o ordine divină, iar noi suntem meniţi să fim permanent în armonie cu toţi şi cu toate.”
Orice încălcare a ordinii şi armoniei divine se va repercuta imediat în întreaga nostră viaţă, afectându-ne fie sănătatea, fie echilibrul interior. De aceea lecţia divină pe care ne-o duce cu sine acest principiu este foarte simplă: „Păstrează neîncetat ordinea divină din tine şi din afara ta!”

6. Al şaselea principiu etern – Principiul  abundenţei:

„Abundenţa este o stare în care putem să materializăm bogăţie pe toate planurile.”
Tot ce avem de făcut în această direcţie este să urmărim să trăim plenar şi total conştient această stare şi astfel vom avea experienţa raiului pe Pământ.

7. Al şaptelea principiu etern – Principiul atracţiei:

„Totul lucrează împreună cu noi în fiecare clipă sau altfel spus totul va fi atras permanent către noi prin rezonanţă.”
Fiecare gând înseamnă selectarea unei anumite frecvenţe de rezonanţă, fiecare atitudine atrage prin rezonanţă o aptitudine şi în ultimă instanţă un caracter, fiecare acţiune atrage prin rezonanţă o reacţiune. Aşadar lecţia acestui principiu este foarte simplă: Atenţie la ceea ce ne dorim căci mai devreme sau mai târziu vom primi!

8. Al optulea principiu etern – Principiul evoluţiei:

„Totul evoluează continuu.”
Spirala evolutivă poate fi însă ascendentă sau descendentă. Aşadar: Fii conştient continuu de evoluţia ta şi orientează-te continuu către Dumnezeu, conştient fiind chiar şi de faptul că „elanul către Dumnezeu este Dumnezeu” aşa cum se spune într-un străvechi text al înţelepciunii şivaite.

9. Al nouălea principiu etern – Principiul materializării:

„Puterea de a materializa este dreptul nostru divin, iar noi suntem co-creatori la realitatea în care trăim.”
Suntem creaţi după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu şi asemeni Lui avem puterea de a ne crea fiecare dintre noi  ceea ce am putea denumi propriul nostru „univers”. Tot ceea ce avem de făcut cunoscând acest principiu este să participăm conştient la opera divină.

10. Al zecelea principiu etern – Principiul DHARMA-ei (al menirii spirituale):

„Fiecare dintre noi avem o menire unică aici pe Pământ.”
Fiecare suflet ce coboară în manifestare vine spre a-şi împlini aici o anumită menire spirituală, ce constitue pentru el însuşi sensul acelei existenţe şi tocmai de aceea împlinirea ei este foarte importantă pentru creşterea şi realizarea spirituală a fiecăruia dintre noi. Aşadar îndemnul şi totodată lecţia spirituală a acestui principiu este: Împlineşte-ţi DHARMA perfect conştient.

11. Al unsprezecelea principiu etern – Principiul posibilităţilor infinite:

„În infinitul divin totul este posibil, dar nu totul este permis.”
Asemeni lui Dumnezeu Tatăl  fiinţa umană este şi ea înzestrată cu putere de creaţie, menţinere şi resorbţie în propriul său univers lăuntric. Atât timp cât fiinţa umană se menţine  pe un nivel de conştiinţă limitat şi puterea sa creatoare va fi limitată. Pe măsură ce sufletul respectiv se înalţă, recunoscându-şi natura sa divină, reală, esenţială, liberă şi nelimitată, şi puterea sa creatoare va redobândi natura sa divină ce îşi va extrage neîncetat forţa şi libertatea de acţiune numai şi numai din omnipotenţa şi voinţa supremă atotdeterminatoare a lui Dumnezeu Tatăl, cărora ea le va recunoşte neîncetat suveranitatea. De aceea ceea ce ne învaţă acest principiu am putea sintetiza prin: Foloseşte în fiecare moment cu înţelepciune ceea ce îţi este permis.

12. Al doisprezecelea principiu etern – Totul este Dumnezeu

„Omul este creat după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu.”
Putem spune aşadar că fiecare dintre noi, recunoscându-şi natura sa divină, reală, esenţială, are dreptul divin şi posibilitatea să se manifeste asemeni lui Dumnezeu – în comuniune deplină cu El.

Mulţumim neîncetat  lui Dumnezeu cu TOT-ul, în TOT, pentru TOT!

preluare de pe: http://www.yogaesoteric.net/content.aspx?lang=RO&item=6742

Legea cauzei şi a efectului (karmei)

Legea cauzei şi efectului spune că orice cauză are un efect rezultant şi fiecare efect devine cauza unui alt efect. Nu există nimic la întâmplare. Nimic nu începe un nou lanţ de evenimente. Universul e un ciclu perpetuu. Orice spunem sau facem are o consecinţă. Asta nu înseamnă că trebuie sa privim consecinta ca pe o pedeapsă. Pur şi simplu, are un rezultat. Karma e doar rezultatul sau consecinţa unei acţiuni.

Există multe expresii care ilustrează această lege: "Ce semeni, aia culegi", "Părinţii mănâncă aguridă şi copiilor li se strepezeşte gura", "Cum îţi aşterni, aşa dormi", "După faptă şi răsplată". Altfel spus, ceea ce emiţi se întoarce la tine (de fapt, nici nu te părăseşte vreodată).

E important să examinăm efectele din viaţa noastră şi cauzele lor. Trebuie să devenim conştienţi de toate alegerile pe care le facem, pentru că toate vor deveni cauzele rezultatelor de pe parcursul drumului. Dacă gândurile noastre sunt cele care ne creează viaţa, cum trebuie să ne schimbăm gândurile (cauza) pentru a obţine un efect diferit? Şi căror forţe exterioare le permitem să provoace efecte asupra vieţii noastre?

Legea karmei este legea vindecării în acţiune. Ea afirmă că nu poţi ataca o persoană, fără să te ataci pe tine însuţi. Într-un final, trebuie să simţi suferinţa pe care ai cauzat-o.

Agresiunea este o forma de proiecţie prin care încercăm să-i dăm altuia durerea noastră. Dacă suferim, dorim ca şi alţii să sufere – aşadar, agresam, iar apoi ne simţim vinovaţi. Vina menţine agresiunea în câmpul nostru energetic. Credem că am scăpat de suferinţa noastră, dar nu este aşa. Ea se află încă acolo. Apoi, într-o zi, în viaţa noastră intră cineva sau ceva care ne declanşează vina şi o aduce la suprafaţă pentru a fi vindecată. Poate că suntem agresati sau răniţi de către altcineva. Poate că doar vizionăm un film sau citim o carte care ne tulbură.

Atunci când vina se ridică la suprafaţă şi ne cuprinde, iese la lumină şi ocazia de a ne vindeca. Primim o şansă pentru a ne asuma greşelile şi remuşcările cu privire la ceea ce am spus sau făcut altuia. Avem ocazia să ne recunoaştem greşeala, să o corectăm şi să cerem iertare.

Negarea ne împiedică întotdeauna să ne manifestăm responsabilitatea adecvată pentru gândurile, sentimente-le, cuvintele şi acţiunile noastre. Până nu înlăturăm acest mecanism de negare, nu putem înfrunta adevărul despre noi înşine. Legea karmei ne asigură că vina şi ruşinea noastră vor fi conştientizate şi aduse spre vindecare. Deci, chiar dacă nu facem nimic spre a ne sparge cochilia negării, viaţa o va face, într-un final, în locul nostru, întrucât, mai devreme sau mai târziu, trebuie să ne asumăm responsabilitatea corespunzătoare.

Majoritatea dintre noi suntem mai fericiţi atunci când ne oferim benevol să ne asumăm responsabilitatea, decât atunci când suntem “forţaţi” de evenimente să o facem. De ce să ne proiectăm vina asupra celorlalţi, când aceasta creează o distanţă inutilă sau o amânare între păcatul nostru şi îndreptarea lui? De ce să-i implicăm şi pe alţii în melodrama noastră, dacă putem descoperi rădăcina suferinţei sau a fricii şi tratarea ei?

Roata karmică nu reprezintă decât oameni care îşi proiectează durerea şi încearcă să o trateze într-o relaţie cu altcineva. Ea ne oferă multe ocazii de a ne privi problemele şi de a ni le asuma.

Roata karmică nu este alimentată de electricitate. Ea se autosusţine. Prin urmare, nu încetează să se rotească.

 

Nu te dai jos de pe roata karmică, oprind-o. Te dai jos, prin asumarea propriilor probleme – o dată pentru totdeauna.

Acesta nu e însă un lucru uşor, dar avem cu toţii însoţitori puternici, iar ajutorul de care avem nevoie ne va fi dat. Trebuie să avem încredere în acest lucru. Şi, cu cât vom crede mai mult, cu atât mai repede vom avea rezultate. Arhanghelii Metatron, Gabriel, Mihail, Uriel şi Rafael, îngerul păzitor, îngerii înţelegerii, ai cunoaşterii, ai dicernământului, îngerii înţelepciunii aşteaptă momentul în care să le solicităm ajutorul. S-o facem chiar în momentul în care ne confruntăm cu situaţia în sine, înainte de a trece la fapte şi a crea efecte pe care apoi să le regretăm. Să le cerem îndrumarea şi ea ne va fi oferită.

 

preluare de pe: http://www.forum.santamia.ro/showthread.php/principii-legi-spirituale-1012.html

Legea universala a egalităţii

Această lege afirmă că fiecare fiinţă umană este egală şi că nu putem iubi un om, în detrimentul altuia. Bărbaţii şi femeile sunt egali, rasele neagră, albă, galbenă şi roşie sunt egale. Hinduşii, creştinii, musulmanii, evreii şi budiştii sunt egali. Heterosexualii şi homosexualii sunt egali, cei bolnavi şi cei sănătoşi, cei cu handicapuri şi cei fără, sunt egali.

Pentru că toţi suntem aspecte ale lui Dumnezeu, nici unul dintre noi nu este, în esenţa lui spirituală, mai bun sau mai rău decât celălalt. Pornim toţi pe picior de egalitate, ca aspecte ale divinului. La nivelul sufletului, nimeni nu poate avea putere asupra ta, nici tu nu poţi avea putere asupra altcuiva. Sufletul nu stie de titluri, de poziţie socială sau de statut economic. Sufletul ştie doar că întâlneşte un alt suflet şi cinsteşte călătoria făcută împreună.

Iisus a mers chiar mai departe, spunând că trebuie să învăţăm să-i iubim pe toţi, până şi pe cei mai sadici criminali. El a spus: „Aşa cum aţi făcut unuia dintre aceşti prea mici, aşa Mi-aţi făcut Mie”. Iar aceasta nu este o învăţătură simplă.

Legea Egalităţii creează o punte între oameni – punte ce deschide canalul spre iubirea divină. Iubindu-se şi acceptându-se unii pe alţii, oamenii îşi pot redeştepta conştiinţa legată de iubirea lui Dumnezeu. Nimeni nu este mai spiritualizat decât altul. Din punct de vedere spiritual, noi suntem cu toţii egali. Cu toţii merităm iubire şi toţi trebuie să învăţăm să o dăruim şi să o primim fără condiţii. În lumea spiritului, nu există ierarhie.

O persoană care trăieşte conform Legii Egalităţii simte, în mod constant, că e nevoie să-şi extindă limitele şi să păşească dincolo de propria zonă de confort. Simte că e necesar să renunţe la prejudecăţi şi să-şi însuşească o perspectivă mai largă şi mai altruistă în ceea ce-i priveşte pe ceilalţi. I se cere să „intre în pielea” duşmanului său şi să înţeleagă perspectiva aceluia cu care nu este de acord.

Cel care îşi propune să respecte drepturile omului – care sunt dovada, pe planeta Pământ, a principiului spiritual al egalităţii – nu poate avea o minte îngustă şi o inimă închisă. Calea spirituală a acelora care îşi iau un angajament faţă de egalitatea dintre oameni le prezintă ocazii mereu provocatoare de a renunţa la ideile false şi limitate de a adopta un adevăr mai profund şi mai cuprinzător. O astfel de persoană îşi ia angajamentul de a-i iubi nu doar pe aceia care îi aprobă setul de valori şi credinţe, ca şi pe cei care nu o fac.

„Ce ţie nu-ţi place, altuia nu-i face”. Aceasta este regula de aur pentru toate interacţiunile umane.

Învăţăturile separării spun că unii au dreptate şi alţii greşesc – iar cei care au dreptate trebuie să-i învingă sau să-i doboare pe aceia care nu au dreptate.

Învăţăturile egalităţii afirmă că nici una dintre părţi nu deţine adevărul întreg. Prin urmare, fiecare parte trebuie ascultată cu respect.

Calea spre pace, conform învăţăturilor egalităţii, este de a onora viziunea şi credinţele unei persoane care se află de partea opusă – chiar şi dacă nu suntem de acord cu ele.

Practica acceptării afirmă că nu e nevoie ca o persoană să fie de acord cu alta pentru a o accepta, ci doar să asculte ce are de zis, să-i respecte părerea, chiar şi dacă o face să nu se simtă în largul ei. Prin practica acceptării noi creăm egalitatea, pornind tot timpul de la atitudinea că ideea celuilalt este la fel de importantă şi demnă de a fi ascultată, ca şi a noastră.

Aceasta reprezintă un progres revoluţionar în interacţiunea umană. Este o deplasare din perspectiva deosebirii – care alimentează conflictul şi neînţelegerile, spre cea a egalităţii – care susţine pacea şi toleranţa.

 

Dacă vrem să avem pace în suflet şi pace în lume, trebuie să renunţăm la următoarele nevoi: nevoia de a avea dreptate (a considera că alţii greşesc) şi nevoia de a fi de acord.


Emiterea de judecăţi atrage după sine nerespectarea acestei legi divine.

Cu toţii avem în viaţă oameni pe care îi excludem din legea egalităţii. Suntem dispuşi să acceptăm egalitatea oricăror altor oameni şi grupuri, dar nu şi a „acestuia” – indiferent cine este acesta pentru noi.

Mai mult, în fiecare zi, fiecare dintre noi emite sute de judecăţi în legătură cu alţi oameni. Încercăm să justificăm aceste judecăţi în mintea noastră. Considerăm că sunt obiectivi, atunci când nu suntem. Îi privim pe ceilalţi, nu aşa cum îi vede Dumnezeu – cu înţelegere şi compasiune – ci aşa cum îi percepem noi la un moment dat. Nu avem perspectiva spirituală care să cuprindă întreaga imagine – şi anume, reţeaua de interconexiuni ce o influenţează pe persoana pe care o judecăm. Această perspectivă vine doar dintr-o conştiinţă eliberată de judecată.

Unul din primele lucruri pe care e necesar să le conştientizăm pe cărarea spirituală este că judecăţile noastre nu sunt corecte, nici justificabile. Ceea ce percepem nu este, în mod necesar, adevărat. Ori de câte ori vedem o persoană într-o lumină negativă, o atacăm pe ea şi, în cele din urmă, ne atacăm pe noi înşine. A considera că cineva este rău, nu numai că este supărător pentru acea persoană; este supărător şi pentru noi înşine.

Fiecare inegalitate pe care o percepem este, pur şi simplu, o eroare de percepţie. Dacă dorim să trăim o viaţă de adevăr, trebuie să ne rectificăm percepţiile de inegalitate, înainte de a le lăsa să ne influenţeze şi să provocăm astfel suferinţă pentru noi înşine şi pentru alţii.

Conştiinţa noastră este rezultatul gândurilor pe care le avem şi, dacă emitem multe gânduri negative sau neadevărate, vom fi temători şi necăjiţi tot timpul. Cu toate acestea, nu este nevoie să încercăm să ne formăm să fim pozitivi, atunci când avem gânduri negative. Acest lucru nu face altceva decât să întărească negativitatea, făcând-o să fie ceva rău sau greşit.

Trebuie doar să devenim conştienţi de gândirea noastră negativă şi să ne amintim că nici una dintre judecăţile noastre nu este corectă sau justificabilă. Trebuie doar să înţelegem judecata, fără să ne pedepsim sau să ne umilim pe noi înşine şi, pur şi simplu, să spunem: „Sunt conştient de faptul că judec”, sau „Pot vedea că mi-am închis inima şi că, atunci când ma aflu în această stare, nu privesc lucrurile corect sau drept”.

 

Conştientizarea este, prin ea însăşi, o rectificare. Nu trebuie să schimbăm nimic. Nu trebuie să negăm judecata sau să o îndepărtăm. Nu trebuie să o considerăm ca fiind ceva rău sau care necesită modificări.

 

Trebuie doar să fim conştienţi de existenţa ei şi să o tratăm cu blândeţe. Dacă ne tratăm judecăţile cu blândeţe, ne vom da seama că multe dintre ele se nasc din frică. Apoi, ne putem privi frica în faţă şi o putem aborda cu compasiune. Dacă procedăm astfel, într-un final, frica se diminuează. Frica se dizolvă întotdeauna în prezenţa iubirii. Iar judecata nu poate rămâne prezentă , atunci când ne-am luat angajamentul de a practica egalitatea.


Dacă avem nevoie de ajutor, mai ales în procesul de conştientizare a emiterii judecăţilor, dar şi în cel de raportare concretă la cei din jur, îngerul păzitor, îngerii iubirii, ai iertării, îngerii cunoaşterii, ai discernămân-tului, Arhanghelul Mihail, îngerii compasiunii, îngerii împăcării, ai păcii sau ai fraternităţii ne sunt alături şi aşteaptă chemarea noastră. Să nu ezităm să o facem, întrucât procesul de eliminare a judecătilor e anevoios şi necesită o înţelegere profundă a lucrurilor şi multă atenţie, cu atât mai mult cu cât avem în jur persoane care judecă. Iar pacea sufletului nu poate fi obţinută decât integrând această lege divină în viaţa noastră.

 

preluare de pe: http://www.forum.santamia.ro/showthread.php/principii-legi-spirituale-1012.html

Legea polarităţii

Legea polaritatii e mai uşor de înţeles dacă ana lizăm mai întâi derivata ei, legea relativităţii. Aceasta din urmă afirmă că nici un lucru nu poate exista singur, ci doar în relaţie cu opusul său. Sus şi jos, corect şi greşit, simplu şi dificil nu există decât unul în relaţie cu celălalt. Nu putem simţi bucuria dacă nu am fost niciodată trişti, curajul, fără să fi cunoscut teama, lumina, fără să fi avut experienţa întunericului. Mai mult, nu există niciodată doar două posibilităţi.

Legea polarităţii ne spune că totul există pe un spectru şi că între extremităţile spectrului există un număr infinit de punc te. Întunericul e o lumină mai slabă; teama, un grad de curaj mai scăzut; tristeţea înseamnă mai puţină bucurie. Nimic nu este în întregime alb sau negru.

Există mii de nuanţe de gri. Prin urmare, legea polarităţii ne arată că atunci când avem de luat o hotărâre nu trebuie să rămânem cu senzaţia că avem doar două posibilităţi. Întotdeauna există mai multe opţiuni, dacă privim lucrurile mai în profunzime sau ne schimbăm perspectiva.

Consultând termometrul vom vedea că nu e posibil de delimitat unde se termină căldura şi unde începe frigul.

 

Nu există o caldură absolută şi nici un frig absolut. Aceşti doi termeni “cald şi frig” indică numai grade diferite ale aceluiaşi lucru, ce se manifestă cu frig şi cald şi care constituie numai o variantă a vibraţiei. Astfel, cald şi frig nu sunt decât doi poli a ceea ce noi numim “caldură” şi fenomenele care le însoţesc sunt manifestările legii polarităţii. Acelaşi fenomen este adevărat în cazul luminii şi întunericului, care sunt unul şi acelaşi lucru, deosebirea constând într-o diferenţă de grade între cei doi poli ai fenomenului: când ne părăseşte noaptea şi când începe ziua.

Din moment ce totul există de-a lungul unui spectru, contrariile se întrepătrund. Aşadar, în orice situaţie există toate posibilităţile în care situaţia respectivă poate evolua, iar aceasta înseamnă că orice problemă îşi are soluţia în ea însăşi, că orice eşec conţine o şansă de succes. Nu putem recunoaşte succe sul decât dacă am avut experienţa înfrângerii. Prin eşecuri ne dezvoltăm aptitudinile şi cunoştinţele care ne vor aduce succe sul.

 

Învăţăm să facem alegeri înţelepte prin experienţa pe care o câştigăm făcând alegeri gre şite. În final, nu există eşec sau alegere greşită. Există doar rezultate. Pur şi simplu am învăţat un alt mod de a nu face ceva, am aflat o altă opţiune care nu aduce rezultatele dorite. În timp, vom găsi calea cea bună.

Interpretarea legii polarităţii poate fi dusă şi mai departe, la ideea că toate posibilităţile şi înţelepciunea de care avem nevoie se află deja în noi. Prin legea reflectării, ştim că trebuie doar să ajungem la nivelul de conştiinţă la care acea înţelepciune este complet dezvoltată. Încrederea şi convingerea că drumul începe în interior şi că toate hărţile şi uneltele de care avem nevoie pentru această călătorie se află în noi vor repre zenta o transformare radicală de concepţie pentru o mare parte a societăţii moderne.

Printr-o conştientizare lucidă putem observa modul în care legea polarităţii se reflectă în viaţa noastră, ea generând manifestări pe care, cunoscând această lege, să le putem modula printr-un efort minim.

Nu suntem puşi niciodată în situaţia de a alege între necesităţile fizice ale fiinţei (ale eu-lui) şi cele sufleteşti.

 

Dansul magic al vieţii se desfăşoară într-un echilibru dinamic constant, în cadrul spectrului eu-suflet. O fi sufletul căpitanul navei, dar există şi momente când trebuie să se dea la o parte pentru a lăsa eul să-şi facă treaba, să ducă la bun sfârşit aspectul fizic al misiunii. Alteori, eul trebuie să renunţe la perspectiva lui limitată, lăsând sufletul să fie călăuza.

La fel cum ne explorăm Sinele la fiecare nivel, analizăm şi situaţiile din viaţa noastră, la multele lor niveluri, ca să vedem unde e loc pentru dezvoltare sau schimbări. E necesar să privim din toate perspectivele po sibile situaţia în care ne aflăm şi vom vedea soluţia din fiecare problemă, darul din fiecare dificultate, ocazia favorabilă din fiecare conflict. În fiecare experienţă de viaţă se află comori nepreţuite. Marea provo care constă în a le recunoaşte şi a le fructifica la maximum.

Dragostea şi ura, de pildă, sunt doua stări în aparentă total diferite; şi încă sunt grade diferite în ură şi în dragoste. De asemenea, sunt sentimente intermediare pentru care noi folosim cuvintele simpatie si antipatie, care ajung să se confunde atât de strâns încât deseori este dificil să se ştie dacă vreunul ne este simpatic sau antipatic, sau ne este indiferent. Aceste sentimente opuse nu sunt decât grade diferite ale unui sentiment unic, cum îl vom putea înţelege daca vom reflecta o clipă la aceasta.

Mulţi dintre noi am făcut experienţa personală de tranziţie rapidă, involuntară, care poate să se facă între dragoste şi ură şi invers, în propria persoană şi în a altora, printr-un proces de alchimizare. În cazul de faţă, iertarea, compasiunea sau înţelegerea sunt fenomene ce pot declanşa alchimizarea unor resentimente în iubire.

Astfel, putem suprima părţile negative ale unui fenomen psihic prin focalizarea asupra polului opus celui pe care vrem să-l anihilăm. Vom reuşi astfel să cultivăm în fiinţă calităţi prin transmutarea vibraţiilor negative în vibraţii pozitive, în diferite grade, din ce în ce mai elevate. Înţelegând cât mai bine această lege şi aplicând-o vom fi capabili de a ne stapâni sentimentele, de a ne modifica predispoziţiile, de a ne modela personalitatea după cum considerăm că o putem alinia binelui personal cel mai înalt.

Deşi ne dorim acest salt calitativ, deseori avem nevoie de o energie care să declanşeze sau să susţină ascensiunea, fie că e vorba de încredere, înţelegere, forţă, iubire sau curaj. Acest surplus energetic ni-l pot oferi îngerii. În funcţie de situaţia în care suntem sau de fenomenul pe care dorim să-l modulăm, putem apela îngerii cu vibraţia specifică. Îngerul păzitor, care solicită pentru noi ajutorul îngerilor specializaţi, sau arhanghelul Uriel, care are rol alchimizator, pot fi apelaţi în orice situaţie.

 

preluare de pe: http://www.forum.santamia.ro/showthread.php/principii-legi-spirituale-1012.html

Legea reflectarii

Legea reflectării afirmă că ceea ce e deasupra, la fel şi dedesubt, ceea ce e înăuntru, la fel şi în afară. Fiecare din noi are întreg universul în interiorul său – fiecare om este o reprezentare a universului la nivel microcosmic. Iar Universul, la rândul său, ne reprezintă pe fiecare la nivel macrocosmic.

Legea reflectării ne spune că totul există la fiecare nivel de realitate. Prin urmare, persoana care-ţi doreşti să devii există deja în tine. Transformarea personală înseamnă înţelegerea profundă a firii noastre divine – trebuie să învăţăm să ne mişcăm permanent între sfera fizică şi cea spirituală, între perspectiva eului şi cea a sufletului şi, în cele din urmă, să vedem toate perspectivele în acelaşi timp.

Există o armonie, un raport, o corespondenţă între diferitele planuri de manifestare a vieţii şi a fiinţei. Tot ceea ce conţine universul emană din acelaşi izvor; aceleaşi legi, aceleaşi principii, aceleaşi caracteristici se aplică la fiecare unitate sau la orice combinaţie de unităţi, de activităţi şi fiecare dintre ele manifestă propriile sale fenomene pe propriul său plan.

Dumnezeu a creat omul după chipul şi asemănarea sa. Cu alte cuvinte, omul este o reflectare a divinităţii. “Precum în cer aşa şi pe Pământ” ne spune Iisus în rugăciunea “Tatăl nostru”. Ceea ce nu se potriveşte cu această reflectare face parte din experienţa umană.

Din perspectiva experienţei umane, această lege ne spune că fiecare persoană pe care o întâlnim ne reflectă înapoi ceva legat de noi înşine. Viaţa din planul orizontal (lumea exterioară) este o oglindă a ceea ce se întâmplă în conştiinţă (lumea interioară).

Mulţi dintre noi încercăm să găsim soluţii pentru problemele din relaţii privind mai întâi tiparele comportamen-tale interpersonale şi încercând să le schimbăm. Acest lucru nu e valabil decât uneori, întrucât ignoră cauzele care au declanşat respectivele probleme, ca şi structura persoanelor implicate.

Problemele de natură exterioară reflectă problemele de natură interioară. Dacă ne urâm pe noi înşine şi dacă ne e ruşine de vreun aspect din viaţa noastră, nu vom putea să acţionăm cu consecvenţă într-un mod iubitor faţă de altcineva. Este vorba de relaţia conflictuală pe care o avem cu noi înşine. Există blocaje sau obstacole în conştiinţa noastră. Nu vrem să ne vedem prejudecăţile, să ne uităm la suferinţa sau mânia noastră. Nu vrem să înţelegem de ce îi minţim pe alţii sau nu ne ţinem promisiunile. Nu vrem să ne analizăm frica şi nesiguranţa sau să verificăm de ce suntem ambivalenţi ori tensionaţi. Considerăm că relaţiile ar trebui să fie distractive şi ar trebui să ne distragă atenţia de la problemele pe care le avem şi că nu ar trebui să ne facă să muncim.

 

E necesar să ne găsim curajul de a privi aceste impedimente şi a le remedia. Greşeala face parte din experienţa umană - ne arată că suntem oameni. Ea are rostul de a ne oferi ocazia să învăţăm şi să evoluăm.

 

Cu cât profităm mai curând de această ocazie, cu atât vom învăţa şi vom evolua mai repede, altfel vom repeta greşelile până când vom fi dispuşi să învăţăm din ele.

Nu se pune problema de a încălca această lege, pentru ca universul nostru interior se reflectă încontinuu în universul exterior, indiferent de starea de spirit sau de gradul de evoluţie pe care îl avem. Ci mai degrabă să urmărim să ne recunoaştem ca fiind reflectarea divinităţii şi să împlinim scopul pentru care am fost creaţi. Dar cum ajungem să facem acest lucru? Pentru că suntem implicaţi prea mult în sentimente de vină, ruşine şi în proiecţie reciprocă, astfel încât nu mai putem vedea ce anume ne aparţine nouă şi ce aparţine celorlalţi. De fapt, este foarte simplu, dar trebuie să ne reamintim acest lucru, întrucât tendinţa de a proiecta este foarte puternică.

Dacă suntem furioşi sau trişti, cine este responsabil pentru furia şi tristeţea noastră? Dacă învinuim, criticăm sau încercăm să reparăm ceva, cine este responsabil pentru cuvintele noastre? Dacă ne plângem de milă, pretinzând că suntem victime sau ne rănim intenţionat, cine este responsabil pentru comportamentul nostru?

 

Ceilalţi oameni s-ar putea să ne declanşeze aceste stări, dar noi suntem responsabili pentru tot ceea ce gândim, simţim, spunem sau facem. Deseori ştim că suntem responsabili, dar nu îndrăznim să ne asumăm răspunderea. Asumarea se exersează şi este un semn al maturităţii emoţionale şi spirituale.

Altfel, vom continua să ne proiectăm lucrurile personale asupra altor oameni. Există foarte multe modalităţi de a proiecta şi cu toţii suntem extrem de inventivi atunci când se pune problema de a crea noi metode. Înţelegerea felului în care ne proiectăm ne poate ajuta mult, dacă avem curajul de a privi acest proces. Însă toate formele de proiecţie pot fi reduse la un simplu mesaj: „Nu e vorba despre mine, ci despre tine”. Acesta este substratul. Refuzăm să ne uităm la ceea ce ne aparţine şi încercăm să transmitem totul celuilalt. Proiecţia este un mecanism al negării (nu eu sunt cauza) şi al exteriorizării sau asumării false a răspunderii (tu eşti cauza).

Cu toţii avem tendinţa de a refuza să recunoaştem şi sa ne asumăm răspunderea că am făcut o greşeală.

 

Pentru că ne e teamă şi refuzăm să ne simţim vinovaţi sau ruşinaţi, prin urmare, evităm să ne asumăm responsabilitatea. Dar, procedând astfel, nu mai avem ocazia de a ne îndrepta greşelile. Acest tipar este un cerc vicios. Evitând recunoaşterea şi asumarea, dăm vina pe ceilalţi – iar aceştia ne răspund, învinuindu-ne la rândul lor. Ciclul de atac şi contra-atac continuă la infinit, până când cineva îşi face curaj şi ia atitudine.

 

Cealaltă persoană se va simţi eliberată şi odată ce înţelege că nu vrei să o învinuieşti sau să o umileşti, nu se va mai simţi ameninţată, chiar mai mult va avea respect pentru curajul dovedit.

Iisus ne-a vorbit despre spovedanie. Aceasta presupune sa-ti recunoşti vina, să-ţi asumi greşeala şi să-ţi ceri iertare. Un asemenea gest este foarte puternic; este ceva care te transformă profund.

Cheia integrării corecte a acestei legi în viaţa noastră este recunoaşterea. Recunoaşterea propriilor gânduri, sentimente, cuvinte şi acţiuni, asumarea lor şi recunoaşterea reflectării divinităţii în noi înşine. Sunt procese care se produc simultan. Recunoaşterea şi asumarea a ceea ce ne aparţine atrage după sine răspunsul din noi înşine a acelui aspect divin recunoscut. Cu cât facem mai des acest lucru, cu atât accelerăm procesul cunoaşterii de sine şi al recunoşterii scânteii divine din noi.

Cunoaşterea de sine nu e un lucru uşor. Dumnezeu ne-a dăruit întreaga libertate pentru a reuşi acest lucru şi o lume în care să ne oglindim. Ne-a mai dăruit o mulţime de îngeri care să ne asiste în acest proces. Să nu ezităm să cerem ajutorul îngerului păzitor, Arhanghelului Metatron, îngerilor cunoaşterii, ai discernământului, ai fiinţei, îngerilor maturităţii sau ai iertării.

 

preluare de pe: http://www.forum.santamia.ro/showthread.php/principii-legi-spirituale-1012.html

Legea ritmului

Legea ritmului explică faptul că totul se desfăşoară în viaţă într-o anumită ordine şi că există o traiectorie sau un tipar de curgere. Întotdeauna există o acţiune şi o reactiune, un progres şi un recul, un maxim şi un minim. Aşa este pentru toate elementele universului: sori, lumi, oameni, animale, spirit, energie, materie. Aceasta lege se manifestă în creaţia şi distrugerea lumilor, în progresul şi decadenta naţiunilor, în viaţa oricarui lucru.

În natură observăm legea ritmului manifes tată prin fazele lunii, mareea alcătuită din flux şi reflux, ră săritul şi asfinţitul soarelui, ciclurile anotimpurilor. Trupul şi emoţiile noastre au şi ele ritmuri şi fluxuri. Fiecare lucru al firii îşi are propriul ritm şi tipar. Totul este o parte a ordinii din univers. Ştiinţa explică toate acestea prin principiul "pentru orice acţiune există o reacţie egală şi de sens contrar". Un pendul ilustrează această lege când se mişcă în ritm regulat de la un pol la altul. Atât cât se va balansa într-o direcţie se va mişca şi în direcţia opusă. Cu cât poţi să tragi mai mult de coarda unui arc, cu atât mai departe va zbura săgeata. Cu cât te laşi pătruns mai mult de tristeţe, cu atât mai profundă va fi experienţa bucuriei.

 

Trăirea plenară, la spectru întreg, înseamnă să-ţi laşi pendulul interior să oscileze amplu şi liber şi, de fapt, chiar să încurajezi amplitudinea balansului. Faptul că ne ţinem mereu emoţiile şi experienţele în frâu ne poate da senzaţia falsă că "deţinem controlul" asupra vieţii - un iluzoriu sentiment de siguranţă sau de previzibilitate.

 

Dar undeva în noi, pendulul încă se balansează larg. Dacă nu ne îngăduim să ne simţim şi să ne exprimăm sentimentele, în timp, pendulul ne va străpunge realitatea atent construită şi ne va forţa să vedem imaginea de ansamblu. Sufletul nostru caută liber*tatea şi va emite semnale de alarmă când este reprimat. Sem nalele de alarmă pot fi subtile la început, cum ar fi o discuţie provocatoare sau un accident din care scapăm ca prin urechile acului. Dacă suntem atenţi şi eliberăm iar pendulul, permi*ţându-ne să ne exprimăm, sufletul se va simţi împăcat. Când nu observăm semnalele subtile, data viitoare vor fi mai di recte. Poate se vor manifesta sub forma unei boli sau a pierderii serviciului - ceva care să ne atragă atenţia şi să ne impună să fim atenţi la nevoile şi dorinţele sufletului nostru. El va găsi un mod de a se face auzit. Viaţa e mult mai uşoară când ne aflăm într-un dialog deschis cu el şi ne dăm voie să simţim şi să facem deplina experienţă a vieţii. Când limităm balansul pendulului în ceea ce priveşte experienţa personală, viaţa rămâne limitată în posibilităţi. Să lăsăm viaţa să ne aducă tot ce are de oferit!

Legea vibraţiei ne-a învăţat că totul se află într-o continuă schimbare. Legea ritmului merge mai departe şi spune că, în permanenţă, totul fie creşte şi se dezvoltă, fie moare şi se usucă. În consecinţă, orice parte a vieţii noastre, care nu creşte şi nu se extinde, moare şi se usucă. Nu există nemişcare absolută. Nu există lucruri care să nu se schimbe.

Nu putem anula această lege, nici să-i oprim cursul, putem însă să evităm efectele sale de recul, fapt care depinde de experienţa pe care o avem şi un anumit grad de măiestrie dobândit prin cunoaşterea de sine.

 

Putem evita succesiunea dezordonată a sentimentelor, a stărilor de spirit, a emoţiilor şi a altor stări mentale datorate mişcării de du-te-vino a pendulului care ne antrenează de la o extremitate la alta. Prin ridicarea nivelului de conştiinţă se produce o polarizare la nivel superior a vibraţiilor de recul corespondente, atingând astfel o stare de echilibru, libertate, dar şi fermitate lăuntrică. Este ca si cum ne-am ridica deasupra unui lucru sau l-am lăsa să treacă pe dinainte.

Legea vibraţiei spune că totul este energie în mişcare. Legea ritmului duce acest concept cu un pas mai departe, afirmând că orice om, orice loc şi orice situaţie îşi are propria combinaţie de energie, puls, ritm şi flux. În consecinţă, noi avem un tipar propriu şi unic de energie, puls, ritm şi flux. Când intrăm realmente în rezonanţă cu propriul nostru sistem energetic, descoperim că avem ritmuri şi fluxuri diferite, la niveluri diferite ale conştientizării lucide. Nivelurile exterioare ale conştiinţei noastre au tendinţa să pulseze într-un ritm similar cu cel al mediului nostru exterior. Când ajungem însă la punctul nostru de linişte, ne găsim adevăratul ritm şi puls al sufletului. Pulsul ritmic al sufletului nostru e ca un val de energie care ne poate propulsa în viaţă, dacă rămânem pe frecvenţa lui. Acesta este ritmul nostru adevărat, fundamental. Când intrăm pe frecvenţa curentului personal de propulsie şi plutim pe creasta valului de energie, ajungem într-o concordanţă şi o armonie depline cu sinele nostru. Toată fiinţa se află în echilibru. Cu cât suntem în stare să rămânem mai acordaţi la frecvenţa curentului personal de înaintare, cu atât mai puţin ne afectează mediul încon jurător. Indiferent de energiile, ritmurile şi pulsurile celorlalţi, noi putem să ne menţinem simţul de sine stabil şi sigur, atât timp cât plutim pe aripile curentului nostru lăuntric.

Acest aspect al legii ritmului este important pentru crearea şi manifestarea în parteneriat cu Spiritul. Când ne folosim propriul curent dinamic, ne aflăm pe creasta valului de dragoste ce trece prin noi. Ne aflăm în esenţa noastră divină şi ne oferim viaţa ca pe o manifestare umană a unui aspect divin. Atunci, suntem una cu Spiritul. Atunci apare magia! Sincronicitate şi miracole!

Folosirea curentului dinamic personal ne permite şi să creem împreună cu ceilalţi, la cele mai înalte niveluri.

 

Când suntem pe val şi ne aflăm în esenţa sufletului, putem simţi mai uşor ritmul acestuia şi pulsul celor împreună cu care creăm, având astfel posibilitatea să ne lăsăm ritmurile să danseze împreună. Şi nici măcar nu trebuie să fie un lucru conştient. Cu cât stăm mai mult în esenţa noastră divină, cu atât vom recunoaşte mai bine, instinctiv, esenţa divină din ceilalţi şi dansul va începe!

Îngerii ne pot ajuta să descoperim şi să intrăm pe frecvenţa acestui curent personal de propulsie, să plutim pe creasta valului de energie şi să ne menţinem în acestă plutire în deplină armonie cu sinele nostru. Îngerul păzitor, arhanghelii Metatron, Gabriel, Mihail, Rafael, Uriel, îngerii fiinţei, ai armoniei, ai înţelepciunii, îngerii discernământului, ai cunoaşterii sau ai creativităţii aşteaptă apelul nostru în orice moment al vieţii noastre. Ei ne vor ajuta să ne regăsim ritmul propriu şi să-l armonizăm cu ritmul divinităţii din interiorul şi din exteriorul fiinţei noastre.

 

preluare de pe: http://www.forum.santamia.ro/showthread.php/principii-legi-spirituale-1012.html

Legea unimii

Legea Unimii afirmă că tot ceea ce vine din Dumnezeu este de la Dumnezeu. Orice îşi are originea în întreg, aparţine întregului. La fel cum Dumnezeu nu poate fi divizat, nici o expresie a lui Dumnezeu nu poate fi divizată. Fiecare este întreg şi complet. Nici o expresie a lui Dumnezeu nu are vreo lipsă şi toate expresiile lui Dumnezeu sunt Bune. Aceasta este legea care a făcut posibilă crearea lui Adam, primul om. Aceasta este semnificaţia cuvintelor din Geneză, când se spune că omul a fost făcut “după asemănarea Sa”.

Dumnezeu, Esenţa Creatoare a Tot Ceea Ce Este, nu poate fi descris pe deplin.

Dar, deşi nu-L putem descrie complet prin folosirea cuvintelor şi conceptelor, noi Îl putem experimenta pe Dumnezeu. Această trăire este, în mod esenţial, MISTICA. Este trăirea pe care au avut-o profeţii. Ei au experimentat starea de a fi Una cu Dumnezeu.

Ei au venit la Dumnezeu cu evlavie si respect, dar nu cu frică. La urma urmei, nu se apropiau de “un altul”, ci de sursa – de creatorul lor. La fel ne apropiem şi noi de Dumnezeu, cum vine un fiu sau o fiică la Tatăl sau la Mama sa. Ne apropiem cu mintea şi inima deschise, căutând sfat, înţelepciune, călăuzire, înţelegere şi sprijin.

Iisus ne-a spus că Împărăţia Cerurilor sălăşluieşte în interiorul nostru. Cu toate acestea, mulţi dintre noi am căutat în zadar să-l găsim pe Dumnezeu în afara noastră.

Învăţăm să venim la Dumnezeu cu mâinile goale, să venim la altar cu smerenie şi respect. Învăţăm să vorbim direct cu El, din inima noastră – şi să-I cerem îndrumare sau ajutor. Aceasta este adevărata rugăciune. Ea vine din străfundul inimii şi este sinceră.

Atunci când venim la Dumnezeu, intrăm în templul interior. Ne deschidem posibilităţii de a primi iubirea, grija şi îndrumarea lui Dumnezeu. Ne deschidem către posibilitatea ca, indiferent cât de mult ne-am luptat sau am suferit în această viaţă, să ne conectăm la iubire şi adevăr şi să readucem viaţa, din nou, la o stare de armonie şi aliniere cu legile spirituale.

Legea Unimii spune că esenţa noastră trăieşte în Dumnezeu. Este “calea, adevărul şi viaţa” la care trebuie să ne aliniem şi pe care trebuie să le urmăm.

Nimeni altcineva nu ne poate da răspunsurile şi nu ne poate purta către acest adevăr. Trebuie să venim la el benevol. Trebuie să ne cerem legătura cu esenţa creatoare din interior. Locul în care cerem acest lucru este adevăratul templu. Nu este vorba despre un loc exterior. Nu e un loc din lume. Este un loc din inima si mintea noastra. Este un loc sfânt, deoarece acolo Îl întâlnim pe Dumnezeu. Nici un alt loc din lume nu este atât de sfânt precum acesta, fiindcă numai în acest loc putem găsi adăpost.

Atunci când Îl găsim pe Dumnezeu în interiorul inimii şi al minţii noastre, nu ne putem da puterea altora şi nici nu vom căuta să devenim o autoritate pentru altcineva. Vom respinge autoritatea exterioară şi vom descoperi autoritatea din interior.

Dat fiind că Dumnezeu este întreg şi complet, iar noi suntem din Dumnezeu şi de la Dumnezeu, şi noi suntem întregi şi compleţi. Esenţa lui Dumnezeu se află în mine şi în tine, căci suntem puieţi al aceluiaşi copac.

Scânteia Divină trăieşte în inima noastră. Putem uita că este acolo. Ne putem pierde în spectacolul dramatic al lumii şi în viaţa noastră agitată. Însă scânteia rămâne în miezul fiinţei noastre şi o putem găsi şi îngriji.

Într-adevăr, aceasta este ceea ce practica spirituală aduce după sine. Este comuniunea cu Dumnezeu, în tăcerea inimilor noastre. Practica spirituală are grijă de Scânteia Divină lăuntrică şi o ajută să se dezvolte într-o flacără constantă, care îşi revarsă lumina asupra tuturor locurilor întunecate ale sufletului. Aceasta scoate la lumină greşelile şi arde neadevărul. Ne centrează şi ne ţine conectaţi la Sursa noastră, astfel încât să putem servi în lume cu compasiune pentru alţii şi pentru noi înşine. În felul acesta, dăm naştere propriei divinităţi în timp ce ne aflăm încă în formă umană.

Conştiinţa unităţii este starea de conştiinţă în care intrăm atunci când simţim prezenţa lui Dumnezeu în interiorul inimilor şi minţilor noastre. În această stare de conştiinţă, Siritul lui Dumnezeu locuieşte înăuntrul nostru. Putem experimenta această stare ca o căldură sau energie în centrul inimii – şi ca pace şi linişte în interiorul minţii. Trăim în profunzimea deplină a momentului prezent, fără dorinţa de a ne gandi la trecut sau la viitor. În acest moment, ştim că suntem perfecţi exact aşa cum suntem şi la fel sunt şi ceilalţi. Nu vedem probleme. Nu există nimic care ar trebui schimbat sau reparat. Nu există lipsă sau neajunsuri. Totul este perfect, aşa cum este.

Cum este timpul petrecut în comuniune cu Dumnezeu? Este o experienţă de extaz, întrucât simţim recunoştinţa pentru tot ceea ce înseamnă viaţă şi binecuvântăm şi iubim totul.

Atunci când trăim în conştiinţa unităţii, nu ne simţim separaţi de Dumnezeu sau de fraţii şi surorile noastre. Aceasta este semnificaţia “raiului” pe Pământ, întrucât Dumnezeu este prezent în inimile şi gândurile noastre.

Nerespectarea acestei legi atrage după sine starea de separare si de a nu merita ceea ce-ţi doreşti. Mulţi oameni se simt singuri, izolaţi, abandonaţi de Dumnezeu de a cărui existenţă nici nu sunt siguri. De asemeni, sunt mulţi oameni care se luptă cu ideea că poate nu merită să aibă tot ce-şi doresc.

 

Dacă suntem manifestarea umană a unui aspect dumnezeiesc, nu merită oare orice părticică din Dumnezeu să primească tot ceea ce e mai bun? Nu vorbim aici despre pretenţia la titluri sociale sau la un stil de viaţă extravagant, cu cheltuieli frivole, pur şi simplu fiindcă “ni se cuvine”, ci despre a ne îngădui să merităm superlativul absolut al unei vieţi echilibrate, împlinite, conştiente şi bogate, pentru că suntem aici ca să-l slujim pe Dumnezeul din noi.

În contextul universal al vieţii mai există un mod de a aborda chestiunea meritului. Toţi venim pe lume cu trei sarcini principale:

1 – să ştim cine suntem, dintr-o perspectivă spirituală, înseamnă să ne explorăm fiecare aspect al fiinţei, nelăsând nici o piatră neîntoarsă. Prin această explorare, ajungem nu numai să ne cunoaştem Sinele, ci începem să-L cunoaştem şi să-L înţelegem mai bine pe Dumnezeu, din moment ce noi suntem în Dumnezeu şi El e în noi.

2 – să ne trăim misiunea spirituală înseamnă să ne menţinem fiecare aspect al vieţii în armonie şi în concordanţă cu acea misiune. Atunci, fiecare gând, fiecare cuvânt, fiecare faptă vor fi o reprezentare a esenţei noastre divine şi un dar pentru lume. Trăindu-ne misiunea sufletului ne lăsăm însemnul unic asupra lumii şi creem în mod conştient o moştenire pentru generaţiile viitoare.

3 – învăţarea lecţiilor înseamnă să acceptăm şansa de a învăţa şi de a ne dezvolta cu fiecare experienţă. Fiecare interacţiune cu lumea din jurul nostru ne oferă un dar. Avem îndatorirea să cunoaştem darul sau lecţia, s-o primim şi s-o integrăm în conştiinţa noastră, pentru a ne extinde în continuare sentimentul de Sine.

Când ne concentrăm viaţa asupra acestor trei sarcini, nu se mai pune problema că merităm să ni se împlinească visurile, ci, mai degrabă, că avem responsabilitatea să le concretizăm.

Pentru a ne realinia la conştiinţa unităţii putem apela la ajutorul îngerului păzitor, al Arhanghelului Mihail, al Arhanghelului Metatron, al îngerilor credinţei, fiinţei, ai iubirii, ai recunoştinţei sau a oricăror îngeri pe care sufletul este inspirat sa-i cheme. Pentru că toate fiinţele umane iniţial au fost parte integrantă a conştiinţei divine, acum se realizează procesul invers de reintegrare. Şi de cele mai multe ori reintegrarea se realizează prin acelaşi aspect prin care fiinţa la un moment dat s-a îndepărtat. De aceea, este bine să ne lăsăm inspiraţi de îngerul păzitor, care cunoaşte cel mai bine povestea sufletului nostru încă de când a fost creat.

 

preluare: http://www.forum.santamia.ro/showthread.php/principii-legi-spirituale-1012.html

Legea universala a schimbării

A doua lege derivată, legea schimbării, ne spune că, din moment ce totul este energie şi energia se află într-o mişca re continuă, totul se schimbă în mod constant. În ultimă instanţă, există doar schimbare. Nimic nu rămâne vreodată la fel. Toţi cunoaştem persoane care nu se simt în siguranţă decât dacă lucrurile rămân aşa cum sunt. Schimbarea produce teamă, pentru că deschide uşa spre necunoscut. Oamenii vor accepta situaţii neplăcute pentru simplul motiv că li se pare mai uşor sau mai sigur decât să schimbe ceva - li se pare că măcar ştiu ce urmează să li se întâmple, chiar dacă este rău. Dacă fac vreo schimbare, intră într-o lume dincolo de sfera lor de experienţă.
Celor cu o capacitate înalt dezvoltată de conştientizare şi cu un simţ mai dezvoltat al posibilităţilor oferite de viaţă, ideea de a merge înainte pe valurile schimbării li se pare mult mai puţin ameninţătoare. Sunt mai siguri pe ei şi au mai multă încre dere că, într-un fel sau altul, universul le va purta de grijă. Pentru ei, schimbarea poate fi chiar incitantă, pentru că există mereu ceva nou - o nouă şansă, o provocare inedită, un nou dar din partea vieţii.

Nici aici nu se pune problema încălcării acestei legi, ci de a o înţelege corect întrucât conţine în ea întreaga cheie a transformării. Pentru a ne schimba starea de spirit sau stările mentale e suficient să ne schimbăm vibraţia. Orice om îşi poate schimba vibraţia printr-un efort de voinţă, fixând atenţia pe starea de voinţă.

Voinţa conduce atenţia şi atenţia modifică vibraţia. Dacă ne cultivăm arta atenţiei cu ajutorul voinţei vom găsi secretul stăpânirii sentimentelor şi stărilor mentale.
Orice gândire, orice emoţie şi orice stare mentală are procentul corespunzător şi gradul său de vibraţie.

Graţie unui efect de voinţă a individului, sau a mai multor indivizi, aceste stări mentale pot fi reproduse, la fel cum este posibil a se reproduce un sunet muzical ce face să vibreze un instrument într-o anumită manieră, la fel cum se poate reproduce o culoare facând imediat obiectul să vibreze. Prin cunoaşterea principiului vibraţiei la fenomenele mentale, fiecare îşi poate polariza spiritul său, putând să-l facă să aibă gradul de vibraţie dorit. Se obţine astfel un control perfect al stărilor sale mentale, a caracterului său etc.
Principiul vibraţiei există la toate fenomenele produse de marii înţelepţi, care sunt capabili în aparenţă să înlăture legile naturii, deşi în realitate nu fac decât să utilizeze o lege pentru a se apăra contra alteia, un principiu pentru a desfiinţa efectul altora şi care obţin rezultate uimitoare, schimbând vibraţiile obiectului material şi a formelor de energie, săvârşind astfel ceea ce se cheamă în mod curent minuni.
Manifestările gândirii, emoţiei, voinţei, dorinţei sau oricărei stări sau condiţii mentale sunt însoţite de vibraţii, din care o parte sunt exteriorizate şi tind să influenţeze prin inducţie spiritul altor indivizi. În consecinţă, e important sa fim atenţi la toate manifestările individuale, să le armonizăm şi să le stăpânim, întrucât au repercursiuni asupra întregului univers.

În acest proces de transformare, armonizare şi control, de imens ajutor ne sunt îngerul păzitor, arhanghelul Mihail, arhanghelul Uriel, arhanghelul Gabriel, arhanghelul Metatron, îngerii cunoaşterii, ai discernământului, ai înţelegerii, îngerii înţelepciunii, ai armoniei.

preluare: http://www.forum.santamia.ro/showthread.php/principii-legi-spirituale-1012.html

Legea universala a atracţiei

Legea atracţiei este una dintre cele două legi care derivă din legea vibraţiei si care ne spune că asemănarea duce la apropiere - că vom atrage energii similare cu a noastră şi cu cea a subiectului asupra căruia ne concentrăm gândurile.

Vibraţiile cu frecvenţe similare se atrag, cele cu frecvenţe diferite se resping. De aceea atragem lucrurile asupra cărora ne concentrăm, la care ne gândim sau cărora le dăm energie.

Lucrul la care ne gândim îl facem adesea să se manifeste.

Când gândim pozitiv, atragem spre noi oameni şi situaţii pozitive.

Când gândim negativ, atragem oameni şi împrejurări nega tive. Ce se aseamănă se adună, atragem spre noi ceea ce noi înşine proiectăm în afară. Ceea ce căutăm este exact ceea ce vom găsi. Ne definim aşteptarea în minte, iar mintea noastră va reacţiona în consecinţă. Energia pleacă în univers sub forma unui gând sau a unei comenzi, astfel că vom atrage obiectul la care ne-am gândit.
Există un câmp de vibraţie energetică numit aură, care în conjoară toate obiectele şi fiinţele umane. Vibraţia trupului cre ază aura, iar gândurile şi modul în care procesăm experienţele vieţii o guvernează. Câmpul energetic vibrează cu o frecvenţă mai mare în jurul oamenilor care utilizează niveluri mai ridicate de conştien tizare lucidă. Pentru cei care sunt mai puţin conştienţi şi care trec prin viaţă "pe pilot automat", câmpurile energetice vibrează cu o frecvenţă mai joasă.

preluare de pe: http://www.forum.santamia.ro/showthread.php/principii-legi-spirituale-1012.html

Legile spirituale universale

1. Legea Karmei: Aceasta este cea mai importantă lege. Menirea acesteia este să te ajute să atingi armonia şi echilibrul în viaţă. Prin intenţiile tale, gândurile, emoţiile, cuvintele şi faptele tale creezi karmă. Pentru a trăi în perfectă armonie trebuie să-ţi rezolvi karma. Trebuie să decizi tu însuţi ce trebuie să înveţi pentru a-ţi rezolva karma şi în ce stadiu e karma ta.

2. Legea Înţelepciunii: înţelepciunea este a şti ce ai puterea să schimbi şi ce nu. Este a folosi suferinţa ta ca pe o cale de a învăţa despre tine însuţi. Vei experimenta mai putină durere în viaţă, vei învăţa lecţiile mult mai liniştit şi îţi vei preveni şi rezolva problemele mai uşor, odată ce capeţi înţelepciune. Cu înţelepciune şi răbdare orice problemă karmică poate fi rezolvată.

3. Legea Evoluţiei: Singura cale de a dobândi înţelepciune este evoluţia spirituală. Cu toţii trebuie să ne ridicăm deasupra emoţiilor şi a ego-ului nostru şi să evoluăm în direcţia sufletului. De obicei, asta se obţine prin multe greşeli şi eşecuri. Dacă nu înveţi din greşelile tale, dacă nu te străduieşti să păstrezi direcţia sufletului departe de ego şi emoţii, vei trăi în întuneric şi suferinţă.

4. Legea Energiei Vibraţionale: Suntem cu toţii energie care este în continuă mişcare, iar spiritul, care trăieşte în noi ca energie, nu moare niciodată. Nimic în univers nu e fix, totul este în permanentă transformare şi asta ne include şi pe noi cu vieţile noastre cu tot.

5. Legea Unităţii: Avem o conştiinţă şi o conştienţă colective şi fiecare dintre noi ne influenţăm unul de altul. Suntem cu toţii parte din marele întreg.

6. Legea Iubirii: Suntem aici pentru a ne iubi unul pe altul, nu pentru a ne urî, nu pentru a ucide. Iubirea e răspunsul la orice în-trebare, este cel mai important element al fiecărui proces de vindecare. Oamenii au devenit extrem de confuzi în a şti ce este iubirea - dar nu există decât o singură iubire adevărată: iubirea necondiţionată. Cu iubirea ne-condiţionată te vindeci pe tine şi îi vindeci şi pe ceilalţi.

7. Legea Abundenţei: Universul a fost creat astfel încât fiecare să aibă tot ceea ce are nevoie. Din nenorocire, lăcomia a creat ne-voi peste măsură şi a creat un dezechilibru în lume şi mulţi oameni trăiesc într-un loc al neajunsurilor, departe de abundenţă. Cu toţii am fost meniţi să trăim într-o stare de abundenţă şi să ne bucurăm de tot ceea ce ne trebuie, fără limite. Abundenţa nu înseamnă numai a avea “lucruri”, înseamnă a avea bucurie şi fericire şi a ajunge să ne cunoaştem pe noi înşine şi să ne savurăm viaţa.

8. Legea Ordinii Divine: Există o ordine divină în univers, un plan divin. Totul este plănuit şi este sub control divin, chiar dacă nu pare aşa întotdeauna. Dacă trăim în ordinea divină, în loc să ne ghidăm după legile “fabricate” de oameni, vom trăi în abundenţa divinului. Dumnezeu ştie mai bine; ceea ce poate părea o pierdere azi, va fi un câştig mâine, în-vaţă să spui atunci când lucrurile nu ies aşa cum ţi-ai dorit: “Cedează şi lasă-l pe Dumnezeu”, (un corespon-dent în limba română ar putea fi “Facă-se voia Ta Doamne, nu a mea”- n.t). Puneţi-vă toată încrederea în ordinea divină.

9. Legea Recunoştinţei: O parte importantă a evoluţiei noastre este să învăţăm să fim recunoscători pentru tot ce avem, un lucru pe care cei mai mulţi dintre noi nu-l facem. Nu lua orice ca şi cum ţi s-ar cuveni. Fii recunoscător pentru fiecare lucru minunat, mare sau mic, din viaţa ta.

10. Legea Armoniei: Universul este menit să fie în perfectă armonie şi pace. Dacă nu-l vedem în felul acesta şi simţim că universul este haotic, dacă nu-i recunoaştem perfecţiunea, suntem obligaţi să trăim într-o stare de frică şi să cauzăm marele haos pe care minţile noastre l-au creat. A respecta armonia înnăscută a universului înseamnă să trăieşti călăuzit de Legile Universale; înseamnă să nu ucizi, să nu minţi, să nu urăşti, să nu furi, înseamnă să trăieşti pe un tărâm al iubirii şi al divinului.

11. Legea Manifestării: Tot ceea ce gândeşti se manifestă în realitate. Cu 300 de ani în urmă filosoful Descartes spunea: “Gândesc, deci exist”. Felul în care gândim crează realitatea noastră. Gândurile se transformă în fapte, iar faptele noastre devin ceea ce suntem.

12. Legea Detaşării: Suntem aici, pe Pământ, pentru o perioadă limitată de timp, aşa că nu ar trebui să ne ataşăm prea mult de nici un lucru material sau de o persoană fizică. Ataşamentul puternic crează un dezechilibru energetic şi vei trăi după egoul sau emoţiile tale. Singura cale de a rămâne în echilibru este a fi în perfectă legătură cu divinul.

13. Legea atitudinii: Chiar dacă nu poţi controla tot ce ţi se întâmplă, poţi controla reacţia ta, poţi controla atitudinea ta. Nimic nu te poate răni mai tare decât propria-ţi atitudine negativă. Felul în care te tratezi pe tine şi îi tratezi pe ceilalţi, precum şi situaţiile din viaţa ta  crează karmă.

14. Legea acceptării: Orice lucru căruia îi opui rezistentă te face să suferi. Să opui rezistentă înseamnă frică; acceptarea este armonie, Nu încerca să schimbi ceea ce nu poţi. Căci, adesea, la ce te opui, aceea devii.

15. Legea Dualităţii: Există două forţe care lucrează în univers, yin şi yang, energia masculină şi feminină, şi avem nevoie de ambele pentru a trăi în armonie. Există, de asemenea, bine şi rău, armonie şi haos - există mereu o tensiune a opuselor. Cheia este să nu laşi tensiunea să devină distructivă, să nu permiti forţelor şi tensiunilor negative să-ţi rupă echilibrul.

16. Legea Trinităţii: Fiecare dintre noi suntem zămisliţi din trei elemente: trupul, mintea şi spiritul. Trupul este controlat de ego; mintea este controlată de intelect; şi spiritul este controlat de suflet. Piramida este un exemplu al legii trinităţii. Are trei vârfuri şi este simbolul stabilităţii. Cele trei părţi ale trinităţii trebuie să lucreze la unison şi în armonie.

17. Legea Atracţiei:
Ceea ce eşti, aceea vei atrage către tine. Dacă eşti negativ, vei atrage mai multă negativitate. Dacă te temi de ceva, acel ceva va apărea în viaţa ta, aşa că, trebuie să-ţi elimini teama. Lecţiile pe care trebuie să le înveţi ţi se vor înfăţişa, le vei atrage. Calea de a atrage binele este să fii bun. Calea de a atrage iubire, e să fii iubire.

18. Legea Divinităţii: Fiecare dintre noi avem divinitatea înăuntrul nostru. Când devenim conştienţi de faptul că suntem divini, putem începe să acţionăm într-un fel care să reflecte această divinitate.

19. Legea Ciclurilor: Toate vieţile noastre sunt alcătuite din diferite cicluri. Când ai parcurs un ciclu, va începe altul. Un ciclu durează îndeobşte între 9 şi 12 ani, şi există 4 sau 5 cicluri majore în viaţa fiecăruia. Fii conştient unde te afli, în care ciclu. Evenimente majore ca mariajul, moartea unui părinte, naşterea unui copil sunt părţi ale ciclurilor şi crează momente de cotitură întru ajutorarea ta pentru a atinge un nou nivel de conştientă.

20. Legea Destinului: Destinul este ceea ce îţi este menit să experimentezi aici; este suma experienţelor de viaţă şi a lecţiilor pe care le înveţi de-a lungul drumului tău. Fiecare dintre noi are destinul său şi trebuie să şi-l îndeplinească.

21. Legea Dharmei: în hinduism şi budism se foloseşte cuvântul “dharma” pentru ordinea fundamentală a tuturor lucrurilor. Nu înseamnă nimic mai mult decât faptul că individul trebuie să se comporte în acord cu Legile Universale, cu ordinea divină. Aceasta e misiunea noastră fundamentală, să ne aliniem cu divinul. Dharma şi karma lucrează mână în mână. Karma noastră va fi determinată în funcţie de măsura în care trăim în concordanţă cu dharma.

Câţi dintre noi trăim în fiecare zi astfel încât gândurile şi acţiunile noastre să reflecte purele intenţii ale sufletelor noastre? Dumnezeu ştie, şi vreau să spun, Dumnezeu chiar ştie, că nici unul dintre noi nu e perfect. Totuşi, perfecţiunea există în Lumea Invizibilă şi este menirea sufletelor noastre să se străduiască întru acea perfecţiune.
Când trăim strict după legile omeneşti, suferim. Când trăim călăuziţi de Legile Universale ne vindecăm karma.

preluare de pe: http://forum.paranormal.ro/index.php?topic=72.0

https://sites.google.com/site/filmepentruspirit/

http://www.craciunul-carteacraciunului.blogspot.com/

https://sites.google.com/site/filmepentruspirit/

Acest site a fost creat pentru voi. Aici vei
gasi filme si muzica pentru sufletul  si  inspi-ratia voastra. Site-ul a luat fiinta dupa ce am constientizat ca din toate experientele, fie ele pe calea imaginii sau a sunetului au fost indicii clare pe calea mea. 

     Impartasesc calea luminii si a iubirii,  va doresc sa o gasiti si voi.

Atemporale

• Avatar
• Eyes Wide Shut - Cu ochii larg inchisi
• Hwal - The Bow - Arcul
• Knowing - Numere fatale
• La Veuve de Saint-Pierre
• The Lake House - Casa de langa lac
• The Men Who Stare at Goats
• The Mists of Avalon - Ceturile din Avalon

Cai ale Sinelui

• Blueberry, l'experience secrete
• Conversations With God
• Earthsea
• Eat Pray Love
• Jonathan Livingston Seagull
• Ostrov
• Padre Pio (di Carlo Carlei)
• Siddhartha
• The Celestine Prophecy
• The Man From Earth
• Un Buda
• Unmistaken Child
• Zen

Comedii

• Anger Management
• Holy Man
• Last Holiday - Ultima vacanta
• Sexo con amor - Sex si dragoste
• The Bucket List - Ultimele dorinţe
• The Tao of Steve
• Vicky Cristina Barcelona
• Wide Awake - Visand cu ochii deschisi
• Yes Man

Documentare

• cine sunt eu
• Create Your Day - Ramtha
• lo sfidante - sfidatorul
• Mindwalk
• The Opus

Educative

• An Education
• Click
• Freedom Writers - Jurnalul strazii
• Kinsey - Let's talk about sex
• Mr. Deeds
• Peaceful Warrior
• The Shift - by Dr. Wayne W. Dyer
• The Truman Show
• Veronika Decides to Die - Veronika se hotaraste sa moara
• Whatever Works- Ce-o fi o fi...

Filme biografice

Filmulete

• Alte filmulete...filme
• Despre iubire

Jocurile mintii

• A Beautiful Mind 2001
• Control Factor
• I Am (2010)
• Inception
• Jumper
• Revolver

Lumi paralele

• Cashback
• El Greco
• Frequency - Frecventa vietii
• Mr. Nobody
• The Five People You Meet in Heaven
• The Fountain
• The Fourth Kind
• What dreams may come

Pentru sufletul de copil din tine

• Dante's Inferno ( „Divina Comedia” )
• Horton Hears a Who
• Ponyo on the Cliff
• Spirit, Stallion of the Cimarron
• The Lion King II. Simba's Pride
• The Lion King - Regele Leu
• Waking Life
• Wall-E

Sex - arta de a face dragoste

• After Sex
• Bliss - Extaz - Armonie sexuala
• Don Juan DeMarco
• Koontar-tantra erotic massage
• No mires para abajo
• Sexo por compasion
• The Vagina Monologues