666 – Semnul fiarei

Implementarea „semnului fiarei” în viaţa de zi cu zi a oamenilor, face parte dintr-un plan diabolic al sectei satanice planetare, francmasoneria

Motto: „Şi această fiară a făcut aproape ca toţi: mici şi mari, bogaţi şi săraci, slobozi şi robi,
să primească un semn anume pe mâna dreaptă sau pe frunte şi, făcându-se aceasta, s-a urmărit
ca nimeni să nu poată cumpăra sau vinde, fără să aibă semnul acesta, adică numele fiarei sau numărul secret
al numelui ei. Aici este necesară priceperea şi înţelepciunea. Cine cu adevărat pricepe, să socotească numărul fiarei. Căci acesta este un număr de om. Şi numărul  ei este şase sute şaizeci şi şase.”
- Apocalipsa lui Ioan

„Semnul fiarei”, 666, este un simbol teribil, folosit de francmasonerie şi instituţiile aservite acesteia. Este în mod excesiv utilizat de toate organizaţiile masonice de talie mondială. Barele de cod pentru preţurile produselor, stemele şi bancnotele multor state, telecomunicaţiile, siglele unor companii transnaţionale poartă semnul fiarei (666) sub diferite forme.

Unii autori afirmă că numărul 666 corespunde ocult celebrului www din adresele de internet şi că acelaşi număr malefic va fi imprimat oamenilor în cipurile pentru monitorizarea amănunţită cu privire la informaţii personale, sănătate, comportament.

Dincolo de toate speculaţiile care s-au făcut pe marginea acestui subiect, acest articol îşi propune să vă atragă atenţia asupra modalităţilor prin care acest număr apocaliptic a fost introdus în mod insidios şi aproape pe nesimţite în vieţile noastre, de către cei care vor să supună şi să conducă această planetă, prin instaurarea aşa-numitei Noii Ordini Mondiale.
  
Implementarea acestei cifre satanice în viaţa de zi cu zi a oamenilor face parte, fără îndoială, dintr-un plan diabolic, bine pus la punct de această sectă satanică planetară, care este francmasoneria şi care are ca scop ultim crearea unui guvern fascist planetar şi subjugarea populaţiei întregii planete.


Semnificaţiile esoterice ale lui 666

Există în Biblie o profeţie – Apocalipsa lui Ioan – care pomeneşte despre un mare guvern mondial. O caracteristică fundamentală a acestei guvernări va fi un sistem economic în care fiecare om va avea asociat un număr. Fără acest număr, nimeni nu va putea cumpăra sau vinde. Pentru a obţine acest număr, oamenii vor trebui să jure credinţă şi loialitate faţă de acest guvern mondial şi faţă de religia mondială stabilită atunci.

Biblia spune că persoana care va primi acest număr nu va mai putea fi salvată.

De ce primirea acestui număr este un act atât de greşit? Apocalipsa lui Ioan spune că oamenii vor primi acest număr numai cu condiţia de a se supune şi de a jura credinţă guvernului mondial unic şi dictatorului acestuia.

Cine nu va face aceasta, nu va putea obţine numărul respectiv, va fi sancţionat de noul sistem economic al Noii Ordini Mondiale şi nu va putea cumpăra sau vinde nimic. Însă supunerea faţă de acel dictator mondial şi faţă de guvernul său va însemna un act împotriva lui Dumnezeu, căci va fi, de fapt, supunerea faţă de Anticrist.


Numărul fiarei la loc de cinste

Ce înseamnă de fapt primirea acestui număr? Priviţi cu atenţie în jur. Până să ne dăm noi seama ce anume se petrece cu adevărat, aproape toate magazinele din care ne facem cumpărăturile au devenit pline de alimente, tricouri, agende, genţi, postere, reclame etc., inscripţionate cu tot felul de lozinci diabolice, care mai de care mai oribile, capete de morţi, diavoli în flăcări şi alte astfel de grozăvii cu chip de demon, care încet, încet au devenit o modă foarte apreciată, mai ales de către cei tineri. Am devenit atât de obişnuiţi cu aceste bizarerii malefice, încât prezenţa lor la tot pasul a ajuns să ni se pară normală.

Trupe de muzică modernă sau cântăreţi, care au un foarte mare succes la publicul tânăr, afişează cu naturaleţe numele sau numărul Anticristului; firmele ale căror logo conţine în mod stilizat, ascuns, acest număr satanic sunt din ce în ce mai numeroase; jocurile pe calculator pentru copii îi invită pe aceştia în lumile infernale; diverse jocuri pentru copii ce se vând în librării, în care ei sunt învăţaţi cum să facă magie neagră etc. Să nu mai vorbim despre diversele sisteme computerizate, codul de bare, cipurile biometrice etc. Toate acestea ne impregnează întreaga viaţă, zi de zi, cu numărul şi cu chipul fiarei, fără ca noi să fim conştienţi de acest lucru. Nu trebuie decât să fim puţin atenţi, pentru a observa peste tot în jurul nostru prezenţa acestuia.


Ştiinţa, în loc să facă eforturi să descopere, de exemplu, răspunsurile la întrebările esenţiale ale omenirii, munceşte cu râvnă să găsească cea mai bună modalitate de a ne însemna ca pe nişte vite, cu semnul fiarei, sub pretextul necesităţii odioaselor cipuri biometrice.

Iată doar câteva exemple din zilele noastre de vedete sau formaţii care proliferează din plin Numărul Fiarei:

Există numeroase trand-uri satanice foarte popularizate pe internet, unde site-uri întregi cu firme specializate în realizarea de logo-uri, fac reclamă la demoni.

Există produse din diverse domenii ce poartă chiar Numărul Fiarei: „Flamingo Computers anunţă lansarea oficială pe piaţa românească a sistemului Flamingo Diablo 666G, cea mai puternică configuraţie a acestui sistem…. Flamingo Diablo, câstigător a numeroase premii decernate de revistele de specialitate, se numără printre favoritele cititorilor acestor publicaţii…
Aprecierea şi succesul de care se bucură sistemul Diablo, încă de la lansarea primei variante în urmă cu opt ani, ne-a determinat să îmbunătăţim permanent acest sistem, care a devenit un adevărat trade mark pentru Flamingo.”

De parcă acestea nu ar fi îndeajuns, există până şi restaurante care şi-au luat astfel de nume diabolice, care mai de care mai oripilante („Sat-an”), care te invită să iei masa în Iad sau chiar să stai la masă cu Lucifer.

Şi lumea nu ia în seamă semnificaţia acestui nou trend, ba chiar agreează aceste bizare distorsiuni demoniace ca fiind ceva la modă, ceva cool!!! Aceasta este problema! Intrăm în lumea demonilor de bună voie, în mod inconştient, pentru că nu facem nici măcar minimul de efort de a judeca singuri ce se petrece de fapt şi ne lăsăm duşi de valul „noului”, al „ineditului”. Am face bine să deschidem larg ochii, căci direcţia în care merge societatea acum, nu este deloc una bună, pentru niciunul dintre noi!



Codul de bare a făcut ceva foarte important pentru a ajuta aducerea în scenă a numărului 666, Semnul Fiarei

Codul de bare a deschis uşa (de fapt nu numai că a deschis-o, ci chiar a dărâmat uşa) către intrarea în „lumea digitală”. Acum totul este un număr. Totul primeşte un cod de bare. După cum a spus cineva, cu tristeţe, „Dacă există, pune-i cod de bare”. Nu este uluitor faptul că după 25 de ani nimeni nu se mai gândeşte la codul de bare ca fiind un semn clar al implementării pretutindeni a numărului fiarei şi toată lumea îl acceptă ca fiind ceva firesc?

Companii demonice, produse demonice, logo-uri demonice

Ce mesaje transmit unele din cele mai mari corporaţii ale lumii prin alegerea numelor companiilor şi a logo-urilor lor? De exemplu, numele companiei „Lucent” este prin el însuşi îndoielnic. Unii spun că înseamnă Lucifer’s Enterprises (Fabricile lui Lucifer). Bineînţeles că purtătorul de cuvânt al companiei neagă cu vehemenţă această asociere.Lucent Technologies testează pe piaţă cea mai nouă inovaţie în materie de software, ce poartă marca „Inferno”. Inferno! Ce mesaj încearcă să ne transmită această companie mega-gigant, cunoscută anterior sub numele de AT&T’s Bell Labs?

Lucent poate fi sau nu o firmă malefică, dar dacă este, ea are cu siguranţă multe surate. De exemplu, binecunoscuta firmă Reebok International, compania producătoare de încălţăminte atletică a lansat recent pe piaţă o nouă linie de încălţăminte de alergat pentru femei, cu numele Incubus. În tradiţia medievală, incubus este un demon care violează femeile în timpul somnului!

Când acest fapt a fost adus în mod public în atenţia managementului companiei, purtătorul de cuvânt a afirmat că nu ei aveau nicio cunoştinţă despre semnificaţia cuvântului incubus. Cât de credibilă este această afirmaţie în cazul acestei mega-companii care nu lasă cu siguranţă nimic la voia întâmplării, cu atât mai puţin numele unui nou produs lansat pe piaţă?


Honeywell, firma gigant de computere din Minnesota îşi obligă, mai nou, angajaţii (mare parte dintre ei creştini scandalizaţi de această iniţiativă anti-creştină) să participe la un nou program, numit „Diversity Training” (Pregătire în Materie de Diversitate), un seminar în cadrul căruia sunt ridicate în slăvi virtuţile şi beneficiile vieţii homosexuale.

De ani de zile, Honeywell deţine o companie subsidiară în Europa numită –credeţi sau nu – Lucifer Manufacturing! Exact, Lucifer. Probabil o altă surpriză stânjenitoare. Ar trebui să credem că executivii de la Honeywell nu aveau nicio idee despre cine este Lucifer?

Honeywell lucrează îndeaproape cu Oracle, o corporaţie de software activă în producerea tehnologiilor Big Brother. Împreună, Honeywell şi Oracle produc sisteme computerizate de control pentru Noua Ordine Mondială, inclusiv echipament de scanare pentru operaţiuni de securitate.

În SUA există şi alte companii care folosesc numele lui Lucifer, cum este, spre exemplu, Lucifer Lighting Co. Să fim serioşi! Ce proprietar de companie în toate minţile ar da companiei sale producătoare de becuri numele „Lucifer”?


Doar o coincidenţă?

Peste tot în lume, logo-urile diverselor companii par să ne transmită mesaje. Sunt oare formele acestor logo-uri doar nişte coincidenţe? Trebuie să admitem faptul că simbolurile asociate diverselor companii au semnificaţiile lor. Iată că Satana, „stăpânul temporar al acestei lumi” (II Corinteni 4:4), împreună cu „agenţii” săi este foarte ocupat în aceste vremuri să condiţioneze minţile oamenilor şi să le programeze simţurile cu tot felul de efecte vizuale şi sonore magice, captivante, fascinante, halucinante, pentru a le distrage atenţia de la ceea ce se petrece cu adevărat în lume.

Vi se pare normal ca demonii să fie atât de prezenţi în viaţa noastră?

Prezentat şi perceput ca fiind foarte la modă, numărul fiarei a căpătat o popularitate extraordinară, mai ales în rândul tinerilor. Vremurile în care oamenii preferau imaginile cu îngeri sau cu zâne, imaginile care evocă sentimente frumoase, înălţătoare, care te fac să simţi o stare de bine, de fericire sunt demult apuse. Locul acestora au fost luate de aceste vremuri în care demonii sunt la rang de cinste, iar îngerii sunt consideraţi demodaţi, fiind chiar ridiculizaţi. Ceea ce vedem în lume în aceste timpuri sunt de fapt semnele slăbiciunii noastre spirituale, îndepărtarea noastră de Dumnezeu, îndepărtarea de ceea ce este frumos şi sublim în fiinţa noastră şi în Universul în care trăim.



Neatenţia, nepăsarea şi lipsa de reacţie ne vor costa, până la urmă, libertatea!

Pentru cineva care priveşte cu atenţie în jur la ceea ce se petrece în societatea noastră modernă la ora actuală, este foarte lesne de observat că valorile morale şi spirituale au fost în mod evident răsturnate şi înlocuite cu opusul lor. Acesta este rezultatul de necontestat al planurilor criminale ale francmasoneriei mondiale, planuri ce au fost consemnate în protocoalele maeştrilor francmasoni şi care urmăresc cu încrâncenare să subjuge şi să îndobitocească întreaga planetă, pentru a o aduce la sclavie şi a o conduce astfel cu uşurinţă, în spiritul răului, al diabolicului, al satanicului şi împotriva lui Dumnezeu.

Toate aceste manipulări criminale, care au fost aplicate şi implementate pas cu pas, aproape pe nesimţite, în decursul timpului şi care ne pavează realmente drumul către o societate subjugată, anticristică, întunecată, ne-au adus în situaţia în care răul predomină – datorită ignoranţei majorităţii oamenilor, care sunt letargici, nepăsători sau ahtiaţi după bani şi interese proprii – în detrimentul binelui, al frumosul, al sublimului şi  dumnezeiescului.

Răspunsul majorităţii societăţii noastre la toate acestea este încă, din nefericire, aproape inexistent. Lipsa de reacţie a maselor de oameni vizavi de această situaţie realmente dezastruoasă, decadentă, în care a ajuns la ora actuală omenirea, încurajează şi chiar ajută extraordinar de mult implementarea continuă a planurilor criminale ale francmasoneriei mondiale pe întreaga planetă. Nepăsarea şi lipsa noastră de reacţie la ceea ce se petrece în jurul nostru ne va costa, în cele din urmă, libertatea, sub toate aspectele ei!

preluare de pe sursa: Descopera realitatea din spatele conspiratiei

TELEVIZORUL…O FIARĂ APOCALIPTICĂ de EDUCARE şi PERVERTIRE CONTINUĂ a OMENIRII

DESPRE CAPCANELE PE CARE NI LE ÎNTINDE TELEVIZORUL

În România mass-media este o putere.

Dintre mijloacele mass-media cel mai mare impact îl are televizorul.

Ca aparat, televizorul este o inventie a mintii omenesti – care în sine nu este nocivă; însă modul în care el este folosit, cu precădere în ultimii unsprezece ani la noi si în ultimii treizeci de ani în occident, l-a transformat în cea mai distructivă armă din lume – pentru suflet. 

“Va veni o vreme când diavolul va intra în casele oamenilor într-o cutie, iar coarnele sale se vor vedea pe acoperiş” Sfântul Cosma Etolianul (1714-1779)

 Televiziunea are o tendintă tot mai accelerată si mai accentuată de a nu mai îndeplini functia de divertisment, informatie, cultură, etc., ci pe aceea de a forma un om nou, spălat de tot ce e bun.

Televizorul are o lucrare “religioasă”, o influentă spirituală de netăgăduit.

El a reusit ceea ce nu s-a mai realizat de la Turnul Babel – săunească toată omenirea în tot ceea ce nu este Dumnezeu.

Atunci (la Turnul Babel) ca să-i oprească de la rău, Dumnezeu a împărtit limbile, iar astăzi, prin televizor, de la un capăt al pământului la celălalt o singură limbăhuleste tot ceea ce este sfânt.


Televizorul alungă pentru totdeauna pe Dumnezeu din sufletul omului si îl înlocuieste cu toate pornirile drăcesti.

Televizorul nu strecoară în mod pervers în om o singură patimă, ci toate patimile mari – so domia, curvia, iubirea de aur si de bani, setea de sânge, hula împotriva Duhului Sfânt, egoismuL setea de putere si de slavă desartă, precum si pe cele mai mici (care de fapt nu sunt deloc mici): lenea, judecarea aproapelui, nepăsarea, curiozitatea nefolositoare si bolnăvicioasă.

Telenovelele sunt specializate în amplificarea acestei ultime patimi.

Televizorul nu înghite numai indivizi, ci popoare întregi.

Desigur, aparent, nu e mai păcătos un televizor decât un bordel, dar televizorul are totusi o putere distructivă cu mult mai mare decât acesta, pentru că în fiecare casăintroduce un bordel, în care intră cu usurintă toti (părinti si copii) si la orice oră.


 Omul intră în contact cu lumea prin cele cinci simturi: văz, auz, miros, gust, pipăit.

Dintre aceste simturi, vederea este cea prin care intră cele mai multe imagini si informatii.

Personalitatea omului, prin facultăti ale ei precum sunt: cunoasterea, întelegerea, memoria, imaginatia, este foarte dependentă de ceea ce primeste prin acest simt.

Acesta este motivul pentru care nu ne prea ocupăm de radio, care nu are puterea de înrâurire a televizorului.

Radioul se adresează auzului.

Televizorul se adresează văzului, în primul rând, dar si auzului.

Este mai periculos decât ziarele.

Acestea se adresează si ele văzului, dar imaginile sunt nemiscătoare – par moarte.

Imaginile de la televizor sunt vii, miscătoare: de aici puterea lor.

 Omul împătimit de televizor nu mai întelege că imaginile pe care acesta i le oferă le priveste nu la rece, ci acestea intră în viata lui interioară, pe care o influentează, o modelează după chipul lor (spune-mi cu cine te însotesti, ca să-ti spun cine esti).

În timp se produce o simbioză între om si televizor, o întovărăsire în care însăprimul este factorul pasiv, cel care primeste orice, fără nici un discernământ.

Omul devine pur si simplu un material care se lasă, fără să-si dea seama, prelucrat în duhul tovarăsului său, care treptat îi devine chiar si stăpân.

Astfel televizorul devine de fapt adevăratul dumnezeu al omului, căruia i se închină, îl ascultă, îi slujeste, chiar dacă privitorul este crestin botezat în numele Sfintei Treimi.

Dumnezeu cu adevărat este cel cu care ai o legătură constientă.

Cei cărora li se pare că exagerez să facă o comparatie între timpul pe care îl petrec în fata micului ecran si timpul pe care îl petrec în fata icoanei în rugăciune, între interesul si emotia cu care primesc îmagini cel mai adesea murdare, si formalismul cu care fac o rugăciune, prea adesea nălucită de imagini pătimase, demonice.

 Este televizorul vinovat de toate relele din lume?

Oare el le-a adus? Nu.

Dar el amplifică la maxim răul în lume, îl rafinează, îl generalizează, îi dă o putere pe care acesta nu a mai avut-o până astăzi.

Răul exista si fărătelevizor, dar nu avea forta si întinderea pe care le are în prezent.

 ”Sunt oare numai rele la televizor?”

  Sunt si bune, dar atât de amestecate cu cele rele, încât nu mai sunt deci bune, în măsura în care, acceptând această “amestecare rea”, ajung, oarecum, să le motiveze, să le gireze.

Acolo unde răul e amestecat cu binele nu mai este locul lui Dumnezeu, ci al diavolului.

Atunci când a mâncat din pom Adam a cunoscut si binele, si răul, dar a ajuns rob numai al răului.

Un doctor ginecolog care face chiuretaje nu va scăpa de osânda lui Dumnezeu pentru că a ajutat pe unele femei să nască.

Când pe aceeasi conductă (ecranul televizorului) curge apă de izvor curată si mizeria dintrun grajd de vite, cel care se adapă de acolo, ce gust va simti: al apei sau al bălegarului?

Comparatia între televizor si această conductă pare dură, dar în privinta filmelor pornografice si a asa-numitelor filme “sexy” este foarte elocventă si exprimă realitatea.

Omule care te uiti la televizor, trebuie să stii că asimilezi tot ceea cevezi acolo si încet-încet vei ajungesi să fii ceea ce asimilezi!

 Dacă într-o revistă de patru pagini toate sunt pline de articole crestine, dar jos, pe ultima pagină, se dă un număr de telefon al unei linii erotice, revista aceasta este anticrestină. “Nu puteti sluji lui Dumnezeu si lui mamona” (Matei 6, 24).


 ”La televizor sunt si lucruri bune, noi le despărtim de cele rele”. 

 Ca să alegi trebuie un criteriu în functie de care să te orientezi în privinta binelui si a răului.

Adultii (peste 40 de ani), care n-au crescut cu mizeriile de la televizor, s-ar putea să aibă un criteriu în bunul lor simt.

Dar dacă nu sunt bine ancorati într-o viată religioasă, vor fi si ei foarte îngăduitori în privinta răului.

Ce criteriu are însă generatia tânără (sub 50 de ani) care din copilărie s-a hrănit cu fllme erotice, de groază si de incredibilă violentă?

Personalitatea adolescentului se va forma pe această temelie spurcată si subredă.

Răul si binele sunt amestecate în capul lui.

El nu va apuca niciodată vârsta discernerii binelui de rău, pentru că n-a trăit niciodatănumai în bine. în lumea fizică, pentru a vedea un obiect mai bine, trebuie să te apropii de el.

În lumea spirituală, această lege este valabilă numai în cazul virtutilor.

În ceea ce priveste păcatul, nu-l poti vedea decât dacă te distantezi de el.

Acesta este motivul pentru care Sfintii îsi plâng păcatele si se mărturisesc păcătosi, iar homosexualii se mândresc cu patima lor, fac paradă si cer drepturi.

 Televizorul nu este un singur drac, ci iadul întreg.

Când a apărut televizorul marele stat major al iadului l-a primit ca pe cea mai plăcută surpriză din istorie.

Nu se astepta ca însusi omul să-i procure inventia cea mai potrivită spre a-i dezvolta si finaliza toate intentiile sale infernale.

Televizorul este periculos nu numai pentru că ne arată rele, ci si pentru că ne învată să facem foarte multe feluri de rele, oferind chiar vaste posibilităti de “înaltă califîcare” în toate domeniile malefice.

Dintre toate relele televizorului, două sunt cele mai mari:

 - desfrânarea – calomnierea, judecarea si dispretuirea aproapelui, si prin aceasta distrugerea
psihologică si sufletească a oricărei persoane, ca si compromiterea oricărei idei, intentii sau institutii benefice.


 Cum intră prin micul ecran desfrânarea în om?

Orice imagine care apare pe retină este transmisă sufletului.

Cele trei puteri ale sufletului (ratiune, sentiment, vointă) sunt toate colorate potrivit imaginii primite.

Imaginea “sexy” face ratiunea să treacă încet prin etapele următoare: la început respinge ceea ce a văzut, apoi acceptă imaginea si, în cele din urmă, o primeste căci bariera, împotrivirea ratiunii a fost do borâtă de patimă.

 Simtirea, mai întâi se scârbeste de mizeria morală de acolo, apoi este indiferentă, iar la urmă doreste să facăîntocmai ceea ce a văzut.

 Vointa - nemaifîind condusă de ratiune si întărită de afectivitate, trece si ea de la împotrivire la căutarea desfrânării.

Această trecere se face în timp, dacă omul vede mai multe filme si secvente cu scene pornografice.

Biruinta pornografiei asupra psihicului este atât la nivel constient, cât si la nivel subconstient.

In subsolurile fiintei, în subconstient, videoteca pornografică creează miscări care se ridică în constient si constrânge pe om săfacă unele lucruri cu o putere ( ică) pe care el nu o întelege de unde provine si căreia nu i se mai poate împotrivi.

De exemplu, un tânăr care mai înainte pe când trecea pe lângă o tarabă cu cărti căuta romanele lui Sadoveanu sau poeziile lui Eminescu, astăzi caută manualele chinezesti sau indiene de initiere în practicile, nu arareori perverse, sexuale.

Privirea unei femei, care înainte nu îl tulbura, astăzi trezeste în el dorinte josnice.

Această schimbare se datoreazăacumulării pornografice din subconstientul său.

Întreaga sa personalitate este astfel treptat pecetluită cu “numărul fiarei” (Apoc. 15, 8).

Imaginatia este terenul în care aceste influente se văd cel mai clar.

Filmele lucrează aici în două moduri: unii tineri, văzând de ce sunt capabili “eroii” lor, capătă complexe de inferioritate fată de sexul opus, se văd urâti, incapabili de vitejii prea mari în domeniu, devin necomunicativi, închisi în sine, tristi si recurg la “defulări” sexuale (onanie si altele înrudite cu ea) în care n-au nevoie de partener.

Altii (bine îndoctrinati de fllme) devin obsedati de desfrânare, incapabili de înfrânare si cu manifestări sexuale care depăsesc în perversitate Sodoma si Gomora.

Unii ca acestia, dacă se căsătoresc, vor spurca patul conjugal si vor aduce pe lume copii cu mari probleme psihofizice.

Căsătoriile în care se fac păcatele sodomice nu rezistă în timp.

Dacă acestea ar fi cazuri izolate, răul n-ar fi asa de mare.

Din păcate, aceste perversiuni, pe care Dumnezeu le-a pedepsit în Sodoma si Gomora cu foc din cer si ploaie de pucioasă (a se vedea cartea Facerea, capitolul 19, din Sfânta Scriptură), s-au extins nespus de mult.

Cine a contribuit cel mai mult la această pierzătoare extindere?

 Televizorul, “educatorul” poporului nostru. Iată că treptat imaginea de la televizor devine viată.

Treptat, imaginarul a reusit batjocorirea si schimonosirea realului.

Ceea ce noi am prezentat schematic mai înainte (modul în care omul este invadat si biruit de pornografie) stiu si constientizează perfect regizorii acestor filme.

Dovada faptului că stiu este însusi rezultatul obtinut.

Deci care este scopul acestor filme?

Să facă din fiecare cetătean al împărătiei lui Dumnezeu (crestin botezat) un locuitor al Sodomei (aceasta este pecetea fiarei apocaliptice) – iar dacă va muri fără pocăintă si un viitor osândit în iad.



Dar oare de ce în primul rând desfrânare, si nu alte păcate? 

Aceasta deoarece nimic nu-l desfigurează pe om sufleteste atât de mult ca desfrânarea, nimic nu-l distruge mai repede si mai ireversibil, nimic nu-l scârbeste pe Dumnezeu la un om mai mult decât păcatul acesta.

Oare de atâtea mii de ani, de când este omenirea, au avut nevoie oamenii să fie educati sexual prin televizor pentru a se înmulti? nicidecum.

Scopul real al prezentei în fiecare film a imaginii desfrânării este de fapt cel cu totul contrar: distrugerea omenirii.

Se stie prea bine că desfrânarea reduce de fapt natalitatea.

În bordeluri, unde este cea mai intensă activitate sexuală, nu se naste nici un copil.

Mamă smerită, grijulie si iubitoare, si amantăsenzuală, rafinată si perversă sunt două feluri de însusiri ale femeii, care se exclud.

 Iată numai un exemplu – din multe altele asemănătoare care s-ar putea da spre a arăta modul în care rafineazătelevizorul păcatul curviei.

În urmă cu câteva zeci de ani filmele de dragoste, romantice, prezentau tineri care îsi mărturiseau sentimentele, dar în privinta manifestărilor fizice totul se reducea la o privire caldă, la o strângere de mână si (sau) la o îmbrătisare nevinovată.

Apoi au apărut săruturile din ce în ce mai lungi, mai “apetisante” si mai dese. încet, încet au apărut femeile semiîmbrăcate, dezbrăcate si scenele erotice din ce în ce mai “curajoase” si mai variate.

Astăzi există o adevărată artă si industrie a pornograflei (extrem de bănoasă). Răul nu s-a oprit aici.

După 1989 s-a îndesit la noi în tară folosirea cuvântului: “homosexual”.

Prima reactie a fost cea de scârbă.

La televizor, mai întâi totul s-a redus la niste aluzii ironice (lumea râdea pe seama lor), dar mai apoi cenzura constiintei, treptat a fost doborâtă.

Apoi s-au îndesit filmele având ca personaje centrale homosexuali, au apărut spectacole “vesele”, de divertisment si interviuri cu ei.

Care este mesajul acestor făcături, care de care mai perfide si mai imunde, care s-a încercat a ni se inocula?

Acela că, de fapt si de drept (?!) si ei sunt oameni ca si noi, obisnuiti, ba chiar cu unele calităti deosebite – fiind invocate chiar nume de personalităti artistice, literare etc. -, iar pornirile lor sexuale nu sunt nici păcate, nici manifestări patologice, ci alternative “cumsecade” la manifestările heterosexuale.

Iată cum s-a escaladat astfel o altă culme îngrozitoare a răului.

Ni se sugerează că ceea ce face majoritatea este bine (spiritul de turmă), si astfel înaintarea în rău îsi continuăactiunea îndobitocitoare, desi a ajuns deja foarte departe.

Au început să apară (deocamdată sporadic) si secvente cu aluzii la păcatul zoofiliei, al desfrânării cu animale care, ca si sodomia, opreste 15 ani de la împărtăsirea cu Sfintele Taine pe săvârsitorii lor.

Si iată cum vedem împlinindu-se, sub ochii nostri, proorocia făcută de Sfântul Antonie cel Mare cu aproape 1700 de ani în urmă:

“Va veni vremea ca oamenii să înnebunească si când vor vedea pe cineva că nu înnebuneste, se vor scula asupra lui, zicându-i că el este nebun, pentru că nu este asemenea lor”.

Nimeni nu poate să ajungă într-o singură zi un mare păcătos.

Diavolul stie lucrul acesta si actionează în consecintă: dărâmă treptat toate puterile bune ale sufletului si ridică în locul lor templul său. “Împărătia lui Dumnezeu este înlăuntrul vostru” spune Mântuitorul.

Tot acolo vrea si cel rău să îsi zidească întunecata sa împărătie.

Legislatia, câtă vreme a rămas supusă legilor divine, a fost categorică în privinta acestui păcat: pedeapsa cu moartea, în Vechiul Testament; apoi, închisoarea. Acum, practica homosexuală nu mai este pedepsită de lege.

Răul însă nu se opreste nici aici, pentru că mai sunt bariere care trebuie să cadă.

Homosexualii vor să înfleze copii (vă dati seama la ce va fi supus un copil care are părinti doi bărbati), vor să se căsătorească în biserică, vor să fîe hirotoniti preoti, vor legiferarea pedofiliei.

Sunt o minoritate care cere drepturi care să-i permită să ajungămajoritate, pentru ca să poată atunci să impună noi legi, nelegiuite. în Sodoma si Gomora Dumnezeu a coborât foc din cer pentru că locuitorii acestor cetăti (bogate) nu numai că făceau acest păcat, ci îi fortau pe toti cei ce veneau acolo să săvârsească si ei răutatea.


Cum se poate distruge o persoană nevinovată prin televizor

Emisiunile calomniatoare, mincinoase, nu pot fi verificate de publicul larg.

Însă aceste emisiuni creează atitudini ostile fată de persoana vizată.

Chiar dacă după zece astfel de emisiuni mincinoase va apărea o emisiune care restabilieste adevărul, totusi sământa răului a fost aruncată.

Omul acela, înconjurat de neîncredere, suspiciune si dusmănie din partea celorlalti, începe să-si piardă echilibrul lăuntric chiar dacă este nevinovat.

Minciunile spuse despre el, acuzatiile de care nu se poate apăra si sentimentul neputintei îl dărâmălăuntric.

Nu numai oameni, dar si idei si institutii pot fi distruse prin această metodă.

Iată ce fortă au la îndemână cei care conduc televiziunea în România si în lume.

Cine amendează un ziar sau un post de televiziune pentru calomnierea si umilirea unei persoane?

Cine dăcertiflcat de corectitudine oamenilor care lucrează în massmedia?

 Desenele animate – nevinovate numai în aparentă, au un caracter hipnotic, înrobesc sufletul copilului.

 Creează viciul privirii necontenite la televizor.

Acum se uită la desene animate, iar după 12-14 ani la filme de “actiune”, de război, la fîlme pornografice, “sexy”, de extremă violentă si de groază.

În afară de aceasta, desenele animate de astăzi umblă tot mai vădit la modelarea unei conceptii false a copilului despre Dumnezeu si lume.

În unele desene animate, eroul principal, “demonică”, este un personaj pus pe pozne si, chiar dacă are corniţe, este prezentat astfel încât să devină cât mai simpatic.

Potrivit învătăturii crestine însă, demonul – chiar mic dacă este (“demonică”) – nu este decât tot un lucrător viclean al răutătii si împreună colaborator cu fratii săi încornorati mai mari, în urzirea de planuri mestesugite spre pierderea neamului omenesc.


 Robotii cu ochi rosii si aripi (draci moderni) care se războiesc între ei si ucid cu aberantă cruzime, inoculeazăcopiilor setea de violentă.

Imaginile desenelor animate care se miscă cu repeziciune zăpăcesc mintea copilului, îl fac si pe el să fie sucit, să n-aibă astâmpăr, îi răpesc dorinta de învătătură.

Violenţa desenelor animate trece în realitate. în Rusia sunt astăzi 100000 de copii asociati în grupări ucigase.

La noi, în România, crimele îngrozitoare săvârsite de unii copii i-au făcut pe responsabilii de la Televiziune să însemneze, prin buline, cercuri, triunghiuri si pătrate colorate, filmele nocive pentru copii.

Dar aceasta este oare de ajuns spre a opri vizionarea acestor filme de către copii, ai căror părinti sunt ei însisi în gravă confuzie morală, iar celor care dau pe post asemenea productii cinematogra-fice ucigătoare de suflete le vor fi de ajuns bulinele si celelalte semne spre a se apăra la dreapta si înfricosata Judecată a lui Hristos?



 Trei exemple spre a arăta cum trece imaginea micului ecran în realitate 

1. În urmă cu câtiva ani a apărut la noi în tară o casetă video intitulată “Sirenele – satanismul în muzica rock”. Autorui acestei casete, grec de origine, fost cântâret rock, mărturiseste că filosofia de viată si-a format-o pe când era copil, din filmele stiintifico-fantastice, care l-au fascinat. Din aceste filme (“Războiul stelelor” si altele) a tras concluzia că universul este condus de două forte impersonale, a binelui si a răului, care se află întrun neîncetat conflict, iar valorile supreme sunt puterea, orgoliul si gloria. Autorul acestei casete video face parte dintre putinii înselati care s-au întors la adevăr. Însă câti tineri, care în copilărie s-au “hrănit” cu “Războiul stelelor”, n-au murit fără să stie că Dumnezeu este unul singur si pretuieste mai mult iubirea decât ura, smerenia decât mândria, iertarea decât răzbunarea!

 2. Filmele stiintifico-fantastice au răspândit în omenire o nouă credintă: aceea în existenta extraterestrilor. Nimeni astăzi nu se mai îndoieste de existenta lor. Un ieromonah ortodox din America, Părintele Serafim Rose, arată în cartea sa “Ortodoxia si religia vîitorului” că aparitiile extraterestre sunt de fapt experiente mediumistice de natură demonică. Un fel de sedinte de spiritism în care pământenii intră în contact cu duhurile răutătii, pentru care nu este nici o greutate să ia chipul “cetătenilor” unor alte civilizatii.

 3. Există astăzi în lume aproximativ 1500 de “vampiri” (cei mai multi în America) – oameni ce dorm în cosciuge, beau sânge, etc. Toti acesti “vampiri” sunt copiii care odinioară au vizionat filmele de groază având ca “eroi” astfel de personaje. Închipuirea lor a fost atât de marcată, încât le-a deformat total imaginea asupra realitătii propriei lor persoane. În loc să seconsidere si să trăiască precum oamenii, ei au ajuns să se considere si să trăiască efectiv ca “vampiri”.


Vrăjitoarele, al căror mestesug este osândit si amenintat cu grele urgii dumnezeiesti în toate paginile Sfintei Scripturi, astăzi îsi demonstrează abilitătile pe micul ecran, dau interviuri, îsi fac reclamă si îsi dau adresele.

În zilele noastre oamenii nu se mai tem de Dumnezeu, ci de vrăji, nu îi mai cer ajutorul Lui, ci vrajitoarelor, iar astrologia este nelipsită din programele TV, sub forma, de rătăcire si înselare, a citirii zodiilor, atât de vehement condamnate de Sfânta Scriptură si de scrierile Sfintilor Părinti. Dar iată ce ne spune în această privintă si Sfânta Scriptură: “Bărbatul sau femeia, de vor chema mortii sau de vor vrăji să moară neapărat: cu pietre să fîe ucisi, că sângele lor este asupra lor” (Levîtic 20, 27). “Iar partea celor necredinciosi… si fermecători… este în iezerul care arde, cu foc si cu pucioasă” (Apocalipsa 20, 27).


 Jocurile de noroc n-ar putea îmbogăti atât de repede pe unii, putini, dar vicleni, pe seama altora, multi dar creduli, dacă n-ar fi televizorul.

Naivul telespectator văzând premiile colosale vânturate pe micul ecran se si vede câstigătorul unuia dintre ele.

El nu stie că adevăratii câstigători sunt – matematic – cei ce organizeazăjocurile.

Putinii premiati culeg firimiturile, iar cei mai multi rămân cu iluziile spulberate.



Invazia publicitătii

În vinderea unui produs, pe piată, un rol important îl are reclama.

Atunci când un fllm serial are succes la public, produsele cărora li se face reclama în timpul lui sunt mai bine vândute, asa încât omul care iubeste un 6film serial “înghite” fără să vrea pe lângă acesta si produsul căruia i se face reclamă.

Ce este rău în aceasta?

Răul este că televizorul devine astfel, dintr-un mijloc de asa-zis divertisment, stăpânul întregii noastre vieti, care ne porunceste cum să ne îmbrăcăm, ce să mâncăm, cum să vorbim, cum să gândim .

 O firmă americană care comercializa cafea si-a sporit cu mult vânzările în urma aparitiei la televiziune a unui serial a cărui actiune se învârtea în jurul unei cesti de cafea.

Personajele principale ale acestui serial, un tânăr si o tânără, au o pasiune comună: marca de cafea comercializată de acea firmă americană.

Pe măsură ce americanii îndrăgeau personajele acestui film le crestea si apetitul pentru cafeaua cu pricina.

 Este uimitoare răbdarea prostească de care dau dovadă unii oameni care, pe lângă un film de 45 de minute, înghit si 15 minute de publicitate.



Americanizarea 

Majoritatea covârsitoare a filmelor fiind americane, dau iluzia răspândirii stilului de viatăamerican, străin felului nostru de a fi.

Prin aceste filme se realizează de fapt o colonizare ideologică de la distantă, o înrobire a mentalitătii si a sensibilitâtii crestine a unui întreg popor.

Chiar dacă cea mai mare parte a americanilor sunt crestini neoprotestanti, trebuie spus că aceste filme n-au în ele nîci un fel de nuantă crestină.

Sunt pur si simplu păgâne si anticrestine. Occidentul, pe care l-au invadat mai demult, deja s-a debarasat de ele, fiind suprasaturat de nerusinarea lor, eliminându-le metodic, sistematic si rapid.

Stirile, care – chipurile – ar trebui să fie emisiuni mai serioase, s-au pervertit si ele.

Violentele, uciderile între rude, morti terifiante, incesturi, violuri umplu astăzi mai tot spatiul lor.

Oare ce fel de informatie poate fi aceasta, că în cutare sat un om beat a venit acasă, a luat toporul si l-a omorât pe tatăl său?

Sau altele de acest gen. Aceste “stiri” reprezentau înainte subiectul de discutie si de bârfă al babelor de pe la sate si al celor lipsiti de orice orizont spiritual si intelectual, iar astăzi se transmit la ore de maximă audientă, de oameni scoliti special pentru o asemenea activitate.

Pe de altă parte zvonurile (“în ziua cutare va fi un cutremur devastator”, “iarna aceasta va fi polară” etc.) terorizează, stresează pe bietii oameni care doresc să afle ultimele noutăti.

Televizorul devine astfel un puternic factor de stress.

Ne cultivăm prin televizor?

Nimeni nu ajunge om de cultură pierzând timpul în fata micului ecran, ci citind cărti, tocindu-si coatele.

Televizorul caută cu insucces să se substituie actului de cultură; dimpotrivă, s-a observat că interesul pentru carte dispare la copiii ce-si petrec timpul în fata televizorului.



Cronofagia

Chiar emisiunile aparent nevinovate (meciurile de fotbal, întrecerile sportive) au un aspect negativ: pierderea timpului. Fiecare clipă a vietii omului are o valoare infinitâ. În timp omul câstigă sau pierde vesnicia. Cumplite sunt, în inconstienta si iresponsabilitatea lor, expresiile: “îmi pierd timpul cu… Mi-am omorât timpul cu…”.



Copiii mei nu se uită la prostii.

Asa zic si cred părintii care nu stiu ce programe vizionează copiii în absenta lor, sau chiar în prezenta lor, atunci când “bătrânii” dorm.

Unii copii si adolescenti tin telecomanda în mână si filmul erotic se transformă într-o secundă, printr-o simplă apăsare de buton, într-un nevinovat film documentar.

Cântecele. în marea lor majoritate sunt indecente, spurcate, aruncă în aer bunul simt, pudoarea, prin mesaje pornografice, îndemnuri la violentă si anarhie si refrenuri ce se lipesc imediat de mintea tânărului.

Sunt posturi de radio si televiziune care de dimineata până noaptea nu transmit decât asemenea soiuri de muzică, prin care se demonizează mai ales mintea tinerilor (viitorii adulti).

Cu umoru-i inegalabil, în “Jurnalul fericirii”, Părintele Nicolae Steinhardt a numit-o muzica lui “bughi-mambo-rag”…

Ca si filmele, si cântecele, fiind în cea mai mare parte americane, produc o americanizare a poporului român si a lumii întregi.

Tinerii si tinerele de pe stradă arată prin hainele lor cum sunt echipate starurile muzicii de astăzi.

Cele spuse în aceste rânduri vor părea unora exagerate, unilaterale sau chiar absurde, dar în realitate răul care vine prin micul – asa cum este alintat el în prezent ecran este cu mult mai mare si mai greu de evaluat.

Însă fiind de natură spirituală nu se vede nici cu luneta, nici cu microscopul si nici nu poate fi cântărit cu cântarul.



Care este pozitia crestină fată de televizor?

Crestinul care îsi trăieste cu seriozitate făgăduintele botezului (“Mă lepăd de satana si de toti slujitorii lui si de toate lucrurile lui si de toată trufia lui si mă împreunez cu Hristos”) va elimina cu desăvârsire din casa lui si din viata lui acest lucru necrestinesc.

Mai ales acolo unde sunt si copii, nu există altă solutie. Asa cum spune un părinte de la
Mânăstirea Frăsinei, Psaltirea si Ceaslovul sunt televizorul crestinului.

Cei care vor un adevărat “divertisment”, îl pot afla curat, folositor si ziditor în “Rugăciuni de dimineată”, si “de seară”, în “Paraclisul Maicii Domnului”, în “Acatistul Domnului nostru Iisus Hristos”.

Cei care vor mai mult decât aceste “emisiuni” să deschidă Psaltirea între orele 0-5 noaptea.

Vor cunoaste “senzatii tari” duhovnicesti si vor avea negresit trăiri ceresti, vor întelege si experimenta cât este de adevărat cuvântul celui supranumit “Alăuta pocăintei”, marele dascăl al lumii si ierarh, Sfântul Ioan Gură de Aur, care spune: “Dulce este somnul, dar mai dulce este rugăciunea”.

Încheiem delicatul si mult controversatul subiect cu o scurtă si aleasă rugăciune, nelipsită de pe buzele, din mintile si inimile multor evlaviosi crestini dreptmăritori în toate împrejurările vietii de acum, vremelnice, pământesti: ‘Slavă îndelung răbdării Tale, Doamne, slavă iubirii Tale de oameni, Stăpâne, slavă bunătătii Tale, Sfinte’. Amin.

Extrase din “TELEVIZORUL – O NOUA CETATE A SODOMEI”…de Parintele Toma

preluare de pe sursa: BLOG CREȘTIN ORTODOX

E posibil ca un om sa fi fost intr-o viata anterioara vreun animal sau pasare?

Insa in procesul evolutiv nimeni nu mai poate regresa – asa ceva este imposibil.

Exista doar doua posibilitati: ori mergem inainte, ori ramanem asa cum suntem.

Este la fel ca atunci cand un elev trece din clasa a intaia intr-a doua.

Insa daca se intampla ca elevul sa nu absolve, atunci el va ramane in clasa intai – in niciun caz nu se poate sa ajunga la gradinita.

Nimeni nu poate regresa – ori ramane la nivelul la care se afla, ori evolueaza.

Da, este posibil ca unii oameni din prezent sa fi fost incarnati in animale in vietile trecute.

Dar cat de mult au ramas la acel nivel este o alta problema.

Cand vom reusi sa patrundem in amintirile vietilor anterioare putem sa ne reamintim de speciile in care am trait…

Si putem ajunge intr-un punct in care ne va fi foarte dificil sa localizam o urma cat de mica a constiintei.

Muntii sunt si ei la fel de vii ca si noi, dar in ei constiinta aproape ca nu exista – inconstienta persista 99 %, iar constiinta 1 %. Pe masura ce viata evolueaza, constiinta se dezvolta si ea.

 Dumnezeu este suta la suta constiinta.

Diferenta dintre Dumnezeu si materie este cantitativa, nu calitativa: iar in final, materia devine Dumnezeu.

Nu este nici dificil si nici straniu sa acceptam faptul ca un om poate sa fi fost un animal in viata anterioara.

Ceea ce este cu adevarat uimitor este faptul ca in ciuda faptului ca suntem oameni, totusi ne purtam ca niste animale!

Nu este deloc surprinzator faptul ca intr-o viata anterioara am fost animale, insa in prezent nivelul de constientizare al majoritatii oamenilor este atat de scazut, incat parem a fi umani doar la nivel fizic.

Daca privim in tendintele pe care le avem, se pare ca suntem undeva prinsi la mijloc – nu suntem nici animale, dar nici oameni.

Imediat ce ni se ofera ocazia, nu pierdem prea mult timp pentru a cobori la nivelul animalic.

De exemplu, te plimbi linistit pe strada si, deodata, cineva te imbranceste sau te injura.

Instantaneu, gentilomul din tine dispare si incepi sa te exprimi ca un animal – exact ca animalul in care ai fost incarnat in viata trecuta.

Este indeajuns sa te zgarie cineva la suprafata, ca imediat bestia din interior isi face aparitia – iar aceasta apare atat de violent incat ajungi sa te intrebi daca acea persoana a fost sau nu cu adevarat umana.

Starea fiintei noastre actuale contine tot ce am fost in vietile anterioare: animale, plante, roci.

Tocmai de aceea, cand cineva ne impinge spre acele straturi incepem sa ne comportam ca niste animale.

Ceea ce se afla in fata noastra sunt doar niste potentialitati.

Uneori facem un salt in acele potentialitati, dar nu ramanem in ele prea mult timp.Cand vom penetra in interior vom intalni starile diferite in care am existat.

In prezent, foarte putini oameni sunt cu adevarat umani – in general, toti se afla intr-o stare animalica si, din cand in cand, fac un salt in umanitate.

Este la fel ca atunci cand sari din picioare – pentru o clipa te afli in aer, dar imediat revii cu picioarele pe pamant.

Daca ne observam atent, vom descoperi ca pe parcursul a 24 de ore doar in cateva momente suntem cu adevarat fiinte umane.

Urmareste-i pe cersetori si vei fi uimit sa vezi ca ei cersesc intotdeauna doar dimineata.

Ei nu incearca niciodata sa cerseasca dupa-amiaza sau seara, deoarece posibilitatea ca ceilalti sa ramana umani este practic inexistenta.

Dimineata, dupa ce omul se trezeste – odihnit si reimprospatat dupa o noapte de somn – este mai uman decat seara.

Un cersetor nu asteapta niciodata sa primeasca ceva seara, pentru ca stie ca oamenii trec pe parcursul zilei prin tot felul de tulburari si agitatii – la serviciu, in piata, scandalurile din ziare, minciunile politicienilor.

Toate aceste lucruri le activeaza straturile animalice din interior.

Pana seara, omul deja s-a transformat intr-o fiara.

Acesta este si motivul pentru care omul. obosit sa se comporte uman intreaga zi, seara tanjeste dupa alcool, dans, striptease, jocuri de noroc si vrea sa fie printre alte fiare asemanatoare lui.

Diminetile se deschid usile la biserici si temple, iar seara usile cazinourilor, barurilor si cluburilor de noapte.

Dupa o zi de munca, omul se transforma intr-un animal; de aceea, lumea de noapte este diferita de cea a zilei.

In moschei, dimineata se da semnalul sonor pentru rugaciuni; in temple, clopotele incep sa rasune tot dimineata.

In aceasta parte a zile exista speranta ca omul, reimprospatat si reinvigorat, sa se indrepte spre Dumnezeu.

Asadar, este posibil ca un om sa fi trait o viata anterioara incarnat in animal sau pasare.

Dar ceea ce trebuie sa avem mereu in atentie este faptul de a nu continua sa fim animale in aceasta viata.

(Text de Osho)

preluare de pe: http://www.almeea.com/e-posibil-ca-un-om-sa-fi-fost-intr-o-viata-anterioara-vreun-animal-sau-pasare/

Este posibil ca in cursul evolutiei omul sa fi trecut prin vieti ale regnului animal.