AMERICA - From Freedom To Fascism (AMERICA - De la libertate la Fascism) - subtitrare RO

  

preluare de pe sursa:

http://www.1235.ro/AMERICA---From-Freedom-To-Fascism-AMERICA---De-la-libertate-la-Fascism---subtitrare-RO-detailsrecvideo-id823.html

666 – Semnul fiarei

Implementarea „semnului fiarei” în viaţa de zi cu zi a oamenilor, face parte dintr-un plan diabolic al sectei satanice planetare, francmasoneria

Motto: „Şi această fiară a făcut aproape ca toţi: mici şi mari, bogaţi şi săraci, slobozi şi robi,
să primească un semn anume pe mâna dreaptă sau pe frunte şi, făcându-se aceasta, s-a urmărit
ca nimeni să nu poată cumpăra sau vinde, fără să aibă semnul acesta, adică numele fiarei sau numărul secret
al numelui ei. Aici este necesară priceperea şi înţelepciunea. Cine cu adevărat pricepe, să socotească numărul fiarei. Căci acesta este un număr de om. Şi numărul  ei este şase sute şaizeci şi şase.”
- Apocalipsa lui Ioan

„Semnul fiarei”, 666, este un simbol teribil, folosit de francmasonerie şi instituţiile aservite acesteia. Este în mod excesiv utilizat de toate organizaţiile masonice de talie mondială. Barele de cod pentru preţurile produselor, stemele şi bancnotele multor state, telecomunicaţiile, siglele unor companii transnaţionale poartă semnul fiarei (666) sub diferite forme.

Unii autori afirmă că numărul 666 corespunde ocult celebrului www din adresele de internet şi că acelaşi număr malefic va fi imprimat oamenilor în cipurile pentru monitorizarea amănunţită cu privire la informaţii personale, sănătate, comportament.

Dincolo de toate speculaţiile care s-au făcut pe marginea acestui subiect, acest articol îşi propune să vă atragă atenţia asupra modalităţilor prin care acest număr apocaliptic a fost introdus în mod insidios şi aproape pe nesimţite în vieţile noastre, de către cei care vor să supună şi să conducă această planetă, prin instaurarea aşa-numitei Noii Ordini Mondiale.
  
Implementarea acestei cifre satanice în viaţa de zi cu zi a oamenilor face parte, fără îndoială, dintr-un plan diabolic, bine pus la punct de această sectă satanică planetară, care este francmasoneria şi care are ca scop ultim crearea unui guvern fascist planetar şi subjugarea populaţiei întregii planete.


Semnificaţiile esoterice ale lui 666

Există în Biblie o profeţie – Apocalipsa lui Ioan – care pomeneşte despre un mare guvern mondial. O caracteristică fundamentală a acestei guvernări va fi un sistem economic în care fiecare om va avea asociat un număr. Fără acest număr, nimeni nu va putea cumpăra sau vinde. Pentru a obţine acest număr, oamenii vor trebui să jure credinţă şi loialitate faţă de acest guvern mondial şi faţă de religia mondială stabilită atunci.

Biblia spune că persoana care va primi acest număr nu va mai putea fi salvată.

De ce primirea acestui număr este un act atât de greşit? Apocalipsa lui Ioan spune că oamenii vor primi acest număr numai cu condiţia de a se supune şi de a jura credinţă guvernului mondial unic şi dictatorului acestuia.

Cine nu va face aceasta, nu va putea obţine numărul respectiv, va fi sancţionat de noul sistem economic al Noii Ordini Mondiale şi nu va putea cumpăra sau vinde nimic. Însă supunerea faţă de acel dictator mondial şi faţă de guvernul său va însemna un act împotriva lui Dumnezeu, căci va fi, de fapt, supunerea faţă de Anticrist.


Numărul fiarei la loc de cinste

Ce înseamnă de fapt primirea acestui număr? Priviţi cu atenţie în jur. Până să ne dăm noi seama ce anume se petrece cu adevărat, aproape toate magazinele din care ne facem cumpărăturile au devenit pline de alimente, tricouri, agende, genţi, postere, reclame etc., inscripţionate cu tot felul de lozinci diabolice, care mai de care mai oribile, capete de morţi, diavoli în flăcări şi alte astfel de grozăvii cu chip de demon, care încet, încet au devenit o modă foarte apreciată, mai ales de către cei tineri. Am devenit atât de obişnuiţi cu aceste bizarerii malefice, încât prezenţa lor la tot pasul a ajuns să ni se pară normală.

Trupe de muzică modernă sau cântăreţi, care au un foarte mare succes la publicul tânăr, afişează cu naturaleţe numele sau numărul Anticristului; firmele ale căror logo conţine în mod stilizat, ascuns, acest număr satanic sunt din ce în ce mai numeroase; jocurile pe calculator pentru copii îi invită pe aceştia în lumile infernale; diverse jocuri pentru copii ce se vând în librării, în care ei sunt învăţaţi cum să facă magie neagră etc. Să nu mai vorbim despre diversele sisteme computerizate, codul de bare, cipurile biometrice etc. Toate acestea ne impregnează întreaga viaţă, zi de zi, cu numărul şi cu chipul fiarei, fără ca noi să fim conştienţi de acest lucru. Nu trebuie decât să fim puţin atenţi, pentru a observa peste tot în jurul nostru prezenţa acestuia.


Ştiinţa, în loc să facă eforturi să descopere, de exemplu, răspunsurile la întrebările esenţiale ale omenirii, munceşte cu râvnă să găsească cea mai bună modalitate de a ne însemna ca pe nişte vite, cu semnul fiarei, sub pretextul necesităţii odioaselor cipuri biometrice.

Iată doar câteva exemple din zilele noastre de vedete sau formaţii care proliferează din plin Numărul Fiarei:

Există numeroase trand-uri satanice foarte popularizate pe internet, unde site-uri întregi cu firme specializate în realizarea de logo-uri, fac reclamă la demoni.

Există produse din diverse domenii ce poartă chiar Numărul Fiarei: „Flamingo Computers anunţă lansarea oficială pe piaţa românească a sistemului Flamingo Diablo 666G, cea mai puternică configuraţie a acestui sistem…. Flamingo Diablo, câstigător a numeroase premii decernate de revistele de specialitate, se numără printre favoritele cititorilor acestor publicaţii…
Aprecierea şi succesul de care se bucură sistemul Diablo, încă de la lansarea primei variante în urmă cu opt ani, ne-a determinat să îmbunătăţim permanent acest sistem, care a devenit un adevărat trade mark pentru Flamingo.”

De parcă acestea nu ar fi îndeajuns, există până şi restaurante care şi-au luat astfel de nume diabolice, care mai de care mai oripilante („Sat-an”), care te invită să iei masa în Iad sau chiar să stai la masă cu Lucifer.

Şi lumea nu ia în seamă semnificaţia acestui nou trend, ba chiar agreează aceste bizare distorsiuni demoniace ca fiind ceva la modă, ceva cool!!! Aceasta este problema! Intrăm în lumea demonilor de bună voie, în mod inconştient, pentru că nu facem nici măcar minimul de efort de a judeca singuri ce se petrece de fapt şi ne lăsăm duşi de valul „noului”, al „ineditului”. Am face bine să deschidem larg ochii, căci direcţia în care merge societatea acum, nu este deloc una bună, pentru niciunul dintre noi!



Codul de bare a făcut ceva foarte important pentru a ajuta aducerea în scenă a numărului 666, Semnul Fiarei

Codul de bare a deschis uşa (de fapt nu numai că a deschis-o, ci chiar a dărâmat uşa) către intrarea în „lumea digitală”. Acum totul este un număr. Totul primeşte un cod de bare. După cum a spus cineva, cu tristeţe, „Dacă există, pune-i cod de bare”. Nu este uluitor faptul că după 25 de ani nimeni nu se mai gândeşte la codul de bare ca fiind un semn clar al implementării pretutindeni a numărului fiarei şi toată lumea îl acceptă ca fiind ceva firesc?

Companii demonice, produse demonice, logo-uri demonice

Ce mesaje transmit unele din cele mai mari corporaţii ale lumii prin alegerea numelor companiilor şi a logo-urilor lor? De exemplu, numele companiei „Lucent” este prin el însuşi îndoielnic. Unii spun că înseamnă Lucifer’s Enterprises (Fabricile lui Lucifer). Bineînţeles că purtătorul de cuvânt al companiei neagă cu vehemenţă această asociere.Lucent Technologies testează pe piaţă cea mai nouă inovaţie în materie de software, ce poartă marca „Inferno”. Inferno! Ce mesaj încearcă să ne transmită această companie mega-gigant, cunoscută anterior sub numele de AT&T’s Bell Labs?

Lucent poate fi sau nu o firmă malefică, dar dacă este, ea are cu siguranţă multe surate. De exemplu, binecunoscuta firmă Reebok International, compania producătoare de încălţăminte atletică a lansat recent pe piaţă o nouă linie de încălţăminte de alergat pentru femei, cu numele Incubus. În tradiţia medievală, incubus este un demon care violează femeile în timpul somnului!

Când acest fapt a fost adus în mod public în atenţia managementului companiei, purtătorul de cuvânt a afirmat că nu ei aveau nicio cunoştinţă despre semnificaţia cuvântului incubus. Cât de credibilă este această afirmaţie în cazul acestei mega-companii care nu lasă cu siguranţă nimic la voia întâmplării, cu atât mai puţin numele unui nou produs lansat pe piaţă?


Honeywell, firma gigant de computere din Minnesota îşi obligă, mai nou, angajaţii (mare parte dintre ei creştini scandalizaţi de această iniţiativă anti-creştină) să participe la un nou program, numit „Diversity Training” (Pregătire în Materie de Diversitate), un seminar în cadrul căruia sunt ridicate în slăvi virtuţile şi beneficiile vieţii homosexuale.

De ani de zile, Honeywell deţine o companie subsidiară în Europa numită –credeţi sau nu – Lucifer Manufacturing! Exact, Lucifer. Probabil o altă surpriză stânjenitoare. Ar trebui să credem că executivii de la Honeywell nu aveau nicio idee despre cine este Lucifer?

Honeywell lucrează îndeaproape cu Oracle, o corporaţie de software activă în producerea tehnologiilor Big Brother. Împreună, Honeywell şi Oracle produc sisteme computerizate de control pentru Noua Ordine Mondială, inclusiv echipament de scanare pentru operaţiuni de securitate.

În SUA există şi alte companii care folosesc numele lui Lucifer, cum este, spre exemplu, Lucifer Lighting Co. Să fim serioşi! Ce proprietar de companie în toate minţile ar da companiei sale producătoare de becuri numele „Lucifer”?


Doar o coincidenţă?

Peste tot în lume, logo-urile diverselor companii par să ne transmită mesaje. Sunt oare formele acestor logo-uri doar nişte coincidenţe? Trebuie să admitem faptul că simbolurile asociate diverselor companii au semnificaţiile lor. Iată că Satana, „stăpânul temporar al acestei lumi” (II Corinteni 4:4), împreună cu „agenţii” săi este foarte ocupat în aceste vremuri să condiţioneze minţile oamenilor şi să le programeze simţurile cu tot felul de efecte vizuale şi sonore magice, captivante, fascinante, halucinante, pentru a le distrage atenţia de la ceea ce se petrece cu adevărat în lume.

Vi se pare normal ca demonii să fie atât de prezenţi în viaţa noastră?

Prezentat şi perceput ca fiind foarte la modă, numărul fiarei a căpătat o popularitate extraordinară, mai ales în rândul tinerilor. Vremurile în care oamenii preferau imaginile cu îngeri sau cu zâne, imaginile care evocă sentimente frumoase, înălţătoare, care te fac să simţi o stare de bine, de fericire sunt demult apuse. Locul acestora au fost luate de aceste vremuri în care demonii sunt la rang de cinste, iar îngerii sunt consideraţi demodaţi, fiind chiar ridiculizaţi. Ceea ce vedem în lume în aceste timpuri sunt de fapt semnele slăbiciunii noastre spirituale, îndepărtarea noastră de Dumnezeu, îndepărtarea de ceea ce este frumos şi sublim în fiinţa noastră şi în Universul în care trăim.



Neatenţia, nepăsarea şi lipsa de reacţie ne vor costa, până la urmă, libertatea!

Pentru cineva care priveşte cu atenţie în jur la ceea ce se petrece în societatea noastră modernă la ora actuală, este foarte lesne de observat că valorile morale şi spirituale au fost în mod evident răsturnate şi înlocuite cu opusul lor. Acesta este rezultatul de necontestat al planurilor criminale ale francmasoneriei mondiale, planuri ce au fost consemnate în protocoalele maeştrilor francmasoni şi care urmăresc cu încrâncenare să subjuge şi să îndobitocească întreaga planetă, pentru a o aduce la sclavie şi a o conduce astfel cu uşurinţă, în spiritul răului, al diabolicului, al satanicului şi împotriva lui Dumnezeu.

Toate aceste manipulări criminale, care au fost aplicate şi implementate pas cu pas, aproape pe nesimţite, în decursul timpului şi care ne pavează realmente drumul către o societate subjugată, anticristică, întunecată, ne-au adus în situaţia în care răul predomină – datorită ignoranţei majorităţii oamenilor, care sunt letargici, nepăsători sau ahtiaţi după bani şi interese proprii – în detrimentul binelui, al frumosul, al sublimului şi  dumnezeiescului.

Răspunsul majorităţii societăţii noastre la toate acestea este încă, din nefericire, aproape inexistent. Lipsa de reacţie a maselor de oameni vizavi de această situaţie realmente dezastruoasă, decadentă, în care a ajuns la ora actuală omenirea, încurajează şi chiar ajută extraordinar de mult implementarea continuă a planurilor criminale ale francmasoneriei mondiale pe întreaga planetă. Nepăsarea şi lipsa noastră de reacţie la ceea ce se petrece în jurul nostru ne va costa, în cele din urmă, libertatea, sub toate aspectele ei!

preluare de pe sursa: Descopera realitatea din spatele conspiratiei

Viaţa privată traversează Atlanticul

Pe 8 iulie, Parlamentul European a aprobat transferul de date bancare din Europa spre Statele Unite.


Dar acest acord încheiat după negocieri dure nu reconciliază viziunile contradictorii ale celor doi semnatari cu privire la utilizarea datelor cu caracter personal.


“Apăsaţi-vă degetul mare aici, vă rog!” Pentru a încasa un cec, o bancă de la Washington cere nu numai o semnătură, dar de asemenea o amprentă digitală.


Când au fost întrebaţi ce fac cu aceasta şi cât timp este păstrată, membrii personalului nu au ştiut să răspundă.


Nu există reguli. În Statele Unite companiile fac ce vor.


Acestea pot colecta câte date cu caracter personal doresc, să le păstreze cât doresc şi să le vândă altor companii.


 În cazul site-ului Facebook, colectarea datelor cu caracter personal este chiar obiectivul principal al întreprinderii.


Puterile publice americane nu au atâta libertate cât întreprinderile. Dar condiţiile depind de subiect. În domeniul sănătăţii, de exemplu, datele sunt bine protejate.


Puterile publice americane pot avea acces de asemenea la datele colectate de către părţi comerciale, cum ar fi companiile de telefonie şi de carduri de credit.


De altfel, de la atacurile din 11 septembrie 2001, guvernul SUA are o latitudine largă atunci când vine vorba de anchete asupra teroriştilor, motivul pentru care Statele Unite doresc să aibă acces la datele europene din domeniul bancar şi despre pasageri.


Dar în UE protecţia datelor este un drept fundamental.


Persoanele sunt încă proprietare ale propriilor date cu caracter personal iar un guvern sau o întreprindere nu poate utiliza aceste informaţii decât în scopuri clar definite, şi nu le poate furniza unor părţi terţe.






UE ia viaţa privată în serios, SUA nu


Pe 21 iunie, cu ocazia unei conferinţe la Facultatea de Drept Georgetown, din Washington, profesorul american de drept Adam Levitin a explicat că cele două continente au o “abordare filozofică diferită”a subiectului proprietăţii datelor cu caracter personal. “UE ia viaţa privată în serios, ceea ce nu este cazul Statelor Unite”.


Pe 8 iulie, Parlamentul European a aprobat transferul de date bancare europene spre Statele Unite, după ce a oferit garanţii privind protecţia datelor cu caracter personal. “Acest acord este încă departe de a fi ideal”, spune europarlamentara olandeză Sophie in ‘t Veld la Strasbourg.


Cantităţi mari de date despre oameni nevinovati sunt încă trimise Statelor Unite. Problema este că, dacă Parlamentul european ar fi spus nu încă o dată, aşa cum a făcut în februarie faţă de o versiune anterioară a acordului, Statele Unite ar fi continuat să încheie acorduri bilaterale cu numeroase ţări europene.


În parlament, In ‘t Veld conduce discuţia cu privire la problema datelor pasagerilor, care ar trebui să conducă apoi, probabil în toamnă, la un vot.


“Negocierile cu privire la transferul datelor pasagerilor sunt chiar şi mai complicate”, prevede ea. “Datele bancare sunt gerate de ministerul american de Finanţe, unde sunt destul de rezonabili. Dar datele pasagerilor sunt păstrate de către Departamentul pentru Securitatea Internă.


Aceste persoane sunt absolut inflexibile. În ceea ce priveşte datele bancare, UE a reuşit să obţină obligaţia ca acestea să servească numai la depistarea de terorişti.


Dar Departamentul pentru Securitate Internă deţine un mandat larg, care include de asemenea bolile veterinare, dezastrele naturale şi imigraţia. Nu ştim deloc dacă datele privind pasagerii nu vor fi utilizate în alte scopuri, în afară de identificarea teroriştilor”.






Parlamentele naţionale dorm


In ‘t Veld se revoltă împotriva faptului că statele membre ale UE iau toate acestea foarte uşor.


“Ei uită că nu am văzut niciodată evaluări ale rezultatelor concrete ale colectării de date personale. Americanii pot spune cât vor că au fost în măsură să repereze în jur de 2 000 de persoane suspecte datorită acestor date despre pasageri, dar nu spun cât de multe condamnări au rezultat din acestea. Există cazuri de persoane arestate la poarta de îmbarcare, care lucrează pentru ONG-uri şi care au avut în cadrul muncii lor, contacte cu reprezentanţi FARC [în Columbia] sau Hamas [în Palestina]. Parlamentele naţionale dorm. Desigur, ele pun întrebări, dar se mulţumesc cu răspunsuri de moment care conţin termeni precum “luptă contra terorismului” sau “serviciu de informaţii”.






preluare de pe sursa: http://piatza.net/viata-privata-traverseaza-atlanticul/

Viaţa privată traversează Atlanticul

Pe 8 iulie, Parlamentul European a aprobat transferul de date bancare din Europa spre Statele Unite.

Dar acest acord încheiat după negocieri dure nu reconciliază viziunile contradictorii ale celor doi semnatari cu privire la utilizarea datelor cu caracter personal.

“Apăsaţi-vă degetul mare aici, vă rog!” Pentru a încasa un cec, o bancă de la Washington cere nu numai o semnătură, dar de asemenea o amprentă digitală.

Când au fost întrebaţi ce fac cu aceasta şi cât timp este păstrată, membrii personalului nu au ştiut să răspundă.

Nu există reguli. În Statele Unite companiile fac ce vor.

Acestea pot colecta câte date cu caracter personal doresc, să le păstreze cât doresc şi să le vândă altor companii.

 În cazul site-ului Facebook, colectarea datelor cu caracter personal este chiar obiectivul principal al întreprinderii.

Puterile publice americane nu au atâta libertate cât întreprinderile. Dar condiţiile depind de subiect. În domeniul sănătăţii, de exemplu, datele sunt bine protejate.

Puterile publice americane pot avea acces de asemenea la datele colectate de către părţi comerciale, cum ar fi companiile de telefonie şi de carduri de credit.

De altfel, de la atacurile din 11 septembrie 2001, guvernul SUA are o latitudine largă atunci când vine vorba de anchete asupra teroriştilor, motivul pentru care Statele Unite doresc să aibă acces la datele europene din domeniul bancar şi despre pasageri.

Dar în UE protecţia datelor este un drept fundamental.

Persoanele sunt încă proprietare ale propriilor date cu caracter personal iar un guvern sau o întreprindere nu poate utiliza aceste informaţii decât în scopuri clar definite, şi nu le poate furniza unor părţi terţe.



UE ia viaţa privată în serios, SUA nu

Pe 21 iunie, cu ocazia unei conferinţe la Facultatea de Drept Georgetown, din Washington, profesorul american de drept Adam Levitin a explicat că cele două continente au o “abordare filozofică diferită”a subiectului proprietăţii datelor cu caracter personal. “UE ia viaţa privată în serios, ceea ce nu este cazul Statelor Unite”.

Pe 8 iulie, Parlamentul European a aprobat transferul de date bancare europene spre Statele Unite, după ce a oferit garanţii privind protecţia datelor cu caracter personal. “Acest acord este încă departe de a fi ideal”, spune europarlamentara olandeză Sophie in ‘t Veld la Strasbourg.

Cantităţi mari de date despre oameni nevinovati sunt încă trimise Statelor Unite. Problema este că, dacă Parlamentul european ar fi spus nu încă o dată, aşa cum a făcut în februarie faţă de o versiune anterioară a acordului, Statele Unite ar fi continuat să încheie acorduri bilaterale cu numeroase ţări europene.

În parlament, In ‘t Veld conduce discuţia cu privire la problema datelor pasagerilor, care ar trebui să conducă apoi, probabil în toamnă, la un vot.

“Negocierile cu privire la transferul datelor pasagerilor sunt chiar şi mai complicate”, prevede ea. “Datele bancare sunt gerate de ministerul american de Finanţe, unde sunt destul de rezonabili. Dar datele pasagerilor sunt păstrate de către Departamentul pentru Securitatea Internă.

Aceste persoane sunt absolut inflexibile. În ceea ce priveşte datele bancare, UE a reuşit să obţină obligaţia ca acestea să servească numai la depistarea de terorişti.

Dar Departamentul pentru Securitate Internă deţine un mandat larg, care include de asemenea bolile veterinare, dezastrele naturale şi imigraţia. Nu ştim deloc dacă datele privind pasagerii nu vor fi utilizate în alte scopuri, în afară de identificarea teroriştilor”.



Parlamentele naţionale dorm

In ‘t Veld se revoltă împotriva faptului că statele membre ale UE iau toate acestea foarte uşor.

“Ei uită că nu am văzut niciodată evaluări ale rezultatelor concrete ale colectării de date personale. Americanii pot spune cât vor că au fost în măsură să repereze în jur de 2 000 de persoane suspecte datorită acestor date despre pasageri, dar nu spun cât de multe condamnări au rezultat din acestea. Există cazuri de persoane arestate la poarta de îmbarcare, care lucrează pentru ONG-uri şi care au avut în cadrul muncii lor, contacte cu reprezentanţi FARC [în Columbia] sau Hamas [în Palestina]. Parlamentele naţionale dorm. Desigur, ele pun întrebări, dar se mulţumesc cu răspunsuri de moment care conţin termeni precum “luptă contra terorismului” sau “serviciu de informaţii”.



preluare de pe sursa: http://piatza.net/viata-privata-traverseaza-atlanticul/

Statele Unite ale Europei între utopia extremelor şi echilibrul pieţelor

Concluzia acestui articol pe care l-am preluat de pe  SOCIOPOLITOLOGICA: Oamenii vor fi
întrebaţi dacă îşi doresc asta sau vor fi obligatoriu integraţi pentru a fi salvaţi?

de Răzvan Papasima

Se discută tot mai des despre soluţiile instituţionale la actuala criză, se proiectează scenarii, se exprimă convingeri şi se descriu ipoteze.  

Problemelor noi li se aplică soluţii noi, inovative, menite să dea impulsul necesar reorganizării sociale a Europei. Cel puţin aceasta este lozinca după care se ghidează liderii de azi.

În realitate, bulversat de dezechilibrele pieţei şi de ineficienţa politicilor
neoliberale, bătrânul continent scormoneşte în istorie după viitorul
glorios al celei de-a doua modernităţi, visând cu ochii deschişi la o nouă structură socială, economică şi politică: Statele Unite ale Europei.

Inutil a mai discuta istoricul acestei idei care încă din antichitate a preocupat minţile gânditorilor, mă voi opri însă asupra influenţei pe care acest concept l-a avut asupra doctrinelor care au marcat ultimele două sute de ani.

Suferind mici metamorfoze teoretice de-a lungul secolelor, ideea Statului European Unit a percutat ideologic între stânga şi dreapta, îmbinându-se tangenţial la extreme.

Astfel, părintele anarhismului, Pierre Joseph Proudhon (1809-1865) a pledat pentru o construcţie federalistă a Europei, viziunea sa fiind cunoscută mai târziu sub denumirea de “federalism integral”, o formă de federalism atât teritorială cât şi socială, menită a răspunde provocărilor legate de problema naţionalităţilor şi cea a inegalităţilor sociale. Pentru Proudhon toate constituţiile politice, toate sistemele de guvernare, incluzând federaţiile au un singur scop: “Libertatea  ridicată la puterea a treia, iar autoritatea redusă la rădăcina cubului”, cu alte cuvinte maximizarea libertăţii şi minimizarea autorităţii.

Potrivit filosofiei istoriei lui Proudhon, federalismul este forma de guvernă-mânt a viitorului, sigura care ar putea actualiza crezul Revoluţiei Franceze.

De aici şi până la comunismul internaţionalist ce visa la o Europă Unită Proletară nu a mai fost decât un pas. Marx şi Proudhon s-au influenţat reciproc o vreme şi în ciuda divergenţelor ideea Statelor Unite Europene a rămas în continuare punctul de legătură dintre cei doi.

De cealaltă parte a spectrului politic, nazismul şi-a clădit visul hegemonic pe aceeaşi idee a organizării “unei familii a naţiunilor europene” sub necesitatea “unei pieţe comune”, dar spre deosebire de comunism nu lupta dintre clase va sta la baza construcţiei noii Europe, ci ideea de rasă.

Carl Schmitt va încerca să teoretizeze şi să legitimeze noua organizare a Reich-ului european: “Nicio formă de ordine, nicio legitimitate şi legalitate rezonabilă nu poate exista fără protecţie şi obedienţă. Protego ergo obligo este cugito ergo sum al statului nou”.

De atunci nimic nu s-a schimbat. În esenţă, libertate sau status, status
sau rasă, rasă sau piaţă sunt doar nuanţe diferite ale aceleiaşi ideologii care are ca scop crearea unei suprastructuri artificiale cedeţine a priori soluţiile pentru toate problemele cu care se confruntă lumea de azi sau de ieri.

De fapt, este dovedit istoric, visul frumos al Statelor Unite ale Europei
reapare ori de câte ori continentul nostru trăieşte un coşmar. În realitate, după cum susţinea antropologul olandez Geert Hofstede motivaţia este aceea că “într-o societate cu resurse limitate, oamenii tind să se agaţe de coeziunea grupului”.

Este exact ceea ce încearcă Germania să facă unind Europa vlăguită de căderea burselor şi isterizată de puseurile crizei datoriilor suverane. O entitate menită “să unifice chestiunile importante în materie de politică financiară, fiscală şi economică profitând de avantajele mărimii sale” pentru a face faţă “concurenţei globale”, de fapt pentru a menţine artificial în viaţă un întreg sistem aflat în moarte cerebrală.

Idealului utopic al statului supranaţional european, preşedintele Traian Băsescu i-a achiesat fără prea multă chibzuială, uitând că pentru a se rezolva criza datoriilor suverane toate statele vor trebui să renunţe exact la propria lor suveranitate indiferent de volumul datoriilor.

Şi de aici se nasc întrebările. Această uniune politică şi economică se va conduce după principiile germane? Şi sub a cui supremaţie? Oamenii vor fi
întrebaţi dacă îşi doresc asta sau vor fi obligatoriu integraţi pentru a fi salvaţi?

preluare de pe sursa: Prioritate de dreapta

Masacrul timpului actual şi noua ordine mondială

Asistăm acum, în mod evident, la o schimbare fundamentală de paradigmă.

Numai că noua ordine mondială vârâtă forţat pe gât omenirii astăzi este un concept eronat încă dintru început.

De ordin spiritual şi economic, această schimbare se vrea a fi una ce va aşeza însă acul balanţei omenirii către un alt timp istoric, a cărui poziţie să depindă de nişte coordonate stricte, impuse, pe care ea, omenirea, să fie nevoită a le înghiţi cu orice preţ, ba încă să fie dirijată în a-şi perpetua starea de confuzie interoară precum că şi le stabileşte singură, coordonate direcţionate în mod obligat, din nefericire, către partea negativă a axei sale evolutive.

Schimbarea aceasta obligatorie de paradigmă, în funcţie de interesele meschine ale conducătorilor efemeri ai acestei lumi, poate fi sau nu coincidentă cu noua ordine mondială prefigurată de cei care ţin în mâinile lor frâiele planetei Pământ la ora actuală.

Să analizăm puţin situaţia de fapt şi de drept, aşa cum apare ea în acest moment. In primul caz, al necoincidenţei dintre cele două noţiuni, avem situaţia cea mai fericită, ideală, i-am putea spune, a noii lumi conturate biblic, echivalentă cu o propensiune spirituală mai mult decât necesară a omului în sine privit la nivel individual, dar şi colectiv, într-un tandem de o perfectă simultaneitate firească şi implicită, fapt care poate stabili de facto un alt referenţial de raportare, real, de astă dată, şi privit ca adevărata limită de contur a gândirii umane de tip evoluat.

Cel de-al doilea caz ar fi unul care ar anunţa, practic, sfârşitul programat al omenirii.

„Ordine dupa haos!” este un principiu ocult devastator, dacă îl studiem din unghiul de vedere a faptului că dezordinea actuală de tip dirijat, pe care o trăim cu toţii din plin, nu a venit de la sine ca o verigă caracteristică a unui lanţ cauzal complex şi îndelungat, ci ea a fost cu anterioritate regizată de o gândire umană machiavelică şi diformă pentru satisfacerea ignobilă a unor necesităţi economico-politice conjuncturale şi distructive în genere.

Prin urmare, lumea nu va avea de ales, iată, decât între două planuri mari, dar nu neapărat late, şi anume, planul infam al omului şi planul pe care-l propune acestuia Universul.

Alegerea va fi doar a fiinţei umane însăşi.

Şi este, practic, ultima ei şansă de a se mai naşte încă o dată din cenuşa timpului său nedefinit, retrograd şi incert.

Plătită cu sânge şi cu bani, după cum afirma cândva Arthur Schlesinger Jr., dar şi cu mister, adăugăm noi, noua ordine mondială exclude total din ecuaţia filozofiei sale demonice OMUL.

Bineînţeles, ca orice tip de gândire se poate naşte în cuprinsul acestei lumi.

Totul e ca aceasta să nu îngrădească libertatea sfântă de a fi lăsată fiinţei umane de către Creatorul său – Dumnezeu.

Şi tocmai aici se află punctul slab, ahilian al acestei direcţii de gândire şi, totdeodată, precum spunea şi părintele Gheorghe Calciu-Dumitreasa, perfidia ei, anume în faptul că adevărata credinţă se încearcă a fi înlocuită azi cu surogatul cu forme imperfecte denumit ecumenism.

 „Teologii greci numesc miscarea ecumenică cea mai mare erezie a secolului nostru.”, amintea acelaşi mare preot ortodox român Calciu-Dumitreasa.

Şi tot ilustrul nostru teolog îşi adresa lui însuşi următorul set de interogaţii mai mult decât fireşti: „De unde confuzia valorilor morale?

De unde subminarea tradiţiilor sănătoase care au asigurat durata naţiunilor prin secole?

Cine are interesul, chiar în sânul propriei naţiuni, să înceapă demolarea sănătăţii ei morale şi biologice prin proclamarea drepturilor nelimitate ale omului, în sensul libertăţii antisociale a individului?”

“Cred ca subiectul cel mai important (politic) este psihologia maselor… Vom arata ca familia împiedica dezvoltarea individului… Desi acestea vor fi studiate în sistemul de educatie, ele vor fi aservite obiectivelor clasei guvernante… Populatia nu va cunoaste felul în care i se inoculeaza convingerile. Când tehnica se va fi perfectat, fiecare guvern care a educat generatii de oameni în acest fel va putea sa controleze întreaga populatie în mod eficient si sigur, fara a fi nevoie de armate sau politie… Propaganda educationala, cu ajutorul guvernului, va putea sa obtina rezultate într-o singură generaţie. Exista însa doua puternice forte care se opun unei astfel de politici: una este religia, iar cealalta este patriotismul…O societate stiintifica nu poate fi stabila decât sub conducerea unui guvern mondial.”, spunea pe la mijlocul secolului trecut filozoful Bertrand Russell.

Dar, cum memoria lumii îşi întinde trupul său fără de moarte pe secole şi secole de gândire denaturată sau nu, ei bine, în ampla sa circularitate specifică ea, memoria lumii, ştie faptul că oculta mondială nu este altceva decât „o organizaţie secretă internaţională, anticreştină şi satanică, pentru că intenţionează să stabilească o “nouă ordine mondială” (ceea ce, în parte, a şi reuşit), înlocuind adevărul divin al creştinismului cu o religie fabricată, sprijinită pe misterele egiptene ale lui Hermes Trismegistul, pe Cabala evreiască, pe secretele asiro-babiloniene, pe recunoaşterea ca adevăraţi dumnezei a tuturor zeilor păgâni”, “o organizaţie demonică, se închină lui Lucifer, are nişte secrete pe care le păstrează cu tărie, dar se descoperă lumii ca o organizaţie de binefacere, care se ocupă de săraci. …dincolo de aceste fapte nu există Duhul lui Dumnezeu şi toate faptele sunt puse pentru înşelare.” (părintele Gheorghe Calciu-Dumitreasa).

Cu alte cuvinte, avem de-a face aici cu o reeditare continuă a mitului faustic, am putea spune în termeni metaforici, în care sufletul vândut diavolului îşi cere tributul jertfei sale – nimbul nemuririi iluzive.

De fapt, practica cea mai la îndemână astăzi a ocultei mondiale o reprezintă tehnica vânzării continue de iluzii ca „realitate foarte reală” omului (dacă facem aici analogia cu definiţia pe care filozoful de la Königsberg, Immanuel Kant, o stabilea noţiunii de timp), precum şi libertatea aparentă a acestuia ca formă de libertate concretă, o artă a seducţiei himerice nesfârşite în plasa căreia cad zilnic foarte multe suflete cu demonul negru lipit stigmatizant de propria-le tâmplă necugetătoare şi rece.

„Vom spânzura ultimul rege cu maţele ultimului preot!” este ceea ce urlau din toţi rărunchii revoluţionarii francezi de la 1789, care urmau un plan stabilit, după cum bine se ştie, cu câţiva ani înainte, pe la 1782, la Wilhemsbaden, unde avusese loc cel de-al doilea Congres ocult.

De-a lungul istoriei lumii, iată, se pare că multe sicrie şi, mai ales, numeroase gropi comune au fost umplute cu trupurile şi cu duhurile atâtor oameni nevinovaţi!

Vezi cazul înfiorător al practicilor criminale din Războiul Mondial al anilor ’40 ai secolului trecut.

Numai cine nu a avut în familia sa participanţi direcţi la masacrul marii conflagraţii anterioare nu cunoaşte ceea ce se numeşte moarte şi suferinţă în adevăratul lor sens denotativ.

Moarte presărată samavolnic la fiecare metru de brazdă în parte şi inhalată anevoie secundă după secundă în mădularele uscate de mizerie şi în plămânii dilataţi excesiv de emfizem – lanţ întreg de vieţi ucise în numele unui principiu abominabil şi antiuman: noua ordine mondială.

Însuşi Adolf Hitler – criminalul de război cu însemnul diavolului în suflet, la fel ca şi I. V. Stalin, de altfel – susţinea cu tărie că politica sa naţional-socialistă va fi cea care “se va folosi de propria revoluţie pentru stabilirea unei noi ordini mondiale”.

Trist, dar adevărat. Şi el, şi dictatorul rus, şi atâţia alţii au adoptat aceeaşi politică mutilantă: au ucis OMUL sub diferite pretexte pentru a arunca în faţa celor rămaşi stafia schimonosită a răului spiritual maladiv.

Mai nou, conceptul plin de erori multiple denumit simplu „nom” îşi arată colţii săi lungi şi foarte bine ascuţiţi printr-un vădit fenomen de sclavaj la nivel uman desfăşurat pe întreg perimetrul planetar.

„Negru pe plantaţie! Sclav, sclav, asta eşti!”

Câţi dintre noi nu au simţit în urechi şuierul sticlos şi umilitor al unor astfel de vorbe rostite repetitiv în timp de nişte minţi întunecate ce frizau demenţa înfiorătoare, slugi pline de devotament ale entităţii luciferice cu secera morţii lugubre într-o mână şi nicidecum cu eternitatea

Duhului divin în conştiinţă?!

Cuvinte articulate apăsat de minţi setate nativ şi, ulterior, controlat, în a semăna suferinţă în jurul lor – cu preţul, bineînţeles, al unor funcţii importante, de făcători de nimic în „beneficiul” instituţiilor care îi ţin sub aripa lor protectoare, dar sub auspiciile cărora ei îşi întind tiranic şi cu nesaţul unei caracatiţe bolnave de arivism tentaculele fioroase ale şmenurilor şi ale bişnitărelilor ieftine de „mafioso stradale” în toată puterea faptei – nu trebuie privite drept nişte simple propoziţii ale unui ins prematur caracterizat de o incultură şi de o insolenţă vădite.

Nu.

Pentru că ele reprezintă, de fapt, diagnosticul grav al unei filozofii actuale deloc paternaliste, ci, dimpotrivă, nefaste şi furibunde, de a subjuga lumea – creaţia lui Dumnezeu, construind, prin uciderea făţisă a noţiunii complexe de OM în toată splendoarea celestă a înţelesurilor sale multiple, schelele unei elite autointitulate, pline de vanitate nemăsurabilă şi îngălate în mocirla puturoasă a desfrâului walpurgic.

De prin 1975 încoace, omenirea sălăşluieşte continuu într-o prăbuşire controlată şi tragică, de unde nu mai poate ieşi curând la Lumină decât prin breşa singulară a credinţei în Dumnezeu.

Tot acest experiment eşuat încă din născare al noii ordini mondiale nu reprezintă nimic altceva decât o poziţionare efemeră a unei părţi a mentalului colectiv dominată de neînţelegerea sensului exact al existenţei umane şi de patologia disperării de a fi mai presus decât Voinţa divină – încercând, practic, să-şi autodemoleze limita efemerităţii sale prestabilite prin planul creaţionist şi să îngenunchieze inteligenţa superioară a Universului prin fel şi fel de aşa-zise tehnici specifice de decriptare a cifrajului divin (şi amintim aici de vestitele mijloace cabalistice ce vizau spargerea mesajului încifrat biblic ori de cele moderne de anagramare din prezent, care urmăresc, desigur, acelaşi lucru) – pe treapta inferioară a nedesăvârşirii sale evolutive.

Un punct singular cu iz de infern în clocot continuu de pe harta istoriei zbuciumate a lumii…

A fi într-un război continuu unul cu altul este o greşeală fundamentală a tuturor organizaţiilor acestei lumi, care, iată, după atâta amar de timp scurs într-ale ascensiunii pozitiv-umane, se află mereu situate din punct de vedere topografic în acelaşi punct mort al raportului de dominare a maselor de către alte mase şi, mai nou, în cel de disoluţie a identităţii naţional-valorice a popoarelor.

Axiologia fiecărei naţii în parte, aşadar, este făcută praf şi pulbere pe neaşteptate prin toată această multitudine de concepte antiumane complet străine de atitudinea unor oameni cu adevărat evoluaţi sub raport spiritualo-intelectual, concepte care sunt înşirate cu o grabă de nedescris şi cu orice preţ, cu sânge şi cu bani, pe taraba învechită a destinului omenirii.

O operă de artă mistificată a lumii în care mai mult ca sigur că un om de cultură precum André Gide ar fi căutat foarte multe sensuri precise în simbolistica variată de dinaintea privirii sale profunde.

Ca şi experimentul eşuat de la Geneva a lui Stephen Hawking, conceptul de nouă ordine mondială este unul eronat încă de la naşterea sa şi condamnat, astfel, la ratare sigură în timp.

Filozofia sa este una a întunericului şi a despiritualizării complete a fiinţei umane, iar din această stare de înapoiere şi de incultură nu se va putea prea lesne ieşi, se pare, spre Lumina cea adevărată decât cu o singură condiţie, anume aceea ca OMUL să creadă cu adevărat, la fel ca şi Sfinţii Părinţi Mărturisitori creştini, în unicul său Dumnezeu creator şi în măreţia constructului său identitar axiologic ridicat în vreme de întreaga pleiadă a înaintaşilor săi remarcabili. „Noi trăim într-o mare unitate, toată creaţia lui Dumnezeu este o unitate.

Daca ne despărţim de marea unitate, suntem pe poziţie de anulare, de auto anulare.

Deci, recomand o poziţie de trăire.

Pentru că tragedia întregii lumi trebuie plânsă ca propriile noastre păcate.”, spunea mult înduhovnicitul părinte Arsenie Papacioc.

Şi tot el continua: „Pentru că fiinţa umană – aşa cum zice şi Sfântul Grigorie de Nyssa – este copleşitoare, de neînţeles.

Dumnezeu are încă taine ascunse cu privire la om, pe care nu le cunosc nici îngerii.

Omul este cu totul superior în creaţie.

Lupta Satanei, asiduă şi chiar finală, este să nu recunoaştem că putem fi în asemănare cu Dumnezeu. Da, suntem creaţi aşa.

Recunoaştem, nu recunoaştem, aşa suntem creaţi.

Nimeni din creaţie nu-i ca omul.

El este singura verigă posibilă de legătură între Dumnezeu şi creaţie.

Omul! Lui i s-a încredinţat marea răspundere să supravegheze întreaga creaţie, el este stăpânul creaţiei.

”Să veghem, aşadar, ca sfânta creaţie divină, OMUL, să rămână până la finalul destinului său lumesc în starea în care a fost concepută iniţial, iară nu într-aceea transformată, a iluziei că este ceea ce nu este, de fapt, şi că poate gândi altfel de cum este îngăduit şi firesc, totdeodată!

De asemenea metamorfoze demonice nu are nevoie nici măcar noua ordine mondială în sine.

De ce?

Pentru simplul motiv că s-ar autodistruge definitiv, înfigându-şi singură piroanele răstignirii lui Hristos în palmele mânjite de sânge şi mirosind puternic a moarte ale propriului său trup putregăit şi rânced.


preluare de pe sursa: Revista Noi,Nu

Arbeit macht frei ! Munca te face… “liber”…

Dacă eşti ocupat să ai grijă de familie, de copii, de slujbă, este dificil să te mai focalizezi şi asupra unei Conspiraţii Globale, este dificil să te opreşti, chiar şi numai pentru un moment, din ceea ce faci şi să te gândeşti la asta.

Exact asta urmăresc ei: ca noi să nu gândim, doar sa muncim si sa cheltuim.

Atunci când gândim, începem să devenim periculoşi.

Ei sunt mii noi suntem miliarde…

Sistemul, societatea a devenit ceva malefic si diabolic care reuseste un singur lucru: sa iti cumpere libertatea.

Cum reuseste acest lucru?

Simplu – pe bani, pe credite.

Iti fura timpul, libertatea si vointa contra compensatiei financiare.

Odata prins in sistem, mai mult ca sigur vei acumula credite si datorii, iti va fi din ce in ce mai greu daca nu imposibil dupa un anumit punct sa parasesti sistemul, sa devii din nou TU liber si autonom.

Si evident ca aceasta compensare monetara pe care o primesti are pretul ei – integritatea, sanatatea, timpul si sufletul tau.

Unii dintre voi veti spune ca fiecare are dreptul de a alege cum sa traiasca si cum sa-si organizeze viata ceea ce e adevarat pana la un anumit punct.

Este intradevar o alegere?

Primesti tu datele si informatiile la timp despre sistem pentru a lua o decizie corecta si bine informata?

Tu de fapt incerci sa-ti atingi telurile folosindu-te de informatii date tot de sistem, sistem care nu vrea sa te lase sa scapi.

El are nevoie de tine viu, activ, sa consumi servicii si produse, iar cand nu mai ai bani sa te impumuti, sistemul te indatoreaza si te crediteaza voit » sa devii din ce in ce mai dependent…

• Nevoia pâinii zilnice îi dresează gradat pe oameni.

Nu spun ca economia si comertul sunt rele, dar oamenii la ora actuala le-au pervertit intr-un asa hal incat ele au devenit un scop in sine in loc de un mijloc.

Nu este normal ca trebuie sa alegi intre o viata normala si o cariera ».

Actualmente nu ai timpul si energia necesara pentru o familie normala si un serviciu, activitate profesionala de succes.

Rata actuala a performantei si productivitatii care se cere unui om este absolut aberanta.

Acest lucru poate fi foarte usor demonstrat prin numarul mare de depresii, insomenii si oboseala cronicizata in randul oamenilor din tarile puternic industrializate.

Sistemul si tehnologia ar trebui sa-i fie ergonomice omului, sa-i usureze viata – momentan noi intram intr-o sclavie voluntara cu lanturi invizibile.

Libertatea este data de timp (pe care nu il ai) si de bani (care iti sunt impozitati) – deci cat de liber crezi ca esti ?

preluare de pe sursa: News.ro Ştiri pe Blog

HOTARARE ONU: LIBER LA BLASFEMII!

ONU: ”BLASFEMIAȚI – e DREPTUL vostru! ”

(…) La sfârsitul lunii trecute, ONU a emis o noua declaratie cu privire la întinderea libertatii de exprimare în domeniul dreptului international. Se spune ca legile care restrictioneaza blasfemia, ca atare, sunt incompatibile cu standardele universale ale drepturilor omului.

Declaratia a venit din partea Comisiei pentru Drepturile Omului, corpul de optsprezece “experti independenti” mandatat sa monitorizeze conformitatea cu Pactul International privind Drepturile Civile si Politice, sau PIDCP, tratatul din anul 1966 în domeniul drepturilor omului care prevede libertatea de opinie si de exprimare precum si alte drepturi fundamentale.

Observatiile cu caracter general ale Comitetului reprezinta interpretari cu autoritate ale dispozitiilor din PIDCP.

Spre deosebire de rezolutiile foarte mediatizate produse de Consiliul pentru Drepturile Omului si Adunarea Generala, dispozitiile din PIDCP sunt obligatorii pentru mai mult de 165 parti.

Declaratia detaliata in 52 de paragrafe, Comentariul General Nr 34 este rezultatul a doi ani de dezbateri intense între reprezentanti ai guvernelor si organizatiilor societatii civile.

Comentariul anterior al Comitetului referitor la libertatea de opinie si de exprimare, în 1983, a fost de numai patru paragrafe.

În plus fata de tratarea unor aspecte cum ar fi tradarea, defaimarea sefilor de stat, “legile memoriei” de impunere a unei versiuni oficiale a istoriei, precum si drepturile bloggerilor, Comentariul 34 se exprima puternic impotriva limitarilor de ordin religios în ceea ce priveste discursul public.

Si face acest lucru, nu numai prin faptul ca afirma ca dreptul la libera exprimare este fundamental într-o societate libera si democratica, dar si pentru protectia si promovarea altor drepturi.

Este, de asemenea, un apel în mod explicit la valorile libertatii de constiinta si a egalitatii în fata legii.

În conformitate cu punctul 48, “Interzicerea afisarii lipsei de respect fata de o religie sau sistem de credinta, incluzand legile privind blasfemia, este incompatibila cu Conventia, cu exceptia cazului dat de circumstantele specifice prevazute în articolul 20, alineatul 2, din Pact.”

Articolul 20, alineatul 2 solicita statelor sa interzica “propaganda in favoarea urii pe criterii nationale, rasiale sau religioase care constituie o incitare la discriminare, ostilitate sau violenta.”

Comentariul 34 are grija sa impuna cerinta ca oricare ar fi aceste restrictii, ele nu trebuie sa încalce garantiile egalitatii în fata legii (articolul 26) si libertatea de gândire, constiinta si religie (articolul 18).

Astfel, de exemplu, ar fi inadmisibil pentru orice astfel de legi sa discrimineze în favoarea sau împotriva unei sau altei religii sau sistem de credinta, sau sa favorizeze adeptii unoa in favoarea altora, sau pe credinciosi in favoarea necredinciosilor.

Si nici nu ar fi permis pentru astfel de interdictii care urmeaza sa fie utilizate sa previna sau sa pedepseasca critica la adresa liderilor religiosi sau comentariile privind doctrina religioasa si principiile de credinta.

Legile împotriva blasfemiei sau “insultei religioase” (prezente în întreaga lume, inclusiv in jumatate din statele membre ale Consiliului Europei) sunt în mod inerent discriminatorii împotriva secularistilor si a disidentilor religiosi.

Ele sunt discriminatorii în sensul in care secularistii nu au recurs legal- si nici nu le este permis sa aiba – în cazul în care cuvintele credinciosilor le vor ofensa sensibilitatile lor morale, si nici nu pot homosexualii sa cheme in instanta editorii Leviticului pentru afrontul spiritual impotriva lor (pentru ca asa ceva este cu siguranta).

Scepticii si credinciosii heterodocsi, pe de alta parte, au, in virtutea Articolului 18, dreptul de a trai si a vorbi în conformitate cu constiinta lor, chiar si atunci când aceasta ofenseaza ortodocsii.

Punctul 32 al noului comentariu avertizeaza, de asemenea, statele care utilizeaza o notiune îngusta a asa-numitelor morale publice pentru a restrictiona discursul, practic eliminand legile care se refera la o traditie speciala legata de credinta: “conceptul de morala provine din mai multe traditii sociale, filosofice si religioase , prin urmare, limitarile … în scopul de a proteja morala trebuie sa se bazeze pe principii care nu deriva exclusiv dintr-o traditie unica.“

Implicatia acestor recomandari este ca acrediteaza faptul ca controversele in ceea ce priveste blasfemia nu sunt doar conflicte între “libera exprimare” si credinta, cat ciocniri între pretentii concurente de constiinta.

Aceasta pozitie este sustinuta de catre Uniunea Internationala Umanista si Etica si elaborata în cartea mea viitoare, “Viitorul Blasfemiei: Vorbind despre Sacru într-o epoca a Drepturilor Omului”.


sursa: http://mdn.md/index.php?view=viewarticle&articleid=6606

preluare de pe sursa: LUPTA PENTRU ORTODOXIE

Inlaturarea lui M. Gaddafi – O infrangere a libertatii dar o noua victorie a Iluminatilor….!

In aceasta dimineata(na -22 august 2011) ,dupa ce am vazut gama de stiri despre ce se intampla in Libia,m-am intristat foarte mult…

Am vazut imagini cu tineri ,unii dintre ei copii ,cum se bucurau si scandau de fericire ca regimul lui Gadaffi este ca si terminat.

Dar ei nu stiu ca de fapt ca odata cu regimul acestui lider,sunt terminate zilele lor de bunastare si liniste.

Nu sunt constienti ca prin caderea dictatorului care a asigurat Libiei timp de 40 de ani securitatea si bunastarea sociala, Libia a devenit o piesa pe tabla de sah a Elitei Mondiale…

Dar atentie insa,caci incepand din acest evremuri,toate popoarele care apartin 100% Iluminatilor,nu li se va mai da un trai ferit de tot ce inseamna rau,asa cum a fost cazul Occidentului,pana nu de mult.

Acum aproape 6 luni,am citit marturia unui om despre cum era viata in Libia in perioada lui Gadaffi.

Haideti sa vedem daca ceea ce se intampla acum in Libia este dupa dorinta poporului libian sau dupa dorinta altor forte:

“Am discutat cu oameni ce lucrau in Libia si care acum au venit in Romania si toti se intreaba care este motivul pentru declansarea revoltelor din Libia. In afara de a-l da jos pe presedintele Gadaffi alte motive nu exista. Populatia traia foarte bine, nu exista muritori de foame, nu existau cersetori, toata lumea avea bani si mancare din belsug. Asistenta medicala este de cea mai buna calitate (cu parcuri de elicoptere-ambulanta la fiecare spital inclusiv la obiectivele economice: combinate chimice, petrochimice, statii petroliere, ect. amplasate in desert la 400-1000 km de Tripoli sau Benghazi. Toti tinerii merg la scoala, exista un sistem de invatamant dezvoltat, bine dotat, niciun tanar nu este analfabet. Exista acces la internet in orice colt din tara. Pana la nebunia declansata de nu stiu cine, in Libia lucrau in jur de 500.000 de straini, din care 50.000 de europeni (multi din Olanda, Italia, Anglia, Romania, Ucraina, Cehia, Rusia, etc.) si foarte multi din Bangladesh si toti erau multumiti de salariile pe care le primeau si de conditiile de munca si de viata din Libia. Se gaseau acolo de toate d.p.d.v. tehnic, tehnologic, mass-media (ziare si reviste din orice colt al lumii) tot ce este azi in Europa. Regimul lui Gadaffi nu deranja pe nimeni, prezenta securitatii statului se afla peste tot dar se manifesta discret, fara sa agaseze sau sa intimideze populatia sau pe cei ce lucrau acolo, singurele conditii impuse inca de la inceputul contractului de munca era acelea de a nu face politica si de a nu te implica in actiuni extremist-diversioniste.\r\n De ce este nevoie sa se distruga ceva ce mergea bine si de a instala HAOSUL si in Libia nu inteleg? Se repeta scenariul instaurarii haosului din Irak, unde s-a ales praful de populatia acestui stat.”

Asadar,dragi cititori ,dati-mi voie sa vars o lacrima pentru poporul libian..

Pentru ca prin faptele pe care le savarsesc in aceste zile,in fata intregii lumi,acest popor se inlantuieste singur,alaturandu-se si ei popoarelor inrobite deja ADEVARATULUI DICTATOR SI TIRAN: ELITA.

Sursa: Secretele Sistemului

ADIO INTERNETULUI NEUTRU şi LIBER: În SUA dacă descarci filme şi muzică ilegal, rămâi fără internet

Cei mai mari furnizori de internet din SUA s-au alăturat luptei împotriva piraţilor de internet, iar americanii care descărcau până acum filme şi muzică, ilegal, se vor trezi fără conexiune la internet.

Companiile furnizoare de internet Comcast, Cablevision, Verizon şi Time Warner Cable au ajuns la un acord cu Recording Industry Association Of America (RIAA) asociația care reprezintă cea mai mare parte a industriei muzicale și este responsabilă de certificarea vânzărurilor record din Statele Unite ale Americii şi cu Motion Picture Association of America (MPAA – Asociaţia Americană a Filmelor), după ani de negocieri.

Mitch Bainwol, CEO RIAA, declara în luna decembrie a anului 2008 că nu va mai căuta să intenteze procese utilizatorilor, ci va încerca să îi convingă pe furnizorii de internet să colaboreze cu ei.

Astfel, după trei ani de negocieri, cei mai mari furnizori de internet din SUA au ales să se alăture lupte împotriva pirateriei, transformându-se în poliţişti ai internetului.

Ce se întâmplă cu cei care descarcă ilegal

Furnizorii de internet vor trimite iniţial mai multe notificări şi avertismente celor suspectaţi că descarcă ilegal muzică şi filme.

Dacă aceste avertismente sunt ignorate atunci furnizorii vor lua măsuri mai dure precum limitarea accesului la internet sau chiar blocarea totală a acestuia.

“Utilizatorii au dreptul să ştie dacă conexiunea lor la internet este folosită pentru download ilegal sau dacă activitatea lor online încalcă drepturile de autor, pentru a putea corecta aceste lucruri”, potrivit lui James Assey, vicepreşedinte al National Cable & Telecommunications Association, care reprezintă furnizorii de internet.

Preşedintele SUA, Barack Obama, a afirmat în mai multe rânduri că proprietatea intelectuală este importantă pentru ţară şi pentru economie şi a promis că va lua măsuri împotriva pirateriei.

Pirateria digitală costă Statele Unite 16 miliarde de dolari pe an, conform companiilor din industria muzicală şi cea de film.


Pirateria în România

Conform unui studiu referitor la pirateria online realizat de compania TERA Consultants din Paris, UE va pierde, în următorii cinci ani, peste un milion de slujbe şi până la 240 de miliarde de euro din cauza descărcărilor ilegale de conţinut pe Internet.

Ţara noastră se află pe primul loc în topul ţărilor monitorizate de IFPI -International Federation of the Phonographic Industry.

În fiecare zi, în jur de 80.000 de utilizatorii DC++ sunt înregistraţi pe huburi, cifră care creşte câteodată la 100.000 de utilizatori în orele serii şi la sfârşit de săptămână.

Piraţii de pe Internet riscă între 1 şi 4 ani de închisoare sau amendă.

Aceştia rămân totodată fără calculatoare, riscând chiar sa fie actionaţi în judecată de cei care deţin drepturile de autor.

Dacă se decide neînceperea urmăririi penale, deţinătorii de drepturi pot cere despăgubiri pe cale civilă.

Sursa: BLOG CREȘTIN ORTODOX

Dresarea subconstientului

http://www.almeea.com/dresarea-subconstientului/Constientul emite rationamente si subconstientul produce; constientul alege si subconstientul livrea­za marfa.

Va prezentam cateva trucuri prin care sa va “dresati” subconstientul.

Este de la sine inteles ca puteti completa lista cu altele, care corespund asteptarilor, nevoilor sau dorintelor voastre.

Nu uitati: Aprecierea de sine este esentiala!


1. Amintiti-va mereu ca daca va ganditi la lucruri bune, atunci se vor produce lucruri bune.

In schimb, contrariul e tot atat de adevarat.


2. Sunteti ceea ce ganditi ca sunteti.

Daca va ganditi ca sunteti facut pentru a fi nefericit, veti fi nenorocit, daca va ganditi tot timpul ca sunteti bolnav, veti deveni bolnav.

Daca va simtiti neadaptat, veti da gres peste tot.

3. Nu uitati ca subconstientul vostru nu argumenteaza niciodata.

El accepta simplu si fara justificare ideile sau rationamentele constientului, oricare ar fi ele.

Puteti sa va convingeti sub­constientul ca pamantul e plat, ca apa imbolnaveste de cancer sau altceva tot atat de absurd.

Deci mare atentie la ce spuneti subconstientului vostru.


4. Aveti libertatea de a alege.

Toata existenta noastra e bazata pe liberul arbitru.

Aveti posibilitatea de a alege, atunci de ce nu ati alege fericirea, sanatatea si prosperitatea?


5. Rolul principal al subconstientului vostru este de a ocroti integritatea subconstientului vostru, ca sa nu fie coplesit de impresii false sau eronate.

Dar – atentie! – constientul este cel care alege natura convingerilor voastre; precizati cele care va apartin in mod exclusiv.


6. Sugestiile si comentariile altora nu au nici o putere asupra voastra, in afara cazului, bineinteles, in care hotarati in alt fel – ceilalti nu pot comunica cu subconstientul vostru.

Comentariile acestea va pot prejudicia, in momentul in care spiritul constient le repeta de mii de ori, pana cand reuseste sa convinga subconstientul de adevarul lor.


7. Fiti atenti la ce rostiti.

Daca va petreceti timpul repetand ca sunteti incapabil, subconstientul vostru va va lua in serios.

Am spus-o de nenumarate ori: el nu face deosebirea intre reali­tate si imaginar, el crede cu sfintenie tot ce-i relateaza constientul, in masura in care aceste cuvinte i se repeta de multe ori.

Ca sa nu-l induceti in eroare, in loc sa spuneti “nu pot” spuneti mai curand “pot”.

Transmiteti-i ideea ca reusiti tot ce va propuneti si acest lucru se va implini.

preluare de pe:

ADIO INTIMITATE şi LIBERTATE:Pozele de pe Facebook, folosite pentru recunoaşterea trecătorilor

Citez"Pozele de pe Facebook, folosite pentru recunoaşterea trecătorilor"

 

Ai poze postate pe Facebook şi le poate vedea oricine?

Atunci poţi fi recunoscut pe stradă cu ajutorul unei aplicaţii instalate pe telefonul mobil.

Aceasta a fost concluzia unui studiu realizat în campusul unei universităţi din Statele Unite.

Trecătorilor care au fost de acord li s-a făcut o poză care a fost comparată apoi cu imagini publice dintr-o bază de date.

Aceasta a fost compusă din imagini publice disponibile pe site-urile de socializareFacebook şi LinkedIn.

Un procent uluitor de 31% din cei care s-au lăsat fotografiaţi au fost recunoscuţi în câteva secunde.

Pozele de pe Facebook, folosite pentru recunoaşterea trecătorilor

Aplicaţia de recunoştere facială folosită pentru recunoaşterea trecătorilor rulează pe un server conectat la Internet.

Imaginea poate fi încărcată de pe un dispozitiv mobil, iar baza de date poate fi extinsă cu imagini de pe alte site-uri de socializare.

Un alt test realizat cu ajutorul acestei aplicaţii a inclus recunoaşterea utilizatorilor unui site de dating.

Aceştia foloseau pseudonime, însă 10% au fost indentificaţi după imaginea principală a profilului, comparată cu cele din baza de date amintită.

Aplicaţiile acestui sistem de recunoaştere facială sunt multiple şi chiar îngrijorătoare.

Dacă o organizaţie guvernamentală se apucă să facă o bază de date cu imaginile “publice” de pe site-urile de socializare, ar putea identifica oameni pe stradă într-un timp foarte scurt.

Fanii teoriilor conspiraţioniste se vor grăbi să afirme că asta se întâmplă deja.

Noi nu comentăm şi vă recomandăm să setaţi nivelul de intimitate al reţelelor sociale la maxim.

preluare de pe sursa: Gizmodo.com si  Blog Crestin Ortodox