Project Avalon: Convorbiri despre viitor cu Rich Dolan

Va prezint un interviu oferit de Kerry Cassidy (Project Camelot) şi Bill Ryan (Project Avalon) împreună cu Dolan Rich, savant şi cercetător, autorul volumelor I şi II – “UFOs and The National Security State and of the newly released, “A. D. After Disclosure”.



Este posibilă Dezvăluirea acum? Este oportună?


Este omenirea pregătită să afle, în sfârşit, adevărul?


Ni se va permite vreodată să aflăm TOT adevărul? Spre ce ne îndreptăm?


Aceasta e tema principală a interviului, filmat cu ocazia Congresului Internaţional OZN din Phoenix, Arizona…

preluare de pe sursa: Dincolo de limite – Beyond the limits

Era Varsatorului – semne si semnale

Ar fi simplu sa pot spune ca Era Varsatorului va incepe la 12 decembrie 2012 si dupa aceasta data, lumea va deveni  un loc lipsit de griji, ca ne vom iubi neconditionat unii pe altii si Binele va fi singura lege care ne va calauzi. Realitatea insa, este complet diferita. Drumul catre Era Varsatorului ar putea fi asemanat cu miscarea unui ghetar . Un drum facut cu pasi mici si aproape imperceptibili, pasi masurati  in ani si decenii.

Schimbarile ce conduc spre Noua Era,  coincid si cu schimbarile legate de sistemele globale de putere, economie, credinta si nu in ultimul rand, de cele ecologice. Intuitia imi spune ca suntem extrem de aproape de sfarsitul Erei Pestilor ( cu aproximatie ultimul  grad din Era Pestilor).

Daca socotim ca primele 5 grade dintr-un semn si ultimele 5,  reprezinta o perioada de tranzitie si 1 grad este egal cu cca 72 ani, se pare ca mai  avem in fata inca multi, multi ani de tranzitie.

Cunosc multe persoane care incearca sa ma convinga ca am pasit deja in Era Varsatorului desi eu inca mai cred ca “lupta” cu multe dintre elementele ce caracterizeaza Pestii ( sistemele de credinta si gandire din intreaga lume, samd,) nu s-a terminat. Ca o religie este mai buna decat o alta, ca evident parerile sunt atat de categorice in favoarea uneia sau alteia, ca in intreaga lume exista inca sisteme duale( problemele Pestilor), imi arata ca nu am parasit inca aceasta era.

Cu ce ne vom confrunta in viitorul apropiat si indepartat, putem deslusi din semnele care ne sunt transmise si cum am putea sa profitam si sa le folosim  pentru desavarsirea noastra individuala si colectiva, este doar o problema de atentie si observare a vremurilor trecute.

Daca acceptam faptul ca “trecutul este prologul viitorului”si aruncam un ochi la perioada aprilie 1995 - decembrie 2003 cand Uranus a tranzitat zodia Varsatorului, am putea gasi indicii pentru ce va sa vina: adica oportunitati multiple pentru practicarea idealurilor Varsatorului si schimbari radicale in diferite domenii de viata. Deoarece Varsatorul se exteriorizeaza prin Leu ( semnul sau opus), acea perioada a oferit nenumarate sanse de a ne demonstra creativitatea si autenticitatea, iubirea sincera si determinata in abordarea fiecarui  aspect al vietii ( calitatile Leului).

Cele 3 planete exterioare ( Uranus, Neptun si Pluton) vor patrunde neobservate in viata noastra si vor sadi in noi semintele Schimbarii. Chiar daca Uranus se misca mai repede decat celelalte 2 si individualizeaza tot ce atinge prin calitatile sale revolutionare intr-un rastimp mult mai scurt, va fi fascinant de observat cum Neptun ne va influenta subconstientul individual si colectiv si cum Pluton va darama din temelii conceptii, moduri de gandire si organizare.

preluare de pe sursa: http://astrologykom.blogspot.com/2011_07_01_archive.html

TELEVIZORUL…O FIARĂ APOCALIPTICĂ de EDUCARE şi PERVERTIRE CONTINUĂ a OMENIRII

DESPRE CAPCANELE PE CARE NI LE ÎNTINDE TELEVIZORUL

În România mass-media este o putere.

Dintre mijloacele mass-media cel mai mare impact îl are televizorul.

Ca aparat, televizorul este o inventie a mintii omenesti – care în sine nu este nocivă; însă modul în care el este folosit, cu precădere în ultimii unsprezece ani la noi si în ultimii treizeci de ani în occident, l-a transformat în cea mai distructivă armă din lume – pentru suflet. 

“Va veni o vreme când diavolul va intra în casele oamenilor într-o cutie, iar coarnele sale se vor vedea pe acoperiş” Sfântul Cosma Etolianul (1714-1779)

 Televiziunea are o tendintă tot mai accelerată si mai accentuată de a nu mai îndeplini functia de divertisment, informatie, cultură, etc., ci pe aceea de a forma un om nou, spălat de tot ce e bun.

Televizorul are o lucrare “religioasă”, o influentă spirituală de netăgăduit.

El a reusit ceea ce nu s-a mai realizat de la Turnul Babel – săunească toată omenirea în tot ceea ce nu este Dumnezeu.

Atunci (la Turnul Babel) ca să-i oprească de la rău, Dumnezeu a împărtit limbile, iar astăzi, prin televizor, de la un capăt al pământului la celălalt o singură limbăhuleste tot ceea ce este sfânt.


Televizorul alungă pentru totdeauna pe Dumnezeu din sufletul omului si îl înlocuieste cu toate pornirile drăcesti.

Televizorul nu strecoară în mod pervers în om o singură patimă, ci toate patimile mari – so domia, curvia, iubirea de aur si de bani, setea de sânge, hula împotriva Duhului Sfânt, egoismuL setea de putere si de slavă desartă, precum si pe cele mai mici (care de fapt nu sunt deloc mici): lenea, judecarea aproapelui, nepăsarea, curiozitatea nefolositoare si bolnăvicioasă.

Telenovelele sunt specializate în amplificarea acestei ultime patimi.

Televizorul nu înghite numai indivizi, ci popoare întregi.

Desigur, aparent, nu e mai păcătos un televizor decât un bordel, dar televizorul are totusi o putere distructivă cu mult mai mare decât acesta, pentru că în fiecare casăintroduce un bordel, în care intră cu usurintă toti (părinti si copii) si la orice oră.


 Omul intră în contact cu lumea prin cele cinci simturi: văz, auz, miros, gust, pipăit.

Dintre aceste simturi, vederea este cea prin care intră cele mai multe imagini si informatii.

Personalitatea omului, prin facultăti ale ei precum sunt: cunoasterea, întelegerea, memoria, imaginatia, este foarte dependentă de ceea ce primeste prin acest simt.

Acesta este motivul pentru care nu ne prea ocupăm de radio, care nu are puterea de înrâurire a televizorului.

Radioul se adresează auzului.

Televizorul se adresează văzului, în primul rând, dar si auzului.

Este mai periculos decât ziarele.

Acestea se adresează si ele văzului, dar imaginile sunt nemiscătoare – par moarte.

Imaginile de la televizor sunt vii, miscătoare: de aici puterea lor.

 Omul împătimit de televizor nu mai întelege că imaginile pe care acesta i le oferă le priveste nu la rece, ci acestea intră în viata lui interioară, pe care o influentează, o modelează după chipul lor (spune-mi cu cine te însotesti, ca să-ti spun cine esti).

În timp se produce o simbioză între om si televizor, o întovărăsire în care însăprimul este factorul pasiv, cel care primeste orice, fără nici un discernământ.

Omul devine pur si simplu un material care se lasă, fără să-si dea seama, prelucrat în duhul tovarăsului său, care treptat îi devine chiar si stăpân.

Astfel televizorul devine de fapt adevăratul dumnezeu al omului, căruia i se închină, îl ascultă, îi slujeste, chiar dacă privitorul este crestin botezat în numele Sfintei Treimi.

Dumnezeu cu adevărat este cel cu care ai o legătură constientă.

Cei cărora li se pare că exagerez să facă o comparatie între timpul pe care îl petrec în fata micului ecran si timpul pe care îl petrec în fata icoanei în rugăciune, între interesul si emotia cu care primesc îmagini cel mai adesea murdare, si formalismul cu care fac o rugăciune, prea adesea nălucită de imagini pătimase, demonice.

 Este televizorul vinovat de toate relele din lume?

Oare el le-a adus? Nu.

Dar el amplifică la maxim răul în lume, îl rafinează, îl generalizează, îi dă o putere pe care acesta nu a mai avut-o până astăzi.

Răul exista si fărătelevizor, dar nu avea forta si întinderea pe care le are în prezent.

 ”Sunt oare numai rele la televizor?”

  Sunt si bune, dar atât de amestecate cu cele rele, încât nu mai sunt deci bune, în măsura în care, acceptând această “amestecare rea”, ajung, oarecum, să le motiveze, să le gireze.

Acolo unde răul e amestecat cu binele nu mai este locul lui Dumnezeu, ci al diavolului.

Atunci când a mâncat din pom Adam a cunoscut si binele, si răul, dar a ajuns rob numai al răului.

Un doctor ginecolog care face chiuretaje nu va scăpa de osânda lui Dumnezeu pentru că a ajutat pe unele femei să nască.

Când pe aceeasi conductă (ecranul televizorului) curge apă de izvor curată si mizeria dintrun grajd de vite, cel care se adapă de acolo, ce gust va simti: al apei sau al bălegarului?

Comparatia între televizor si această conductă pare dură, dar în privinta filmelor pornografice si a asa-numitelor filme “sexy” este foarte elocventă si exprimă realitatea.

Omule care te uiti la televizor, trebuie să stii că asimilezi tot ceea cevezi acolo si încet-încet vei ajungesi să fii ceea ce asimilezi!

 Dacă într-o revistă de patru pagini toate sunt pline de articole crestine, dar jos, pe ultima pagină, se dă un număr de telefon al unei linii erotice, revista aceasta este anticrestină. “Nu puteti sluji lui Dumnezeu si lui mamona” (Matei 6, 24).


 ”La televizor sunt si lucruri bune, noi le despărtim de cele rele”. 

 Ca să alegi trebuie un criteriu în functie de care să te orientezi în privinta binelui si a răului.

Adultii (peste 40 de ani), care n-au crescut cu mizeriile de la televizor, s-ar putea să aibă un criteriu în bunul lor simt.

Dar dacă nu sunt bine ancorati într-o viată religioasă, vor fi si ei foarte îngăduitori în privinta răului.

Ce criteriu are însă generatia tânără (sub 50 de ani) care din copilărie s-a hrănit cu fllme erotice, de groază si de incredibilă violentă?

Personalitatea adolescentului se va forma pe această temelie spurcată si subredă.

Răul si binele sunt amestecate în capul lui.

El nu va apuca niciodată vârsta discernerii binelui de rău, pentru că n-a trăit niciodatănumai în bine. în lumea fizică, pentru a vedea un obiect mai bine, trebuie să te apropii de el.

În lumea spirituală, această lege este valabilă numai în cazul virtutilor.

În ceea ce priveste păcatul, nu-l poti vedea decât dacă te distantezi de el.

Acesta este motivul pentru care Sfintii îsi plâng păcatele si se mărturisesc păcătosi, iar homosexualii se mândresc cu patima lor, fac paradă si cer drepturi.

 Televizorul nu este un singur drac, ci iadul întreg.

Când a apărut televizorul marele stat major al iadului l-a primit ca pe cea mai plăcută surpriză din istorie.

Nu se astepta ca însusi omul să-i procure inventia cea mai potrivită spre a-i dezvolta si finaliza toate intentiile sale infernale.

Televizorul este periculos nu numai pentru că ne arată rele, ci si pentru că ne învată să facem foarte multe feluri de rele, oferind chiar vaste posibilităti de “înaltă califîcare” în toate domeniile malefice.

Dintre toate relele televizorului, două sunt cele mai mari:

 - desfrânarea – calomnierea, judecarea si dispretuirea aproapelui, si prin aceasta distrugerea
psihologică si sufletească a oricărei persoane, ca si compromiterea oricărei idei, intentii sau institutii benefice.


 Cum intră prin micul ecran desfrânarea în om?

Orice imagine care apare pe retină este transmisă sufletului.

Cele trei puteri ale sufletului (ratiune, sentiment, vointă) sunt toate colorate potrivit imaginii primite.

Imaginea “sexy” face ratiunea să treacă încet prin etapele următoare: la început respinge ceea ce a văzut, apoi acceptă imaginea si, în cele din urmă, o primeste căci bariera, împotrivirea ratiunii a fost do borâtă de patimă.

 Simtirea, mai întâi se scârbeste de mizeria morală de acolo, apoi este indiferentă, iar la urmă doreste să facăîntocmai ceea ce a văzut.

 Vointa - nemaifîind condusă de ratiune si întărită de afectivitate, trece si ea de la împotrivire la căutarea desfrânării.

Această trecere se face în timp, dacă omul vede mai multe filme si secvente cu scene pornografice.

Biruinta pornografiei asupra psihicului este atât la nivel constient, cât si la nivel subconstient.

In subsolurile fiintei, în subconstient, videoteca pornografică creează miscări care se ridică în constient si constrânge pe om săfacă unele lucruri cu o putere ( ică) pe care el nu o întelege de unde provine si căreia nu i se mai poate împotrivi.

De exemplu, un tânăr care mai înainte pe când trecea pe lângă o tarabă cu cărti căuta romanele lui Sadoveanu sau poeziile lui Eminescu, astăzi caută manualele chinezesti sau indiene de initiere în practicile, nu arareori perverse, sexuale.

Privirea unei femei, care înainte nu îl tulbura, astăzi trezeste în el dorinte josnice.

Această schimbare se datoreazăacumulării pornografice din subconstientul său.

Întreaga sa personalitate este astfel treptat pecetluită cu “numărul fiarei” (Apoc. 15, 8).

Imaginatia este terenul în care aceste influente se văd cel mai clar.

Filmele lucrează aici în două moduri: unii tineri, văzând de ce sunt capabili “eroii” lor, capătă complexe de inferioritate fată de sexul opus, se văd urâti, incapabili de vitejii prea mari în domeniu, devin necomunicativi, închisi în sine, tristi si recurg la “defulări” sexuale (onanie si altele înrudite cu ea) în care n-au nevoie de partener.

Altii (bine îndoctrinati de fllme) devin obsedati de desfrânare, incapabili de înfrânare si cu manifestări sexuale care depăsesc în perversitate Sodoma si Gomora.

Unii ca acestia, dacă se căsătoresc, vor spurca patul conjugal si vor aduce pe lume copii cu mari probleme psihofizice.

Căsătoriile în care se fac păcatele sodomice nu rezistă în timp.

Dacă acestea ar fi cazuri izolate, răul n-ar fi asa de mare.

Din păcate, aceste perversiuni, pe care Dumnezeu le-a pedepsit în Sodoma si Gomora cu foc din cer si ploaie de pucioasă (a se vedea cartea Facerea, capitolul 19, din Sfânta Scriptură), s-au extins nespus de mult.

Cine a contribuit cel mai mult la această pierzătoare extindere?

 Televizorul, “educatorul” poporului nostru. Iată că treptat imaginea de la televizor devine viată.

Treptat, imaginarul a reusit batjocorirea si schimonosirea realului.

Ceea ce noi am prezentat schematic mai înainte (modul în care omul este invadat si biruit de pornografie) stiu si constientizează perfect regizorii acestor filme.

Dovada faptului că stiu este însusi rezultatul obtinut.

Deci care este scopul acestor filme?

Să facă din fiecare cetătean al împărătiei lui Dumnezeu (crestin botezat) un locuitor al Sodomei (aceasta este pecetea fiarei apocaliptice) – iar dacă va muri fără pocăintă si un viitor osândit în iad.



Dar oare de ce în primul rând desfrânare, si nu alte păcate? 

Aceasta deoarece nimic nu-l desfigurează pe om sufleteste atât de mult ca desfrânarea, nimic nu-l distruge mai repede si mai ireversibil, nimic nu-l scârbeste pe Dumnezeu la un om mai mult decât păcatul acesta.

Oare de atâtea mii de ani, de când este omenirea, au avut nevoie oamenii să fie educati sexual prin televizor pentru a se înmulti? nicidecum.

Scopul real al prezentei în fiecare film a imaginii desfrânării este de fapt cel cu totul contrar: distrugerea omenirii.

Se stie prea bine că desfrânarea reduce de fapt natalitatea.

În bordeluri, unde este cea mai intensă activitate sexuală, nu se naste nici un copil.

Mamă smerită, grijulie si iubitoare, si amantăsenzuală, rafinată si perversă sunt două feluri de însusiri ale femeii, care se exclud.

 Iată numai un exemplu – din multe altele asemănătoare care s-ar putea da spre a arăta modul în care rafineazătelevizorul păcatul curviei.

În urmă cu câteva zeci de ani filmele de dragoste, romantice, prezentau tineri care îsi mărturiseau sentimentele, dar în privinta manifestărilor fizice totul se reducea la o privire caldă, la o strângere de mână si (sau) la o îmbrătisare nevinovată.

Apoi au apărut săruturile din ce în ce mai lungi, mai “apetisante” si mai dese. încet, încet au apărut femeile semiîmbrăcate, dezbrăcate si scenele erotice din ce în ce mai “curajoase” si mai variate.

Astăzi există o adevărată artă si industrie a pornograflei (extrem de bănoasă). Răul nu s-a oprit aici.

După 1989 s-a îndesit la noi în tară folosirea cuvântului: “homosexual”.

Prima reactie a fost cea de scârbă.

La televizor, mai întâi totul s-a redus la niste aluzii ironice (lumea râdea pe seama lor), dar mai apoi cenzura constiintei, treptat a fost doborâtă.

Apoi s-au îndesit filmele având ca personaje centrale homosexuali, au apărut spectacole “vesele”, de divertisment si interviuri cu ei.

Care este mesajul acestor făcături, care de care mai perfide si mai imunde, care s-a încercat a ni se inocula?

Acela că, de fapt si de drept (?!) si ei sunt oameni ca si noi, obisnuiti, ba chiar cu unele calităti deosebite – fiind invocate chiar nume de personalităti artistice, literare etc. -, iar pornirile lor sexuale nu sunt nici păcate, nici manifestări patologice, ci alternative “cumsecade” la manifestările heterosexuale.

Iată cum s-a escaladat astfel o altă culme îngrozitoare a răului.

Ni se sugerează că ceea ce face majoritatea este bine (spiritul de turmă), si astfel înaintarea în rău îsi continuăactiunea îndobitocitoare, desi a ajuns deja foarte departe.

Au început să apară (deocamdată sporadic) si secvente cu aluzii la păcatul zoofiliei, al desfrânării cu animale care, ca si sodomia, opreste 15 ani de la împărtăsirea cu Sfintele Taine pe săvârsitorii lor.

Si iată cum vedem împlinindu-se, sub ochii nostri, proorocia făcută de Sfântul Antonie cel Mare cu aproape 1700 de ani în urmă:

“Va veni vremea ca oamenii să înnebunească si când vor vedea pe cineva că nu înnebuneste, se vor scula asupra lui, zicându-i că el este nebun, pentru că nu este asemenea lor”.

Nimeni nu poate să ajungă într-o singură zi un mare păcătos.

Diavolul stie lucrul acesta si actionează în consecintă: dărâmă treptat toate puterile bune ale sufletului si ridică în locul lor templul său. “Împărătia lui Dumnezeu este înlăuntrul vostru” spune Mântuitorul.

Tot acolo vrea si cel rău să îsi zidească întunecata sa împărătie.

Legislatia, câtă vreme a rămas supusă legilor divine, a fost categorică în privinta acestui păcat: pedeapsa cu moartea, în Vechiul Testament; apoi, închisoarea. Acum, practica homosexuală nu mai este pedepsită de lege.

Răul însă nu se opreste nici aici, pentru că mai sunt bariere care trebuie să cadă.

Homosexualii vor să înfleze copii (vă dati seama la ce va fi supus un copil care are părinti doi bărbati), vor să se căsătorească în biserică, vor să fîe hirotoniti preoti, vor legiferarea pedofiliei.

Sunt o minoritate care cere drepturi care să-i permită să ajungămajoritate, pentru ca să poată atunci să impună noi legi, nelegiuite. în Sodoma si Gomora Dumnezeu a coborât foc din cer pentru că locuitorii acestor cetăti (bogate) nu numai că făceau acest păcat, ci îi fortau pe toti cei ce veneau acolo să săvârsească si ei răutatea.


Cum se poate distruge o persoană nevinovată prin televizor

Emisiunile calomniatoare, mincinoase, nu pot fi verificate de publicul larg.

Însă aceste emisiuni creează atitudini ostile fată de persoana vizată.

Chiar dacă după zece astfel de emisiuni mincinoase va apărea o emisiune care restabilieste adevărul, totusi sământa răului a fost aruncată.

Omul acela, înconjurat de neîncredere, suspiciune si dusmănie din partea celorlalti, începe să-si piardă echilibrul lăuntric chiar dacă este nevinovat.

Minciunile spuse despre el, acuzatiile de care nu se poate apăra si sentimentul neputintei îl dărâmălăuntric.

Nu numai oameni, dar si idei si institutii pot fi distruse prin această metodă.

Iată ce fortă au la îndemână cei care conduc televiziunea în România si în lume.

Cine amendează un ziar sau un post de televiziune pentru calomnierea si umilirea unei persoane?

Cine dăcertiflcat de corectitudine oamenilor care lucrează în massmedia?

 Desenele animate – nevinovate numai în aparentă, au un caracter hipnotic, înrobesc sufletul copilului.

 Creează viciul privirii necontenite la televizor.

Acum se uită la desene animate, iar după 12-14 ani la filme de “actiune”, de război, la fîlme pornografice, “sexy”, de extremă violentă si de groază.

În afară de aceasta, desenele animate de astăzi umblă tot mai vădit la modelarea unei conceptii false a copilului despre Dumnezeu si lume.

În unele desene animate, eroul principal, “demonică”, este un personaj pus pe pozne si, chiar dacă are corniţe, este prezentat astfel încât să devină cât mai simpatic.

Potrivit învătăturii crestine însă, demonul – chiar mic dacă este (“demonică”) – nu este decât tot un lucrător viclean al răutătii si împreună colaborator cu fratii săi încornorati mai mari, în urzirea de planuri mestesugite spre pierderea neamului omenesc.


 Robotii cu ochi rosii si aripi (draci moderni) care se războiesc între ei si ucid cu aberantă cruzime, inoculeazăcopiilor setea de violentă.

Imaginile desenelor animate care se miscă cu repeziciune zăpăcesc mintea copilului, îl fac si pe el să fie sucit, să n-aibă astâmpăr, îi răpesc dorinta de învătătură.

Violenţa desenelor animate trece în realitate. în Rusia sunt astăzi 100000 de copii asociati în grupări ucigase.

La noi, în România, crimele îngrozitoare săvârsite de unii copii i-au făcut pe responsabilii de la Televiziune să însemneze, prin buline, cercuri, triunghiuri si pătrate colorate, filmele nocive pentru copii.

Dar aceasta este oare de ajuns spre a opri vizionarea acestor filme de către copii, ai căror părinti sunt ei însisi în gravă confuzie morală, iar celor care dau pe post asemenea productii cinematogra-fice ucigătoare de suflete le vor fi de ajuns bulinele si celelalte semne spre a se apăra la dreapta si înfricosata Judecată a lui Hristos?



 Trei exemple spre a arăta cum trece imaginea micului ecran în realitate 

1. În urmă cu câtiva ani a apărut la noi în tară o casetă video intitulată “Sirenele – satanismul în muzica rock”. Autorui acestei casete, grec de origine, fost cântâret rock, mărturiseste că filosofia de viată si-a format-o pe când era copil, din filmele stiintifico-fantastice, care l-au fascinat. Din aceste filme (“Războiul stelelor” si altele) a tras concluzia că universul este condus de două forte impersonale, a binelui si a răului, care se află întrun neîncetat conflict, iar valorile supreme sunt puterea, orgoliul si gloria. Autorul acestei casete video face parte dintre putinii înselati care s-au întors la adevăr. Însă câti tineri, care în copilărie s-au “hrănit” cu “Războiul stelelor”, n-au murit fără să stie că Dumnezeu este unul singur si pretuieste mai mult iubirea decât ura, smerenia decât mândria, iertarea decât răzbunarea!

 2. Filmele stiintifico-fantastice au răspândit în omenire o nouă credintă: aceea în existenta extraterestrilor. Nimeni astăzi nu se mai îndoieste de existenta lor. Un ieromonah ortodox din America, Părintele Serafim Rose, arată în cartea sa “Ortodoxia si religia vîitorului” că aparitiile extraterestre sunt de fapt experiente mediumistice de natură demonică. Un fel de sedinte de spiritism în care pământenii intră în contact cu duhurile răutătii, pentru care nu este nici o greutate să ia chipul “cetătenilor” unor alte civilizatii.

 3. Există astăzi în lume aproximativ 1500 de “vampiri” (cei mai multi în America) – oameni ce dorm în cosciuge, beau sânge, etc. Toti acesti “vampiri” sunt copiii care odinioară au vizionat filmele de groază având ca “eroi” astfel de personaje. Închipuirea lor a fost atât de marcată, încât le-a deformat total imaginea asupra realitătii propriei lor persoane. În loc să seconsidere si să trăiască precum oamenii, ei au ajuns să se considere si să trăiască efectiv ca “vampiri”.


Vrăjitoarele, al căror mestesug este osândit si amenintat cu grele urgii dumnezeiesti în toate paginile Sfintei Scripturi, astăzi îsi demonstrează abilitătile pe micul ecran, dau interviuri, îsi fac reclamă si îsi dau adresele.

În zilele noastre oamenii nu se mai tem de Dumnezeu, ci de vrăji, nu îi mai cer ajutorul Lui, ci vrajitoarelor, iar astrologia este nelipsită din programele TV, sub forma, de rătăcire si înselare, a citirii zodiilor, atât de vehement condamnate de Sfânta Scriptură si de scrierile Sfintilor Părinti. Dar iată ce ne spune în această privintă si Sfânta Scriptură: “Bărbatul sau femeia, de vor chema mortii sau de vor vrăji să moară neapărat: cu pietre să fîe ucisi, că sângele lor este asupra lor” (Levîtic 20, 27). “Iar partea celor necredinciosi… si fermecători… este în iezerul care arde, cu foc si cu pucioasă” (Apocalipsa 20, 27).


 Jocurile de noroc n-ar putea îmbogăti atât de repede pe unii, putini, dar vicleni, pe seama altora, multi dar creduli, dacă n-ar fi televizorul.

Naivul telespectator văzând premiile colosale vânturate pe micul ecran se si vede câstigătorul unuia dintre ele.

El nu stie că adevăratii câstigători sunt – matematic – cei ce organizeazăjocurile.

Putinii premiati culeg firimiturile, iar cei mai multi rămân cu iluziile spulberate.



Invazia publicitătii

În vinderea unui produs, pe piată, un rol important îl are reclama.

Atunci când un fllm serial are succes la public, produsele cărora li se face reclama în timpul lui sunt mai bine vândute, asa încât omul care iubeste un 6film serial “înghite” fără să vrea pe lângă acesta si produsul căruia i se face reclamă.

Ce este rău în aceasta?

Răul este că televizorul devine astfel, dintr-un mijloc de asa-zis divertisment, stăpânul întregii noastre vieti, care ne porunceste cum să ne îmbrăcăm, ce să mâncăm, cum să vorbim, cum să gândim .

 O firmă americană care comercializa cafea si-a sporit cu mult vânzările în urma aparitiei la televiziune a unui serial a cărui actiune se învârtea în jurul unei cesti de cafea.

Personajele principale ale acestui serial, un tânăr si o tânără, au o pasiune comună: marca de cafea comercializată de acea firmă americană.

Pe măsură ce americanii îndrăgeau personajele acestui film le crestea si apetitul pentru cafeaua cu pricina.

 Este uimitoare răbdarea prostească de care dau dovadă unii oameni care, pe lângă un film de 45 de minute, înghit si 15 minute de publicitate.



Americanizarea 

Majoritatea covârsitoare a filmelor fiind americane, dau iluzia răspândirii stilului de viatăamerican, străin felului nostru de a fi.

Prin aceste filme se realizează de fapt o colonizare ideologică de la distantă, o înrobire a mentalitătii si a sensibilitâtii crestine a unui întreg popor.

Chiar dacă cea mai mare parte a americanilor sunt crestini neoprotestanti, trebuie spus că aceste filme n-au în ele nîci un fel de nuantă crestină.

Sunt pur si simplu păgâne si anticrestine. Occidentul, pe care l-au invadat mai demult, deja s-a debarasat de ele, fiind suprasaturat de nerusinarea lor, eliminându-le metodic, sistematic si rapid.

Stirile, care – chipurile – ar trebui să fie emisiuni mai serioase, s-au pervertit si ele.

Violentele, uciderile între rude, morti terifiante, incesturi, violuri umplu astăzi mai tot spatiul lor.

Oare ce fel de informatie poate fi aceasta, că în cutare sat un om beat a venit acasă, a luat toporul si l-a omorât pe tatăl său?

Sau altele de acest gen. Aceste “stiri” reprezentau înainte subiectul de discutie si de bârfă al babelor de pe la sate si al celor lipsiti de orice orizont spiritual si intelectual, iar astăzi se transmit la ore de maximă audientă, de oameni scoliti special pentru o asemenea activitate.

Pe de altă parte zvonurile (“în ziua cutare va fi un cutremur devastator”, “iarna aceasta va fi polară” etc.) terorizează, stresează pe bietii oameni care doresc să afle ultimele noutăti.

Televizorul devine astfel un puternic factor de stress.

Ne cultivăm prin televizor?

Nimeni nu ajunge om de cultură pierzând timpul în fata micului ecran, ci citind cărti, tocindu-si coatele.

Televizorul caută cu insucces să se substituie actului de cultură; dimpotrivă, s-a observat că interesul pentru carte dispare la copiii ce-si petrec timpul în fata televizorului.



Cronofagia

Chiar emisiunile aparent nevinovate (meciurile de fotbal, întrecerile sportive) au un aspect negativ: pierderea timpului. Fiecare clipă a vietii omului are o valoare infinitâ. În timp omul câstigă sau pierde vesnicia. Cumplite sunt, în inconstienta si iresponsabilitatea lor, expresiile: “îmi pierd timpul cu… Mi-am omorât timpul cu…”.



Copiii mei nu se uită la prostii.

Asa zic si cred părintii care nu stiu ce programe vizionează copiii în absenta lor, sau chiar în prezenta lor, atunci când “bătrânii” dorm.

Unii copii si adolescenti tin telecomanda în mână si filmul erotic se transformă într-o secundă, printr-o simplă apăsare de buton, într-un nevinovat film documentar.

Cântecele. în marea lor majoritate sunt indecente, spurcate, aruncă în aer bunul simt, pudoarea, prin mesaje pornografice, îndemnuri la violentă si anarhie si refrenuri ce se lipesc imediat de mintea tânărului.

Sunt posturi de radio si televiziune care de dimineata până noaptea nu transmit decât asemenea soiuri de muzică, prin care se demonizează mai ales mintea tinerilor (viitorii adulti).

Cu umoru-i inegalabil, în “Jurnalul fericirii”, Părintele Nicolae Steinhardt a numit-o muzica lui “bughi-mambo-rag”…

Ca si filmele, si cântecele, fiind în cea mai mare parte americane, produc o americanizare a poporului român si a lumii întregi.

Tinerii si tinerele de pe stradă arată prin hainele lor cum sunt echipate starurile muzicii de astăzi.

Cele spuse în aceste rânduri vor părea unora exagerate, unilaterale sau chiar absurde, dar în realitate răul care vine prin micul – asa cum este alintat el în prezent ecran este cu mult mai mare si mai greu de evaluat.

Însă fiind de natură spirituală nu se vede nici cu luneta, nici cu microscopul si nici nu poate fi cântărit cu cântarul.



Care este pozitia crestină fată de televizor?

Crestinul care îsi trăieste cu seriozitate făgăduintele botezului (“Mă lepăd de satana si de toti slujitorii lui si de toate lucrurile lui si de toată trufia lui si mă împreunez cu Hristos”) va elimina cu desăvârsire din casa lui si din viata lui acest lucru necrestinesc.

Mai ales acolo unde sunt si copii, nu există altă solutie. Asa cum spune un părinte de la
Mânăstirea Frăsinei, Psaltirea si Ceaslovul sunt televizorul crestinului.

Cei care vor un adevărat “divertisment”, îl pot afla curat, folositor si ziditor în “Rugăciuni de dimineată”, si “de seară”, în “Paraclisul Maicii Domnului”, în “Acatistul Domnului nostru Iisus Hristos”.

Cei care vor mai mult decât aceste “emisiuni” să deschidă Psaltirea între orele 0-5 noaptea.

Vor cunoaste “senzatii tari” duhovnicesti si vor avea negresit trăiri ceresti, vor întelege si experimenta cât este de adevărat cuvântul celui supranumit “Alăuta pocăintei”, marele dascăl al lumii si ierarh, Sfântul Ioan Gură de Aur, care spune: “Dulce este somnul, dar mai dulce este rugăciunea”.

Încheiem delicatul si mult controversatul subiect cu o scurtă si aleasă rugăciune, nelipsită de pe buzele, din mintile si inimile multor evlaviosi crestini dreptmăritori în toate împrejurările vietii de acum, vremelnice, pământesti: ‘Slavă îndelung răbdării Tale, Doamne, slavă iubirii Tale de oameni, Stăpâne, slavă bunătătii Tale, Sfinte’. Amin.

Extrase din “TELEVIZORUL – O NOUA CETATE A SODOMEI”…de Parintele Toma

preluare de pe sursa: BLOG CREȘTIN ORTODOX

În raportul «Viitoarele şocuri mondiale», Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică avertizează: cinci pericole ameninţă omenirea!

Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (OCDE) a dat publicităţii recent un raport intitulat “Viitoarele şocuri mondiale”, care cuprinde cele mai mari ameninţări ce vizează omenirea în perioada următoare.

Pentru unele s-au găsit soluţii, pentru altele, nu.

• 

Principalele pericole care ameninţă omenirea în viitorul apropiat sunt: o criză financiară fără precedent; conflicte violente între populaţie şi autorităţi, determinate de sărăcie; o furtună geomagnetică catastrofală cauzată de exploziile solare; o pandemie declanşată de un microorganism împotriva căruia nu există antidot; un atac cibernetic care ar putea paraliza internetul şi toate sistemele informatice.

Generalul dr. Emil Străinu, specialist în ameninţări asimetrice, care a participat în ultimele luni la mai multe reuniuni internaţionale pe tema ştiinţelor neconvenţionale, ne-a explicat care sunt amănuntele legate de acest raport.

 

1. Criza economică

Criza care a lovit statele lumii în ultimii ani şi care pare a se încheia va reizbucni cu şi mai mare forţă peste doi ani.

Problemele fiscale din SUA, încetinirea ritmului de dezvoltare din China şi daunele cu care se confruntă Japonia ar putea forma “furtuna perfectă” care ar face din nou economia mondială să se clatine.

“Există deja indicii pentru anumite elemente de fragilitate. Toată lumea avertizează că datoriile private şi publice au ajuns la un nivel nemaiîntâlnit. Dacă continuăm aşa, problema s-ar putea agrava începând cu 2013”, a declarat, de curând, profesorul Nouriel Roubini, cel supranumit ”Profetul crizei”, după ce a prevăzut criza din 2007.

Previziunile sale sumbre asupra stării economice a lumii par a confirma raportul OCDE.

 

 

2. Conflicte violente de stradă

În urmă cu două săptămâni, luptele de stradă din Atena, capitala Greciei, îngrozeau întreaga Europă.

Pentru câteva zile, oraşul elen a fost transformat într-un câmp de luptă de manifestanţii nemulţumiţi de măsurile de austeritate impuse guvernului de reprezentanţii FMI pentru acordarea unei noi tranşe de împrumut, care ar putea ajuta ţara să scape de faliment.

Conform specialiştilor, populaţiile din tot mai multe state ar putea recurge la violenţe, din pricina nemulţumirilor provocate de măsurile drastice impuse de autorităţi.

 

Barack Obama vrea desecretizarea invenţiilor ca să genereze  

                  creştere economică la nivel mondial

În contextul pericolului unei noi crize, şefii statelor se gândesc la introducerea unor noi tehnologii care să ajute economia.

“Mai multe personalităţi din lumea ştiinţifică au confirmat că, la iniţiativa preşedintelui SUA, Barack Obama, corporaţiile transnaţionale vor introduce tehnologii noi în industrie, ţinute la secret de mulţi ani.

Obama a cerut desecretizarea invenţiilor, pentru că acestea vor realiza un salt tehnologic faţă de momentul actual şi vor genera creştere economică la nivel mondial”, ne-a explicat Emil Străinu.

Pe scurt, e vorba despre introducerea pe piaţă a unor noi tipuri de obiecte, pe care populaţia să le cumpere, iar în acest fel să se accelereze circulaţia banilor în economie – lucru care determină creştere economică generală.

 

 

3. Pandemie declanşată de o bacterie

În ultimii ani, omenirea este ameninţată de bacterii necunoscute, rezistente la antibiotice.

Potrivit unui studiu realizat de britanici, există pericolul răspândirii unor astfel de microbi la nivel global.

În urmă cu câteva săptămâni, nemţii aveau să se confrunte cu primele cazuri de E.coli, care s-au tot înmulţit de atunci, ajungând şi în alte ţări, Franţa, Marea Britanie, Statele Unite.

Cum se transmite boala?

Iniţial, s-a spus că ea a fost descoperită în castraveţi, apoi în roşii, ca în final “vinovate” de transmiterea bacteriei să fie găsite seminţele germinate.

Aşa că, în curând, este foarte posibil ca o nouă bacterie să invadeze lumea.

 

4. Atac cibernetic

Recent, The Daily Telegraph a dat publicităţii un raport al firmei Kaspersky, producătoare de antiviruşi, conform căruia a fost descoperită o reţea formată din 4,5 milioane de calculatoare “ţinute sub control” de hackeri prin metoda atacului cibernetic, din care 80.000 s-ar afla în România.

Specialiştii atrag atenţia că un astfel de atac ar putea paraliza, pe o perioadă lungă şi cu efecte catastrofale, activitatea întregii omeniri.

 

5. Explozii solare

“Lumea ştiinţifică manifestă o îngrijorare accentuată referitoare la modul de evoluţie a activităţii solare, care se pare că nu mai respectă nimic din ceea ce ştiau până acum specialiştii. Aceste modificări vor mări numărul fenomenelor meteo extreme şi vor accentua numărul şi intensitatea cutremurelor şi ale erupţiilor vulcanice”, ne-a spus generalul Străinu.

Din păcate, omenirea nu are cum să se apere, deocamdată, de activitatea solară ieşită din comun.

 

                     Trebuie să cooperăm cu extratereştrii

Cea mai “exotică” temă care nu a fost făcută publică se referă la modul cum ar trebui recunoscute (de cei ce conduc lumea) contactul şi cooperarea cu civilizaţiile extraterestre, realizate de zeci de ani, încă din prima jumătate a secolului trecut.

“Se pare că din motive inexplicabile contactul s-a efectuat într- un mod total dezavantajos cu o civilizaţie care e deosebit de agresivă şi imperativă în relaţiile derulate până acum cu civilizaţia umană”, a mai spus Emil Străinu.

preluare de pe sursa: Fata nevazuta a lumii….

Extraterestrii cu aspect uman infiltrati printre noi?

Intrebare pe un forum de discutii cu tematica paranormala: “Cati extraterestri traiesc, in acest moment, pe Pamant, deghizati in oameni?”

 

Raspuns: “Toti, in afara de tine, suntem extraterestri; esti singurul om ramas, dar nu te teme, vom veni si dupa tine, curand”. Dincolo de aceasta gluma, mai multe sondaje, extrem de serioase, releva un fapt uimitor: unul din cinci pamanteni crede ca extraterestri traiesc printre noi, deghizati in oameni.

 

O sondare a opiniei publice, efectuata de Reuters cu ajutorul a 23.000 de subiecti adulti din 22 de tari, a conchis ca India este, in constiinta locala, un epicentru de activitate extraterestra, iar 45% dintre oamenii de aici sunt convinsi ca o invazie extraterestra este deja in derulare. Nici chinezii nu sunt departe, 42% dintre acestia aderand la idei similare, urmati de cei 29% dintre japonezi care isi suspecteaza concetatenii ca ar putea avea origini extraterestre.

 

In Australia, 23% dintre cei chestionati cred ca extraterestrii exista pe Pamant, in timp ce belgienii, germanii si suedezii sunt mai sceptici si doar in proportie de 8% acrediteaza o asemenea teorie. Desigur, multi dintre cei care au dezmintit posibilitatea ca fiinte straine sa traiasca printre noi ar putea fi ei insisi extraterestri care doresc sa ramana nedescoperiti.

 

Lasand gluma deoparte, cel mai important lucru pe care ni-l spun toate aceste cifre este acela ca teoria infiltrarii unor fiinte din alte lumi in randurile noastre nu are doar trei adepti nebuni, rataciti in colturi izolate de lume ci, dimpotriva, zeci de milioane de oameni de pe tot cuprinsul globului dau curs unei asemenea posibilitati.

 

 

 

O teorie a conspiratiei plauzibila?

 

La o prima vedere, ideea unor “spioni extraterestri” strecurati printre noi pare, dincolo de a fi copilareasca si paranoica, rezultatul direct al unor povesti si filme stiintifico-fantastice, de tipul “Oameni in Negru”, prin care tocmai un asemenea scenariu le este servit consumatorilor. Dar, la o aplecare mai atenta asupra subiectului, pastrand desigur rezervele de bun simt ale gandirii critice, se naste timid intrebarea “si totusi, de ce nu?”

 

Este suficient sa ne gandim in felul urmator, pentru a lasa sa ne patrunda “in sistem” un crampei de indoiala: oare noi, oamenii – aventurieri, oportunisti, curiosi si iscoditori, cum ne stim -, am evita sa ne strecuram in sanul unei civilizatii inferioare, nou descoperita, ca membri ai ei, pentru a o studia si chiar manipula din interior, in masura in care abilitatile noastre fizice si psihice sau tehnologia de care dispunem ne-ar permite acest lucru? Oare ce anume, dincolo de discutabile bariere morale sau anumite riscuri, ne-ar opri sa intreprindem o asemenea actiune?

 

Desigur, chiar si pentru cei care cred sincer in extraterestri, paralela poate parea fortata si ideea in sine mai degraba apanajul unei minti foarte entuziaste. Cat despre cei bigoti, care resping oricum din start existenta unor fiinte extraterestre, nici nu mai poate fi vorba ca ar acorda ceva mai mult decat statutul de blasfemie unor ganduri de acest fel. Si totusi, chiar in proportie minima, o posibilitate ca unii dintre noi, poate chiar liderii nostri, sa fie extraterestri, nu de ieri de azi, ci dintotdeauna, si poate nici macar constient, exista.

 

Tot asa cum exista, in acelasi procentaj, eventualitatea ca tot ceea ce frizeaza fantezia si despre care nu s-a demonstrat ca nu ar putea sub nicio forma exista, pana la urma… sa existe. Pur si simplu, pentru ca ne trece prin gand, sunt sanse sa se intample.

 

Toata povestea este, la urma urmei, conditionata strict de existenta sau inexistenta extraterestrilor. Daca Ei exista intr-adevar, daca zboara prin spatiu cu viteza luminii, daca sunt extrem de avansati tehnologic si daca ne-au descoperit, mai mult chiar, daca ne si seamana fizic, atunci, ironic, sansele ca extraterestri sa fi coborat intre oameni sunt mai mari chiar decat sa nu o fi facut. Deci si in aceasta situatie, cumva, discutia se rezuma tot la problema existentei extraterestrilor si nu la posibilitatea ca ei sa recurga la asemenea tactici de… spionaj.

 

Totul suna nebunesc, dar nici nu este condamnabil ca se nasc asemenea teorii, atunci cand pe cer apar necontenit, de zeci de ani, fenomene si obiecte zburatoare inexplicabile, iar sute de filme, carti, emisiuni si discutii vazute, citite, urmarite si purtate de-a lungul timpului alimenteaza constant teoriile despre extraterestri si ne orienteaza in directia OZN-urilor. Pe urma, mai sunt si celebrele cazuri de rapiri extraterestre, probabil niciodata dovedite mai presus de orice banuiala, dar totusi numeroase si asumate de oameni vizibil marcati de ceva.

 

Nu putem spune ca asemenea declaratii au adus vreodata cuiva faima internationala sau vreun beneficiu; dimpotriva, acesti oameni au fost mereu priviti ca ciudati si au dezvoltat serioase probleme in a duce o viata normala. Deci, cu greu se poate vorbi despre nascociri teatrale, cel mult poate fi invocata alienarea, nici ea foarte plauzibila, fiind adeseori vorba despre oameni intelectuali, culti, sanatosi mental.

 

 

 

 

Dusmani, sau prieteni?

 

Cultura populara ne-a “programat” sa vizualizam in mod standard fiintele extraterestre: vedem aceste creaturi in nuante cenusii sau verzui, cu capete mari, alungite, atasate unor corpuri semi-atrofiate, cu ochi mari si negri. Totusi, mai multi cercetatori, din diferite motive, au ajuns sa creada ca exista multiple, chiar o multitudine, de specii sau rase extraterestre. Cateva dintre ele sunt unanim acceptate de adeptii ideii.

 

Cel mai faimos tip de extraterestru este micutul cenusiu, prezentat mai sus si cunoscut uneori sub denumirea de Zeta Reticulan. Acest tip de extraterestru este principalul suspect din spatele fenomenului rapirilor. Banuiti ca ar avea sentimente putine spre deloc, Cenusii sunt priviti ca cercetatori reci si cruzi, care deruleaza experimente pe oameni, fiind lipsisi de orice fel de compasiune. Par sa lucreze ca o singura unitate coeziva, cu o oarecare constiinta colectiva, controlata de un Cenusiu Sef. Singura grija pe care o au este perpetuarea propriei specii, despre care unii cred ca ar fi genetic avariata.

 

O alta specie de extraterestri, care face, mai ales in ultima vreme, subiectul principal al multor teorii conspirationiste, este cea a reptilienilor. Aceasta rasa se numara printre putinele de a caror existenta aproape toti entuziastii fenomenului sunt convinsi, dar ale caror origini nasc dezbateri aprinse. Cine sunt, de unde vin si care le este misiunea? Multe subcategorii de extraterestrii sunt incadrate ca fiind de provenienta reptiliana. Unii dintre cei mai titrati sunt Draconienii sau Dracos, care ar proveni din sistemul solar Alpha Draconis. De fapt, si-ar fi format colonii acolo, dar proclama Pamantul ca fiind planeta lor de bastina.

 

Unii chiar cred ca Terra le-ar apartine originar, in timp ce altii sunt de parere ca reptilienii au inseminat aceasta planeta si vad in noi proprietatea lor biologica. Indiferent de situatie, ii percep pe oameni ca inferiori. Sunt o rasa veche, daca nu chiar primordiala, fiind cruzi si abili. Escaladand subiectul, miturile spun ca reptilienii isi pot schimba forma, simuland aspectul uman. De aici, mai e un pas pana la inchegarea unor comunitati intregi adepte ale teoriei ca acesti extraterestri ne conduc in secret lumea, chiar de sub ochii nostri.

 

Aceste fiinte s-ar fi deghizat in oameni si ar trai printre noi ca lideri, regi, presedinti, patroni de concerne media si oameni de afaceri; s-au pozitionat in toate punctele de putere si detin controlul popoarelor, creandu-si un mediu propice inainte de a putea sa isi arate adevarata fata si de a se proclama, in mod oficial, stapanii Terrei.

 

Mai mult chiar, exista o teorie conform careia reptilienii nu ar fi parasit niciodata Pamantul. Unii cred ca acestia sunt “extraterestri” doar pentru ca nu sunt umani, insa impart planeta cu noi in sferele ei subterane, ascunsi de ochii omenesti. In aceasta optica, reptilienii ar fi fost fortati sa se retraga in galerii subpamantene, iar guvernele noastre stiu despre existenta lor si se ingrijesc astfel de fragilul echilibru in care traim. Tot fiinte reptiliene mai sunt si Nagas, conform legendelor hinduse, care le asociaza cu “Lumea Serpilor”, un sistem cavernos cu mai multe niveluri, de sub coastele sud-vestice himalayene: lacasul Naga.

 

 

 

Avem stramosi extraterestri?

 

O alta specie extraterestra celebra in randul ufologilor este cea a Pleiadienilor, nume dat unui grup de extraterestri nordici, sau “fiinte spirituale multidimensionale” din clusterul stelar al Perseidelor, aflat in constelatia Taurus, la aproximativ 400 de ani-lumina de Pamant. Planeta lor originara este Erra, localizata intr-o dimensiune alternativa situata cu o fractiune de secunda inaintea celei in care traim. Acesti extraterestri ar fi extrem de asemanatori cu oamenii. Elvetianul Billy Meier, cel care i-a scornit, sustine ca Ei l-ar fi contactat telepatic, prin anii ‘40, pentru ca in 1970 barbatul sa vina cu fotografii ale navelor pleiadienilor si cu schite ilustrandu-i chiar pe acestia.

 

De atunci, Pleiadienii sunt subiectul unor dezbateri intense. Se crede despre ei ca sunt profund spirituali si apropiati de natura, fiinte pasnice care doresc sa previna autodistrugerea omenirii, oferindu-ne, subtil, filosofii si cai alternative de existenta.

 

Si Anunnaki reprezinta o rasa importanta de extraterestri, provenind de pe o planeta controversata din Sistemul Solar, Nibiru. In miturile sumeriene, acest corp astral ar fi casa unei avansate specii extraterestre de tip uman, numita Anunnaki, fata de care si Biblia ar avea unele referinte ascunse. Aceasta rasa ar fi sosit pe Terra cu 450.000 de ani in urma, in cautare de minerale, mai ales aur, pe care le-au gasit si exploatat in Africa. Se crede ca Anunnaki i-ar fi creat genetic pe Homo sapiens, special ca sa le fie sclavi, prin amestecul propriilor gene cu acelea de Homo erectus.

 

Inscriptiile antice indica faptul ca civilizatia umana sumeriana din Mesopotamia a fost plamadita sub atenta indrumare a acestor “zei”, notiunea de regalitate fiind inaugurata tocmai ca mediere intre specia umana si Anunnaki. Acestia sunt descrisi ca semanand cu oamenii, dar mai mari si mult mai puternici din punct de vedere fizic, precum si o rasa foarte agresiva si temperamentala, lipsita de moralitate, dupa standarde umane, si avand metode brutale.

 

 

 

 

Un caz documentat

 

Conform unor relatari, emise in luna aprilie a acestui an de catre coordonatorul unui serviciu de stiri si informatii prin e-mail, oficiali din Agentia de Aparare Americana (DIA), ai Biroului de Investigatii Speciale al Fortelor Aeriene SUA, precum si din alte agentii guvernamentale nord-americane au fost implicati in activitati de securitate privind fiinte extraterestre cu aspect uman pe teritoriul Statelor Unite.

 

Victor Martinez, coordonatorul e-mail-urilor informative, este un fost angajat federal preocupat de spatiu, aparare si probleme de natura curenta. Destinatarii stirilor sale prin e-mail numara o larga varietate de indivizi, la randul lor interesati de chestiuni stiintifice emergente si de varf, precum si de alte chestiuni mai degraba elitiste.

 

In e-mail-ul informativ din 24 aprilie 2010, Martinez si-a citat unul dintre pretinsele sale contacte, un actual sau fost oficial DIA, in legatura cu informatii proaspete pe marginea interactiunilor cu extraterestri, care ar putea fi de interes public. Se pare ca legatura din DIA a furnizat informatii despre monitorizarea si interventia oficialilor SUA in cazul unei fiinte extraterestre pozand in om undeva pe teritoriul american.

 

Acelasi contact a atras atentia si asupra unei sensibile operatiuni sub numele de cod “Operatiunea TANGO-SIERRA”, derulata in 1980 si care a constat in implicarea serviciilor militare americane in capturarea unui extraterestru care traia printre oameni.

 

In acei ani, mai multi americani au pretins ca ar fi fost rapiti de extraterestri cu aspect uman, care le-ar fi aratat imagini holografice ale lumii lor si i-ar fi examinat in diferite chipuri, fara a-i “lua” de pe Pamant. Toti acesti indivizi au fost supusi testului cu poligraful, pe care l-au si trecut. Una dintre fiintele extraterestre a fost identificata in persoana unui barbat care locuia in apropiere de Landover, Maryland. Entitatea presupus non-umana a fost atent supravegheata, fotografiata si intr-un final capturata in apropierea unui supermarket. S-a stabilit rapid ca masculul nu avea puteri sau abilitati speciale.

 

Suspectul a fost interogat de mai multe echipe, pe parcursul mai multor saptamani, fiind, in total, chestionat si analizat vreme de patru luni. Se spune ca, in tot acest timp, extraterestrul si-ar fi marturisit rasa, planeta de provenienta si motivul vizitei sale pe Pamant. Practic, a cooperat si a oferit detalii despre viata pe planeta sa de bastina. Ar fi fost eliberat la ordinul direct al presedintelui Carter, la finele anului 1980, parasind Pamantul si plecand acasa.

 

“Neomul” provenea din sistemul stelar Delta Pavonis, situat la 20 de ani-lumina distanta de Pamant, de pe a patra planeta de la soarele respectiv, planeta avand dimensiunea aproximativ egala cu cea a Pamantului. Rasa astfel descoperita a fost denumita Septeloida. Calatoria spre Terra a specimenului, conform propriilor declaratii, ar fi durat 18 luni pamantene, extraterestrul intrebuintand un foarte complex sistem de propulsie si un mod de a calatori prin distorsionarea continuumului spatio-temporal.

 

In momentul in care a fost eliberat, personajul non-uman a disparut pur si simplu. Inainte de aceasta a marturisit, intr-o engleza impecabila, ca extraterestrii din Delta Pavonis vizitau Pamantul deja de 100 de ani omenesti. Puteau imprumuta forma si aspectul umane, traind cu usurinta printre noi. In persoana terestra subiectul non-uman se ocupa cu pastrarea in evidenta a populatiei pentru Departamentul de Comert din Washington. A reusit astfel sa isi manufactureze propriile documente de identitate, preluand numele si datele de identificare ale unui pamantean decedat.

 

Mai mult, conform sursei tutor acestor informatii, septeloizii, in ciuda faptului ca aici, pe Pamant, poseda trasaturi si anatomie umane, nu sunt fiinte asmenea noua. Aspectul lor real ar fi unul de creaturi hidoase in ochii nostri, de natura sa inspaimaine orice om normal. Dar mai presus de orice, nu au puteri speciale, nu au arme asupra lor si nici intentii de a face rau. Singura lor misiune ar fi aceea de a studia fiintele pamantene si a obtine informatii despre structura trupului, anatomiei si interactiunii sociale umane. 

 

Contactul lui Martinez nu a furnizat informatii privitoare si la alte fiinte de acest fel pe Pamant, dar a afirmat cu certitudine ca operatiuni de acelasi fel au mai existat, vizand situatii asemanatoare. Iar unitatea de elita 7620 Air Intelligence Wing, a carei existenta a fost secretizata multi ani, este considerata autoritatea suprama in investigarea acestui gen de cazuri. Intre speciile de extraterestri cu care se speculeaza ca omenirea ar mai fi avut de a face de aproape, in epoca moderna, se numara si rasele Eben, specie pasnica si cooperanta, si Trantaloid, specie ostila si primejdioasa.

 

Daca ultima relatare se intampla sa le para cunoscuta unora dintre cititori, si nu pentru ca ar fi aflat-o anterior sub aceeasi forma, cel mai plauzibil motiv este asemanarea aproape izbitoare cu filmul artistic american “K-PAX”, a carui intriga se bazeaza pe situatia unui pacient al unui spital pentru boli mentale care pretinde ca ar veni de pe o alta planeta si ofera detalii impresionante despre lumea lui.

 

De asemenea, la fel ca in cele prezentate mai sus, si in film, personajul principal dispare in final ca prin minune din camera de spital. Cercetand pe Wikipedia cateva detalii despre cartea si filmul “K-PAX”, se mentioneaza in scurta descriere ca, desi este o poveste fictionala, ea este prezentata ca si cum s-ar baza pe fapte reale. Putin probabil ca asemenarea dintre cele doua povesti sa fie pur coincidentiala.

 

Desigur, mometan, publicul nu dispune de, poate, nici macar o singura dovada incontestabila ca extraterestri ar trai printre noi. Si pana cand se va dovedi acest lucru, daca se va dovedi si daca este real, asemenea teorii vor ramane doar apanajul unei fantezii exacerbate, fantezie impartasita, totusi, de multi colocuitori ai planetei.

 

Sursa: News.ro Ştiri pe Blog

preluare de pe sursa: Enigme si Conspiratii

Extraordinarele dezvaluiri ale lui Robert Dean

Robert O. Dean, veteran al armatei americane, a fost invitat la Congresul de exopolitica organizat la Madrid in iulie 2010.

De mai bine de 20 de ani, el le vorbeste oamenilor despre ceea ce i-a fost dat sa descopere pe cand era in exercitiul functiunii.

Acest fost militar de cariera impresioneaza de fiecare data publicul prin precizia si forta marturiilor sale.

Dosarele se deschid

In lunga istorie a relatiilor dintre extraterestri si pamanteni, Robert Dean apreciaza ca exista trei categorii de marturii.

1. Observatiile facute dupa cel de-al doilea razboi mondial, consemnate in marturii ce au fost confiscate de catre autoritatile militare, fiind tinute strict secrete in anii 50.

2. Marturii ce provin de la multe persoane ce pretind ca au fost rapite si utilizate drept cobai de experiente sau drept purtatoare ale unor mesaje de pace sau de avertisment legate de greselile civilizatiei pamantene.

3. Dezvaluiri provenite de la persoane din inalte sfere politice si militare, dupa ce se retrag din functie. Majoritatea lor au lucrat in servicii guvernamentale ce au legatura cu observarea fenomenului OZN sau chiar au intrat in contact cu extraterestrii.

Marturia si dezvaluirile lui Robert O. Dean apartin acestei ultime categorii: cea a faptelor recunoscute in mod oficial de catre inaltele autoritati militare, de catre NATO sau NASA.

Fapte care au speriat suficient de tare puterile militare, pentru ca ele sa le transforme in “dosare strict secrete”.

Numeroase persoane ce lucreaza pentru armata au trebuit sa jure ca vor pastra secretul, ele fiind amenintate cu moartea, in caz ca nu se conformeaza.

Se pare ca unele dintre ele chiar au disparut in mod misterios, pentru ca au vorbit prea mult.

Dar Robert Dean si-a asumat acest risc, ba mai mult, a amenintat ca va da si nume, daca va fi persecutat.

Si nu e singur!

In ultima vreme, tot mai multe marturii ale unor fosti inalti militari vin sa completeze puzzle-ul pe care il reprezinta problema extraterestra.

Faptul ca devin obiectul unor campanii de dezinformare si denigrare pare sa nu-i impresioneze prea mult, de altfel, chiar guvernele unor tari precum Anglia si Canada au dezvaluit, recent, dosare secrete legate de OZN.

Dupa zeci de ani de tacere, autoritatile lasa, intr-un fel, sa esapeze problema extraterestra.

De ce se deschid aceste dosare oficiale, e mai greu de raspuns.

Stiu puterile lumii adevaruri despre extraterestri ce trebuie comunicate inainte de a fi prea tarziu?

Sau este vorba doar despre o ceata care trebuie sa adoarma curiozitatea, ascunzand pe mai departe esentialul?

Un secret prea greu de pastrat

Robert O. Dean este astazi pensionar. Asadar, a scapat de controlul direct al superiorilor sai si de juramantul moral al tacerii care i-a fost impus.

In perioada activa, dupa o cariera militara stralucita, confirmata de decoratii primite in razboaiele din Coreea si Vietnam, a fost detasat la Centrul de Comunicare al NATO din Europa (SHAPE) (condus de generalul Lemnitzer, comandantul suprem al fortelor aliate din Europa), fiind numit analist al observatiilor clasificate drept “Cosmic Top Secret” si, totodata, membru al comandamentului.

La scurta vreme, i-a fost inmanat un raport ultra-secret in legatura cu o posibila amenintare militara contra fortelor aliate din Europa.

Spre stupefactia lui, posibilii atacatori nu erau pamanteni, ci extraterestri, documentele continute in dosar relatand exclusiv despre aparitii si prabusiri de OZN-uri in Europa.

Concluzia era clara: autoritatile militare ale puterilor importante se temeau de un atac extraterestru. Robert Dean relateaza toate aceste lucruri intr-o carte numita “NATO meets ET”.

SHAPE a fost alegerea inimii mele.

Trebuie sa ai un dosar fara nici un fel de pata si sa treci prin multe teste de securitate, ca sa fii selectat. Mi-am dorit enorm acel post si pana la urma l-am obtinut.

Acolo dispuneam de o acreditare “Top Secret Cosmic”.

 Este nivelul de securitate cel mai ridicat de la Nato.

Am fost detasat la centrul operational al comandamentului suprem.

La vremea aceea, lucrurile puteau deveni oricand fierbinti, in functie de cum doreau rusii sa joace partida dupa sfarsitul razboiului.

Dar cel mai tulburator lucru pentru mine nu erau informatiile stupefiante continute in documente, ci faptul ca aparitiile de OZN-uri continuau, starnind mari probleme.

In mod regulat primeam rapoarte legate de intalnirea cu OZN-uri metalice de dimensiuni mari, pretutindeni deasupra Europei.

Ele provocandu-le mari problemele pilotilor.

Fusesera semnalate de catre radare si chiar vazute de catre piloti.

Unele zburau in formatie, parand sa vina din Uniunea Sovietica, trecand peste Germania de Est, cea de Vest, Franta, intorcandu-se mai apoi peste Canalul Manecii si indreptandu-se spre nord, disparand de pe radarele NATO deasupra Marii Norvegiei.

Aceste obiecte erau foarte mari, se deplasau foarte repede, la altitudini mari, ce nu ne erau accesibile pe atunci, si pareau a fi controlate in mod inteligent”.

Februarie 1961

Am constatat, deci, ca evenimentele cuprinse in dosare se petreceau in continuare, iar in februarie 1961 lucrurile luasera chiar o turnura dramatica.

Cincizeci de astfel de obiecte au fost detectate pe radar deplasandu-se in formatie dinspre Uniunea Sovietica catre Europa, la o altitudine de aproximativ 3000 de metri.

Sovieticii isi inchisesera pe atunci frontierele.

Toata lumea a intrat in alerta de gradul zero.

Ne-am gandit cu groaza ca a inceput din nou razboiul. A fost cel mai mare numar de ozn-uri ce au fost observate vreodata.

Din fericire, si doar multumita lui Dumnezeu, nu ne-am lansat rachetele si nici rusii pe ale lor. In noua minute, OZN-urile au disparut.

Stiu sigur ca Sir Thomas Pike, comandantul de-atunci al fortelor aliate din Europa, a cerut de mai multe ori informatii, la Londra si la Washington, despre aceste obiecte, dar nu a obtinut nici un raspuns.

Am aflat mai tarziu ca reteaua de spionaj “Columbina Topaz”, aflata la Paris, intercepta totul si transmitea KGB-ului, care obtinea astfel informatiile secrete inainte chiar ca noi sa le primim.

Pike a decis atunci sa inceapa un studiu intern, pentru a afla daca acele obiecte reprezinta sau nu o amenintare militara.

Alianta impotriva unui dusman comun

In cele din urma, fenomenul OZN a dus la stabilirea unor legaturi si a comunicarii directe intre blocurile din est si din vest, in 1962, lucru pe care il consideram in acelasi timp interesant si ironic.

La vremea aceea, stabilisem definitiv ca acele obiecte zburatoare nu erau rusesti, dupa cum si rusii s-au convins ca nu sunt nici americane.

S-a ajuns, astfel, la o intelegere mutuala si a fost deschisa o linie directa intre SHAPE si comandamentul cartierului general al Tratatului de la Varsovia.

Cum nu puteai fi sigur niciodata de rusi si se putea foarte bine sa fie vorba despre o capcana, ne-am asigurat de sinceritatea lor prin diferite mijloace.

Totusi, avand in vedere ca ambele parti erau inarmate pana in dinti si deasupra capului tuturor plana amenintarea unui razboi, s-a considerat ca legatura cu ei ar fi, cu siguranta, un pas in directia cea buna.

Urmarea a fost stabilirea unei linii directe intre presedintele Statelor Unite si cel al Uniunii Sovietice, in timpul crizei rachetelor din Cuba.

Dovada realitatii ei mi-a ajuns pe birou.

Intr-o noapte de ianuarie a anului 1964, pe la ora doua dimineata, cand totul parea linistit, controlorul centrului de comanda a intrat in camera punandu-mi pe masa un document: “Aruncati o privire peste el”, mi-a spus.

Documentul era numerotat cu cifra 3 si era stampilat “Top Secret Cosmic”.

El continea foarte multe anexe si fotografii. Fusese consemnat in camera blindata de catre colonelul german Heinz Berger, seful securitatii centrului de comanda, si le era destinat sovieticilor, in vederea unui schimb de informatii.

Fusese finantat din fondurile NATO si editat in cincisprezece copii, in engleza, germana si franceza. Fiecare dintre ele era numerotata.

Niste obiecte ce sfidau legile fizicii si ale chimiei

Noul dosar devansa cu mult ce aflasem pana atunci.

A fost documentul cel mai ciudat pe care l-am vazut in viata mea.

El a fost pus la punct de catre reprezentantii militari ai fiecarei tari NATO, continand si contributia celor mai mari oameni de stiinta ai vremii.

Acele obiecte zburatoare violau toate legile cunoscute ale fizicii, si echipa de cercetare a trebuit sa mearga pe la toate marile universitati ale lumii, pentru a colecta informatii in legatura cu chimia, fizica, fizica atmosferica, biologia, istoria, psihologia, ba chiar si teologia, fiecare dintre aceste domenii fiind tratat in cate o anexa.

Am citit diferite teorii in legatura cu cercetarile lui Einstein asupra campurilor unificate si asupra prezentei unor radiatii puternice in locurile unde aterizasera OZN-uri; am aflat despre observari ale OZN-urilor ce se intindeau din vremea romanilor si pana la intalnirile cu pilotii nostri de pe F-105.

Fusesem sceptic pana atunci, dar acel raport conchidea ca nu era vorba doar de science-fiction.

Intalniri si contacte

Anexa care m-a marcat cel mai tare a fost cea intitulata “Autopsii”.

Am vazut fotografiile unui disc de 30 de metri, ce se prabusise la Timmensdorfer, in Germania, in apropierea Marii Baltice, in 1961.

Conform raportului, armata britanica a ajuns prima la fata locului si a instalat imediat un perimetru de securitate.

Aparatul aterizase pe un sol foarte moale si din aceasta cauza nu fusese distrus, chiar daca o parte din el era ingropata in mal.

In interior se gaseau corpurile a 12 extraterestri, de dimensiuni mici, morti cu totii. In fotografii se putea distinge ca faceau parte din asa-zisa “rasa gri”.

Fusesera intinsi pe niste brancarde, iar apoi transportati cu niste jeep-uri.

Doctorii insarcinati cu autopsia au tras concluzia ca pareau “fabricati” , fiind ca niste clone, fara aparat digestiv.

Nu ingerau mancare, ca noi, si nu aveau nici un fel de aparat eliminator.

Nava lor a fost taiata in sase bucati, instalate pe transportoare si remorcate.

“Scuttlebut” era numele partii atribuite americanilor, ea fiind dusa la baza aeriana Wright-Patterson din Ohio.

Ma uitam la acele fotografii si nu imi venea sa cred.

Niciodata nu impartasisem ideea ca eram singuri in univers dar, totusi, ceea ce vedeam era greu de admis.

Un raport incredibil

Concluziile raportului NATO erau urmatoarele:

- fusesera identificate, vizual, patru rase extraterestre diferite. Una dintre ele parea identica cu a noastra. O alta avea o statura asemanatoare cu a noastra, dar pielea era foarte gri si aspra. Cea de-a treia rasa este cunoscuta sub numele de “gri”, iar cea de-a patra era descrisa drept reptiliana, cu pupile verticale si pielea ca a soparlelor.

- vizitele extraterestre se derulau de o perioada indelungata, cel putin 200 de ani, poate chiar mai mult.

- extraterestrii nu pareau sa manifeste nici un fel de ostilitate.

- aparitiile si disparitiile rapide de OZN-uri, ca si zborul lor, pareau sa fie demonstratii menite sa le dovedeasca pamantenilor capacitatile lor.

- un program oarecare parea, totusi, sa existe in spatele acestor vizite, zborurile transformandu-se, treptat, in contacte.

Am vazut multe lucruri teribile in viata mea, dar acel raport depasea orice imaginatie.

Voiam cu orice pret sa fac o copie dupa acel document.

Am facut o fotografie a copertii, dar, de teama, nu am luat notite decat la toaleta, cu foarte mare prudenta.

Sunt constient de riscurile pe care mi le asum incalcand juramantul, dar cred ca aceasta este problema cea mai importanta a epocii noastre.

Nu pot sa imi imaginez ceva mai important, iar in toti acesti ani, opinia publica a fost pacalita si tinuta in cea mai crunta ignoranta.

Si, de fapt, ce am de pierdut?

Am 64 de ani. Ma vor omori?

Eu am spus numai adevarul. Integritatea si credibilitatea sunt dovezile mele.

Un drum lung si grav

Dupa anii de armata, Dean a avut o cariera de 14 ani in cadrul departamentului serviciului de urgenta al serifului comitatului Pima, din Tucson.

In 1990, el a tinut o conferinta la Universitatea din Arizona, unde a vorbit despre ozn-uri.

Declaratiile sale au facut valuri in presa locala.

Mai tarziu, i s-a refuzat promovarea in cadrul departamentului serifului pentru ca credea in ozn-uri.

Dean a intentat o actiune in justitie si a obtinut despagubiri in 1992.

Din 1990, el a avut interventii la diferite congrese, despre ceea ce vazuse cu ochii lui sau despre ce aflase in urma cercetarilor pe langa anumiti angajati ai serviciilor americane si ale NASA.

Eforturile sale tintesc, in principal, obtinerea unei imunitati care sa le permita vechilor membri ai personalului militar sa marturiseasca ce au vazut sau aflat despre OZN-uri si prezenta extraterestra, in fata unei audiente a Congresului, fara a risca sa isi piarda pensia sau sa fie persecutati, dupa cum se intampla in prezent.

Dean incearca, de asemenea, prin toate mijloacele legale, sa obtina o copie a documentului top-secret al NATO pe care l-a avut in maini; viseaza sa adune intr-un congres despre OZN-uri toate marturiile si informatiile credibile.

Un viceprim-ministru rupe tacerea

Paul Hellyer a fost viceprim-ministru al Canadei si ministru al apararii. In 2005, in timpul unei alocutiuni publice tinute la Universitatea din Toronto, el a declarat: “Din pacate, ne indreptam cu pasi mari spre distrugerea planetei noastre.

De mult timp, vizitatori veniti de pe alte planete ne-au pus in garda asupra directiei pe care am luat-o, oferindu-ne ajutorul.

Dar, in loc de asta, noi, sau cel putin unii dintre noi, am interpretat vizita lor ca pe o amenintare si am preferat sa tragem si apoi sa punem intrebarile.

Rezultatul inevitabil este ca unele dintre avioanele noastre au disparut.

Dar cate dintre aceste pierderi sunt represalii si cate sunt de fapt rezultatul propriei noastre prostii este un subiect de controversa”.

Hellyer a cerut parlamentului canadian sa tina conferinte publice in legatura cu contactele cu extraterestrii.

El a mai afirmat: “OZN-urile sunt la fel de reale ca si avioanele ce zboara pe deasupra capului nostru.

A venit timpul sa se ridice valul de deasupra acestui secret”.

El a mai propus un program pe zece ani, bazat pe o “educare publica formala, proiecte educative, cercetari stiintifice si elaborarea unei diplomatii necesare intalnirii oficiale si publice cu culturile extraterestre avansate ce viziteaza in prezent Terra”.

Hellyer s-a opus vehement politicii lui Bush de a militariza spatiul in vederea unui razboi impotriva invadatorilor veniti de pe alte planete.

El a primit Premiul Nobel pentru pace.

Proiectul “Disclosure”

La toate cele spuse se adauga “Proiectul Disclosure”.

Lansat de catre guvernele american si englez, acesta reuneste marturii de la cel mai inalt nivel militar in legatura cu prezenta extraterestrilor pe Pamant.

Organizatia isi are baza in SUA.

Prin intermediul ei, autoritatile accepta sa i se ofere publicului larg anumite informatii ce au fost tinute mult timp secrete.

Astfel, pe mai multe site-uri de pe internet, se gasesc documente, marturiii si rapoarte oficiale atestand observarile de OZN-uri si contactul cu extraterestrii.

Guvernul francez a deschis, si el, anumite dosare OZN.

Dar se poate foarte bine ca aceastea sa fie, dupa cum crede Robert O. Dean, doar partea vizibila a icebergului.

Oare ce se ascunde in partea nevazuta a lui?

Sursa: Dincolo de limite – Beyond the limits