Comunismul sii nazismul – cei doi piloni ai statului Israel

 

- Domnule profesor Ion Coja, ați publicat de curând pe site-ul Dumneavoastră conferința ținută de Benjamin H. Freedman în 1961, la Chicago. I-ați pus și un titlu care nu aparține autorului: Cine a declanșat și la ce au folosit războaiele mondiale? Cu subtitlul Au existat și evrei care au spus adevărul. Un text vechi de 50 de ani. Ce v-a făcut să-l aduceți în atenția cititorilor Dumneavoastră?

-Am citit textul conferinței lui Benjamin H. Freedman pentru prima oară în urmă cu vreo 15 ani. L-am recitit de curând, când cineva mi l-a trimis pe Internet, scos din revista Lumea, numărul pe luna august. M-a copleșit, așa cum nu se întâmplase la prima lectură, în urmă cu mulți ani.


Deduc că abia acum, în anul de grație 2010, eu, Ion Coja, sunt pregătit, adică știu destul de multe ca să înțeleg importanța excepțională a acestui text pentru înțelegerea lumii în care trăim. L-am trimis unor prieteni evrei și i-am rugat să-mi spună ce nu este adevărat în acest text, să-mi dea referințe asupra unui autor, evreu sau nu, de la care să aflu de ce acest text nu merită să fie luat în seamă… Din răspunsul lor am înțeles că nu există o contestație serioasă din partea evreilor. Dar evreu a fost și Benjamin H. Freedman, așa că nu e corect să-l opun evreilor, ci unor evrei, hai să le zicem evreii sioniști. Acești evrei sioniști, cei mai vizați de dezvăluirile lui Freedman, din câte am putut eu să aflu, încă nu au contestat cu seriozitate acuzațiile atât de grave aduse de Freedman. S-au mulțumit să spună că așa au mai făcut și alți evrei convertiți. Convertiți la ce? La respectul adevărului?




- Ce informație nouă ați primit din acest text, acum, la recitirea lui?


- Nu am primit nicio informație nouă… Recitirea unui text îți oferă altceva, altă șansă, șansa de a înțelege ceea ce deja știi! Nu e destul să ai în cap informația. Ea trebuie să se integreze, să se așeze la locul ei în mozaicul din creierașul tău și să stabilească niște conexiuni care produc la un moment dat în capul tău ceea ce se numește înțelegere, dumirire. Eu, după ce am recitit declarația lui Benjamin Freedman, am înțeles care este rolul extraordinar de mare pe care l-a avut și îl mai are apariția statului modern Israel pe harta lumii! Cât de mult este implicată existența statului Israel în viața noastră de toate zilele!




- Am înțeles bine: „Cât de mult este implicată apariția statului Israel în viața noastră de toate zilele”? A noastră?!… Acesta ar putea fi titlul interviului nostru.


-Ar fi un titlu incomplet… Da, ai înțeles bine. Afirm că viața a milioane de oameni, sute de milioane, dacă nu cumva chiar mai mulți, a fost afectată de apariția statului Israel! Nu cunosc, în istoria secolului al XX-lea un eveniment cu consecințe atât de mari, de complexe, asupra unui număr mai mare de persoane.




- V-ați gândit la apariția comunismului? A nazismului?


- Comunismul și nazismul sunt fenomene adiacente, mai exact spus sunt fenomene subordonate apariției statului Israel!


„Comunismul și nazismul au fost subordonate apariției statului Israel”… Ar trebui iar să mă mir, să mă crucesc de ceea ce spuneți, dar tac. Nu mai zic nimic, căci nu mai pricep nimic. Vorbiți dumneavoastră! Nu vă mai întrerup până când voi începe să mă dumiresc unde vreți să ajungeți!


Hai să ne amintim ce informații ne dă Freedman acesta: mai întâi aflăm că în 1916 Germania domina scena războiului mondial, lucru pe care îl știam și noi, de pe propria piele: intrarea României în război, la 15 august 1916, triumfală în primele zile, s-a întors împotriva noastră, mai mult de jumătate din Țară, în frunte cu capitala București, a intrat sub cizma ocupației prusace, teutone, sau cum să-i zicem! Anglia și Franța, care ne promiseseră marea cu sarea dacă intrăm alături de ele în război, s-au dovedit neputincioase. Nici măcar pe ele însele nu se puteau apăra ca lumea… De ce nu au câștigat nemții războiul?


Aflăm de la acest Freedman: pentru că au intervenit evreii sioniști, care au imaginat un scenariu la al cărui final ei să se aleagă cu Palestina, cu posibilitatea de a coloniza Palestina cu evrei și de a o transforma în Eretz Israel… Urmarea: nu s-a mai încheiat armistițiul propus de Germania, atât de convenabil pentru Anglia, și războiul a continuat încă doi ani! Cu ce consecințe?… Nu, nu mă interesează consecințele politice, ci cele strict umane și ușor de contabilizat: milioanele de morți pe care le-a înregistrat prelungirea războiului. Nu este un sofism să pui acești morți în relație cu proiectul Israel în Palestina: în primul război mondial au murit circa zece milioane de oameni pentru ca evreii sioniști să bifeze un punct din programul lor: sprijinul Angliei pentru viitorul stat Israel!…


Mai mult, Freedman lasă să se înțeleagă că încă de la izbucnirea sa Marele Război a fost controlat de marii bancheri evrei, de cercurile înalte ale evreimii sioniste. Printre altele, aceste cercuri fiind interesate de un război care să facă posibilă revoluția prin care țarul, marele inamic al Kahalului, să fie măturat de la putere…


Cu alte cuvinte, dacă nu ar fi existat proiectul sionist al înființării statului Israel, Primul Război Mondial ar fi durat numai doi ani, iar numărul victimelor ar fi fost cu mult mai mic! Istoricii profesioniști pot stabili fără nicio dificultate câte milioane de oameni au murit din cauza prelungirii războiului. Cel mai ușor le este americanilor să stabilească această cifră, pentru morții lor!… Toți americanii care au murit în Primul Război Mondial au murit de fapt pentru înființarea ststului Israel! O spune un american, un evreu american, Benjamin H. Freedman. Culmea este că americanii nu au nici azi habar!…


Pentru cei care au decis continuarea războiului, adică pentru liderii evrei, englezi și americani, este sigur că aveau cum să previzioneze sacrificiul la care erau astfel supuse popoarele. Era să zic „propriile popoare”, dar expresia aceasta se potrivește numai pentru anglo-americani. Evreii combatanți pe front și, deci, victime ale proiectului evreiesc, victime ale „propriului proiect”, au fost foarte puțini… Așadar, miza nu a fost numai Palestina, asupra căreia Anglia avea drepturi foarte firave, discutabile, ci s-a știut că mai intră la socoteală și cei ce vor muri în continuare, ca să asigure derularea proiectului sionist!…


Fă-mă atent, te rog, dacă exagerez cu ceva sau dacă bat câmpii fără nico logică!




- Mi-e teamă că este prea logic ce spuneți!


- Așadar, războiul se încheie în felul descris de Freedman. Cu o victorie a sionismului, care, după câte știu eu, deja declanșase colonizarea evreilor în Palestina. După război, eforturile sioniștilor se intensifică, având acum garanția britanică, faimoasa declarație a lordului Balfour.


Ca o paranteză fie spus, am auzit cândva un comentariu, cum că Balfour acesta și alți englezi ar fi sprijinit proiectul sionist din …antisemitism, cu speranța că un număr cât mai mare de evrei din Marea Britanie vor lua calea Palestinei!… Ceea ce ne amintește de poziția legionarilor și a lui Ion Antonescu, care au sprijinit și ei ideea strămutării în Palestina a unui număr cât mai mare de evrei, dacă s-ar fi putut chiar toți! Am putea spune că întreaga Europă a sprijinit ideea ca evreii să-și dobândească o țară propriu, un cămin național. Au luat în serios ideea și dorința lor ca în statul evreilesc să se adune toți evreii!…


Li s-a oferit evreilor Madagascarul, Uganda, Rhodesia, oricare dintre ele, eventual ca adaus la o metropolă evreiască stabilită pe teritoriul vechiului Israel, în Palestina. Repet, cei mai deciși susținători ai acestui proiect au fost anti-semiții, care în felul acesta vedeau soluția problemei evreiești: nu prin exterminare (soluție la care, se pare, nu s-a gândit niciun anti-semit!), ci prin masarea evreilor într-un stat propriu.


Și acum intervin cu revelația pe care am avut-o zilele acestea, recitind declarația Freedman: domnule, evreii sioniști au făcut un mare secret din faptul că în ciuda susținerii internaționale quasi unanime, proiectul sionist nu a întrunit susținerea din partea evreilor, din partea celor care, în conformitate cu scenariul sionist, ar fi trebuit să-și facă bagajele și să plece din casa lor, din țara lor, unde aflaseră găzduire până atunci. Să-și părăsească bunăstarea și afacerile, pentru a se stabili într-o regiune neospitalieră, în mijlocul lumii arabe, sigur ostilă la acest proiect. Evident, era vorba de un scrificiu imens, pe care evreii de rând, câteva milioane de care era nevoie ca să populeze noul stat, nu se grăbeau să-l facă. După aproape 40 de ani de la lansarea oficială a proiectului, nu se stabiliseră în Palestina nici măcar 100.000 de evrei!




- N-am înțeles care este revelația pe care ați avut-o?


- Repet: scenariul constituirii Israelului a mizat pe idealismul și romantismul a câteva milioane de evrei, care să renunțe la viața pe care o duceau și să riște totul plecând în necunoscut, după fantasmele lui Theodor Herzl și urmașii acestuia. Fie că sioniștii se așteptau la altceva, fie că nu, cert este că evreii de rând nu s-au grăbit în număr mare, suficient de mare, să emigreze în Palestina. S-au găsit evrei bogați care să doneze sumele mari cu care să fie cumpărate terenurile din Palestina, dar evrei bogați care să se mute în Palestina nu s-au găsit! Astfel că tot proiectul stătea să cadă, să cadă mai ales în ridicul: evreii nu se înghesuiau să-și edifice o țară proprie! Cea în care trăiau, unii practic dintotdeauna, le era îndestulătoare! Îți dai seama că era vorba de o atitudine absolut normală din partea oricărui evreu normal, întreg la minte! Anormali au fost cei care nu și-au dat seama că aceasta va fi reacția îndeobște a evreilor față de invitația de a-și schimba radical viața de pe o zi pe alta. Au mizat pe un eroism imposibil de aflat. Nu există popoare de eroi sau de martiri! Pricepi greșeala sioniștilor? Impasul în care au intrat?




- Asta pricep!


- Ei, bine, această situație, acest refuz al evreilor de a urma îndemnul sionist, a produs consecințe extraordinar de mari pentru omenire!… Căci sioniștii nu au abandonat proiectul lor atât de nerealist! Aș zice utopic, dacă n-aș ști ce a urmat și dacă n-aș ține la noblețea utopiilor… Și acum te rog să fii atent: dacă au văzut că de bună voie evreii nu vor să fie eroi cu orice preț, sioniștii au decis să-i oblige, să-i constrîngă pe evrei să-și părăsească casa, țara și să plece în Israel! Ba chiar s-au gândit cum să-i constrângă în așa fel încât evreii să nu-și dea seama că sunt constrânși, evreii să ajungă să-și dorească ei să plece în Israel, ei să vadă în Palestina unica soluție de viitor, ba chiar o soluție extrem de atrăgătoare… Pricepi?




- Parcă încep să pricep, dar mă îngrozesc!…


- Nici mie nu mi-e ușor să cred, să fiu chiar convins în ultima vreme, că pentru a-i determina pe evrei să plece din țările unde trăiau foarte bine, cu un statut material peste medie, sioniștii, Cahalul, marii înțelepți ai Sionului, Congresul Mondial Evreiesc etc., etc., s-au pus toți de acord între ei că nu-i pot face pe evrei să emigreze în Palestina decât dacă, în țările unde evreii se simțeau atât de bine, se instituie un regim politic ostil evreilor, un regim declarat anti-semit, capabil să împingă acest anti-semitism până la crimă, la genocid, la… la…




- …Holocaust?


- Ai înțeles, deci. Așadar, îi invit pe istoricii de profesie, mult mai informați decât mine, să aprofundeze această problemă: refuzul sau reținerea, abținerea evreilor de a se conforma proiectului Israel în Palestina. Ce i-a făcut pe acești evrei să-și schimbe atitudinea și să pornească în exod spre Palestina? Ce altceva decât anti-semitismul nazist, legile anti-semite din mai toată Europa…




- Adică vreți să insinuați că Hitler și nazismul au fost creații ale evreimii mondiale?!


- Stai liniștit! Nu te emoționa! Nu e nicio noutate. Exact asta au spus-o înaintea dumitale o mulțime de istorici. Pe care, recunosc, nu prea i-am luat în serios! Dar acum, după ce am re-citit Declarația lui Benjamin Freedman, m-am lămurit! M-am dumirit! Toate ciudățeniile și contradicțiile din desfășurarea celui de al II-lea Război Mondial capătă sens, se organizează într-un întreg, cu logica lui, dacă ții seama că evreii, deși nu au avut nicio armată, au fost atât de importanți în declanșarea și desfășurarea războiului. Care a fost interesul evreiesc? Se pare că mai presus de orice înființarea statului Israel. Un proiect lipsit de realism, între oameni normali! Dar nu și pentru paranoicii care îl concepuseră! …Am folosit mai sus cuvîntul logică. Au un fel de logică și paranoicii! Așadar, cine vrea să priceapă declanșarea și desfășurarea celui de al II-lea Război Mondial trebuie să aibă în cap și acest reper: proiectul sionist al constituirii statului Israel și mai ales impasul în care ajunsese acest proiect. Restul sunt detalii. Trecem mai departe. La următorul eveniment istoric. Care?




- Probabil că comunismul. Rolul comunismului în edificarea statului Israel…


- Formularea trebuie nuanțată: rolul comunismului în determinarea evreilor din țările comuniste să plece în Israel. Așa trebuie pusă problema: de ce evreii au început să plece în masă în Palestina numai după ce în țările respective s-a instalat comunismul? Poți spune că regimul comunist din România sau Polonia nu a avut un rol în determinarea evreilor să plece în Israel?


Aici cunosc bine situația, nu am nevoie de bibliografie. Toți evreii prieteni cu părinții mei așa s-au explicat, aproape că s-au scuzat când au plecat din România în Israel: din cauza comunismului o fac! În România nu se mai putea trăi! Legile comuniste aproape că desființaseră proprietatea. Marea proprietate nu numai că a fost desființată, dar în cele mai multe cazuri a fost sancționată, pedepsită ca infracțiune. Comerțul a fost etatizat, la fel meseriile, inclusiv farmaciile, cabinetele medicale, atelierele meșteșugărești, practic tot!
Bordelurile la fel!




- Glumiți!…


- Deloc! Toate pensionarele bordelurilor au fost preluate de partid și au devenit activiste de partid! Unele, prin căsătorie cu tovarăși de viitor, au ajuns în funcții de partid importante!… Dar să revenim la comunismul instaurat după al II-lea Război Mondial, la suita de neajunsuri și abuzuri la care au fost supuși cetățenii din lagărul comunist! Este bine cunoscută această tragedie! Dar trebuie evidențiat un detaliu: pentru prima oară în istoria lumii, în statele comuniste a fost interzisă plecarea din țară, libera circulație de-o parte și alta a granițelor.


A fost interzisă sistematic părăsirea raiului comunist pentru infernul capitalist! Cu o singură excepție, o singură categorie de oameni puteau cere părăsirea sistemului comunist: evreii! Acest lucru trebuie subliniat de zece mii de ori: evreii impun în Rusia și Europa de Est regimul comunist, un regim care intra în contradicție cu toate drepturile omului, dar mai ales cu spiritul mercantil, speculator, al evreului, ceea ce face tot mai nesuferită viața în aceste țări pentru evrei!


Psihoza plecării, a abandonării a tot ce ai numai ca să pleci din țară, a cuprins aproape întreaga societate. Unii își riscă viața ca să treacă granița. Unii chiar plătesc cu viața sau cu libertatea încercarea de a părăsi sistemul în singurul mod posibil: prin trecerea ilegală a graniței. Numai evreilor li se oferă posibilitatea de a părăsi legal, comod și fără probleme lagărul socialist, putând lua cu ei și o parte însemnată din avuția agonisită. Condiția era una singură: să ceară repatrierea în Israel!…


Alt detaliu de primă însemnătate: în țările lagărului comunist trăiau cei mai mulți evrei din Europa, atât ca număr, cât și procentual. Te rog să-mi explici de ce nu am voie să trag concluzia că scopul sau, mă rog, unul din scopurile pentru care s-a instaurat comunismul în țările respective a fost să-i determine pe cât mai mulți evrei să părăsească acest țări spre a se stabili în Israel.


Așa cum prezentați lucrurile, se impune această concluzie. Nu cunoscusem acest aspect: evreii, ani de zile nu s-au înghesuit să populeze Palestina. Exista riscul ca evreii sioniști, liderii evreimii, să obțină toate aprobările pentru înființarea statului Israel, dar să nu aibă amatori pentru onoarea de a fi cetățeni ai Israelului. Onoarea fără gheșeft nu face nici două parale pentru majoritatea oamenilor, deci și pentru majoritatea evreilor. Abia când au ajuns să se confrunte cu duritatea regimulul comunist evreii descoperă că au de câștigat foarte mult plecând în Israel, iar câștigul înseamnă să scapi de regimul comunist, atât de inuman… Deci nu pentru ce găseau în Israel, ci pentru ce lăsau în țara lor evreii au acceptat să emigreze. Ca să scape de regimul comunist în primul rând! …Asta e perfect logic. Dar să spuneți că regimul comunist a fost instaurat cu acest scop, că acesta a fost scopul urmărit prin expansiunea regimului comunist, mi se pare un exces.


Sigur că lucrurile sunt mai complexe, adică prin aceeași acțiune, prin producerea aceluiași eveniment, au fost urmărite mai multe scopuri, mai multe efecte. Nu le am în vedere pe toate, nu ne-ar ajunge o zi întreagă să vedem ce s-a urmărit prin apariția comunismului! Ci încerc să pun în evidență un singur efect sau scop, care până acum a fost ascuns sau neglijat: rolul comunismului în determinarea evreilor să părăsească țările comuniste din Europa cu destinația Palestina, mai apoi Israel!! Adică rolul comunismului în apariția și consolidarea statului Israel!




- S-ar putea să fie un efect colateral, nu o țintă anume urmărită!


- Pui întrebări la care, dacă răspund, ne vom pierde în detalii. Nu sesizezi esențialul. Eu propun să fie luat în calcul un fenomen niciodată discutat până acum. Îl mai enunț o dată: evreii de rând, marea masă a evreilor, nu au răspuns cu entuziasmul scontat la propaganda făcut de liderii sioniști în favoarea înființării statului Israel.


Foarte puțini evrei au luat drumul Palestinei. Astfel că pe la 1930 liderii sioniști puteau constata că statul Israel nu se poate înființa pe baza evreilor care vin în Palestina de bună voie! Acesta este un moment de mare importanță, când sioniștii, liderii evrei, dacă ar fi fost oameni normali, raționali și cu simțul măsurii, ar fi trebuit să abandoneze proiectul și să recunoască că nu au fost realiști, că au mizat pe romantismul și idealismul unor oameni obișnuiți, normali, care nu aveau nimic comun cu ideea de sacrificiu de sine pentru o idee politică…


Dar se pare – iar eu propriu zis cred asta tot mai mult, că bântuie la cel mai înalt nivel evreiesc de decizie o judecată paranoică, o lipsă de măsură și un cinism de-a dreptul criminal, fără nicio sensibilitate pentru suferința umană. Căci decizia luată a fost total indiferentă la prețul în vieți și destine omenești frânte, distruse.


Mai întâi în 1916, când evreii au provocat respingerea armistițiului și continuarea războiului cu pierderi de vieți de câteva ori mai multe ca până atunci. Milioane de oameni tineri, ne-evrei, care au murit pe front pentru ca evreii să obțină din partea Angliei acordul pentru instalarea în Palestina a statului Israel!… Repet întrebarea: care a fost prețul plătit de întreaga omenire pentru acest câștig sionist! Măcar acest calcul: câți oameni au murit după semnarea Declarației Balfour?


Nota bene: nu pot numi acest câștig un câștig evreiesc deoarece evreii, invitați să emigreze în Israel conform proiectului aprobat de învingători, nu s-au grăbit să emigreze în Palestina! Se simțeau foarte bine fiecare pe la casa sa!…


A doua oară, când liderii evreimii au luat o decizie paranoică, (probabil pe la începutul anilor 1930), decizia de a provoca un antisemitism sălbatic în câteva din țările în care se aflau mulți evrei, ca prin terorizarea evreilor să-i determine pe acești co-naționali să-și părăsească rosturile din țara respectivă și să se refugieze în Palestina. Zic unii istorici, iar eu acestora înclin să le dau dreptate, că în acest scop evreii l-au susținut pe Hitler să aibă ascensiunea politică pe care a avut-o, iar în final au determinat declanșarea celui de la II-lea Război Mondial și, implicit, declanșarea Holocaustului.


Asta am întâlnit și eu, la mulți istorici. Ideea că producerea Holocaustului a contribuit mult la apariția statului Israel. Dar, drept să spun, nu prea am înțeles cum.


Istoricii care fac această afirmație perfect justă au în vedere un singur aspect: Holocaustul, eventual cu exagerările de-acum cunoscute, trebuia să provoace o emoție așa de mare în toată lumea încât toată omenirea să înțeleagă cât este de justificată dorința evreilor de a avea o patrie. Nu aveau nicio șansă cei care s-au opus, căci Națiunile Unite, toată lumea bună a planetei erau de acord!… Se omite, se ascunde sau nu se pricepe faptul că Holocaustul a avut și menirea ca, în interiorul lumii evreiești, să înfrângă rezistența sau reținerea față de proiectul sionist, producând o importantă mutație în mentalul colectiv evreiesc: le-a inoculat, dar cu ce preț?!, convingerea că viața printre creștini, printre goimi este atât de nesigură, că goimii sunt capabili oricând de alte persecuții cu caracter de pogrom, de genocid, astfel că emigrarea în Israel este singura care poate asigura viața oricărui evreu și un viitor acceptabil copiilor…




- Nu mai înțeleg rolul comunismului dacă Holocaustul putea să producă aceste efecte!


- Putea, dar nu era sigur că le va produce… Evreii nu se confruntau prima oară cu ravagiile antisemitismului. În plus, mai trebuie adăugată ipoteza unor istorici, potrivit cărora Holocaustul a mai avut un scop, din perspectivă iudaică și în măsura în care a existat un control cât de cât evreiesc în desfășurarea Holocaustului.


„Control evreiesc în desfășurarea Holocaustului”? E aproape o blasfemie, domnule profesor!
Te rog citează corect: am spus „cât de cât evreiesc… control cât de cât evreiesc în desfășurarea Holocaustului”, și am avut în vedere un detaliu uitat, neglijat sau ascuns din desfășurarea Holocaustului. Cred că știi că nu toți evreii au fost deportați. Știai?




- Nici nu era posibil să fie toți deportați, dar ce importanță are acest detaliu?


- Nu te-ai întrebat niciodată dacă au existat anumite criterii după care se făcea selecția, care evreu merge la Auschwitz și care nu?!




- Din ce am citit, e clar că nemții îi alegeau pentru gazare și exterminare pe evreii bolnavi, inapți de muncă!


- Păi de ce nu făceau nemții de la bun început această selecție?! De ce îi plimbau pe evreii inapți de muncă prin toată Europa pentru ca abia la Auschwitz să-i dea deoparte și să-i trimită la camerele de gazare, la moarte?! Ți se pare logic, ți se pare treabă nemțește gândită?




- Nu, într-adevăr nu văd logica, îmi scapă! Nu pricep!


- Nu pricepi pentru că nu cunoști un detaliu. Un detaliu pe care sioniștii îl ascund cu multă grijă! Atenție: nu nemții decideau care evrei pleacă în lagăre și care nu! De cele mai multe ori un lider evreu, rabinul, de exemplu, făcea listele! Și rabinul îi trecea primii pe listă pe evreii tarați fizic, nevolnici de viață, cum spune vorba din bătrâni.


Iar ipoteza acelor istorici de care vorbeam este aceasta, o ipoteză cutremurătoare: atât cât a depins de evrei, de evreii sioniști, victimele Holocaustului au fost evreii degenerați, tarați, evreii de calitate proastă. Căci, vai, nu toți oamenii sunt egal dotați pentru viață, pentru reușită!


Se cunoaște foarte bine că a existat o preocupare a sioniștilor ca în Palestina să ajungă numai evrei de calitate, mai ales tineri, bine dotați, bine pregătiți pentru viață, care să nu devină un balast pentru tînărul stat evreiesc! …Te rog să nu te mai crucești atâta, acestea sunt lucruri care s-au spus de multă vreme, cu argumentele cuvenite, numai că nu au circulație în public. Sunt informații cenzurate! Și cred că ele sunt ascunse în primul rând față de publicul evreiesc! …Sunt însă evrei care știu asta. O ziaristă din București, care a stat ceva pe la Auschwitz, s-a confesat unor prieteni români exact în acești termeni, învinuindu-i pe evreii sioniști! Nu pe nemți!




- E cumplit pentru evrei să afle toate astea!


- De 70 de ani tot facem inventarul suferințelor evreiești… Și constatăm că multe dintre aceste suferințe au fost cauzate de evrei, de lideri ai evreimii! E dreptul evreilor să reacționeze sau nu față de această dezvăluire: evrei vinovați de holocaustul din al II-lea Război Mondial!… Dar cred că e timpul să facem și inventarul suferințelor pe care aceiași lideri evrei le-au cauzat altor popoare! E un subiect pe care îl deschide Declarația Freedman! Subiectul acesta vreau să-l discutăm cu maximă seriozitate! Acum îl discutăm noi doi, ca istorici amatori, pârîți, dar în continuare, de aici înainte, sper ca acest subiect să fie abordat cu profesionalism, de persoane mai bine informate, specialiști propriu zis în istorie recentă. Eu nu fac decât să propun subiectul!




- Deja ați identificat două teme de cercetare. Prima: câte vieți omenești s-au pierdut prin decizia Angliei de a respinge în 1916 oferta de armistițiu a Germaniei? Decizie luată în urma intervenției liderilor evrei sioniști! Corect?


Cred că pot fi inventariate și distugerile, costurile materiale, mai ales că o bună parte din cheltuielile războiului se făceau pe bani împrumutați de guverne de la băncile evreiești… Motiv în plus ca să le convină evreilor prelungirea ostilităților!


A doua: câtă suferință a provocat nu numai evreilor, ci și ne-evreilor decizia liderilor sioniști de a împinge Germania și alte țări la adoptarea și exacerbarea anti-semitismului ca politică de stat! …Am rezumat corect?
Da, e corect rezumatul. Va fi o cercetare complexă și delicată: victimele ne-evreiești ale politicii anti-semite!




- … Sună ca un paradox.




- Poate că nu ar strica să dați un exemplu, două.


- După cum se știe, la încheierea războiului anti-semitismul a fost cu severitate incriminat. Cei vinovați de crime împotriva evreilor au fost aspru pedepsiți. Din păcate, acuzația de anti-semitism a devenit o armă folosită deseori împotriva unor oameni nevinovați. De exemplu, eu, subsemnatul, sunt o asemenea victimă!


Dar nu mă plâng!… Alții însă, pe aceeași acuzație, neîntemeiată, au înfundat pușcăriile, au fost dați afară din slujbă, marginalizați… Sau condamnați la moarte, precum George Alexianu, omul care a fost binefăcătorul evreilor din Transnistria!


S-au găsit evreii nemenici care să-l acuze de anti-semitism, dar nu s-au găsit și evreii cinstiți care, știind bine care era adevărul, să intervină în apărarea sa. Evrei lași, în frunte cu rabinul Alexandru Șafran! Care vine la București în 1995, la 50 de ani după procesul Mareșalului, unde a refuzat să depună ca martor, vine și-i declara dlui Șerban Alexianu, „amic din tinerețe”, că ce mare păcat, un om ca George Alexianu, care a făcut numai bine evreilor, să fie condamnat la moarte și executat de comuniști. Un om așa de minunat!… Câtă nerușinare!…


Așadar, e vorba de victimele pe care le-a produs și le produce acuzația nedreaptă de anti-semitism, de holocaust, genocid, pogrom etc. Noi, românii, ca popor, suntem acuzați pe nedrept de holocaust în Transnistria și de pogrom la Iași și București, în iunie și ianuarie 1941… Dar nu suntem acuzați la Tribunalul de la Haga sau la ONU, sau la Tribunalul din Băilești, cu dovezi juridic valabile, ci suntem acuzați cu argumente propagandistice, ziaristice, adunate de comisii fără nicio autoritate morală sau juridică! …La fel de nedreaptă este și acuzația de pogrom anti-evreiesc în ianuarie 1941.




- La Iași ce a fost?


- Pentru ce a fost la Iași să fie întrebați germanii, ei i-au împușcat pe evrei și nu au făcut-o așa, din senin, că erau ei anti-semiți… Să se disculpe nemții! Nu mă bag. Eu îmi apăr sărăcia, și nevoile, și neamul meu românesc. Și încercând să aflu cât sunt de adevărate acuzațiile la adresa românilor, am găsit o mulțime de dovezi cum că nu suntem deloc vinovați… Din păcate, pentru cei care ne-au acuzat pe nedrept, a trebuit să cercetez problema în contextul ei. Așa mi-am dat seama că nici nemții nu sunt chiar așa de vinovați cum se clamează pe ulițele Hollywoodului! Dacă nu apărea această acuzație nedemnă la adresa noastră, nu ajungeam nici eu anti-semit. Căci pentru sioniști anti-semit este mai ales acela care nu acceptă acuzația de anti-semitism fără argumente serioase!… Evreii de proastă calitate s-au cam jucat cu acuzația de anti-semitism. În final, această acuzație se va demonetiza cu totul! Nu din vina …anti-semiților ca mine!




- Deci trebuie făcut și inventarul suferințelor și neajunsurilor provocate prin acuzele nedrepte de anti-semitism. Cap de listă românii?


- Nu-mi dau seama, dar suntem și noi pe lista celor ultragiați și păgubiți prin acțiunea bezmetică a haitelor de acuzatori de teapa lui Radu Ioanid, Andrei Oișteanu, Lya Benjamin și țuțării lor, alde Pleșu, Gabriel Andreescu…




- Gabriel Liiceanu?


- Nu chiar!




- Ce urmează?


- Urmează inventarul cel mai dureros, cel mai absurd, al victimelor comunismului. S-a vorbit atât de mult despre comunism… Despre comunismul de tip bolșevic, cominternist, instaurat în Rusia și țările est-europene de cei „40.000 de evrei care au luat puterea la Moscova, după care, prin varii metode, au obținut comanda în atâtea țări ale lumii”, despre care vorbește Benjamin H. Freedman.




- Numai 40.000 de mii?


- Ar fi de discutat acest număr… Dar altădată. …Cred că trebuie să povestesc o întâmplare, care, cu câteva săptămâni în urmă m-a… m-a luminat. Am făcut întâlnirea de 50 de ani de la terminarea liceului Micea cel Bătrân. Printre colegi, unul dintre cei mai iubiți, Peter, venit din Germania. La un an după terminarea liceului, în 1961, Peter a plecat cu toată familia în Israel… A revenit mereu în România, s-a însurat de două ori aici, a făcut facultatea de medicină aici, a trimis-o și pe fiică-sa să facă facultatea tot în România, la Constanța. A participat Peter al nostru cam la toate întâlnirile noastre de foști lemebiști… La ultima, în plină petrecere, când ne simțeam mai bine cu toții, cu un aer gânditor, Peter îmi spune: „Mă, Ioane, dacă nu erau comuniștii, noi nu plecam de aici!…” Cred că vorba asta a fost pentru mine revelatorie: așadar, Peter și familia lui, cu părinți medici foarte respectați în Constanța, au plecat în Israel din pricina regimului comunist! Au plecat în Israel, iar mai apoi au plecat și din Israel… Deci nu dorul de Eretz Israel i-a mânat, ci lehamitea și teama de comunism!


Atunci, pe loc, mi-a venit să-i spun că nu românii sunt vinovați de comunism, ci evreii, dar m-am abținut și bine am făcut!… Nu se potrivea cu atmosfera de bine, de confort sufletesc în care respiram cu toții briza mării, la Zorile. Deduc: evreii sunt de două feluri, evrei autori ai comunismului și evrei victime ale comunismului!


În ce fel Peter și alți evrei, plecați în Israel, sunt victimele comunismului, iată un subiect interesant, pe care însă nu e cazul să-l dezvolt eu. Îl semnalez doar! Și mă întorc la subiectul meu: m-am considerat întotdeauna o victimă a comunismului, în măsura în care toată agonisita părinților și bunicilor mei s-a dus pe apa sâmbetei în 1948, când cu naționalizarea. Bașca tot ce a urmat, ca degradare a vieții, ca neputință de a-ți afirma potențialul creator etc. Numai că acum descopăr că acele suferințe ale unui neam întreg erau necesare nu pentru a edifica o societate nouă – nu se poate face omletă fără să spargi ouăle!, cum ne explicau propagandiștii mai subțiri! Ci sufeream pentru a-i determina pe evreii din mijlocul nostru, care sufereau cot la cot cu noi, să părăsească România comunistă. România comunistă, căci România românească, cea de până la 23 august 1944, evreii nu prea se grăbiseră s-o lase pentru Israelul din Palestina… Adică evreii sioniști, cu proiectele lor nebunești, paranoice, erau cei ce ne stricaseră viața… Și nouă, românilor, și evreilor! Ne-au cufundat în rahatul comunist pe toți, dar posibilitatea de a ieși la lumină, la aer curat, respirabil, au oferit-o numai evreilor care cereau să plece în patria lor cea nouă, Eretz Israel! Cum să nu ceară evreii …repatrierea?!






- Să înțeleg din asta că adversitatea dintre evreii comuniști și evreii sioniști nu a fost prea mare?


- A fost o diversiune! Un teatru criminal, jucat destul de bine. Sunt nenumărate dovezile că, la un nivel aflat deasupra acestei adversități trucate, sioniștii și comuniștii aveau un for de decizie comun. Și-au dat mâna întotdeauna când a fost nevoie. Desigur, nu în văzul nostru!




- Susțineți așadar că dacă evreii ar fi plecat destul de mulți în Palestina înainte de 1944, în România nu se mai instituia comunismul?


- Cam da! …Dar, reține ce ți-am spus deja: instaurarea comunismului urmărea și alte efecte, multe dintre ele tot în beneficiu evreiesc… Însă acest subiect nu-l putem aborda integral într-o discuție de un ceas, două! Nici nu am datele necesare. …Aș zice cam așa: dacă proiectul Israel în Palestina ar fi avut printre evreii normali succesul scontat de evreii sioniști și dacă, așadar, statul Israel se înființa după primul război mondial, al doilea război mondial nu mai izbucnea!


- Deci de vină sunt evreii care nu au dat curs invitației de a se strămuta în Palestina încă de la bun început, după primul război! Le plăcea mai mult la București și Budapesta decât pe malul Iordanului!…


Ca glumă, glumă amară, merge! Nu le putem reproșa evreilor de atunci că au procedat ca ființe raționale, normale… Dar când vom face socoteala cum am ajuns să facem din țara și din viața noastră o sperietoare pentru evrei, nu mai e de glumit. Eu sunt un om sărac. Părinții mei ajunseseră la o stare materială foarte bună în 1948. Dacă în viața părinților mei nu intervenea comunismul, naționalizarea, colectivizarea agriculturii, mi-e așa de ușor să-mi imaginez cum ar fi fost viața lor, viața mea, a copiilor mei!… Cu totul alta. Și nu uita, avem o singură viață!




- În concluzie?


- În concluzie, fac apel la cei care au acces la datele exacte ale celor întâmplate să cerceteze istoria secolului trecut din această perspectivă: (1) refuzul sau reținerea evreilor de rând de a se conforma proiectului sionist de înființare a Israelului și (2) politica, mai exact spus stratagemele criminale imaginate de sioniști pentru a-i constrânge pe evrei să emigreze totuși în Palestina! Am zis totuși, adică împotriva voinței lor!




- Nu e prea mult spus împotriva voinței lor?


-Nu! Știu bine că odată plecați din România, evreii descopereau că nu aveau voie să-și aleagă destinația. Ajungeau de regulă la Viena și erau întrebați numai de formă unde vor să meargă mai departe. Indiferent de răspuns, cei mai mulți erau mânați în Israel, unde obligatoriu trebuiau să stea câțiva ani, băieții să facă armata etc. Ar fi bună o statistică: câți din evreii emigranți în Israel după 1945 au rămas în patria regăsită? Ar fi chiar imperios necesară, separat, pentru evreii plecați din România, pentru cei plecați din Rusia ș.a.m.d.




- La ce ar fi necesară o asemenea statistică?
- La multe, printre care ne-ar fi utilă în discuția pe marginea ultimei turnuri pe care pare s-o ia proiectul Israel în Palestina. Ai auzit de diasporism?




- Diasporism? Nu.


- Eh, lăsăm pe altă dată acest subiect.




Sursa: Badpolitics




preluare de pe sursa:
http://piatza.net/comunismul-%c8%99i-nazismul-%e2%80%93-cei-doi-piloni-ai-statului-israel/

Iminenta prabusire a asa-zisei “Elite Mondiale” – dezvaluirile uluitoare ale jurnalistului american Benjamin Fulford

Benjamin Fulford a lucrat 30 de ani ca jurnalist financiar pentru Revista Forbes si ca editor pentru regiunea Asia Pacifica.

Fulford este cat se poate de bine documentat, fiind o persoana publica pe internet inca din 1999 si castigand increderea multor oameni in diverse programe secrete, avand astfel contact cu un numar incredibil de diferite surse.

Recent, aceste surse l-au informat ca de fapt cutremurele care au aparut in zonele Colorado si Washington DC, in datele de 22 si 23 August 2011 au fost in realitate atacuri nucleare impotriva instalatiilor militare subterane.
Aceste baze subterane au fost construite de catre guvernul Americii de la inceputul anilor 1960, avand costul de trilioane de dolari din banii contribuabilului nedocumentati care se duc in aceste “proiecte negre”.
80 de tari diferite au format acum o alianta impotriva „Noii Ordini Mondiale”.
Pe data de 23 August 2011 doua uriase orase subterane au fost distruse de doua bombe atomice in zona partii de sud a orasului Washinghton Dc,Virginia, se pare ca epicentrul a fost in Mineral town si in Colorado lângă Denver.

La stiri au fost semnalate cutremure avand magnitudinea de 5,3 si 5,9 care au o scala neobisnuita de manifestare specifica unei bombe atomice, pe data de 23 august 2011.

Deasemenea au fost inregistrate sunete neobisnuite in intregul oras.

Se pare ca in acel moment cand explozia s-a declansat, in fiecare din aceste doua orase subterane au fost pana la 30.000 de oameni.

Deci discutam cu privire la potentialul de 60.000 de decese.

Tipii acestia nu si-au imaginat vreodata ca aceste facilitati subterane ar fi putut fi atacate. Niciodata.

 

Ei vroiau sa reduca populatia lumii cu 90%.

 

Aveau de gand sa se ascunda in aceste baze subterane dupa ce ar fi declansat un holocaust nuclear.

 

 

Planul original era sa porneasca un razboi nuclear intre Iran si Israel.

 

In orice caz, ceea ce s-a intamplat este ca exista un grup in interiorul Pentagonului si agentiile sale care au realizat ca acest plan era nebunesc.

 

Stiau ca planul de a ucide 90% din umanitate este o nedreptate.

 

Apoi au aruncat in aer bazele subterane pe care elitele aveau de gand sa le utilizeze pentru a se ascunde atunci cand ar fi realizat holocaustul lor nuclear.

 

 

 

Aceste atacuri au fost, se pare, sprijinite si de catre anumite civilizatii extraterestre benefice.

 

Acest sprijin al atacurilor a fost total neasteptat, intrucat cabala a fost condusa sa creada ca extraterestrii aveau de urmat legi spirituale care le interziceau sa intervina vreodata- sub orice forma.

 

Mai multe documente top-secrete au relevat ca daca extraterestrii nu au fost invitati in mod special sa apara de o majoritate a oamenilor, si/ sau de catre conducatorii lor, nu ar putea aparea in mod public si deschis, la nici o scara larga, pana la sfarsitul anului 2012.

 

In orice caz, extraterestrii au oprit in mod constant rachete si facilitati nucleare.

 

Ajungem la un moment in care totul o sa devina public.

 

O sa fie pe undele radio. O sa fie la stiri. Nu mai pot ascunde pentru mult timp.

57 de tari au fost invitate de catre Elvetieni sa discute indepartarea acestor oameni din punct de vedere financiar si crearea unui boicot financiar international inpotriva conducatorilor G5-ului.

57 de tari diferite, inclusiv unele din tarile Europei de Est… Olanda, Canada si America de Sud.

Mai mult de 80 de tari au semnat aceasta alianta.

Ei nu controleaza banii lumii. Odată ce ei pierd controlul teroristilor, oamenii cu armele, totul s-a terminat.

 

“Noi” suntem un grup de oameni implicati in lupta de a rasturna aceasta cabala.

 

Grupul nostru include membrii ai CIA-ului, Pentagonului, agentii de informatii si diverse alte grupuri, incluzand societati secrete asiatice.

 

Avem persoane care abandoneaza cabala aceea ca sobolanii care sar de pe un vas care se scufunda.

 

Folosim numele Dragonul Alb. Mai exista un alt grup care se autodenumesc Palariile Albe.

 

Cu totii avem acelasi scop, care este sa lasam fara putere acest grup de oameni nebuni.

90% din bugetul SUA merge la armata. Armata SUA este dependenta de finantarea de la Wall Street.

 

Acesta este motivul pentru care depindeau in cele din urma de Chinezi si de Asiatici , care finantau Wall Street.

 

Un procent de aproximativ 80-90 la sută din Pentagon le respinge planurile si este de partea acestei alianţe.

 

Se asteapta ca dolarul să se prăbuşească, multumita acestui efort international coordonat – urmat de declaratia oficială a falimentului de către guvernul Statelor Unite.

 

Acesta va fi evenimentul precursor imediat.

 

Sondajele de opinie din Statele Unite arată că 87 la suta din Americani nu au încredere în Washington.

 

Asta ar trebui sa-ti spuna care este starea mentală de acum în America.

 

China si natiunile nealiniate au pus presiune asupra oligarhilor care conduceau lucrurile dupa Cel de-al Doilea Razboi Mondial.

 

Chiar inainte de 11 Septembrie (dar o multime de oameni au uitat despre asta) Donald Rumsfeld apare la televiziunea nationala si declara ca au “pierdut” 2.3 trilioane de dolari de la Pentagon in deceniul precedent.

 

Acei bani au fost de fapt utilizati pentru a finanta Blackwater- o armata privata de mercenari, necontrolata de catre Pentagon. Incercau sa stoarca bani de la tari diferite.

Au ucis grupul tanar al partidului conducator in Norvegia- acestea au fost atacurile din Norvegia- deoarece incercau sa acapareze fondul de petrol in valoare de 1.5 trilioane de dolari pe care guvernul Norvegiei il controleaza.

Au invadat Libia pentru a prelua fondurile lor de petrol, deoarece Libienii le-au spus, ” Nu mai avem de gand sa va mai dam petrol in schimbul bancnotelor voastre“.

 

Au avertizat Japonia ca vor pune arma nucleara pe fundul marii daca nu le ofera bani. ” Daca nu o veti face, va urma Muntele Fuji”.

 

Aceasta este o informatie publica disponibila. Responsabil de securitate la Fukushima era o companie Israeliana.

 

Plutoniul este ceea ce a cauzat majoritatea otravirii cu radiatii din dezastru.

 

Prim-ministrul Israelian Benjamin Netanyahu l-a sunat dupa atacul de la Fukushima pe prim-ministrul Japoniei Naoto Kan.

 

Netanyahu a spus ca vor cauza alte dezastre nucleare in jurul Japoniei daca nu vor incepe sa predea banii.

Întâlnirea Bilderberger care a avut loc în luna iunie, în St Moritz, Elveţia în acest an trebuia să dureze până Marţi.

 

Cu totii au trebuit să fugă în noaptea de Duminică, pentru că erau pe cale de a fi arestati de către Elveţieni.

 

Ceea ce se întâmplat a fost faptul ca un parlamentar Elveţian a încercat să intre în site si a fost bătut.

 

A mers la guvernul Elveţian şi a spus: “Sunt un membru Elvetian al parlamentului, în ţara mea proprie, şi m-au bătut şi m-au aruncat afara. Asta e ilegal.”

 

Ei au spus; “Da. Vom merge sa- arestam.” Ei toţi au trebuit să-si impacheteze valizele şi să fugă în noaptea de duminică – înainte de a fi arestati luni.

 

 

Bilderbergerii au fost alungaţi, cu cozile lor între picioare.

La un moment dat, cred că Pentagonul va trimite probabil oameni la sediurile TV centrale din Statele Unite.

 

Veti vedea feţe noi şi o poveste total diferită iesind din televizoarele voastre in curand.

 

 

 

Comentariu Rostirea:

Daca toate acestea sunt adevarate, este cea mai importantă și, totodată, cutremuratoare stire.

 

In opinia noastră, multi dintre membrii ”illuminati” se vor trezi, multi dintre membrii masoneriei s-au trezit deja, fie dandu-si seama ca este un grup de natura luciferica, fie dandu-si seama ca , cel putin, omenirea condusa de ei nu este condusă in directia in care li s-a declarat la inceput.

 

Cu alte cuvinte, au inceput sa isi puna intrebarea

 

”De fapt, unde mergem noi acum” aplicand principiul esential ca ”pomul se cunoaste dupa roade iar omul se cunoaste dupa fapte”.

 

Din interviu au fost selectate cele mai relevante aspecte.

Daca vreti sa intelegeti mai mult, studiati mai mult, cel putin atat timp cat internetul va mai fi suficient de liber pentru a avea acces la informatii.

Si desigur, formati-va o cultura, nu credeti tot ce se spune si cititi printre randuri. Va dorim succes.




sursahttp://www.rostirea.ro/news/dezvaluirile-extraordinare-ale-unui-jurnalist-american-despre-iminenta-prabusire-a-asa-zisei-elite-mondiale-ce-doreste-instaurarea-%E2%80%9Enoii-ordini-mondiale%E2%80%9D

preluare de pe Sursa:
2012 – Mit şi Adevăr — sfârşit şi / sau început -? DE LA LUME ADUNATE !!! PAX Et LUX !

SUA au dat liber Israelului să atace Iranul. Începe Războiul Mondial?

E posibil ca să înceapă cât de curând ceea ce analistii militari numesc preludiul celui de al Treilea Razboi Mondial. Statele Unite au dat liber Israelului pentru un atac asupra Iranului, potrivit publicatiei InfoWars, care citează surse militare confidențiale. Unele informatii afirma ca subiectul a fost pe agenda intalnirii de la Tel Aviv din 3 octombrie dintre Leon Panetta, secretarul american al apararii si oficialii israelieni.
Administratia Obama ar fi acordat unda verde pentru un atac al Israelului asupra Iranului, potrivit unor surse militare confidentiale, citate de InfoWars. Israelul este preocupat de faptul ca marile puteri, precum Germania si-au apropiat relatiile cu Iranul, ceea ce ii permite acestuia sa-si continue programul de imbogatire al uraniului. Este posibil ca in urmatoarele doua luni Israelul sa lanseze un atac militar. Vizita secretarului american al Apararii, Leon Panetta din 3 octombrie de la Tel Aviv a fost folosita pentru ca Israelul sa-l convinga pe demnitarul american, ca Statele Unite sa dea unda verde pentru un atac.

"In ultimele saptamani, au avut loc discutii intense in cercurile militare israeliene cu privire la posibilitatea sau nu a lansarii unui atac militar impotriva facilitatilor nucleare ale Iranului. Aparent, problema-cheie in dezbatere a fost cum sa se asigure Israelul ca Statele Unite ar lua parte la atac sau cel putin ar interveni de partea sa, daca atacul initial ar duce la un razboi lung", a declarat Patrick Seale, un jurnalist britanic pentru Gulf News. "In cazul in care Administratia americana nu reuseste sa castige sprijin pentru instituirea unor sanctiuni asupra regimului de la Teheran, dupa prezentarea unor dovezi asupra unor abuzuri facute la alegerile recente din Iran, mingea va fi din nou in curtea Administratiei Obama", scrie Tony Karon, in Time.

Administratia va sprijini masurile agresive impotriva Iranului, avand acoperire in vederea schimbarii regimului. Expertii geopolitici considera ca avertismentele date Iranului pregatesc o lovitura a Israelului asupra Teheranului. In iulie, veteranul Robert Baer, fost agent al CIA, a declarat la KPFK Los Angeles ca prim-ministrul israelian Benjamin Netanyahu a planificat un atac asupra Iranului, in septembrie, pentru a coincide cu cererea Palestinei de recunoastere a statului la ONU. Conform declaratiilor lui Steve Pieczenik, fost oficial al Departamentului de Stat, a fost conceput un complot terorist, care ar putea fi pretextul unui atac militar impotriva Iranului

preluare de pe sursa:  www.agentia.org

Vezi mesajul celor care cheamă la Revoluţie MONDIALĂ pe 15 octombrie 2011 (VIDEO)

Anunturi

Se prefigurează o mişcare amplă de protest, care se va desfăşura, simultan, începând cu 15 octombrie 2011, în oraşe din zeci de ţări.

Pornită la New York, ca un protest împotriva corporaţiilor financiare, OWS (Ocupy Wall Street) tinde să se transforme într-o revoluţie planetară cu consecinţe încă nebănuite.












La o primă vedere, OWS pare o simplă „zvârcolire a socialismului”, ce poate fi ridiculizată de liberali şi de economiştii apropiaţi acestora. Este aberant să ceri anularea datoriilor bancare – aceasta este una dintre revendicările celor care, zilele acestea, ocupă Liberty Plaza şi Podul Brooklyn. Ar fi pe principiul „Hoţul strigă hoţii!”.

Cu toate acestea, aşa cum a declarat la CNN şi regizorul Michael Moore, majoritatea americanilor simpatizează cu protestele din New York şi nu este exclus ca mulţi să li se alăture acolo sau în alte oraşe, în zilele şi săptămânile ce vor urma.











De la cele câteva scandări împotriva corporatiştilor care au generat criza şi prosperă în continuare, „pe spatele celor săraci”, s-a ajuns, rapid, la un mesaj cu rezonanţă în inimile tuturor celor afectaţi de criza globală.









S-a ajuns la un mesaj care cheamă la o Revoluţie care să producă o „schimbare adevărată”. Deşi mesajul este pacifist, videoclipul de promovare pe youtube conţine şi imagini ale confruntărilor violente anterioare dintre manifestanţi şi forţele de ordine, din decursul protestelor de anul acesta, din SUA şi Europa.


În plus, mascota mişcării este masca din filmul 

„V de la Vendetta”, care, deşi are o concluzie generoasă, umanistă, este plin de scene violente.


Iată ce se spune în mesaj:

„Suntem conştienţi de corupţie, de minciuni, de războaie, de sistemele nedrepte care încurajează comportamentele egoiste şi anti-sociale, de violări ale drepturilor omului, de distrugerea acestei planete şi a locuitorilor săi, de acţiunile injuste şi inumane ale corporaţiilor globale pentru putere şi profit… Şi ne-am săturat!

Pe 15 octombrie 2011 putem produce o SCHIMBARE ADEVĂRATĂ, dacă oamenii de bun simţ ai acestei planete vor putea lăsa deoparte nimicurile care îi separă şi se vor UNI! Revoluţia Globală – 15 octombrie 2011. Vrem o democraţie reală. Pentru oameni, făcută de oameni. Opriţi maşinăria – creaţi o nouă lume! Acesta poate deveni un eveniment de cotitură… depinde de TINE! Casa noastră, vieţile noastre, viitorul nostru. Nu sunteţi singuri. Viitorul e acum. E timpul să modernizăm planeta”.

Cine este în spatele mişcării OSW şi a Revoluţiei din 15 octombrie?

Unii vor arăta spre socialişti şi spre serviciile secrete ruse. Televiziunea de ştiri RT, finanţată de Moscova, a prezentat reportaje „incendiare” de la New York, încă din primele zile ale mişcării, în timp ce mediile tradiţionale occidentale au păstrat tăcerea asupra subiectului. Doar arestările de sămbătă au făcut înconjurul lumii, pe toate canalele.

Cert este că, oficial, promotorii mişcării sunt persoane cvasinecunoscute, cel mai proeminent fiind un fost membru de campanie al unui candidat la alegerile prezindeţiale din SUA, din 2008.

Regizorul Michael Moore i-a vizitat pe protestatarii din Wall Street şi, cum spuneam, a fost invitat la CNN să vorbească despre OWS. Cunoscut pentru mai multe pelicule în care a blamat regimul republican al lui George Bush pentru atentatele din 11 septembrie 2011 şi cartelurile financiare americane pentru criza declanşată în 2008, Moore a susţinut că OSW poate fi începutul unei adevărate revoluţii.

Protestatarii din Liberty Plaza au fost vizitaţi şi de actriţa Suzan Sarandon, care şi-a declarat solidaritatea cu cauza acestora. “Îi înţeleg foarte bine. Personal, nu am fost afectată de maşinaţiunile celor de pe Wall Street, dar dacă mi-aş fi pierdut averea din cauza lor, aş fi fost teribil de mânioasă”, a spus Sarandon.

Se pare că, pe 15 octombrie, în afara SUA, cele mai ample proteste vor fi în Spania, Brazilia, Germania, Anglia, Grecia şi Israel. Şi în Ungaria s-au anunţat proteste pe 15 octombrie.

preluare de pe sursa: http://www.jurnalul.ro/stiri/externe/vezi-mesajul-celor-care-cheama-la-revolutie-mondiala-pe-15-octombrie-2011-video-592252.html

Papa ( eretic) si ultimul secret

Biserica Romano-Catolică are nevoie ca anumite evenimente de care este interesată să se desfăsoare în fata lumii; să poată proclama că ,Mesia a revenit!”.

In primul rând, trebuie să întelegeti că, timp de secole, Vaticanul s-a străduit să obtină controlul asupra Ierusalimului. Inceputul l-au făcut cruciatii.

Pentru a convinge lumea că Mesia pe care ei îl impuneau era cel adevărat, trebuia să preia controlul asupra Orasului Vechi, cadru ideal pentru aplicarea planurilor lor. Conform acestora, “Mesia” îsi propune să fuzioneze cele trei religii monoteiste, să facă în asa fel încât lumea să intre într-o eră de pace si armonie si să solutioneze conflictul din Orientul Mijlociu.Locul unde trebuie să se joace această “superproductie” nu este altul decât Orasul Vechi al Ierusalimului.

Pretinsul “Mesia” pe care-si propune să-l aclame Biserica Catolică va fi un fals Mesia. El se va strădui să instaureze un “guvern mondial” (sub egida Natiunilor Unite), care va duce lumea spre pace si armonie. Dar asta nu va fi decât o minciună si o fraudă. N-are nici o importantă. Adevărul nu interesează deloc lumea noastră.

Pentru a-i câstiga pe evrei de partea sa, Vaticanul ar dori să-i convingă că adevăratul lor Mesia este cel pe care Sfântul Scaun îl impune si că este timpul să reconstruiască al Treilea Templu, succesorul templului lui Solomon.

Noiembrie 1992:

…Un document redactat personal de Yossi Beilin si intitulat “Caracterul nelegitim al suveranitătii Israelului asupra Ierusalimului” … stabileste directiile principale ale programului guvernului israelian privind viitorul Ierusalimului. El propune o împărtire a Orasului Vechi în sectoare, posturile de intrare si control aflându-se sub autoritatea Natiunilor Unite.

Septembrie 1993:La 10 septembrie… ziarul italian ,La Stampa” scrie că ministrul israelian al afacerilor externe a încheiat un acord secret cu Vaticanul, pentru a-i ceda acestuia din urmă suveranitatea asupra Orasului Vechi, si că acest acord continea clauze secrete… Yasser Arafat a fost de acord cu acest plan chiar înainte de faimoasa strângere de mână cu Yitzhak Rabin de la Washington, din 1993. Dar când a înteles că Vaticanul intentiona să lase Israelul să-si ducă la bun sfârsit proiectele privind Muntele Templului, si-a schimbat pozitia initială si a respins planul.

…In timpul cruciadelor din secolul al XIII-lea, templierii au săpat sub ruinele Templului timp de 9 ani, descoperind o întreagă retea de tuneluri în care sacrificatorii evrei îsi ascunseseră comorile de romani, în anul 70 d.Hr. Deasemenea, se crede că si arhivele originale ale Bisericii primare din Ierusalim
ar fi fost îngropate acolo. Ele ar dovedi că crestinismul practicat de Vatican nu corespunde adevăratului crestinism, asa cum a fost el instituit de fondatorii săi. In particular, în planul lui Dumnezeu n-ar exista nici un loc pentru un papă ce detine dreptul exclusiv de a interpreta Cuvântul Domnului.

Dacă aceste manuscrise crestine de primă mână ar fi date publicitătii, ele ar pune în mare pericol legitimitatea Bisericii de la Roma. Este deci essential pentru Vatican ca evreii să fie îndepărtati de la Muntele Templului, pentru ca ei să nu poată descoperi aceste importante manuscrise. Autoritatea Palestiniană nu face decât să servească de ,antrepenor de lucrări publice” în contul Vaticanului, în speranta că Sfântul Scaun îi va ajuta e palestinieni în conflictul cu Israelul…

…Vaticanul vrea să convingă lumea întreagă să accepte acest “misterios individ care va uni toate religiile” si
care va apărea într-un Ierusalim controlat de o organizatie care va fi de fapt la ordinele Vaticanului. Ceea ce trebuie stiut este că există deja un acord care conferă Vaticanului extrateritorialitate pntru toate posesiunile sale din Israel, cu promisiunea de a controla Orasul Vechi al Ierusalimului. Acordul a fost anuntat de toate media din lume, iar existent sa este usor de dovedit… Pe scurt, am acceptat ca Vaticanul să aibă dreptul
de a instala un ,,mini Vatican”, cu ambasade suverane, chiar în inima capitalei noastre eterne Ierusalim. Mai mult, acelasi Vatican s-a angajat în mod for-mal, în public si printr-un acord scris, să concesioneze palestinienilor o zonă de suveranitate în Orasul Vechi”. (Barry Chamish – ziarist evreu israelian; extras din cartea ,De la Vatican la Ierusalim si înapoi” – Ed. Lumea).

Guvernul Mondial, Biserica Mondială si “portile iadului”

…Crearea unei biserici mondiale merge mână în mână cu crearea unui govern mondial. Papa chiar a declarat de curând că este de dorit o nouă ordine mondială, realizată prin intermediul Natiunilor Unite. Ori această nouă ordine mondială se finalizează, logic si inevitabil, cu un guvern mondial. Dar acest plan, oricât ar părea de curios, nu este o noutate. El există de secole.

In sec. XI, Godefroy a fondat ordinul monahalo-cavaleresc Stăretia Sionului (cu resedinta într-o veche abatie de pe muntele Sion), al cărei scop (tinut secret) era refacerea Imperiului Roman (care cuprindea si Israelul de azi). In acest plan (numit planul merovingian) s-au înscris multele cruciade ce au urmat (aprobate de papi), până ce cuceritorii otomani i-au linistit pentru multă vreme. Au continuat însă să lucreze în subteran, stabilind legături strânse cu organizatii opuse doctrinar, dar având acelasi tel: crearea unui imperiu european (care să cuprindă si Israelul). Aceste organizatii sunt: Inteleptii Sionului (evrei!), Rozicrucienii (bratul secret al protestantismului! Luther a fost rozicrucian), ordine cavaleresti si cluburi mondialiste, Francmasoneria, liberalii, bolsevicii, miscarea sinarhică (fondatoare a U.E.!)…

,De câteva decenii s-a impus si ideea ecumenică, poate o răsplată pentru atitudinea Vaticanului fată de planul merovingian de-a lungul secolelor. La realizarea ei au lucrat si Masoneria si cluburile politice selecte, mai
multi atei decât credinciosi… Prin stabilirea capitalei Uniunii Europene la Strasbourg (veche posesiune merovingiană) cercul istoriei merovingiene se închide” – Emanuel Bădescu.

In 1534, papa fondează (prin Ignatius de Loyola) Ordinul iezuitilor (cel mai mare ordin romano-catolic), cu scopul de a se opune protestantilor. Ei au ucis în 1572 (de Sf. Bartolomeu) 70.000 de hughenoti (protestanti francezi). In 1773, papa a desfiintat Ordinul iezuitilor pentru că era ,imoral si constituie o amenintare la adresa Bisericii si a Credintei”. Iezuitii au activat în continuare, în secret, stabilind legături strânse cu lojile masonice, asa cum au făcut si cei din Stăretia Sionului. Aceste legături cu masonii au prins bine Vaticanului.

Când Vaticanul o ducea foarte rău din punct de vedere financiar si nici un bancher crestin nu-l ajuta, a fost ajutat de un mason. In 1835, J.M.Rothschild a împrumutat Vaticanului 200.000 de dolari. Pentru acest ajutor, familia Rothschild a primit o decoratie papală si de atunci reprezentantii acestei familii s-au numărat printre agentii financiari ai Vaticanului. Ordinul iezuitilor a fost reînfiintat în 1814, acum limitându-se – chipurile! – doar la contracararea ereticilor. In realitate, ei au continuat să colaboreze cu masonii în realizarea imperiului. Astfel, ei au fost pe baricadele revolutiilor din 1830 si 1848, si în timpul Comunei din Paris.

Ordinul iezuitilor este foarte activ si astăzi, fiind format numai din elite. Este activ si în România.

In 1776, un iezuit (doctor în teologie, dar si ocultist si fiu de rabin!), Adam Weishaupt, a întemeiat un ordin strict secret, Ordinul Secret al Iluminatilor Bavarezi, al cărui scop final era conducerea lumii, folosind ca mijloc

Revolutia Mondială (revolutia socială absolută, radicală). Printre cei 5 fondatori se afla si un Rothschild si cunoscutul scriitor A.D. de Sade, de la care am mostenit cuvântul sadism. Doctrina lui era foarte asemănătoare cu a ,esenienilor”, grupare reînviată de Rothschild (care a si finantat ordinal iluminatilor) si dramaturgul rosicrucian G.E. Lessing. Iluminatii urmăreau anarhia, disparitia oricărei subordonări (egalitate din toate punctele de vedere), iar acest lucru nu putea fi realizat decât prin abolirea familiei, a natiunilor si a religiilor (Adam W. vroia cu orice pret distrugerea crestinismului). Pe scurt, vroiau o Nouă Ordine Mondială. 

Pentru a putea impune acest lucru iluminatii trebuiau să acapareze toate puterile din stat! Aveau chiar un plan de împărtire între ei a puterilor. Erau în număr de 300 de personalităti (printre care si Herder si Goethe!). Iezuitii nu puteau intra în ordin, ei fiind considerati prea fideli papei si Bisericii Catolice. In 1783 fratii iluminati erau în număr de 600, crestini si evrei, inclusiv masoni, cu care Adam W. a luat decizii împreună. In 1784 erau deja

3.000 de frati. In 1786 aveau filiale secrete în toată lumea si erau infiltrate în toate organizatiile masone. Dar, s-a întâmplat ca tocmai curierul ce ducea lista membrilor si planul conspiratiei, să fie lovit de trăsnet! Toate actele au ajuns pe mâna politiei. Iezuitul si iluminatul Adam Weishaupt s-a refugiat la Paris si a fondat loja Marelui Orient! Urmasul lui Adam W. a fost Giuseppe Mazzini (carbonar), care a elaborat un plan de dominatie mondială prin 3 războaie mondiale (planul se găseste la Biblioteca Muzeului Britanic din Londra). Două au avut loc, iar al treilea va fi în Orientul Apropiat, unde s-au concentrat interesele sionismului politic (părintii sionismului politic sunt masoni: Moses Hess, Lionel Rothschild, Edmond de Rothschild, Theodor Herzl).

Un alt urmas al lui Adam W. a fost Karl Marx, care participa activ la liturghiile satanice si care a înfiintat Liga Dreptilor.

Ordinul iluminatilor (si conspiratia lor) a crescut mereu, jucând un rol imens în contextul Revolutiei Franceze (1789), motorul tuturor miscărilor din secolul XIX. Latura politică si atee a ordinului a creat Iluminismul, care, putem spune, este fiara ce iese din adânc odată cu Revolutia Franceză (iluminstii globalisti conduc acum U.E., doresc refacerea Imperiului Roman – asa a declarat Schroder – si se opun introducerii cuvântului crestinism în Constitutia U.E.),iar latura mistică a ordinului a creat miscarea Noua Era (New Age), care, putem spune, este proorocul mincinos.

In multele conflicte ce aveau loc în lume, Masoneria juca rolul unui instrument de răzbunare folosit de evrei (legea talionului). Acest lucru a deranjat pe multi masoni catolici (precum Andre Malraux), care astfel s-au separat de evrei. Pe acest fond, în 1928, în Spania, s-a născut organizatia secretă Opus Dei, singura organizatie de tip masonic care a avut într-adevăr un rol pozitiv (după părerea noastră), dar lumesc, în Biserica Catolică. Arhitectul ei, preotul de tară Jose Maria Escriva, a preluat tot ce aveau mai bun alte organizatii secrete si i-a dat o formă bisericească.

Totul se făcea în ascuns căci existau dusmani puternici chiar în interiorul Bisericii Catolice (majoritatea cardinalilor ajunseseră un fel de slujbasi ai marii finante evreiesti!). Se recrutau doar cei care mai aveau încă o facultate, de obicei de finante (în afara teologiei), plus doctoratul. In afara profesionalismului, un alt criteriu era puritatea sufletească. Pentru a nu fi sub ispita vietii lumesti, ei trăiau lipsiti de confort, masa era frugală, rugăciunile erau prelungi si întrerupte de dureroase autoflagelări. 

Acestia formau treapta superioară, a numerarilor.Treapta inferioară, a supernumerarilor, era formată din civili, dar care, dacă nu erau căsătoriti erau îndemnati să se preotească, pentru a deveni numerari.Toti acestia au concurat marea finantă evreiască, au salvat Spania si au revigorat Vaticanul. In 1958 Spania devine membră a Fondului Monetar International si a Băncii Mondiale, agentii acestor institutii în Spania fiind membri ai Opus Dei. Ministrii Spaniei erau proveniti tot din rândul Opus Dei.

Din 1953 Opus Dei devine activă si în afara Spaniei si în câtiva ani cuprinde Europa, America Latină, Africa, Filipine, dar având asociatii foarte puternice si în SUA si Canada. Prin anii ’90 existau 80.000 de numerari! Marea finantă numeste Opus Dei, Mafia Sfântă, în derâdere. Mai este numită si masoneria albă.Papa Ioan Paul al II-lea, înainte de a multumi cardinalilor care l-au alespapă, el s-a rugat la mormântul lui Escriva, pe care l-a si beatificat, dar abia la 6 octombrie 2002. Astăzi, Opus Dei are multi membri în Parlamentul European si în ONU, patronează multe institutii internationale, bănci elvetiene, fundatii. In România actionează fundatia Hans Seidel, adeptă a liniei Hungtinton!

Dar a avut loc nu numai o separare între masonii evrei si masonii catolici ci, mai apoi, si o separare între sionisti si iluministi, sionistii fiind masonii evrei (atei) care si-au propus ca tel refacerea statului Israel, iar iluministii fiind masoni europeni (tot atei). Acum, interesele sionistilor sunt concentrate în Orientul Apropiat si în SUA (iar prin SUA, în întreaga lume).

Sionistii politici doresc refacerea statului Israel, dar, în final, îsi propun, mai mult pentru imagine politică, dar si pentru că mitul fondator al masonilor spune că ei au construit Templul lui Solomon, să refacă Templul din Ierusalim. Aici se întâlnesc cu ultraortodocsii evrei, care doresc acelasi lucru, în vederea
venirii lui Mesia.

Iluministii doresc refacerea Imperiului Roman (acum Uniunea Europeană), dar, pentru a putea
avea sub control masele, ar dori să unească toate confesiunile si chiar toate religiile într-o biserică unică, mondială. Aici se întâlnesc îndeosebi cu catolicii, care doresc o unire a tuturor bisericilor crestine (o turmă si-un păstor – papa), pentru a putea declara că Mesia a revenit.

Dar Imperiul Roman cuprindea si Iudeea. Tot asa, Uniunea Europeană va cuprinde si Israelul. Deocamdată numai Berlusconi (Italia) a propus ca în U.E. să poată intra si Israelul. Iar Shimon Peres a propus ca Ierusalimul să fie declarat capitala lumii, primar urmând a fi secretarul general al ONU. Incet-încet sionistii se reunesc cu iluministii în vederea creării unui guvern mondial, Vaticanul se uneste cu Ierusalimul în vederea creării unei biserici mondiale (neuitându-i nici pe palestinieni), iar într-un final va apare si conducătorul unic: Antihrist, ,urâciunea pustiirii” pe tronul din Templul lui Solomon.

Ordinul Templierilor, Ordinul de Malta si multe alte organizatii secrete ar mai fi putut fi adăugate celor de mai sus. Dacă despre mânăstiri se spune că sunt oaze de rugăciune pentru lume si ,portile raiului”, despre organizatiile de tip masonic se poate spune că sunt centre de conspiratie împotriva lumii si ,portile iadului”.

,Tu esti Petru si pe această piatră voi zidi Biserica Mea si portile iadului nu o vor birui” (Mt. 16, 18). Dar pentru că de 3 ori s-a lepădat Petru de Hristos, de 3 ori a fost lepădată Biserica Catolică (1054 – ortodocsi; 1517 – protestanti; 1531 – anglicani).

preluare de pe sursa: Fata nevazuta a lumii….

MOSSAD-ul şi tehnica militară românească

 

O mare parte din industria de armament românească a fost sistematic distrusă după 1989 în favoarea importurilor din Israel. O altă parte a fost acaparată de oamenii de afaceri evrei. Vom aminti pentru început un fapt bine cunoscut, acela că cei mai mari traficanţi de armament din lume sunt evreii, respectiv cetăţenii israelieni.

Recentul caz Şimon Naor din România o demonstrează cu prisosinţă. După anul 1989, importurile româneşti de tehnică militară prin evrei nu au mers doar pe relaţia cu Israelul. Şi alte mari afaceri, precum afacerea Dracula-Bell Helicopters – IAR Ghimbav Braşov (care era să ne coste aproape trei miliarde de dolari americani), deşi veneau din S.U.A., au fost intermediate de politicieni şi afacerişti evrei, precum se va vedea.

În privinţa acaparării României ca piaţă de trafic şi de desfacere a industriei militare israeliene, o activitate excepţională a avut-o serviciul secret extern al Israelului, Mossad-ul. În urmă cu mai mulţi ani, remarcabilul analist (specialist în servicii secrete) George Dora, semnala în periodicul la care semna acum vreo 7 ani, că prăbuşirea avioanelor militare româneşti, respectiv a MIG-urile ce cădeau ca muştele, are legătură cu activitatea de sabotaj organizată de Mossad pentru a determina ca în întreaga aviaţie militară românească să fie implementat sistemul de ghidaj electronic ŞOCAT, aparţinând firmei israeliene Elbit System Ltd.

În afară de faptul că, într-adevăr, sistemul ŞOCAT este în prezent introdus în toată tehnica militară aeropurtată românească (cu majora contribuţie a fostului ministru al apărării româneşti, evreul mason Victor Babiuc), dacă vizităm situl de internet al Elbit Israel (www.elbit.com) vom observa că 80% din afacerile acestei firme au în obiectiv România. Pe plan intern, majoritatea acestor afaceri au avut caracter infracţional şi s-au lăsat chiar cu condamnări pentru unii responsabili români (afacerea PUMA/I.A.R. Ghimbav – elicoptere militare, afacerea AEROSTAR Bacău – avioane militare), dar ele nu au fost stopate, ci se desfăşoară şi în prezent în favoarea Israelului.


Un alt săptămânal, sub titlul “Scurtă istorie a afacerilor cu recul”, prezenta acum câţiva ani, câteva din “ciudatele” afaceri ale Ministerului Apărării din România, adică achiziţii din Israel. Le vom cita şi noi:

- Afacerea UZI: câteva mii de pistoale mitralieră importate din Israel pentru regimentul de gardă. Citat: ,Au fost nişte jucării haioase şi dătătoare de bărbăteşti simţăminte, dar asta până li s-a epuizat muniţia (nu ştim contra cui). Noroc cu un magazioner salvator care a descoperit că se potrivesc cartuşele pentru pistoletul ORIŢA, uitate în depozitele Armatei de prin anii ’50″;

- Afacerea LANCER: firma Elbit – AEROSTAR ELBA ELECTRONICS s-a implicat să modernizeze aparatura de bord a “sănătoaselor noastre MIG-21. După negocierile din ’91-’92… contractul a intrat în derulare, înviorat de cifra de 100 milioane de dolari”, plătiţi de români;

- Afacerea SĂGEATA: import de muniţie antitanc de la firma israeliană TAAS, afacere de câteva zeci de milioane dolari

Materialul pe care l-am citat (coordonator Cornel Ivanciuc), adaugă:
“Mai numim afacerile “FOCOASE DE PROXIMITATE”, “RADARE MARCONI” şi “APARATURĂ DE VEDERE PE TIMP DE NOAPTE”, aproape toate învârtite cu firme din Israel. Ba, ca să mai adăugăm un moţ caschetei, vom preciza ca şi firma Bell Helicopters (afacerea DRACULA) a fost adusă tot via Israel… Prin 1991, generalii Cioflină, Mincu şi colonelul Grigore, păstoriţi de Vasile Ionel, au reuşit să izoleze armata română, contractând pentru S.T.A.R. (Sistemul de Transmisiuni al Armatei Române) produsele în standard Eurocom ale firmei MARCONI. În Europa, de aceeaşi dotare mai beneficiază o regiune militară din Austria şi fix un canton din Elveţia. Comision… un milion USD. Caietul de Sarcini (al M.Ap.N.) definea cu precizie un sistem total diferit de cel oferit de MARCONI; cu toate acestea nici una dintre firmele care au respectat condiţiile tehnice solicitate: ALCATEL, ERICSSON, MOTOROLA şi TELRAD… nu a fost apreciată la încheierea contractului.

Ei bine, de toate aceste afaceri, şi încă altele, se leagă numele unui mic grup de destoinici comersanţi [precum]: colonelul Toma – fost director de importuri pe «relaţia Israel», mutat după 1992 ca director general la ROMTEHNICA (Regia de Stat ce asigura toate afacerile Ministerului Apărării din România)… Şi, în sfârşit, dar deloc neimportant, Mihai Burlacu, fost secretar de stat pe vremea lui Ceauşescu, devenit după ciuntirea din decembrie [1989], director general al Institutului de Proiectări 0111 al M.Ap.N.

N-am putea să vă spunem ce poziţie mai are astăzi, ştim doar că are un sediu în vecinătatea guvernului şi că prin mijlocirea sa se poate comunica uşor cu firme din Israel. Că veni vorba de poporul ales, nu-ş’ cum se făcu, dar şi acesta şi-a ales în conducerea firmei ELBIT [SYSTEM] un domn Ciubotaru. Luaţi acum şi număraţi: nu sunt mai mult de 10 cei care au hotărât – până în 1996 – ce să cumpărăm pentru armăţica noastră degrab privitoare spre NATO. Ce modificări de cadre credeţi că s-au petrecut în acest club select şi bine ferecat după venirea Emilului [preşedintele Emil Constantinescu]?”

Nu putem conchide decât că numirea colonelului Toma în fruntea regiei armatei române, Romtehnica, fost director de importuri pe “Direcţia Israel” în vremea lui Ceauşescu, se datorează mai degrabă Mossad-ului, prin agenţii săi infiltraţi în guvernul român. Unul dintre cei mai importanţi pioni guvernamentali direct responsabili de aceste acţiuni este masonul Victor Babiuc, fost ministru al apărării României, al cărui nume de cod printre agenţii SPP era chiar Mossadiuc, şi care se numără printre oamenii de legătură ai ofiţerului israelian Shimon Nahor (cel inculpat pentru trafic de arme).

Despre modul cum serviciul secret al spionajului israelian are obiceiul de a se implica în desemnarea miniştrilor apărării altor ţări, este semnificativ celebrul episod, relativ recent, din războiul cu Siria al Israelului. Astfel, Mossad-ul a reuşit la un moment dat să schimbe identitatea şi biografia unui evreu sirian, pe care îl recrutase ca agent, şi astfel l-a propulsat până în funcţia de ministru al apărării al Siriei. De pe poziţia de şef al armatei siriene, acesta a transmis Israelului toate informaţiile “de front” în momentul declanşării ofensivei Siriei asupra acestuia.

Evident că ofensiva siriană a fost un fiasco, iar Israelul şi-a lărgit teritoriile chiar.

Îi vom reda însă cuvântul specialistului George Dora, care în 1998, sub titlul Interesele strategice israeliene decid în Iugoslavia, relata că în urma unor tratative secrete dintre Turcia şi Israel s-a încheiat o axă strategică Ierusalim-Ankara, care reprezintă o alianţa militară cu caracter ofensiv, îndreptată împotriva refacerii sferei de influenţă a Rusiei în Estul Europei şi în Balcani. Pentru atingerea acestor deziderate, politicienii şi staff-ul serviciilor secrete din Israel şi Turcia au declanşat o adevărată ofensivă în scopul fărâmiţării statelor naţionale din Balcani, prima victimă fiind fosta Republică Socialistă Federativă Iugoslavia.

În paralel, cu acordul tacit al S.U.A. şi al Germaniei, se acţionează împotriva României, pentru obţinerea autonomiei Ardealului. Totuşi, în concepţia serviciilor secrete din cele doua ţări menţionate, în acest acord (axa strategică Ierusalim-Ankara) urma să fie inclus şi Bucureştiul.

În ceea ce priveşte România, Israelul era interesat atât de porturile strategice de la Marea Neagră (fie chiar şi pentru trupele americane), cât şi de viitorul spaţiu de complementaritate al Transilvaniei. Anihilarea unei posibile alianţe ortodoxe, cuprinzând Rusia, Grecia, România, Bulgaria, Serbia, se află de asemenea pe unul dintre primele locuri în planurile serviciilor secrete ale Israelului, cu binecuvântarea S.U.A. şi a Germaniei.

“În domeniul militar – scria G. Dora -, semnalăm cooperarea româno-israeliană în ceea ce priveşte transformarea a 40 de elicoptere I.A.R. Puma în configuraţie de atac. Acestui contract în valoare de peste 100 de milioane dolari, executat de firma israeliană Elbit, i se va adăuga un nou aranjament privind modernizarea în totalitate a celor 200 de avioane MIG 22 româneşti. Dependenţa industriei româneşti de apărare şi a înzestrării armatei faţa de Israel este un lucru ascuns de actuala guvernare opiniei publice… Poziţia anti-constituţională a Consiliului Suprem de Apărare a Ţării (C.S.A.T.), de a pune practic România în stare de război cu Republica Iugoslavia sub acoperirea unei misiuni umanitare, nu este atât o cedare în faţa presiunilor N.A.T.O., ci reprezintă subordonarea conducerii de la Bucureşti intereselor strategice ale Israelului în Balcani.”

Tot aşa se întâmplă şi în anul 2003 când, înainte de a exista o acţiune militară a NATO împotriva Irakului, înainte de a exista o rezoluţie ONU care să aprobe declanşare războiului, guvernarea Iliescu-Năstase bagă România în război alături de S.U.A., sfidând Uniunea Europeană chiar, în folosul real al… Israelului, care acţionează din răsputeri ca puterea Irakiană să fie distrusă.

Care este însă fiasco-ul din industria de apărare a României?

La sfârşitul anului 2001 în industria de apărare românească mai lucrau cca. 45.000 de salariaţi, iar Ministerul Industriei şi Resurselor anunţa în ianuarie 2002 că urmează importante disponibilizări de personal din această ramură, numărul total de salariaţi din industria militară urmând să rămână de numai 19.000 de oameni.

Motivarea măsurii, conform ministerului român al industriei: “Numărul de persoane angajate în unităţile din industria de apărare a fost stabilit în acord cu nevoile strategice ale României”, ori acestea ne-au fost stabilite şi impuse de “Parteneriatul” cu NATO şi de forurile internaţionale occidentale.

Chiar din ianuarie 2002 au avut loc mari disponibilizări de personal din industria de armament românească.

Cu această ocazia presa centrală din România a dezvăluit procedurile diabolice prin care a fost distrusă o întreagă ramură a economiei naţionale. Iată faptele! În cei 12 ani de “tranziţie”, cu începere din anul 1990, România a devenit din mare exportator de armament un mic producător, valoarea exporturilor sale reducându-se de la 750 milioane de dolari în 1989, la numai 31 milioane de dolari în anul 2001.

O importantă cauză a acestui dezastru, este situaţia creată de cele două companii româneşti de stat –
Romtehnica şi Romarm – care s-au concurat reciproc la licitaţiile internaţionale. Au existat chiar situaţii când cele două companii româneşti au licitat separat, oferind la vânzare aceleaşi produse, fabricate de aceeaşi uzină românească. Dintre aceste faultări reciproce între români nu au avut de câştigat decât străinii. Bulgarii, de exemplu, au ajuns pe locul cinci în lume în topul exportatorilor de arme şi muniţie, chiar dacă în 1989 nici nu figurau în acest clasament, în timp ce România ocupa chiar locul cinci, iar acum a ajuns pe locul 80 şi se află în cădere liberă.

Aproape toate pieţele de desfacere ale armamentului românesc au fost pierdute deoarece miniştrii români ai Apărării au renunţat de bunăvoie la ele, respectând întocmai condiţiile impuse de NATO şi Comunitatea Europeană, adică s-a renunţat la exporturile de armament de tip sovietic cu mare desfacere până atunci în Asia (India, Pakistan) şi Egipt. Astfel, fabrica de armament Tohan Zărneşti şi-a pierdut pieţele de desfacere pentru focoasele de rachete, pentru rachetele de fregate şi pentru piesele de artilerie. Adaptarea industriei militare româneşti la standardele NATO s-a dovedit a fi dezastruoasă. Exemplu: Uzina Mecanică Sadu s-a retehnologizat pentru cartuşele compatibile NATO, având o capacitate de producţie zilnică de cinci milioane de cartuşe, dar această producţie reprezintă exact numărul total de cartuşe ce l-a exportat în întreg anul 2001.


BELL HELICOPTERS, RULETÃ A AFACERILOR EVREIESTI

În cadrul “democraţiei americane”, slujba de ambasador al Statelor Unite ale Americii este, fie răsplata preşedintelui nou ales al S.U.A. pentru unii dintre susţinătorii săi din campania electorală, fie pur şi simplu este o demnitate cumpărată de cei interesaţi în a-şi promova interese de grup, preponderent economice, în ţările unde Statele Unite ale Americii au deschise ambasade.

În privinţa României, preşedintele Comunităţii Evreieşti din New York, Alfred Moses, totodată membru B’nai B’rith, şi-a cumpărat de două ori această poziţie. Prima oară pe vremea lui Nicolae Ceauşescu, iar a doua oară pe vremea lui Ion Iliescu. În ambele cazuri, motivele sale au fost acelea de promovare a intereselor oligarhiei evreieşti asupra României, în timpul celui de-al doilea mandat al lui Moses acestea fiind preponderent economice.

Una dintre afacerile în care Alfred Moses s-a implicat peste măsură, alături de senatorul american Tom Lantoş, evreu ungur, este aceea de a impune României cedarea Întreprinderii de Avioane din România de la Ghimbav-Brasov firmei americane Bell Helicopters-Textron, căreia să îi şi comande 96 de elicoptere Cobra, rebotezate “Dracula” după dotarea cu sistemul electronic de ghidare israelian Şocat. Toată afacerea urma să coste România peste 2,5 miliarde de dolari.

Celebrul film al lui Oliver Stone, JFK, a demonstrat cu succes că asasinarea preşedintelui S.U.A., John F. Kennedy, este legată de interesele C.I.A. şi ale “complexului industrialo-militar” de declanşare a războiului din Vietnam.

Autorul R. Stich, independent de sursele scenariului lui Stone, în lucrarea sa Defrauding America (Înşelarea Americii), dezvăluie cum un ofiţer C.I.A. sub acoperire (cu numele de cod “Pegas”) de la Departamentul de Contraspionaj a realizat o înregistrare audio cu planul de asasinare a preşedintelui Kennedy ce demonstrează implicarea chiar a C.I.A., în cadrul căreia activa şi el. Conspiratorii înregistraţi discutând erau Nelson
Rockefeller (clanul magnaţilor bancheri), Allen Dulles, Lyndon Johnson (Texas), George Bush (C.I.A. şi viitor preşedinte al S.U.A.) şi J.Edgar Hoover (C.I.A.).

Prezenţa lui Nelson Rockefeller (din clanul bancherilor evrei implicaţi în crearea organizaţiilor oligarhice semi-oculte mondialiste, precum Consiliul Afacerilor Externe, a Grupului Bilderberg şi a Comisiei Trilaterale, toate controlate în mare măsură de ordinul masonic evreiesc B’nai B’rith) la discuţia cu şefii C.I.A. (“Central Information Agenties”, serviciul secret principal al Statelor Unite, numit sugestiv de O. Stone şi “Armata Invizibilă a Capitalismului”) legat de planul de asasinare a preşedintelui, denotă fantastica putere şi cinismul fără limite pe care le-a dobândit, în S.U.A. şi în lume, clica oligarhică a bancherilor evrei.

O secvenţă din filmul lui Oliver Stone arată cum un personaj misterios, total iniţiat în politica ocultă a S.U.A. (“Domnul X”), îi relatează prim-procurorului S.U.A. că asasinarea preşedintelui Kennedy a intervenit datorită împotrivirii acestuia de a declanşa operaţiunile de anvergură din Vietnam, concomitent cu o masivă comandă de către Pentagon de elicoptere Bell. În urma scandalului declanşat de filmul său, O. Stone a fost nevoit să-l prezinte public pe realul “Domn X”, în persoana colonelul (r) L. Fletcher Prouty, ex-şef al serviciilor secrete ale Pentagonului. Ulterior, colonelul Prouty a relatat în cartea sa publicată sub acelaşi nume cu filmul lui Stone, JFK, amănunte privind implicarea uneia dintre cele mai mari bănci evreieşti din S.U.A. în asasinarea preşedintelui Kennedy, banca First National Boston.

Aceeaşi bancă, redenumită Credit Suisse First Boston, se oferea să acorde mari împrumuturi României în perioada 1997-1998, când România era condiţionată de F.M.I. şi Banca Mondială să obţină importante credite private, iar politicienii americani evrei (tandemul Moses-Lantos) condiţionau intrarea României în blocul militar NATO de realizarea afacerii cu cele 96 de elicoptere de la firma americană Bell.

În mod foarte direct, colonelul Prouty demonstrează cum S.U.A. au fost conduse spre războiul din Vietnam de către “elicopter şi cerinţele sale economico-militare” şi că aceste cerinţe au fost realizate “prin reorientarea aproape totală a politicii Statelor Unite în Vietnam la numai câteva zile după moartea preşedintelui”. Iată pe scurt tezele acestui asasinat, în viziunea Stone-Prouty, doi americani reamarcabili.

Kennedy a fost înlăturat prin asasinat, în primul rând pentru că el constituia o ameninţare pentru sistemul economic instituţionalizat al “USA Inc şi Noua Ordine Mondială instaurată de aceasta”, chiar şi prin politica sa ezitantă faţa de Cuba şi Vietnam. “Kennedy a subminat nu numai Federal Reserve Board, ci chiar şi C.I.A. şi meduza cu o mie de capete reprezentată de aceasta. Dar mai presus de toate, el a subminat ordinea economică mondială a înaltei Cabale şi a complexului său militaro-industrial, asupra căruia am fost avertizaţi de scrisoarea de adio a [preşedintelui S.U.A.] Eisenhower” – Oliver Stone, Istoria Secretă a Statelor Unite (1943-1990).

Colonelul (r) L.FIetyher Prouty, ex-înalt ofiţer în cadrul Biroului de Operaţiuni Speciale (O.S.O.) din cadrul Biroului Ministerului Apărării (O.S.D.), respectiv din cadrul Serviciilor Secrete ale Pentagonului, are cuvântul:
“Planurile lui Kennedy [privind retragerea armatei americane din Vietnam] ar fi însemnat sfârşitul războiului din Indochina, pe care Statele Unite îl susţinuseră vreme de aproape două decenii. Ar fi însemnat sfârşitul unor proiecte foarte importante ale lumii marilor afaceri.,. First National Bank din Boston îl trimisese pe William F. Thompson, un vicepreşedinte, la cabinetul meu din Pentagon în 1959, probabil după discuţii avute cu C.I.A., ca să exploreze viitorul utilizării elicopterelor în operaţiunile militare (clandestine)…

Unul dintre clienţii băncii era Textron Inc. Banca le sugerase responsabililor de la Textron ca achiziţionarea aproape falimentarei Bell Aircraft Company, în special a secţiei sale de elicoptere, ar putea fi o afacere bună. Ceea ce trebuiau să afle banca şi Textron era în ce măsură erau folosite elicopterele în momentul respectiv de către armată şi C.I.A. şi în ce măsură ar putea fi utilizate în viitor în Indochina. [ ...]

Prima tentativă a C.I.A. de a transfera aceste elicoptere în Vietnam, pentru a le introduce în luptă, s-a consumat la mijlocul anului 1960, căutând să ignore sistemul. Generalul Charles P. Cabell, directorul adjunct al C.I.A., l-a contactat pe unul dintre oamenii săi de legătură (care s-a întâmplat să fie chiar autorul acestei cărţi – colonelul L.F. Prouty) din «Biroul de Operaţiuni Speciale» (O.S.O), un compartiment din Pentagon, să vadă dacă aceste elicoptere puteau fi transferate rapid şi secret, ca măsură de urgenţă generată de răspândirea revoltelor în tot Vietnamul…

Cererea a fost respinsă în baza faptului că aceasta ar fi reprezentat o operaţiune secretă şi că nu s-a ordonat să se facă aşa ceva în Vietnam, în timpul administraţiilor Eisenhover şi Kennedy, litera legii era respectată cu stricteţe… În aceeaşi perioadă, C.I.A. trebuia să formeze o unitate civilă de elicoptere, cu mult mai multe aparate decât deţineau unităţile de infanterie marină… De reţinut că apelul iniţial din 1960, de la generalul Cabell din C.I.A. a survenit la scurt timp după ce First National Bank din Boston înlesnise achiziţionarea companiei Bell Helicopters de către trustul Textron, înainte de a recomanda fuziunea responsabililor de la Textron, C.I.A. organizase la Pentagon o întrunire cu vicepreşedintele băncii din Boston, pentru a discuta despre utilizarea şi cererea de elicoptere în Războiul Rece. Aparatele Huey, fabricate de Bell aveau să devină elicopterele cele mai mult folosite în Vietnam…

…Pentru aceste influente grupuri private de industriaşi şi oameni de finanţe, continuarea războiului din Vietnam era de o însemnătate vitală. Şi, desigur, elicopterele au reprezentat doar o parte din costul total de două sute douăzeci de miliarde de dolari al participării americane în acel conflict. Cea mai mare parte a acestei sume a fost cheltuită, de fapt, după 1963 [adică, după asasinarea preşedintelui Kennedy]; numai două sau trei miliarde de dolari fuseseră consumate în acţiunile militare americane directe din Vietnam, în toţi anii scurşi de la Cel de-al Doilea Război Mondial până în 1963 inclusiv. Dacă ar fi trăit Kennedy, nu s-ar fi ajuns la mai mult decât atât… Succesul afacerii dintre First National Bank din Boston, Textron şi Bell, depindea de escaladarea războiului din Vietnam… Kennedy anunţase un buget militar redus şi sfârşitul participării americane în Indochina… Persoane interesate considerau propunerea lui Kennedy de dezamorsare a războiului din Vietnam şi de reducere a programelor puternic stipendiate extrem de primejdioasă pentru propriile lor proiecte… .

În cele 500 de pagini ale cărţii sale, JFK, colonelul L.F. Prouty demonstrează cu amănunte tehnice şi informative implicarea directă a C.I.A. în atentat. Existenţa conspiraţiei la cel mai înalt nivel de stat pentru asasinarea preşedintelui a fost de altfel demonstrată şi de primul procuror al Statelor Unite ale Americii (vă recomandăm vizionarea peliculei JFK de Oliver Stone în acest sens). Ceea ce, totuşi, nu au spus nici unul dintre aceşti americani curajoşi, este faptul că băncile ce au creat evenimentele, declanşând şi întreţinând războaiele şi crima în scopul profiturilor proprii, sunt băncile magnaţilor bancheri evrei din America.

Un alt amănunt ce a scăpat acestor analişti, este implicarea directă în evenimente a altui evreu decât bancherul Nelson Rockefeller, sau a băncii evreieşti. Este vorba de înlăturarea marionetei Lee Harvey Oswald, anunţat public de către autorităţi ca fiind asasinul preşedintelui, de către afaceristul evreu Ruby, care l-a împuşcat pe Oswald la câteva ore de la atentat, în văzul întregii lumii. Oswald ar fi murit imediat la acelaşi spital din Dallas, unde s-a declarat şi moartea preşedintelui Kennedy. După ce a fost arestat, Ruby a început să protesteze, invocând în apărarea sa apartenenţa la organizaţiile evreieşti din America. A fost transportat din arest la acelaşi spital in Dallas, deoarece nu se simţea bine. În foarte scurt timp a decedat în spital.(?)

Pentru a pătrunde înţelesul paginilor ce vor urma, din toate cele relatate mai sus rămâne important pentru România informaţia că Bell Helicopters Textron din Dallas, este creaţia acelei mari bănci evreieşti care astăzi se numeşte Credit Suisse First Boston, şi că banca nu se dă înapoi de la nimic pentru a-şi atinge scopurile de profit şi dominaţie asupra lumii. Aşa cum s-a arătat mai sus, surse dintre cele mai credibile, persoane dintre cele mai respectabile asociază numele băncii cu asasinatul politic şi cu declanşarea războaielor.

Israelul nu a criticat niciodată războiul din Vietnam, deoarece scopurile sale nu au fost servite de către preşedintele John F. Kenedy, ci de către urmaşul acestuia, Lyndon Johnson. Un diplomat israelian scria, legat de asasinarea lui Kenedy: “Am pierdut un mare prieten. Dar am găsit unul mai bun… Johnson este cel mai bun dintre prietenii pe care statul evreu i-a avut la Casa Albă.” Şi, într-adevăr, Johnson a sprijinit total Israelul în războiul de şase zile din 1967. Prin urmare, Israelul şi-a extins suprafaţa anexând noi teritorii arabe. Franţa şi Congresul S.U.A. instituie atunci embargoul asupra Israelului, dar preşedintele Johnson îl ridică şi livrează avioanele Phantom comandate de Israel, în această perspectivă, asasinarea lui Kenedy a apărut, totodată, ca o salvare a Israelului.

Trebuie iarăşi spus despre puternica companie Bell că, cu complicitatea guvernului S.U.A., a înzestrat Irakul pe ascuns cu aparate Bell Helicopters pentru ca războiul din Golf să poată fi cât mai costisitor. Iată şi situaţia din Croaţia din anul 1995 privind achiziţia de echipament de luptă pe baza traficului ilegal de arme (fără implicarea guvernelor statelor respective): printre altele, 10 elicoptere de lupta Bell direct de la compania Bell Helicopters Textron.

În acest fel au fost alimentate războaiele din Iugoslavia, de ambele părţi, fiind implicate în trafic mai multe firme israeliene. Mulţi români îşi amintesc de perioada 1991-1993 când băncile iugoslave din Belgrad acordau dobânzi lunare de până la 200% la dinar şi de 15% la valută (faţă de 3-4% dobânda anuală la dolarul american la orice altă bancă occidentală). Masivă înghesuială la depuneri. Pentru o minte lucidă însă puteau exista numai două explicaţii: era vorba de spălare de bani sau de un joc piramidal destinat falimentului.

La vedere era vorba de concurenţa dintre două bănci iugoslave, Banca Jugoskandic şi Banca Dafiment. În realitate însă era vorba de finanţarea războiului devastator (traficul de armament) ce s-a abătut asupra Iugoslaviei. Şeful Băncii Jugoskandic era Jesdomir Vasilejic, care trăise 20 de ani în străinătate şi era cunoscut, conform cotidianului britanic Observer, pentru afacerile sale în “regiunile de război ale Orientului îndepărtat”. Coproprietar şi şef al celeilalte bănci din Belgrad, Dafiment, era evreul Israel Keman din Tel Aviv. Ei foloseau banii deponenţilor pentru a finanţa traficul ilegal de armament pe care îl livrau apoi forţelor naţionaliste ale popoarelor Iugoslaviei, scoţând un profit uriaş.


AFACEREA DRACULA

De cele mai multe ori când, prin anii ’90, vreun prieten i se adresa ambasadorului S.U.A. la Bucureşti, Alfred Moses, pentru vreo afacere dubioasă pe seama românilor, acesta îl îndruma să-şi deruleze interesele prin firma prietenului său, evreul american Philip Bloom, adică prin firma Global Bussines Group amplasată, la vremea aceea, în sediul Ministerului Transporturilor. Este atât cazul privatizării Romaero-Băneasa, a Hotelului Bucureşti, a achiziţiilor “de utilaje americane” efectuate de către Ministerul Transporturilor, dar nu şi al afacerii cu Bell Helicopters, care a presupus implicarea totală a unor personalităţi din comunitatea evreilor americani, membre ale lojei B’nai B’rith, în frunte cu congresmanul american Tom Lantoş (evreu ungur de origine).

Afacerea Bell Helicopters a demarat în cursul anului 1995 prin vizite asidue la Cotroceni, la preşedintele Iliescu, continuate şi în 1996, din partea ambasadorului Alfred Moses însoţit de un apropiat al preşedinţiei, Marius Opran. Încă de atunci au fost introduse în joc şantajul politic, precum acordarea României, de către S.U.A., a clauzei naţiunii celei mai favorizate, dar şi comisioane bine plasate, fapt ce a făcut subiectul unui scandal de presă al acelei vremi.

Se cerea în schimb României să cumpere un mare număr de elicoptere Bell Helicopters. Totodată a fost aranjată şi vizita preşedintelui Ion Iliescu în S.U.A., în septembrie 1995. (Vizită aranjată cu concursul B’nai B’rith, de la sediul din New York, al căreia, mai apoi, Ion Iliescu l-a declarat pe senatorul Corneliu Vadim Tudor “Jirinovschi al României”, scoţând astfel partidul România Mare de la guvernare.)

S-a dovedit că această afacere, ca şi cedarea Hotelului Bucureşti, ca şi alte “gheşefturi” ale lui Moses, nu constituiau condiţii reale ale S.U.A. pentru statul român în acordarea clauzei naţiunii celei mai favorizate. Toate aceste implicări ale lui Alfred Moses în şantajul politic pentru susţinerea unor interese de grup (prietenii şi aliaţii săi) l-au determinat pe congresmanul David Funderburk, fost ambasador S.U.A. la Bucureşti, să declare că: “în nici un caz dl. Moses nu este ambasadorul guvernului american pe lângă poporul român”. Poziţii similare sunt luate şi de congresmanii americani Frank R.Wolf şi Christopher Smith, care i se adresează în scris secretarului de stat al S.U. A., Warren Christopher.

Cu totul altă poziţie adoptă congresmanul Tom Lantoş (cum am arătat, evreu ungur, membru B’nai B’rith), care a manifestat în ultimii ani un interes obsedant pentru România, inclusiv în promovarea unor proiecte economice dezavantajoase României, susţinute şi de Moses. Aşa se face că, în favoarea acestor proiecte, el se implică personal pe lângă puterea politică instalată după alegerile din decembrie 1996, şantajând cu condiţionări de contracte intrarea României în blocul militar al NATO, sau cu aranjarea vizitei preşedintelui Emil Constantinescu în S.U.A. Nu românii au fost cei care şi-au închipuit că afacerea Bell Helicopters era un paşaport pentru NATO, acest fapt le-a fost sugerat de către politicienii veroşi americani.

În filmul lui Oliver Stone, J.F.K., referitor la asasinarea preşedintelui american John F. Kennedy, poate fi urmărită secvenţa consternantă în care prim-procurorul S.U.A. (care a demonstrat public complotul guvernamental privind acest asasinat) este chemat la Washington de către un personaj misterios, ex-şef al unor servicii speciale din cadrul armatei S.U.A. pentru a-i dezvălui că John Kennedy încurca interesele Bell Helicopters deoarece se opunea declanşării războiului din Vietnam, aşa că a trebuit să dispară. O concluzie logică ar putea fi aceea că aceeaşi complotişti din S.U.A. au pus ochii pe România, aşa cum altădată puseseră ochii pe Vietnam pentru a-şi realiza interesele, şi că pe lista neagră pe care se aflau Kennedy şi poporul vietnamez, poate încăpea şi poporul român.

“Sperăm – scria în 1998 periodicul bucureştean Ultima oră – ca acei oameni cinstiţi pe care din totdeauna i-a născut S.U.A. vor fi de această dată alături de noi în drumul spre iad pe care am pornit prin Draculizarea întregii ţări”, referindu-se direct la afacerea de 2,5 miliarde de dolari americani (plus fabrica de la Braşov, IAR.), atât cât trebuia să ne coste construirea în România a 96 de elicoptere “Dracula” (variantă a aparatului Cobra îmbunătăţit cu ghidaj electronic israelian) de către “americanii” de la Bell Helicopters.

Afacerea s-a demarat efectiv atunci când, la data de 21 mai 1997, a fost semnat contractul dintre statul român (Fondul Proprietăţii de Stat) şi Bell Helicopter Textron Roumania Ltd. (cutie poştală creată de Bell-Dalas în statul american Delaware) pentru vânzarea a 70% din acţiunile I.A.R. Ghimbav (Braşov) contra sumei de 70 milioane de dolari. Acest contract avea însă o clauză – condiţie prealabilă cumpărării fabricii – ce prevedea că Ministerul Apărării Naţionale al României va cumpăra 96 de elicoptere Cobra ce se vor construi la Braşov sub numele de Dracula, după ce vor fi dotate cu sisteme de ghidaj de către firma israeliană Elbit System, pentru ca şi evreii israelieni să aibă partea lor de ciolan românesc, alături de cei americani.

Ca şi în celelalte afaceri patronate în România de Alfred Moses, cele efectuate prin prietenul său Philip Bloom, pe lângă clienţii americani apar şi nişte interese israeliene. Negocierile au fost purtate din partea româna de Mirel Ţariuc (membru al consiliului de administraţie al F.P.S. şi ministru secretar de stat în Guvernul Ciorbea) şi Tudorel Dumitraşcu (reprezentantul statului român privind privatizările cu străinătatea, director F.P.S.), aceeaşi echipă, în esenţă, care s-a ocupat şi de privatizarea Hotelului Bucureşti.

În ce îl priveşte pe Mirel Ţariuc, cu care aveam relaţii profesionale în acea perioadă, acesta ne-a declarat că poziţiile sale în aceste privatizări i-au fost dictate direct de la nivelul preşedinţiei.

În ceea ce îl priveşte pe Tudorel Dumitraşcu, acesta era, însă, adevăratul prieten al evreilor. Înainte de a fi director la F.P.S. el fusese director general la Romaero – Băneasa, unde împreună cu evreul Phillip Bloom au dat societăţii româneşti de stat un “tun financiar” de un milion de dolari (ulterior, în urma unui control al Curţii de Conturi din România, lui Dumitraşcu i s-a pus sechestru pe avere). După ce a devenit şeful Direcţiei Relaţii Internaţionale din cadrul F.P.S., Tudorel Dumitraşcu a continuat prietenia cu evreul Phillip Bloom. Pentru privatizarea economiei româneşti, sub direcţia sa din F.P.S., s-a, deschis o reprezentanţă a statului român în Israel, reprezentanţă condusă ca salariat al României de către un afacerist evreu provenind din serviciile secrete israeliene, Fredy Robinson (şi care astăzi deţine în România, printre altele, Cazinoul Vernescu, Eurom Bank – fosta Bancă.

Dacia Felix – şi postul de televiziune Tele7ABC. Tot Tudorel Dumitraşcu este cel care l-a însoţit în 1997 pe şeful privatizărilor din România de la acea data, Sorin Dimitriu, la Londra, la o întâlnire cu fostul şef al serviciului secret israelian Shin Beth, Sammy Ofer (evreu provenit din România, fost Horowitz, în prezent proprietar important în România, prin intermediul unor firme fantomă).

Fiind proprietar al unor mari companii navale transnaţionale, precum Marmon Group, israelianul Sammy Ofer s-a bucurat la reşedinţa sa de la Londra şi de vizita ministrului transporturilor, Traian Băsescu, “care a avut astfel ocazia să admire un Picasso de doi metrii pe unu”, se lăuda Philip Bloom. Tot Dumitraşcu este cel care în 1997, în numele statului român, a instalat ca preşedinte la cea mai puternică bancă românească, Bancorex, pe un evreu numit Ionescu (nume menit a-i travesti identitatea etnică), şi al cărui mandat a declanşat falimentul băncii.

Odată semnat contractul afacerii “Dracula-Bell Helicopters”, el mai trebuia şi împins de la spate. Era rândul evreului Tom Lantoş să mişte lucrurile. El soseşte la Bucureşti în data de 25 mai 1997, ca congresman american şi, împreuna cu Alfred Moses şi cu alţi clienţi ai lor avizi de bani făcuţi în România, au o întrevedere cu premierul Victor Ciorbea. Au fost prezentate deschis intenţiile “oamenilor de afaceri americani şi canadieni” de a-şi dezvolta afacerile în România. Lantoş cere ca aceştia să fie trataţi favorabil de oficialii români, arătând ca în schimb se va ocupa de intrarea României în NATO, şi sfârşeşte prin a-l invita pe Ciorbea în S.U.A., la expoziţia de fotografii a soţiei sale.

În acelaşi timp, se indică ca sursă care să împrumute România cu cele cca. 1,5 miliarde dolari necesari demarării achiziţionării elicopterelor, banca Merryl Linch, care cere însă garanţii guvernamentale. Cu tot cu dobânzi această afacere urma să coste România în realitate peste 2,5 miliarde de dolari, de aceea apare o opoziţie iniţială la afacere din partea Fondului Monetar Internaţional, care considera că România nu îşi poate permite asemenea aventuri economice. Curând însă, primul-ministru român Victor Ciorbea participă în S.U.A. la un somptuos dineu oferit de Bell Helicopters şi Merryl Linch, compania şi banca preocupându-se de întreaga şedere în S.U.A. a premierului român.

Un fost prim-ministru al României la acea dată, Teodor Stolojan, declara probabil propagandistic (de pe poziţia iniţială a Băncii Mondiale, al cărei salariat era?), după demararea afacerii Dracula:
“Contractul cu Bell Helicopters a fost o imbecilitate. Eu nu sunt o ţară care să îmi permit să cumpăr de 1,5 miliarde de dolari o sută de Cobre, şi ce să fac cu ele, împotriva cui să lupt?… Cine vrea să devenim luptători de bază, să asigurăm, să zicem, un flanc NATO, trebuie să dea şi bani, nu să ne vindem şi pantalonii de pe noi ca să cumpărăm Cobre. E un lux pe care nu ni-l putem permite”.

În schimb, congresman-ul americano-evreu Tom Lantoş, revine în România şi declară public: “Am fost încântat să aud că prietenii mei de la Hyatt au reuşit să facă o investiţie la Hotelul Bucureşti [la acea dată se semnase contractul de privatizare al hotelului, dovedit însă fraudulos de experţii Poliţiei Capitalei], şi ţin să îl felicit pe Sorin Dimitriu [preşedinte F.P.S., la acea dată] pentru curajul pe care l-a avut de a înfrunta birocraţia [şi legea, după cum s-a demonstrat! - n.n.]… Rapiditatea acestei tranzacţii este un exemplu de ceea ce poate face în mod inteligent un guvern… Sunt nerăbdător să văd punerea în practică şi a contractului cu Bell Helicopters.” “Prietenii de la Hyatt” ai lui Lantoş, erau evreii Prytzker şi Ofer (Horowitz), iar proiectul “Dracula-Bell” avea în spate câteva bănci americane evreieşti.

Se impun câteva precizări legat de aspiraţia României de a intra în blocul militar NATO. Primul pas efectiv în această direcţie, în mai 1992, a aparţinut masonilor români, prin înţelegerea de la Istanbul a marelui comandor Marcel Schapira (evreu) cu Fred Kleinkneght, reprezentant la masoneriei americane apropiată ordinului evreiesc B’nai B’rith. Tot masonii sunt cei care vor continua în România această acţiune. Sunt şi români care cred că intrarea României în NATO reprezintă o apropiere militară de S.U.A. şi, deci, o garanţie pentru stabilitatea unei economii româneşti de tip capitalist. Dar evreii sunt cei care au văzut cel mai mare avantaj în aceasta angajare politico-militară.

O ţară membră NATO face o serie de angajamente, atât publice cât şi secrete, mai ales faţa de S.U.A., unul dintre acestea fiind aservirea parţială a serviciilor secrete ale respectivei ţări faţă de serviciul special extern american al Statelor Unite ale Americii (C.I.A.). Acesta este şi motivul pentru care s-a pus problema, în 2002 (anul invitării oficiale a României la aderarea în Alianţa militară NATO), dacă occidentalii din NATO mai pot accepta sau nu ca ofiţeri ai S.R.I., lucrători din fosta securitate. Răspunsul final al C.I.A. a fost ca… da! (O puternica colaborare între C.I.A. şi S.R.I., demarată din 2002, pe linia anti-terorismului internaţional, maschează mai mult decât atât).



PĂCĂLIREA SERVICIILOR SECRETE ROMÂNEŞTI

În toamna anului 1997, noul director al Serviciului Român de Informaţii (S.R.I.), Costin Georgescu, demarează căutările pentru achiziţionarea unui sistem de interceptare a convorbirilor telefonice în reţeaua GSM. Şi iată că apare un prim interlocutor, anume firma COMVERSE din Israel, reprezentată de directorul de vânzări al acesteia, Eytan Zucker.

În acelaşi timp, firma franceză THOMSON, oferea S.R.I.-ului un sistem special conceput pentru centralele GSM de tip Alcatel, Ericsson, Nokia etc., timp în care apare chiar şi o ofertă britanică. După mai bine de 6 luni de multiple întâlniri cu reprezentanţi ai firmei COMVERSE – Israel, conduşi, ca şi până la acea data, de Eytan Zucker (perioadă în care a mai avut loc doar o singură întâlnire cu firma franceză de profil), pentru ca totul să capete aspect de legalitate, în primăvara anului 1998 s-a luat decizia de a se organiza o licitaţie pentru achiziţionarea sistemului de interceptare a convorbirilor telefonice. Aşa cum era şi “firesc”, după îndelungate discuţii cu israelianul E. Zucker, caietul de sarcini al licitaţiei s-a întocmit de parcă ar fi fost dictat de specialiştii de la COMVERSE – Israel. Licitaţia a fost bineînţeles câştigată de firma din Israel.

De ce înainte de licitaţie s-au purtat îndelungi discuţii – numeroase întâlniri pe parcursul a 6 luni – numai cu firma din Israel, în timp ce cu firma Thomson a avut loc o singură discuţie, în decembrie 1997, mai degrabă cu caracter protocolar, s-ar putea bănui. Poate fi vorba de corupţie, sau poate mai degrabă de o voluntară obedienţă a serviciilor secrete româneşti faţă de serviciile israeliene. Acest fapt poate fi probat de scandalul provocat de tehnica de ascultare a convorbirilor telefonice cumpărată în anul 2002 de către serviciului de spionaj al Ministerului de Interne, respectiv UM 0962, de la o firmă… din Israel.

Aparatura cumpărată de S.R.I. în 1998 de la israelieni a fost instalată şi au început probele. Dar, imediat, apare o primă dificultate! Deşi este obligaţie contractuală, partenerul israelian nu vrea, nici în ruptul capului, să arate omologarea sistemului. Apare firesc întrebarea dacă sistemul este omologat sau nu. Specialiştii care utilizează sistemul constată apoi, cu surprindere, că acesta funcţionează la mai puţin de 50% din parametrii ceruţi în caietul de sarcini şi promişi de câştigătorul licitaţiei.

Mai mult, atunci când se doreşte up-grade-ul sistemului, dorinţa trebuie amânată pentru vremuri mai bune. Sistemul dă numeroase rateuri, cel mai mult pe reţeaua Dialog (Orange) şi nu prea răspunde la comenzi. Pe ce s-au cheltuit atunci 12 milioane de dolari? Ulterior s-a aflat ca acesta ar fi un experiment făcut în România pe banii cetăţeanului român.

Ca o simplă coincidenţă, toţi ofiţerii S.R.I. implicaţi au fost avansaţi “la excepţional” în grad şi funcţie, la puţin timp după ce şi-au pus semnătura (în calitate de membri ai aşa-zisei comisii tehnice care a avizat achiziţionarea sistemului israelian) pe hârtia ce consfinţea calităţile “excepţionale” ale dezastruosului sistem “OMEGA”.

Pentru că au fost “băieţi buni”, şi pentru o cât mai bună… “documentare” asupra problemei, au urmat “câteva” deplasări în străinătate (Israel, Suedia), efectuate de toţi aceia care au fost în comisia de licitaţie.
Aşa cum am spus, serviciul de filaj şi spionaj al Ministerului de Interne, UM 0962, s-a străduit în anul 2002, în acelaşi timp în care S.R.I. se străduia să achiziţioneze echipamente din import pentru reţelele Cosmorom şi Zapp, să achiziţioneze o aparatură de interceptare a convorbirilor GSM, în bandă largă de cuprindere, respectiv între 900 şi 1800 de megahertzi. Toate aceste negocieri s-au purtat în secret, reprezentanţii Ministerului de Interne neanunţând nici o licitaţie publică.

Pentru furnizarea echipamentelor a fost aleasă firma Cellphone Group Impex srl, care are drept acţionar majoritar cetăţeanul israelian Yossef Gil Cooper. Aparatura este de tip G-Track GSM, şi este produsă de firma germană Track Technology. Astfel, jucându-se cu milioane de dolari pe seama bugetului statului român, Ministerul de Interne a preferat să cumpere (fără licitaţie) de la un intermediar evreu, decât de la producătorul german.

preluare de pe sursa: Piatza.net