Pentru promovarea si dezvoltarea acestui Blog

Dragi cititori,


Daca va este pe plac acest Blog, daca apreciati ca el prezinta o informatie pertinenta, adevarata, socanta si necesara ci ca trebuie dezvoltat si promovat pentru a ajunge sa fie citit de un numar din ce in ce mai mare de cititori,

Atunci va  rugam ca, la fiecare navigare pe el, sa dati minim 2-3 clik-uri pe reclamele afisate in partea stanga sus si in subsolul blogului ori pe reclamele afisate pe blogurile afisate pe coloana din stanga blogului, intitulata:<<Navigati pe un blog din familia>>:..., si sa cititi continutul acestor reclame.

 

Cu acest mic efort din partea dvs.,
blogul SCOALA ESOTERICA poate face un pas urias pentru a fi consacrat in spatiul on-line ca fiind unul de referinta.

Pentru promovarea si dezvoltarea acestui Blog

16 septembrie 2011

Pentru promovarea si dezvoltarea acestui Blog

Dragi cititori,


Daca va este pe plac acest Blog, daca apreciati ca el prezinta o informatie pertinenta, adevarata, socanta si necesara ci ca trebuie dezvoltat si promovat pentru a ajunge sa fie citit de un numar din ce in ce mai mare de cititori,

Atunci va  rugam ca, la fiecare navigare pe el, sa dati minim 2-3 clik-uri pe reclamele afisate in partea stanga sus si in subsolul blogului ori pe reclamele afisate pe blogurile afisate pe coloana din stanga blogului, intitulata:<<Navigati pe un blog din familia>>:..., si sa cititi continutul acestor reclame.

 

 Cu acest mic efort din partea dvs.,
blogul SCOALA ESOTERICA poate face un pas urias pentru a fi consacrat in spatiul on-line ca fiind unul de referinta.

Pentru promovarea si dezvoltarea acestui Blog

Atunci va  rugam ca, la fiecare navigare pe el, sa dati minim 2-3 clik-uri pe reclamele afisate in partea stanga sus si in subsolul blogului ori pe reclamele afisate pe blogurile afisate pe coloana din stanga blogului, intitulata:<<Navigati pe un blog din familia>>:..., si sa cititi continutul acestor reclame.

 Cu acest mic efort din partea dvs.,
blogul SCOALA ESOTERICA poate face un pas urias pentru a fi consacrat in spatiul on-line ca fiind unul de referinta.

Daca va este pe plac acest Blog, daca apreciati ca el prezinta o informatie pertinenta, adevarata, socanta si necesara ci ca trebuie dezvoltat si promovat pentru a ajunge sa fie citit de un numar din ce in ce mai mare de cititori,

Pentru promovarea si dezvoltarea acestui Blog

Dragi cititori,


Daca va este pe plac acest Blog, daca apreciati ca el prezinta o informatie pertinenta, adevarata, socanta si necesara ci ca trebuie dezvoltat si promovat pentru a ajunge sa fie citit de un numar din ce in ce mai mare de cititori,

Atunci va  rugam ca, la fiecare navigare pe el, sa dati minim 2-3 clik-uri pe reclamele afisate in partea stanga sus si in subsolul blogului ori pe reclamele afisate pe blogurile afisate pe coloana din stanga blogului, intitulata:<<Navigati pe un blog din familia>>:...,


Cu acest mic efort din partea dvs., blogul SCOALA ESOTERICA poate face un pas urias pentru a fi consacrat in spatiul on-line ca fiind unul dede referinta.si sa cititi continutul acestor reclame.

Pentru promovarea si dezvoltarea acestui Blog

Dragi cititori,


Daca va este pe plac acest Blog, daca apreciati ca el prezinta o informatie pertinenta, adevarata, socanta si necesara ci ca trebuie dezvoltat si promovat pentru a ajunge sa fie citit de un numar din ce in ce mai mare de cititori,

Atunci va  rugam ca, la fiecare navigare pe el, sa dati minim 2-3 clik-uri pe reclamele afisate in partea stanga sus si in subsolul blogului ori pe reclamele afisate pe blogurile afisate pe coloana din stanga blogului, intitulata:<<Navigati pe un blog din familia>>:..., si sa cititi continutul acestor reclame.
 Cu acest mic efort din partea dvs.,
blogul SCOALA ESOTERICA poate face un pas urias pentru a fi consacrat in spatiul on-line ca fiind unul de referinta.

Sfaturi pentru barbatii trecuti de 30 de ani

1. Micsoreaza portiile

Dupa 30 de ani, corpul incepe sa arda mai putine calorii pentru indeplinirea tuturor functiilor, astfel ca riscul de a acumula kilograme in plus este mai mare chiar si daca esti activ. De aceea, ar fi indicat sa mai reduci si din portii, mai ales ca, cel mai probabil, sunt mai mari decat are organismul nevoie.


2. Ai grija de inima ta

In jurul varstei de 30 de ani apar cateva schimbari in ceea ce priveste sistemul cardiovascular: fiind un muschi, inima incepe sa dea semne de imbatranire, ca orice alt muschi, corpul incepe sa-si piarda din abilitatea de a extrage oxigen din sange, iar colesterolul poate incepe sa se depuna pe peretii arterelor, determinand astfel cresterea tensiunii arteriale.

O solutie insa ar fi sa incepi sa alternezi intervale scurte de exercitii fizice facute la intensitate mare (cam 80%-90% din capacitatea maxima a inimii), cu intervale de recuperare.
3. Ai grija de oase

Dupa 30 de ani, masa osoasa a barbatilor intra intr-un declin si, desi pierderile in aceasta perioada sunt minore, daca ai in familie cazuri de osteoporoza, fumezi, sau esti sedentar, ar fi bine sa iti faci o examinare a oaselor (absorbtiometria duala cu raze X), pentru a-ti fi masurata densitatea lor.

De asemenea, poti lua zilnic 1.000 de miligrame de calciu combinate cu 400 de unitati (internationale) de vitamina D si poti face exercitii fizice de sustinere a greutatii, inclusiv mers pe jos.


4. Fii atent la prostata

Cercetarile au aratat ca bolnavii de cancer la prostata care au depistat boala in jurul varstei de 30 de ani au avut o evolutie mai buna decat cei care au descoperit-o mai tarziu.

De aceea, este bine sa nu fii preocupat intr-atat incat sa devii ipohondru, dar sa fii atent la simptomele timpurii ale acestei afectiuni: urinari frecvente (in special cand nevoile apar noaptea), urinari sau ejaculari dureroase (uneori insotite de sange), dificultati in a avea sau a mentine o erectie si dificultati in a da drumul jetului de urina sau in a-l opri. Daca observi unul din aceste simptome, mergi la medic.


5. Fa-ti analizele

Este recomandat ca, dupa 30 de ani, un barbat sa isi faca o examinare fizica completa la fiecare trei ani si, in plus, sa mearga anual la doctor pentru analize de rutina, spre a depista din timp un eventual diabet sau cancer de colon ori prostata.


6. Verifica starea testiculelor

Cancerul testicular reprezinta cea mai comuna forma de cancer la barbatii cu varste intre 15 si 35 de ani, conform Institului National de Sanatate al SUA. Insa, daca este depistat suficient de devreme, seminomul testicular (forma cea mai putin agresiva) determina o rata de peste 95% de supravietuire.

De aceea, este foarte important ca barbatii sa fie atenti la semnele cancerului testicular: o senzatie de greutate in scrot, o durere surda in abdomen, durere la nivelul unui testicul sau la nivelul scrotului, marire a pieptului sau sensibilitate a acestuia, o stare generala de oboseala.

De asemenea, un alt simptom este un nodul sau o denivelare la nivelul testiculelor, ambele putand fi depistate printr-o autoexaminare (cel mai indicat este sa faci acest lucru atunci cand faci un dus fierbinte, deoarece scrotul este relaxat). Asadar, prinde fiecare testicul intre varfurile degetelor si misca-le pe rand astfel incat sa verifici toata suprafata. Daca observi o umflatura de marimea unui bob de mazare, ar trebui sa mergi la medic.

Ai grija insa deoarece un testicul are si vase de sange in relief, deci nu este perfect rotund si neted, si s-ar putea sa te ingrijorezi fara motiv din cauza lor. De aceea, ar fi indicat sa faci in mod regulat aceasta autoexaminare, pentru a te obisnui cu structura lui si a observa apoi o eventuala schimbare, daca apare.
Este indicat sa faci acest lucru lunar, pana la varsta de 35 de ani (sau mai tarziu, daca ai in familie cazuri de cancer testicular).


7. Supravegheaza-ti nivelul testosteronului

Un studiu realizat cu ajutorul a 1.500 de barbati a aratat ca unul din patru barbati de peste 30 de ani are un nivel scazut de testosteron. Simptomele deficientei de testosteron includ: letargie, pierderea libidoului, depresie, insomnie, mai putine erectii noaptea, o scadere a motivatiei sau a increderii in sine, o reducere a fortei.

Unele dintre acestea pot fi legate si de inaintarea in varsta, dar pot indica si faptul ca organismul nu mai are o cantitate suficienta din hormonul principal masculin, astfel ca este mai bine sa mergi la un medic.


8. Fii atent la starile emotionale

Depresia la barbatii de peste 30 de ani este destul de frecventa si nici nu se manifesta mereu doar prin simptomele clasice, cum ar fi lipsa motivatiei, tristete si lipsa de energie, ci se poate manifesta si printr-un comportament mai riscant, prin furie, agresivitate sau abuz de alcool.

De asemenea, poate fi definita drept “criza barbatului de varsta mijlocie”. Asadar, daca te simti posomorat fara sa existe o cauza evidenta, ar fi indicat sa ceri ajutor specializat (dupa ce ai facut o analiza pentru a verifica nivelul testosteronului, o cantitate scazuta a acestuia fiind legata de depresie).

preluare de pe sursa: http://piatza.net/sfaturi-pentru-barbatii-trecuti-de-30-de-ani/

Populaţia planetei va depăşi 10 miliarde până în 2100, anunţă ONU

Populaţia lumii va ajunge la 9 miliarde de oameni la mijlocul acestui secol, urmând să crească până în 2100 la 10.1 miliarde.

Aceste cifre au fost date publicităţii în urma cercetărilor făcute de Organizaţia Naţiunilor Unite.

Creşterea numărului populaţiei din Africa rămâne ridicată, astfel că acesta se va tripla în decursul acestui secol.

De la o populaţie de un miliard, se va ajunge la un număr de 3.6 miliarde, o previziune îngrijorătoare pentru un continent care are probleme în a hrăni şi oferi apă potabilă populaţiei actuale.

Se aşteaptă ca populaţia Terrei să atingă 7 miliarde de oameni în luna octombrie a acestui an.

Demografii susţin că problema creşterii explozive a populaţiei, tendinţă care a început în secolul 20, nu are încă o rezolvare în secolul 21.

“Creşterea populaţiei cu fiecare miliard de oameni duce la îngreunarea a vieţii tuturor.

Dacă este sfăşitul lumii? Răspunsul este nu.

Putem hrăni o populaţie de 10 miliarde?

Probabil.

Ce este cert, este că ne-am descurca mai bine cu un număr mai mic al populaţiei” sugerează John Bongaarts, un demograf de la Population Council, un grup de cercetare din New York.

Noul raport al ONU estimează că populaţia planetei va număra 9.3 miliarde de oameni în 2050, cu 156 milioane mai mult decât au estimat cercetătorii în anul 2008.

Printre factorii care au condus la creşterea estimării numărului de locuitori ai Pământului se află şi fertilitatea care a scăzut în unele ţări sărace mai puţin decât se previziona, cât şi creşterea acesteia în anumite ţări bogate, precum Statele Unite, Marea Britanie şi Danemarca.

Hania Zlotnik, director al diviziei de populaţie a Oraginaţiei Naţiunilor Unite, a declarat că ţarile care prezintă cea mai mare creştere trebuie să ia în calcul posibilitatea reînnoirii programelor de încurajarea a planificării familiale.

După anii ‘70-’80, multe astfel de programe au stagnat din cauza luptelor ideologice legate de avort, educaţie sexuală şi rolul femeii în societate.

Conservatorii au atacat aceste programe guvernamentale, iar unele grupuri catolice au luptat împotriva distribuirii pilulelor contraceptive.

Alte grupuri feministe se concentrau mai mult pe creşterea oportunităţilor pentru femei şi mai puţin pe controlul populaţiei.

În ultimii zece ani, ajutorul străin venit pentru plata anticoncepţionalelor a avut o valoare de 238 milioane de dolari (în 2009), iar cel mai mare donator a fost SUA.

Recent, Statele Unite au micşorat suma donată pentru programele de planificare familială cu cinci procente.

Din 1925, populaţia Yamenului s-a mărit de cinci ori, ajungând la 25 de milioane, şi urmează să se mărească iar până la sfârşitul secolului, ajungând la 100 de milioane.

În Nigeria, cea mai populată ţară din Africa (162 milioane locuitori), se estimează că populaţia va atinge 730 milioane până în 2100.

În Malawi, o ţară de 15 milioane de locuitori, va ajunge la 129 milioane de locuitori, a sugerat raportul.

Întrebarea este dacă resursele actuale vor ajunge pentru a menţine în viaţă alţi un miliard de oameni nenăscuţi, luând în considerare şi eventualele catastrofe precum schimbările climatice, războaie, sau eventuale epidemii.

Programe bine proiectate pot opri creşterea populaţiei chiar şi în cele mai sărace ţări.

Furnizarea de informatii şi accesul voluntarilor pentru a distribui pilule contraceptive, vor duce la controlul creşterii populaţiei în ţari precum Bangladesh, Iran, Mexic, Sri Lanka şi Thailanda.

Raportul a mai demonstrat că epidemia de SIDA despre care se spunea că va fi un dezastru la nivel mondial nu a generat atâtea victime precum s-a preconizat.

Estimările răspândirii şi proiectele privind virusul imunodeficienţei umane făcute pentru Africa în anii 1990, s-au dovedit a fi prea multe, şi pentru multe populaţii, tratamentul cu noul medicament a redus rata de deces din cauza bolii.

Supravieţuirea a milioane de oameni care au SIDA şi care ar fi murit dacă nu ar fi avut acces la tratament, cât şi reducerea ratei mortalităţii infantile, au permis creşterea demografică actuală.

Aceste reuşite medicale indică faptul că singura cauză potenţială a reducerii creşterii numărului populaţiei este micşorarea ratei de fertilitate a femeilor.

De asemenea, lipsa puterii femeii în faţa unui bărbat este un factor care influenţează creşterea populaţiei Africii, dar care s-a schimbat treptat de-a lungul timpului.

În vreme ce trei sferturi dintre femeile americane căsătorite utilizează un mijloc contraceptiv modern, un sfert din populaţia femenină a Africii de Est, o zecime din cea de Vest şi aproximativ 7% din populaţia din Africa Centrală au acces la mijloace de protecţie împotriva unei sarcini nedorite.

“Africa Centrală şi cea de Vest sunt două mari regiuni ale lumii unde are loc o tranziţie a fertilităţi, deşi acest lucru se întâmplă într-un ritm lent” susţine demograful John F. May.

Unele studii demonstrează că accesul la anticoncepţionale nu este tot timpul suficient.

Un studiu realizat de cercetătorii de la Harvard în Lusaka, Zambia, a demonstrat că numai atunci când femeile au avut autonomie pentru a decide dacă să utilizeze contraceptive s-a înregistrat un număr semnificativ mai mic al naşterilor.

Alte studii au sugerat că educaţia fetelor joacă un rol foarte important în înţelegerea faptului că numărul membrilor unei familii este e o alegere personală.

Deşi a avut ani de zile restricţii în ceea ce priveşte numărul de copii pe care au voie să îl facă, cetăţenii Chinei ar putea intra în rândul ţărilor care au o populaţie în scădere.

În următoarele două decenii, populaţia Chinei va ajunge la 1.4 miliarde, iar până în 2100 urmând să scadă la 941 milioane de locuitori.

Statele Unite au o populaţie în creştere, datorită imigraţiei masive şi a fertilităţii imigranţilor hispanici.

Raportul a sugerat că până în 2100, Statele Unite vor atinge o populaţie de 478 milioane de locuitori, cu 167 milioane mai mult decât în prezent.

Sursa: NY Times

Sursa: BLOG ENCICLOPEDIC 2 – DESCOPERA

Monogamia umană - stare naturală sau construcţie culturală?

Despre monogamie...

Încă de la poveştile cu Făt-Frumos şi Ileana Cosânzeana, spaţiul cultural în care trăim ne inoculează convingerea implicită că forma firească a relaţiilor este monogamia. Cu toate acestea, apar zilnic tot mai multe situaţii ce par să contrazică această idee: liderii politici şi sportivii celebri sunt surprinşi în situaţii dezonorante (de exemplu Bill Clinton, Tiger Woods, Arnold Schwartzenegger, Dominique Strauss-Kahn), organizaţiile cu profil religios sunt zguduite de scandaluri (a se vedea cazul abuzului de minori ce a răvăşit Biserica Catolică), iar industrii altădată de neimaginat câştigă tot mai multă importanţă economică (se estimează că pornografia produce anual venituri de aproximativ 100 de miliarde de dolari).

Pornind de la această premisă şi de la scandalul în care au fost implicaţi Bill Clinton şi Monica Lewinsky, psihologul american Christopher Ryan şi soţia sa, medicul psihiatru Cacilda Jethá, au cercetat originile sexualităţii umane, iar rezultatele le-au publicat în cartea intitulată Sex at Dawn: The Prehistoric Origins of Modern Sexuality.

Concluzia acestora? Monogamia, departe de a fi naturală, este o inovaţie socială aplicată de oameni doar în ultimele 10 milenii.

Ce a fost înainte de monogamie

În urmă cu câteva milioane de ani, Homo erectus, strămoşul omului, a renunţat la sistemul de înmulţire tipic gorilelor, în care un mascul alfa se lupta cu alţi masculi pentru a câştiga accesul la un grup de femele. În locul acestuia, Homo erectus a trecut la un model în care cei mai mulţi dintre masculi aveau acces la femele.

Oamenii există în forma anatomică actuală de aproximativ 200.000 de ani, atingând acum 50.000 de ani starea comportamentală evoluată denumită de antropologii americani "behavioral modernity". Aceasta este definită prin trăsăturile distinctive faţă de alte primate şi de strămoşi, printre care se numără uneltele avansate, comerţul şi trocul între grupuri, folosirea pigmenţilor şi a bijuteriilor pentru decoraţiuni, arta figurativă (picturile rupestre, petroglife, figurine), muzica, jocul şi înmormântarea.

Cea mai timpurie dovadă a cultivării pământului datează din jurul anului 8.000 î.e.n., adică de acum 10.000 de ani, însă planeta era în bună măsură ocupată de grupuri de vânători-culegători chiar şi acum câteva sute de ani.

În societăţile de tip vânător-culegător egalitarismul constituie strategia cea mai bună pentru supravieţuire, iar studiile efectuate asupra societăţilor contemporane de acest tip din Africa sau Australia au confirmat acest lucru. În aceste societăţi, resursele sunt împărţite în mod egal între membri, bunăstarea grupului fiind esenţială pentru existenţa sa.

Hrana este împărţită în mod echitabil între membrii grupului, copiii sunt alăptaţi de mai multe femei, iar intimitatea persoanei nu există. Acest principiu este aplicat şi în privinţa relaţiilor sexuale, membrii grupului având mai mulţi parteneri în acelaşi timp, fără reţineri, aceasta fiind situaţia normală în societăţile studiate.

Structura corpului reflectă, de altfel, promiscuitatea preistorică a omului: testiculele masculului uman sunt mai mari decât ar avea nevoie un primat monogam; acestea se află în exteriorul corpului, unde sunt vulnerabile, iar temperatura mai scăzută permite consevarea spermei pentru a permite ejaculări multiple.

Gorilele au testicule mici în comparaţie cu corpul lor masiv, pentru că avantajul asupra celorlalţi masculi se câştigă cu ajutorul corpului, nu al spermei. Cimpanzeii, în schimb, au testiculele mari, pentru că mai mulţi masculi copulează cu aceeaşi femelă într-un timp scurt.

Astfel, ei nu concurează cu ceilalţi masculi prin fizic, ci prin spermă, iar testiculele mari îi ajută să producă o cantitate mare de lichid seminal. În majoritatea speciilor, proporţia dintre testicule şi corpul masculului este un bun indicator al numărului de parteneri sexuali pe care îi va avea un animal.

De asemenea, membrul sexual al masculului uman este mai mare şi mai gros decât al celorlalte primate de pe Terra; lungimea sa permite plantarea spermei într-o zonă mai puţin accesibilă a vaginului, iar forma unică a penisului uman permite evacuarea din vagin a spermei competitorilor. Gorilele şi gibonii, la fel ca restul mamiferelor în rândul cărora nu se întâlneşte o competiţie de acest tip, nu sunt echipate anatomic pentru a concura în plantarea lichidului seminal.

Alte amănunte care indică faptul că strămoşii noştri aveau relaţii intime multiple vin din anatomia feminină: sânii femeilor sunt mai mari decât ar fi nevoie dacă singurul lor rol ar fi cel ce ţine de hrănirea copiilor. De asemenea, capacitatea femeilor de a avea orgasme multiple, alături de vocalizările copulatorii (sunetele pe care acestea le emit în timpul actelor sexuale, ce au rol de a incita ceilalţi masculi din grup), indică un trecut în care strămoaşele femeilor de astăzi aveau relaţii sexuale cu mai mulţi bărbaţi.

Care este situaţia în rândul primatelor apropiate genetic de oameni?

Monogamia este un fenomen extrem de rar în rândul mamiferelor. Din aproximativ 4.000 de specii, doar câteva sunt monogame, printre care castorii şi alte rozătoare, liliecii, câteva specii de vulpe, câteva animale copitate şi un număr mic de primate -- gibonii, tamarinii şi saguinii. În schimb, aproximativ 92% din cele 9.700 de specii de păsări sunt monogame. De aceea, când cercetătorii doresc să studieze comportamentul animalelor monogame, de cele mai multe ori fac experimente pe păsări.

Monogamia nu caracterizează niciun primat ce trăieşte în grupuri mari şi are dese interacţiuni sociale. Cimpanzeii şi maimuţele bonobo sunt fiinţe sociale, extrem de inteligente şi care trăiesc pe pământ, la fel ca «rudele» lor cele mai apropiate, oamenii.

Din punct de vedere genetic, cimpanzeii şi maimuţele bonobo se aseamănă mai mult cu oamenii decât cu gorilele, urangutanii sau maimuţele. ADN-ul nostru diferă de cel al cimpanzeilor şi al maimuţelor bonobo în proporţie de doar 1,6%, ceea ce reprezintă o diferenţă mult mai mică decât cea dintre elefantul indian şi cel african, de exemplu.

Singura maimuţă monogamă, gibonul, trăieşte în Asia de sud-est în structuri sociale restrânse, formate din cuplul mascul-femelă şi din puii lor şi care trăiesc izolate pe teritorii de 30-50 de kilometri pătraţi. Ele nu părăsesc niciodată copacii şi nu interacţionează cu alte grupuri de giboni. De asemenea, nu prezintă o inteligenţă dezvoltată şi nu copulează în alt scop decât cel al reproducerii.

Maimuţele bonobo sunt fiinţele cele mai apropiate de oameni din punct de vedere al comportamentului (şi al ADN-ului, alături de cimpanzei).
Atât femelele umane, cât şi cele bonobo copulează de-a lungul ciclului menstrual, ca şi în timpul lactaţiei şi al sarcinii. În schimb, femelele cimpanezilor sunt active sexual de-a lungul a doar 25%-40% din ciclul lor menstrual. În timpul ovulaţiei, femelele cimpanzeilor copulează de 6-8 ori pe zi, răspunzând invitaţiilor tuturor masculilor din grup.

Maimuţele bonobo prezintă o sexualitate extrem de dezvoltată, ce nu are doar rol de reproducere. La fel ca în cazul oamenilor, perioada ovulaţiei femelelor de bonobo este necunoscută masculului, astfel că ambele specii au relaţii sexuale de-a lungul întregii luni.

Copiii omului şi puii de bonobo se dezvoltă mult mai încet decât cei ai cimpanzeilor, ei începând să se joace cu semenii lor abia la vârsta de un şi jumătate, mult mai târziu decât puii de cimpanzeu.

Ca şi în cazul oamenilor, femelele de bonobo revin în grupul social imediat după naştere, întreţinând relaţii sexuale la doar câteva luni după acest eveniment.

La fel ca oamenii, maimuţele bonobo folosesc mai multe poziţii sexuale, femelele preferând poziţia ventral-ventral (aşa-numita "poziţie a misionarului" în cazul oamenilor), iar masculii preferând penetrarea din spate. De asemenea, cuplurile de bonobo se privesc în ochi atunci când se sărută sau când copulează, lucru care nu este întâlnit la cimpanzei. O altă asemănare între oameni şi maimuţele bonobo este localizarea vulvei, aflată la ambele specii între picioare şi fiind accesibilă din faţă, spre deosebire de cimpanzei şi alte primate, la care este aceasta este orientată spre spate.

Dacă în rândul cimpanzeilor şi a altor primate activitatea sexuală are un rol strict reproductiv, atât maimuţele bonobo cât şi oamenii folosesc sexualitatea în scopuri sociale, precum reducerea tensiunilor, aprofundarea ataşamentului între parteneri, dezamorsarea conflictelor şi chiar în scopul distracţiei.

Cercetătorii care au studiat interacţiunile între cuplurile de maimuţe bonobo au descoperit că acestea se aseamănă foarte mult cu cele umane: partenerii se ţin de mâini, îşi sărută palmele şi picioarele şi chiar utilizează limba când se sărută. Înaintea unui act de copulaţie, maimuţele bonobo îşi privesc îndelung partenerii în ochi.

Oamenii şi maimuţele bonobo folosesc sexualitatea pentru plăcere şi pentru aprofundarea prieteniilor. Acestea sunt singurele specii descoperite până acum în rândul cărora sexul nonreproductiv este o caracteristică definitorie.

Majoritatea speciilor din lumea animală copulează doar în perioada în care femela ovulează, în scopul reproducerii. Au fost identificate doar două specii care întreţin acte sexuale des, în scopuri nonreproductive: oamenii şi maimuţele bonobo. În rândul ambelor specii, media numărului de acte sexuale per naştere este de câteva sute, dacă nu chiar câteva mii, un număr mult mai mare decât în rândul celorlalte primate.

Monogamia, produsul agriculturii

Dacă oamenii au trăit timp de milioane de ani în grupuri poligame, când am adoptat monogamia ca principal mod de organizare socială? Toate dovezile par să indice că monogamia este produsul schimbărilor culturale produse de trecerea de la societăţile de tip vânător-culegător la cele bazate pe agricultură

Până acum 10.000 de ani, când omenirea a început să evolueze de la societăţile de tip vânător-culegător, odată cu descoperirea agriculturii, monogamia era inexistentă. Odată cu aşezarea în comunităţi şi perfecţionarea agriculturii, hrana putea fi stocată pe termen mai lung. Apariţia proprietăţii private şi dezvoltarea capacităţii de a stoca resurse au făcut ca paternitatea să devină un element esenţial al societăţii umane.

Pentru a obţine hrana pe care până atunci o culegeau sau o vânau, oamenii erau nevoiţi să planteze grâne, să îngrijească pământul, să construiască sisteme de irigaţii, să culeagă grânele şi să stocheze hrana rezultată. Pentru a o apăra era nevoie de ziduri şi alte structuri de apărare, printre care şi armate, care iarăşi necesitau resurse.

Pe măsură ce agricultura a fost adoptată ca mijloc de trai, pământul a început să fie deţinut pe viaţă şi moştenit de generaţiile următoare. Astfel, odată ce proprietatea privată a înlocuit proprietatea comună, investiţia parentală a unui mascul într-un copil a crescut, astfel că importanţa paternităţii a crescut. Bărbaţii doreau să ştie cu siguranţă că resursele lor vor ajunge la progeniturile proprii, şi nu ale altcuiva, aşa că au impus un sistem nou, care să asigure acest lucru.

Odată ce oamenii au început să locuiască în comunităţi agricole, societatea s-a schimbat profund. Proprietatea privată înseamna că fiecare trebuia să cunoască limitele proprietăţii sale. Acest lucru este reflectat şi în Biblie, de cea de-a 10-a poruncă: "Să nu pofteşti nevasta aproapelui tău; să nu pofteşti casa aproapelui tău, nici ogorul lui, nici robul lui, nici roaba lui, nici boul lui, nici măgarul lui, nici un alt lucru care este al aproapelui tău". Tot de aici se poate observa că rolul pe care femeia îl juca în societate s-a schimbat: dacă în societăţile de tip vânător-culegător aceasta juca un rol central, fiind considerată egală, în societăţile bazate pe agricultură ea a devenit o altă posesiune a bărbatului, alături de ogor şi de animalele din gospodărie.

Dovezile arheologice arată că agricultura nu a reprezentat un pas înainte pentru omenire: scheletele găsite arată că abia după ce oamenii au trecut la acest tip de societate au început să sufere de foamete. Agricultura a însemnat o înrăutăţire a condiţiilor de trai în toate societăţile ce au adoptat acest sistem. Săpăturile arheologice efectuate în Grecia şi Turcia arată că oamenii ce trăiesc astăzi pe aceste teritorii sunt, în medie, mai scunzi decât strămoşii lor de dinaintea răspândirii agriculturii. Populaţia urbană a Europei nu a atins longevitatea de care se bucurau strămoşii vânători-culegători decât la mijlocul secolului al 19-lea.

Trecerea omului de la societatea de tip vânător-culegător la cea bazată pe agricultură reflectă povestea căderii din Rai: populaţiile de tip vânător-culegător petrec 20% din timp pentru obţinerea hranei, restul fiind dedicat activităţilor sociale; proporţia este inversată în cazul agricultorilor, care muncesc din greu pentru a-şi obţine hrana. De asemenea, dacă plăcerile sexuale în cazul societăţilor "primitive" erau dese, comune şi nu erau considerate a fi anormale, în societatea bazată pe agricultură, care a adoptat monogamia, acesta a devenit o sursă de ruşine.

Adoptarea agriculturii a avut însă un mare avantaj pentru omenire: chiar dacă a scăzut calitatea vieţii, fertilitatea a înregistrat o creştere spectaculoasă. Înainte de agricultură, populaţia la nivel global se dubla la fiecare 250.000 de ani. Atunci când strămoşii noştri au început să cultive pământul pentru hrană, au început un ciclu fără de sfârşit: deţinerea a unei fâşii mai mari pământ permitea obţinerea unei cantităţi mai mari de hrană. Cu mai multă hrană puteau fi crescuţi mai mulţi copii, care puteau oferi ajutor în agricultură şi care permiteau extinderea armatei. Această extindere, la rândul ei, crea o cerere mai mare de resurse, care necesita mai mult pământ, ce putea fi obţinut prin lupta cu alte grupuri.

Pentru a controla aceste resurse, din ce în ce mai preţioase, bărbatul a folosit instrumentul monogamiei pentru a gestiona comportamentul sexual al partenerei sale. Practic, monogamia codifică proprietatea bărbatului asupra capacităţii reproductive feminine. Infidelitatea feminină este pedepsită cu moartea în toate cele 3 religii abrahamice.

De-a lungul istoriei, societăţile patriarhale au recurs la diferite metode pentru a ţine "sub lacăt" femeile, de la corsete şi centuri de castitate până la mutilarea genitală şi chador-ul ce acoperă întreg corpul, cu excepţia ochilor. Dacă în evul mediu femeile erau arse pe rug pentru vrăjtorie, în istoria recentă reprimarea acestora s-a produs cu invocarea ştiinţei, fiind inventate boli precum nimfomania, respinse între timp de comunitatea ştiinţifică.

În ciuda metodelor dure prin care s-a încercat condamnarea adulterului, acesta este întâlnit în continuare în toate societăţile. Dacă monogamia ar fi o trăsătură naturală a oamenilor, de ce şi-ar risca atâţia oameni reputaţia, familia şi cariera pentru a obţine ceva contrar naturii umane? Dacă monogamia ar fi starea naturală a unei relaţii, n-ar fi fost nevoie în decursul evoluţiei societăţii umane de reglementări legale, norme morale sau de ameninţări cu moartea pentru ca omul să fie convins să acţioneze în conformitate cu propria sa natură, adică să-şi cultive relaţia monogamă.

În cazul bărbaţilor, monogamia nu a fost aplicată cu aceeaşi stricteţe. Prostituţia este un fenomen străvechi, observat în toate culturile în care normele morale impuneau monogamia. Celebrul filozof Arthur Schopenhauer nota în secolul al 19-lea că "sunt 80.000 de prostituate doar în Londra; şi ce sunt acestea dacă nu sacrificii pe altarul monogamiei?". Carl Jung îi menţiona lui Freud într-o scrisoare datată 30 ianuarie 1910 părerea sa despre căsătorie: "O premisă obligatorie pentru o căsătorie de succes, găsesc eu, este permisiunea de a fi infidel".

Cultura occidentală nu este singura ce tolerează infidelitatea masculină. În Arabia Saudită şi în Egipt există o formă a căsătoriei intitulată Nikah Misyar (căsătoria călătorului), care permite bărbaţilor să aibă relaţii sexuale în timpul călătoriilor lungi fără a încălca credinţa musulmană; 80% dintre aceste "căsătorii" sunt urmate de divorţ. Musulmanii şiiţi au Nikah Mut'ah ("căsătoria de plăcere"), aceste "căsătorii" fiind cu durată fixă; bărbaţii pot avea oricâte astfel de "căsătorii temporare"

În Moscova este acceptată infidelitatea masculină din cauza unui dezechilibru demografic: astăzi trăiesc în capitala Rusiei cu 10% mai multe femei decât bărbaţi, care au murit pe capete de-a lungul celor două războaie mondiale şi ca urmare a gulagurilor staliniste. Femeile care nu tolerează infidelitatea partenerului îşi găsesc cu foarte mare greutate unul, relatează jurnalista Iulia Joffe într-un articol publicat pe portalul Slate.

De ce înşală bărbaţii? Studiile arată că, pe măsură ce bărbaţii îmbătrânesc, nivelul testosteronului din corp scade. Aceleaşi cercetări arată că monogamia accelerează acest proces: bărbaţii căsătoriţi au un nivel al testosteronului mai mic decât al bărbaţilor de aceeaşi vârstă ce nu au parteneră. Cea mai mare scădere se observă în cazul noilor tătici. În schimb, în cazul bărbaţilor căsătoriţi ce au fost infideli, nivelul testosteronului era mai mare decât în rândul celor fideli.

Celebrii doctori Masters şi Johnson, pionieri ai cercetării în sexualitatea umană, au observat că bărbaţii sunt mai puţini interesaţi de parteneră din punct de vedere sexual odată cu trecerea timpului. Însă tot aceştia au notat că interesul faţă de parteneră revine dacă bărbatul are o amantă mai tânără. Alfred Kinsey, alt mare cercetător al sexualităţii umane, susţinea că "indubitabil, masculul uman ar fi promiscuu de-a lungul întregii sale vieţi dacă nu ar exista restricţii sociale".

Asta nu înseamnă, însă, că toţi bărbaţii sunt predispuşi la infidelitate. Cercetările recente arată că bărbaţii se situează pe un spectru larg, de la poligamie totală la monogamie totală. O genă care codifică un receptor al vasopresinei (hormon cu acţiune vasoconstrictoare şi antidiuretică secretat de hipofiza posterioară) ar putea fi cheia acestei variaţii. Când cercetătorii au inserat această genă în creierul unui şoarece de câmp, acest animal promiscuu a devenit monogam. Masculii care aveau o versiune mai lungă a acestei gene receptor petreceau mai mult timp cu puii lor şi prezentau o preferinţă mai mare pentru partenerele lor, chiar şi atunci când li s-a oferit şansa unei cuplări cu o femelă tânără şi fertilă. Astfel, monogamia masculină pare a fi, cel puţin parţial, prestabilită de genele pe care fiecare individ le-a moştenit.

Care este viitorul relaţiilor umane?

Structura corpului uman, infidelitatea întâlnită în toate culturile, promiscuitatea primatelor înrudite cu noi şi absenţa monogamiei în oricare dintre primatele sociale sugerează că oamenii nu sunt monogami prin natură.
Totuşi, dacă familia nucleară este structura naturală spre care tind cei mai mulţi oameni, de ce societăţile şi religiile contemporane consideră necesar ca aceasta să fie susţinută cu ajutorul unei legislaţii favorabile şi al taxelor reduse?

Iar dacă, într-adevăr, familia nucleară este structura naturală în societatea umană, de ce din ce în ce mai puţini aleg acest mod de organizare? În SUA, familiile nucleare constituiau 45% din populaţie în 1970, însă reprezintă doar 23.5% din populaţia americană de astăzi. De asemenea, în anii 1930 84% dintre gospodăriile americane erau formate din cupluri căsătorite (cu sau fără copii). Astăzi, cuplurile căsătorite reprezintă mai puţin de 50% din gospodăriile americane, iar cuplurile ce locuiesc împreună fără a se fi căsătorit au înregistrat o creştere spectaculoasă: de la 500.000 în 1970, la 5.000.000 în 2008!

Coabitarea capătă teren în tot mai multe ţări europene (fiind mai pronunţată în cele nordice). În Danemarca, Suedia şi Norvegia, 50% din copiii născuţi în ultimii ani nu sunt produsul unei căsătorii între părinţi. În 2009, 53.4% dintre copiii născuţi în Bulgaria proveneau din părinţi necăsătoriţi. Chiar şi în ţările mai conservatoare din Europa, copiii din relaţii neconcretizate în căsătorie reprezintă circa 40% din total.

Din ce în ce mai multe guverne europene recunosc că familia nucleară nu este singura structură socială viabilă, şi oferă ajutoare financiare mamelor singure şi susţinere pentru reintegrarea în forţa de muncă. De asemenea, anumite state din nordul Europei au introdus obligativitatea concediului postnatal pentru bărbaţi, pentru a reduce inegalitatea salarială între sexe. Statisticile recente arată că femeile reprezintă mai mult de 50% din persoanele ce urmează o educaţie superioară, pentru prima dată în istoria societăţilor occidentale.

Toate aceste amănunte, corelate cu o mai bună înţelegerea a naturii sexuale umane şi cu existenţa testelor ADN ce pot confirma paternitatea cu uşurinţă indică o reorientare a societăţii spre sporirea autonomiei şi autorităţii recunoscute femeilor.

În acest context, este de aşteptat o abordare francă a relaţiilor interumane, în care noile amănunte ce explică natura umană să joace un rol central. Doar o abordare sinceră, bazată pe înţelegerea naturii umane, poate avea un rezultat pozitiv.

Studiile efectuate asupra societăţilor în care femeile se bucură de tot mai multe drepturi, indiferent de cultura de care aparţin, arată că acestea tind să fie tolerante şi relaxate. Rămâne de văzut dacă viitorul imediat va confirma acest fapt.

sursa: descopera.ro

preluare de pe: http://intreadevarsiiluzie.blogspot.com/2011/06/despre-monogamie.html

De ce a creat Dumnezeu relatia sexuala?

by Preot Vasile Filat

Printre oameni sunt raspandite parerile ca atractia sexuala si actul sexual in sine nu este de la Dumnezeu, ci este o urmare a caderii omului in pacat si deci, sexualitatea omului in sine este pacatoasa si unirea fizica este doar pentru reproducerea omului. Pentru ca este un subiect amplu, voi imparti articolul meu in doua parti care le voi publica pe rand. Deci, intrebarea de baza la care vreau sa vedem raspunsul din Biblie este “De ce a creat Dumnezeu relația sexuală?”

1. Dumnezeu a creat relatia sexuala pentru reproducere.

Acesta este motivul cunoscut si recunoscut de toti oamenii. La crearea primului barbat si a primei femei, Dumnezeu a zis:

“Cresteti, inmultiti-va, umpleti pamantul, si supuneti-l; si stapaniti peste pestii marii, peste pasarile cerului, si peste orice vietuitoare care se misca pe pamant” (Genesa 1:28).

Porunca “inmultiti-va” implica unirea fizica, fara care nu poate fi conceput un copil. Una din opiniile gresite raspandite printre oameni, cum am spus la introducere, este că relatia sexuala ar fi rezultatul caderii oamenilor in pacat. Va atrag atentia ca pasajul citat este scris in primul capitol al cartii Genesa, iar caderea omului in pacat s-a intamplat doar la Genesa capitolul 3 si deci, sexul nu este un rezultat al caderii omului in pacat ci este creat de Dumnezeu, care a facut pe om parte barbateasca si parte femeiasca. Totusi, este adevarat despre caderea omului in pacat ca s-a reflectat mult asupra manifestarilor sexualitatii lui.
Dacă reproducerea ar fi unicul scop pentru care a creat Dumnezeu relatia sexuala, atunci oamenii ar avea dreptul sa aiba relatii sexuale doar pentru reproducere si orice alta unire fizica intre soti si sotie ar fi fost calificata drept pacat. Cu părere de rău, sunt si oameni care cred aceasta din pricina necunoasterii Cuvantului lui Dumnezeu sau a cunoasterii foarte limitate.

2. Dumnezeu a creat relatia sexuala pentru asigurarea unitatii intre sot si sotie si pentru consolidarea acestei unitati.

Dupa ce a creat Dumnezeu femeia si cand a adus-o la barbat, el, Adam a zis:

“Iata in sfarsit aceea care este os din oasele mele si carne din cartea mea! Ea se va numi “femeie” pentru ca a fost luata din om.” (Genesa 2:23)

In urmatorul verset, Dumnezeu vine cu o concluzie foarte importanta care stabileste cum vor fi relatiile intre soț si sotie si zice:

“De aceea, va lasa omul pe tatal sau si pe mama sa, si se va lipi de nevasta sa, si se vor face un singur trup.” (Genesa 2:24)

Fraza “se va lipi” se refera in primul rand la relatia sexuala: si aceasta relatie va consolida unitatea dintre sot si sotie, care trebuie sa fie superioara oricarei altei relatii, inclusiv si relatiei care o are fiecare om cu parintii lui. Tocmai din acest motiv, Dumnezeu spune în Epistola I a lui Pavel către Corinteni ca relatia sexuala este o datorie pe care o au sotii si iata cum trebuie sa fie indeplinita aceasta datorie:

“Din pricina curviei, fiecare barbat sa-si aiba nevasta lui, si fiecare femeie sa-si aiba barbatul ei. Bărbatul sa-si implineasca fata de nevasta datoria de sot, si tot asa sa faca si nevasta fata de barbat. Nevasta nu este stapana pe trupul ei, ci barbatul. Tot astfel, nici barbatul nu este stapan peste trupul lui, ci nevasta. Sa nu va lipsiti unul pe altul de datoria de soti, decat doar prin buna invoiala, pentru un timp, ca sa va indeletniciti cu postul si cu rugaciunea; apoi sa va impreunati iarasi, ca sa nu va ispiteasca Satana, din pricina nestapanirii voastre.” (1 Corinteni 7:2-5)

Relatia sexuala cimenteaza si intretine unitatea dintre sot si sotie si Dumnezeu nu permite nimanui sa foloseasca aceasta relatie pentru a manipula partenerul, ci fiecare sa inteleaga ca este o datorie sfanta pentru barbatul si femeia casatoriti sa ofere si sa intretina o relatie sexuala frumoasa cu partenerul care a incheiat legamantul de casatorie. Nu este secret pentru nimeni ca in cele mai multe cazuri, motivul divortului este tocmai faptul ca unul sau ambii parteneri nu realizeaza datoria de soti care o au si nu-si indeplinesc aceasta datorie, chiar daca in fata judecatii, invoca alte motive.

3. Relatia sexuala este pentru a oferi bucurie si implinire partenerului legământului de casatorie.

In cartea Deuteronom, Dumnezeu a dat aceasta lege cu privire la casatorie:

“Cand un om va fi insurat de curand, sa nu se duca la oaste, si sa nu se puna nici o sarcina peste el; sa fie scutit, din pricina familiei, timp de un an, si sa veseleasca astfel pe nevasta pe care si-a luat-o.” (Deuteronom 24:5)

Primul an in casatorie este anul cand se pune temelia relatiei intre sot si sotie, temelia acelei unitati pe care o vrea Dumnezeu sa o aiba ei pe tot parcursul vietii. Si pentru ca unitatea familiei este temelia pentru bunastarea si siguranta fiecarui om si a natiunii intregi, Dumnezeu cere sa fie protejata familia si sa i se dea prioritate. Va dati seama, chiar si in timp de razboi, cand tara era in pericol, Dumnezeu cerea sa fie respectata aceasta lege si barbatul de curand casatorit sa nu mearga la razboi. Este deosebit de important sa vedem motivul pentru care spune Dumnezeu ca un barbat de curand casatorit sa nu mearga la razboi – pentru ca “sa veseleasca astfel pe nevasta pe care si-a luat-o”. Unirea fizica este acel aspect sacru al casatoriei unde partenerii pot sa ofere cu pasiune bucurie si implinire unul altuia, acesta este planul lui Dumnezeu pentru unirea fizica in casatorie.
Aceste trei motive, pentru care a creat Dumnezeu unirea fizica, ne fac sa intelegem bine de ce este Dumnezeu atat de categoric cand spune:

“Casatoria sa fie tinuta cu toata cinstea, si patul sa fie nespurcat, caci Dumnezeu va judeca pe curvari si pe preacurvari.” (Epistola catre Evrei 13:4)

Cuvantul “curvie” este termenul biblic folosit pentru orice fel de relatie sexuala intre doua persoane care nu fac parte dintr-un legamant de casatorie, iar “preacurvie” este orice relatia sexuala intre doua persoane din care cel putin una face parte dintr-un legamant de casatorie.

Căderea în păcat şi-a lăsat o dureroasă amprentă asupra sexualităţii omului. În acest aspect al vieţii, omenirea, se pare că, a ajuns să experimenteze cel mai mult păcatul şi consecinţele lui grave care se manifestă încă începând cu viaţa pe acest pământ. Păcatul a ştirbit concepţia omului despre sine, despre Dumnezeu şi despre relaţia sexuală. De altfel, imediat după căderea în păcat Adam şi Eva “au cunoscut că erau goi, au cusut laolaltă frunze de smochin şi şi-au făcut şorţuri din ele.” (Genesa 3:7) pentru că concepţia lor despre sexualitate a fost afectată rău şi i-a făcut să se ruşineze până şi unul de altul fiind soţ şi soţie. Iniţial, însă, aşa cum am văzut în primul articol sub acest titlu, Dumnezeu a creat relaţia sexuală în exclusivitate pentru soţ şi soţie cu următoarele scopuri: 1)reproducere, 2) asigurarea şi protejarea unităţii cuplului, 3)pentru a oferi bucurie , afecţiune şi mângâiere partenerului sau partenerei de căsătorie. Mai sunt încă cel puţin două motive foarte importante care nu pot fi trecute cu vederea.

4. Dumnezeu a creat relaţia sexuală pentru ca bărbaţii şi femeile să poată primi dragoste, afecţiune şi mângâiere în căsătorie în aceiaşi măsură.

Vreau să vă atrag atenţia la deosebirea între a dărui şi a primi aceste lucruri. Dumnezeu a creat pe fiecare bărbat şi femeie, fiinţă sexuală cu anumite nevoi sexuale care este drept înaintea lui Dumnezeu să fie împlinite doar în cadrul căsătorie. La cartea Proverbelor lui Solomon, când vorbeşte despre felul cum trebuie să se raporteze sexual un bărbat la soţia sa, Dumnezeu spune:

“Bea apă din fântâna ta, şi din izvoarele puţului tău. Ce, vrei să ţi se verse izvoarele afară? Şi să-ţi curgă râurile pe pieţele de obşte? Lasă-le să fie numai pentru tine, şi nu pentru străinii de lângă tine. Izvorul tău să fie binecuvântat, şi bucură-te de nevasta tinereţii tale. Cerboaică iubită, căprioară plăcută; fii îmbătat tot timpul de drăgălăşiile ei, fii îndrăgostit necurmat de dragostea ei!” (Proverbe 5:15-19)

Sexualitatea soţiei este comparată în această alegorie cu sistemul de aprovizionare cu apă al evreilor din timpurile biblice. Pentru că în Israel nu plouă aşa des ca în ţara noastră, oamenii aveau nevoie să facă rezerve de apă de ploaie, sau făceau un sistem de conducte similar cu cel din Asia Centrala numit “arâc” prin care de la rezervoar, sau de la izvor, apa venea la fiecare om acasă şi era depozitată într-o cisternă făcută în pământ. Apa care venea totdeauna trebuia să fie şi colectată şi folosită proporţional, în caz contrar, apa ajungea să se verse pe uliţe, cum scrie în acest pasaj. Aşa cum acest sistem aproviziona cu apă care trebuia consumată, tot aşa Dumnezeu a creat pe oameni fiinţe sexuale care produc dorinţe sexuale, care le dăruie altuia şi aşteaptă să le primească reciproc de la partenerul de legământ în căsătorie. Dacă nu este primită această dragoste şi manifestare sexuală, faptul pune în pericol pe celălalt să comită “preacurvie”, aceasta are în vedere Cuvântul lui Dumnezeu când spune că dacă “nu beai apă din fântâna ta şi din izvoarele tale” este mare pericolul ca “râurile să curgă pe pieţele de obşte” şi să fie pentru străinii de lângă tine”. Nu există însă nici o scuză sau îndreptăţire pentru partenerii care nu primesc împlinire sexuală în căsătorie să comită preacurvie. Ei vor suporta consecinţele pe acest pământ şi apoi vor purta consecinţe în veşnicie pentru alegerile lor. Tot aşa vor purta consecinţele toţi cei care abuzează emoţional partenerul prin refuzul de a oferi împlinire în relaţia sexuală. Dorinţa lui Dumnezeu este ca fiecare bărbat să fie foarte pasionat de soţia sa şi tot aşa fiecare femeie să fie pasionată de relaţia sexuală cu soţul ei. “Bucură-te” de soţul sau soţia ta. “Fii îmbătat tot timpul de drăgălăşiile ei, fii îndrăgostit necurmat de dragostea ei!” Este voia lui Dumnezeu ca omul să dorească cu pasiune şi să primească dragostea şi mângâierea dăruită în timpul relaţiei sexuale cu soţul său sau soţia sa şi de aceia spune:

“Să nu vă lipsiţi unul pe altul de datoria de soţi, decât doar pentru bună învoială, pentru un timp, ca să vă îndeletniciţi cu postul şi cu rugăciunea; apoi să vă împreunaţi iarăşi, ca să nu vă ispitească Satana, din pricina nestăpânirii voastre.” (1 Corinteni 7:5)

5. Dumnezeu a creat relaţia sexuală pentru a reflecta realităţile Împărăţiei lui Dumnezeu.

Presupun că această afirmaţie a uimit pe unii şi poate nu ai mai auzit-o nici odată. La Epistola lui Pavel către Efeseni, Dumnezeu vorbeşte despre felul cum trebuie să se raporteze soţii creştini unul faţă de altul în căsătorie şi spune:

“Nevestelor, fiţi supuse bărbaţilor voştri ca Domnului, căci bărbatul este capul nevestei, după cum şi Hristos este capul Bisericii, El, Mântuitorul trupului. Şi după cum Biserica este supusă lui Hristos, tot aşa şi nevestele să fie supuse bărbaţilor lor în toate lucrurile. Bărbaţilor, iubiţi-vă nevestele cum a iubit şi Hristos Biserica şi S-a dat pe Sine pentru ea” (Efeseni 5:22-25)

Relaţia bărbat – soţie este o imagine a relaţiei Hristos – Biserica, termenul “Biserică” referindu-se la adunarea tuturor celor credincioşi din lumea întreagă. Prin dragostea, grija şi protecţia care o manifestă un bărbat faţă de soţia sa, el reflectă caracterul Domnului Isus Hristos. Tot aşa, prin ascultarea şi reverenţa faţă de soţul ei, o femeie reflectă imaginea adevăratei Biserici, adică a celor care sunt cu adevărat mântuiţi prin credinţă în Hristos şi trăiesc potrivit cu credinţa pe care o mărturisesc. În continuarea acestui pasaj, Biblia spune despre noi, cei credincioşi că…

“suntem mădulare ale trupului Lui (Hristos), carne din carnea Lui şi os din oasele Lui. De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va lipi de nevasta sa, şi cei doi vor fi un singur trup”

şi imediat urmează:

“Taina aceasta este mare: vorbesc despre Hristos şi Biserică” (Efeseni 5:31-32)

Cum am afirmat în articolul anterior, fraza “se va lipi de nevasta sa” se referă la unirea fizică. Cuvântul lui Dumnezeu, spune în acest pasaj, că această unire fizică între soţ şi soţie este o taină care reflectă realitatea unirii lui Hristos cu Biserica Sa şi bucuria împlinirii oferită soţilor de unirea lor fizică, este o umbră a adevăratei bucurii pe care o vor experimenta creştinii la venirea Domnului Isus Hristos din ceruri şi apoi când vor fi în veşnicii, cu El, în Împărăţia Tatălui Său.
Înţelegerea motivelor pentru care Dumnezeu a creat relaţia sexuală, ne explică bine de ce este El atât de mâniat pe cei ce comit curvie, preacurvie şi tot felul de perversiuni sexuale. Ei strică imaginea caracterului lui Dumnezeu care a creat pe om pentru slava Sa, ca să fie o reflecţie a caracterului Său. Prin felul cum oamenii îşi trăiesc sexualitatea, ori reflectă, ori ştirbesc această imagine. Mesajul Cuvântului lui Dumnezeu se încheie cu cartea Apocalipsa şi printre ultimele cuvinte lăsate de Domnul Isus sunt şi acestea:

“Iată, Eu vin curând; şi răsplata Mea este cu Mine, ca să dau fiecăruia după faptele lui. Eu sunt Alfa şi Omega, Cel dintâi şi Cel de pe urmă, Începutul şi Sfârşitul. Ferice de cine îşi spală hainele, ca să aibă drept la pomul vieţii, şi să între pe porţi în cetate! Afară sunt câinii, vrăjitorii, curvarii, ucigaşii, închinătorii la idoli, şi oricine iubeşte minciuna şi trăieşte în minciună!” (Apocalipsa 22:12-15)

Dumnezeu să ne ajute pe fiecare în parte să trăim frumos înaintea Lui şi înaintea oamenilor, reflectând şi prin comportamentul nostru sexual caracterul Creatorului nostru.

preluare de pe:

http://www.moldovacrestina.net/doctrina/de-ce-a-creat-dumnezeu-relatia-sexuala-partea-ii/

5 mituri despre sexualitate

Le stii si ti se par depasite. Sau crezi in ele pentru ca le-ai preluat din inertie, fara sa te intrebi cata acoperire au din punct de vedere medical, psihologic sau pedagogic. Asadar, ce idei preconcepute iti afecteaza viata sexuala?

Aceste prejudecati sunt larg raspandite si la noi. De n-ar fi sa luam ca exemplu decat faptul ca multe femei considera acceptarea neconditionata a actului sexual de catre sotie drept un rau necesar, pentru a mentine armonia in cuplu. Ca lucrurile nu stau chiar asa o demonstreaza alternativele sugerate de medicii specialisti...

Supunere totala

Femeia casatorita trebuie sa accepte actul sexual, indiferent ca ii face placere sau nu. Atitudinea ar putea proveni din traditionala "supunere" a sotiei in fata sotului si din retinerea ca un refuz l-ar impinge in bratele alteia.

Exista alternativa? Bineinteles!
Femeia trebuie sa discute sincer cu partenerul despre situatiile in care contactul sexual ar fi neplacut pentru ea. Afla care sunt acestea.

Daca exista o inflamatie (acuta sau cronica) a vulvei, vaginului sau organelor genitale interne - este indicat sa se amane orice contact sexual pana la vindecarea afectiunii respective.

Daca tentativa de penetrare survine prea repede si nu exista o lubrifiere fiziologica suficienta a cailor genitale ale femeii. Partenerul trebuie sa acorde atentie preludiului, jocurilor erotice, care pot creste gradul de excitatie a partenerei si, implicit, gradul de lubrifiere a vaginului. Nici lubrifiantii sexuali nu trebuie uitati.

Locul sau momentul desfasurarii contactului sexual nu este convenabil pentru partenera (lucru valabil si pentru barbat).

In toate aceste situatii ori atunci cand miscarile partenerului sau pozitia aleasa sunt incomode pentru femeie, comunicarea pe un ton afectuos va rezolva problema si nu va rani orgolii...

Masturbarea

Masturbarea este un gest condamnabil si nesanatos. Multe femei considera masturbarea (autoexcitarea manuala sau cu ajutorul unor dispozitive a organelor genitale externe, in scopul obtinerii orgasmului) un gest primitiv, rusinos, care altereaza capacitatea naturala de atingere a orgasmului. Insa masturbatia e daunatoare numai daca este singura modalitate prin care se ajunge la orgasm, afirma specialistii.

Prin masturbare, femeia isi poate cunoaste mai bine corpul si modul in care raspunde la diversi stimuli, va descoperi ce rol joaca fantasmele sexuale pentru ea, cat timp ii trebuie ca sa ajunga la orgasm si poate exersa practici menite sa sporeasca gradul de satisfactie sexuala, pentru ea si pertenerul ei. In acest fel, ea poate descoperi modul propriu de raspuns sexual si va sti sa-si indrume partenerul pentru a avea, impreuna, o viata sexuala implinita.

Daca vor sa asigure copiilor lor o viata sexuala normala, parintii nu ar trebui sa ii lase pe acestia prada unor informatii necontrolate, incorecte sau chiar primejdioase.

Sexul oral

Sexul oral este o perversiune sexuala (prin sex oral se intelege stimularea cu ajutorul gurii a organelor genitale externe ale partenerului/partenerei) - idee foarte raspandita, mai ales in randul femeilor adulte din Romania.

In primul rand, expresia "perversiune sexuala" a iesit din limbajul sexologilor sau al psihiatrilor fiindca se refera prea mult la un cod moral arbitrar si e prea putin caracteristica unei patologii anume.

In al doilea rand, notiunea de sex oral are doua fatete: felatia si cunilingusul, aplicandu-se atat la barbat, cat si la femeie. De obicei, sexul oral e asociat exclusiv cu placerea masculina, fiind considerat un drept care i se cuvine doar barbatului. In al treilea rand, aspectele igienice legate de desfasurarea sexului oral, daca ambii parteneri respecta o igiena personala riguroasa, sunt comparabile cu cele din timpul unui contact sexual clasic.

Nu in ultimul rand, daca partenerii sunt de acord, sexul oral se poate constitui intr-un uimitor si foarte eficient mijloc de apropiere intre ei, pe toata durata actului sexual, dar si dupa...

Educatia sexuala

Scoala ar trebui sa fie principalul responsabil de educatia sexuala a copiilor. Unii parinti considera aceasta varianta mult mai comoda, fiindca ii scuteste de discutii stanjenitoare, de intrebari la care se jeneaza sa raspunda. Ei prefera ca scoala sa preia aceasta sarcina, intr-un sistem educational organizat, cu persoane specializate in domeniul sexualitatii.

Evident ca educatia sexuala in scoli este utila, dar are si limite. Noi nu avem suficienti profesori pregatiti in acest sens, cei mai in masura sa le explice elevilor notiuni elementare de fiziologie si igiena (dar in limitele informatiei pur stiintifice) fiind profesorii de biologie. Apoi, fiecare copil sau adolescent e diferit si are propria viziune asupra sexualitatii.

Adolescentii tin seama de sfaturile unei persoane pe care ei o considera cea mai demna de incredere (prieteni de aceeasi varsta sau mai mari, parinti - doar daca acestia reusesc sa le castige increderea -, modele sau idoli din lumea showbiz-ului).

Daca parintii nu vor sa-si lase copiii prada unor informatii necontrolate, chiar primejdioase pentru o viata sexuala normala, ce le ramane de facut? Evident, sa se documenteze si sa-si insuseasca limbajul respectiv, ca sa poata purta o discutie lipsita de ridicol sau, daca e posibil, sa solicite sprijinul unei persoane competente in domeniu (psihologi, sexologi, medici de planificare familiala).

Contactul sexual reusit este doar cel care survine spontan, neprogramat
Este un mit intretinut, probabil, involuntar, dar constant, de industria cinematografica si, intr-o masura mai mica, de literatura. Este aproape un cliseu imaginea unui cuplu care, in momentul in care devine constient de fiorul atractiei reciproce, uita unde se afla, isi sfasie hainele si se implica in actul erotic cu o fervoare si un sentiment al abandonului greu de imaginat in realitate.

Dar viata reala este diferita si multe cupluri care au copii pot depune marturie in acest sens.

Anticiparea momentului contactului sexual si pregatirea conditiilor in care sa se desfasoare nu afecteaza intensitatea trairii erotice. Fiorul asteptarii nu poate decat sa creasca dorinta resimtita de cei doi parteneri, conducand spre o percepere la cote maxime a actului erotic.

Un bun exemplu sunt cuplurile care au copii si care locuiesc impreuna intr-un spatiu mai restrans; ei stiu cat de pretioase sunt orele sau zilele in care copiii sunt la bunici ori in vacante. Ei ar putea descrie cel mai bine ce semnificatie aparte are o privire aruncata pe furis, o atingere discreta, o vorba cu doua intelesuri in momentele de dinaintea plecarii copiilor. Si nu sunt deloc putine aceste cupluri.
---------------------------------------------

Dr. Vlad R. Gheorghita, medic specialist in obstetrica-ginecologie, formator in sanatatea reproducerii, Spitalul Clinic Nr. 3 de Obstetrica Ginecologie,

http://www.avantaje.ro/

preluare de pe: http://www.pentrufemei.ro/articole/dragoste-si-sex/sexul/sfaturi/5-mituri-despre-sexualitate---2403.htm