Vindecarea prin meditaţie

Medicina moderna a început să ia în serios străvechile precepte ale filosofiilor orientale. A scădea tensiunea arterială sau a preveni cancerul prin concentrare se consideră acum perfect normal şi posibil.

Biologi şi neurofiziologi prestigioşi (din SUA, Elveţia, Franţa, Germania, Anglia) au realizat numeroase cercetări şi verificări ştiinţifice pentru a înţelege complex şi profund efectele binefăcătoare ale meditaţiei yoghine.

Pentru a ajunge la performanţe surprinzătoare, antrenamentul în meditaţie este destul de scurt: de la una la cinci luni, în timpul cărora se exersează două şedinţe zilnice, între 15 şi 30 de minute.

În timpul meditaţiei profunde, subiectul se instalează confortabil într-o cameră cât mai bine izolată fonic, în semiobscuritate, orientându-şi faţa către Nordul magnetic, profund relaxat, cu ochii închişi.

În prealabil, va învăţa de la un ghid competent o metodă interioară specifică de evocare a unei imagini vizuale unice, a unui sunet lăuntric special sau a unei idei universal valabile (de exemplu: iubire, fericire, bucurie, calm profund). Această modalitate îi va permite punerea în rezonanţă şi acordul telepatic cu anumite aspecte mentale benefice sau energii spirituale infinite din Macrocosmos. Prin urmare, meditaţia este şi un fenomen telepatic de rezonanţă sublimă, spirituală, elevată.


Exersarea mentalului

Punctul de plecare în meditaţia propriu-zisă nu este furnizat de aparenta întâmplare a unei banale asociaţii de idei, de anumite sunete sau imagini. El este întotdeauna în strânsă legătură cu tradiţia filosofică autentică orientală. Dar practicantul occidental nu are neapărat nevoie să se preocupe de filozofie. Totdeauna Ghidul spiritual competent va fi cel care posedă anumite chei, graţie cărora ştie că o anumită imagine, un anumit sunet sau un anumit gând i se va potrivi sau nu aspirantului, în funcţie de structura sa şi de continuitatea dezvoltării procesului de meditaţie.

În prezent, mulţi oameni de ştiinţă fac cercetări de laborator şi urmăresc să înţeleagă, servindu-se de modelele neurocibernetice, cum funcţionează celulele cerebrale pentru a permite anumite manifestări ale minţii, cum ar fi: percepţia, memoria, emoţia. Este evident pentru oricine că o aceeaşi imagine mentală (pipa, de exemplu) va lăsa complet indiferent un tânăr care nu fumează decât ţigări, emoţionând totuşi foarte mult o femeie care şi-a pierdut de curând soţul iubit, fost fumător de pipă. Această evocare interioară, specifică de la caz la caz, va antrena anumite repercusiuni sau rezonanţe lăuntrice.

Prin urmare vor surveni unele fenomene diferite de consonanţă subtilă inefabilă în sfera funcţionarii intime a celulelor cerebrale ale unui subiect în comparaţie cu cele care vor apărea la un altul. Nu este deloc întâmplător că înţelepţii Extremului Orient care au acces la o tradiţie milenară secretă, cunoscând criteriile după care o anumită imagine mentală, un anumit sunet, o anumită idee sau culoare evocată lăuntric va mobiliza dominanta caracteristică a unei fiinţe umane, punându-i mentalul în starea cea mai favorabilă exersării meditaţiei profunde. Odată ce a evocat imaginea, sunetul, ideea sau culoarea, subiectul învaţă să experimenteze în mod liber gândul primar de impulsionare. Practicantul îşi lasă mentalul să manipuleze imaginea, sunetul sau, altfel spus gândul primar, fără eforturi sau sforţări tensionate de concentrarea lăuntrică.
 
 
 
Concentrarea

Dezvoltarea punctului de plecare a meditaţiei devine precum o spirală din ce în ce mai vastă, care se ridică într-o creativitate din ce în ce mai fină, din ce în ce mai bogată, din ce în ce mai detaşată de orice ambianţă prezentă sau trecută. În virtutea imuabilelor fenomene de rezonanţă mentală cu infinitul din afara sa (Macrocosmosul), gândul se izolează de tot ceea ce nu este el însuşi în acel moment.

Este trăită o conştiinţă totală, eliberată de orice vigilenţă exterioară experienţei sale (inclusiv atenţia automatică reprezentată de controlul involuntar al activităţilor corporale). Trupul abandonat astfel lui însuşi este în totalitate relaxat şi nu are nevoie decât să-şi menţină activităţile minime care permit supravieţuirea vegetativă.

Astfel, într-o oarecare măsură este atinsă starea de YOGA, definită ca „o rezonanţă plenară cu nemărginirea divină, într-o conştiinţă individualizată, mai elevată şi mai detaşată acum într-un corp în totalitate relaxat”.

Să nu uităm că YOGA înseamnă, de fapt, fuziunea plenară între conştiinţa individuală şi conştiinţa divină universală, macrocosmică, fuziune pe care nimic nu o mai poate distrage, nici chiar senzaţia inconştientă a luminii, a temperaturii ambiante, a poziţiei corpului – ceea ce formează în mod obişnuit, când suntem treji, „zgomotul de fond” al conştiinţei noastre.



Dinamizarea cerebrală maximă

Cea mai simplă stare de relaxare interioară pe care un om o obţine în mod voluntar se traduce la electroencefalograf, atunci când are ochii închişi, prin apariţia unor unde regulate (alpha) cu amplitudinea medie, într-un ritm de 9-12 unde pe secundă. Se ştie că este suficient ca subiectul să deschidă ochii, chiar dacă rămâne în continuare destins psihic, pentru ca aceste unde să dispară şi să fie înlocuite de un ritm mai rapid, mai neregulat: aşa-zisul „ritm de bază”. S-a atribuit adeseori undelor alpha semnificaţia de „ritm de repaus”, iar ritmului de bază „ritm de activitate”.

Este de ajuns deci ca retina să intre în contact cu lumina din ambianţă, pentru ca aceasta să declanşeze în mod automat suficient de multă energie subtilă vigilentă, pentru a activa cortexul cerebral. Invers, este suficient ca, deşi ţinem în continuare ochii închişi, să ne gândim în mod sistematic şi activ la o problemă oarecare, pentru ca undele alpha să dispară.

Este semnificativ să menţionăm însă că la subiecţii anxioşi sau foarte stresaţi, chiar dacă menţin ochii închişi, nu se ajunge, adesea, la apariţia undelor alpha. În schimb s-a constatat că yoghinii în meditaţie pot să deschidă ochii şi chiar să-i menţină deschişi, fără ca prin aceasta undele alpha să dispară! Este un miracol? Trebuie să considerăm deci ca perfect posibilă ipoteza conform căreia aceste unde nu corespund repausului nostru privit în sensul său cel mai simplu, deoarece meditaţia yoghină nu este nici pe departe o oprire a activităţi psihice, ci, din contră, o perioadă de maximă creativitate superioară, în care fabulosul nostru potenţial cerebral este dinamizat şi folosit într-o măsură mult mai mare.



Secretul undelor theta

În sprijinul acestei ipoteze (a undelor alpha de o altă natură) se pot cita rezultatele doctorilor Das şi Gastaut care au înregistrat elecroencefalograma yoghinilor în timpul progresiei lor lăuntrice în meditaţie, punând în evidenţă câteva etape distincte. În primele minute, în care subiectul se află aşezat în postură, cu ochii închişi, sunt remarcate unde alpha obişnuite în cazul deconectării şi relaxării banale, care dispar odată cu deschiderea ochilor. Apoi, undele alpha sunt înlocuite de o activitate mentală rapidă, dovadă a „activităţii intelectuale”.

Această etapă corespunde căutării imaginii, sunetului, culorii sau ideii punct de plecare şi începutului asociaţiilor mentale modulate pe care meditaţia le antrenează. În timp ce meditaţia interioară se dezvoltă, apar undele alpha specifice, care nu mai sunt blocate odată cu deschiderea ochilor.

Sub influenţa acestei activităţi mentale particulare din ce în ce mai ample şi euforice, se petrece ceva nou şi misterios în cortexul cerebral. Apar undele theta, mai lente, cu un ritm de 7-8 unde pe secundă, care gradat se vor extinde pe toată suprafaţa scalpului. Surprinzător, căci aceste unde apar în condiţii biologice cu totul diferite.



O stare biologică unicat

Condiţiile care par să se apropie cel mai mult de ceea ce ne interesează corespund unor experienţe ale savantului englez Grey Walter. Acesta a înregistrat în condiţii de laborator electroencefalogramele unor studenţi în timpul unor anumite stimulări, mâinile şi faţa lor erau mângâiate de o femeie deosebit de frumoasă (ceea ce, de fapt, Grey Walter numeşte „stimulare agreabilă”).

Or, în timpul stimulării agreabile, acest savant a constatat înregistrarea unui ritm rapid martor al „activităţii” corticale în timp ce, imediat cu încetarea acestuia, el vede apărând un ritm theta! El a atribuit acestui ritm semnificaţia unui „scanning”, un fel de căutare aspiraţie în vid (a acelei plăceri brusc dispărute).

Se poate lansa deci ipoteza că apariţia undelor theta în cursul meditaţiei corespunde momentului în care mentalul oarecum detaşat, se mişcă „în vid”, liber acum de orice contact cu realitatea terestră. De altfel, absenţa blocajului undelor alpha la deschiderea ochilor e cea mai bună dovadă a acestei detaşări de lumea ambiantă, pentru a rezona amplu cu o lume nouă, spirituală, elevată, sublimă, cu care se află în inefabilă rezonanţă (acord).

Astfel, electroencefalograma face dovada că meditaţia profundă este o stare biologică particulară extraordinară, o veritabilă transformare şi o amplificare uriaşă a funcţiilor cerebrale pe care nu o produc celelalte metode cum sunt hipnoza, autosugestia, relaxarea simplă sau chiar experienţele de condiţionare datorate sugestiei. Prin urmare, este evident că muşchii şi viscerele depind intim de gradul de conştiinţă, însăşi viaţa vegetativă fiind rapid şi considerabil modificată prin meditaţie.



Modificări spectaculoase

Acestea sunt în practică cele mai interesante şi au fost studiate în mai multe laboratoare universitare mari, pe subiecţi voluntari, în timpul unor perioade suficient de lungi pentru a permite studii comparative:

- 30 de minute de punere în stare, în timpul cărora subiectul ce meditează se obişnuieşte cu fotoliul laboratorului, cu aparatele aşezate în anumite zone ale corpului sau cu ustensilele necesare acestor înregistrări;

- de la 20 la 30 de minute de relaxare înainte de meditaţie;

- de la 20 la 30 de minute de meditaţie propriu-zisă;

- de la 20 la 30 de minute de repaus sau conştientizare ulterioară după meditaţie.

De îndată ce s-a obţinut starea de calm interior profund, apare o scădere a presiunii arteriale, o uşoară încetinire a ritmului cardiac şi respirator. Se constată însă că, odată cu intrarea în meditaţia propriu-zisă, apar anumite modificări remarcabile: presiunea arterială rămâne neschimbată, dar ritmul cardiac scade până la mai puţin de 30 de bătăi pe minut, iar respiraţia se diminuează în amplitudine şi în frecvenţă până când devine abia perceptibilă.

Aceasta este dovada rezonanţei microcosmosului celui care meditează cu energii cosmice extrem de elevate ce îi compensează spontan aproape toate necesităţile interioare şi fac posibile „economii” surprinzătoare. Meditaţia profundă face ca celulele să înceapă să „ardă” complet oxigenul, ceea ce este, după cum se vede, excelent pentru inimă. Un aspect fundamental se remarcă prin transformarea funcţionării biologice în însăşi intimitatea sa: consumul de oxigen scade rapid de la 251 cm3 pe minut (în faza de relaxare) la 211 cm3 pe minut.

Acelaşi consum de oxigen va urca, în faza ulterioară meditaţiei, la 242 cm3 pe minut. La fel, eliminarea de gaz carbonic va trece de la 219 cm3 pe minut în faza de relaxare, la 187 cm3 pe minut în timpul meditaţiei profunde, pentru a reveni la 219 cm3 pe minut după meditaţie. Astfel, raportul eliminare de gaz carbonic / absorbţie a oxigenului rămâne neschimbat (excepţie: la sfârşitul meditaţiei, el înclină în favoarea unei creşteri proporţionale uşoare a eliminării de gaz carbonic). Ritmul intim al metabolismului este cel care s-a schimbat, prin diminuarea consumului de oxigen la nivelul ţesutului.

Dat fiind că eliminarea de gaz carbonic este în mod proporţional menţinută, aceasta declanşează, prin reflex involuntar, diminuarea ritmului respirator. Într-adevăr, dacă se face contraexperienţa de a se diminua în mod involuntar propriul ritm respirator, nevoia la nivelul ţesutului nu face decât să crească, căci gazul carbonic nu mai este deloc eliminat în cantitate suficientă. Se poate ajunge astfel, rapid, la o intoxicare şi experienţa nu poate fi menţinută fără tulburări grave.



Relaxare profundă

Savanţii au urmărit să înţeleagă semnificaţia acestei diminuări a consumului de oxigen la nivelul ţesutului. Se ştie că celulele dispun de două cicluri de funcţionare diferită: ciclul anaerobic, în care schimburile metabolice se efectuează în absenţa oxigenului liber, şi ciclul aerobic, în cursul căruia oxigenul este în mod direct „ars” de celulă prin operaţiile sale metabolice. Ţesuturile nu „aleg” în totalitate un ciclu mai mult decât celălalt. Ele funcţionează după un raport variabil anaerobioză/aerobioză, determinat de un întreg ansamblu de condiţii hormonale, nutritive etc.

Concentraţia de acid lactic în sânge este un indice utilizat în practică pentru a aprecia importanţa proporţională a funcţionării anaerobe în raport cu aerobioza. Cu cât există mai mult acid lactic, cu atât mai mult funcţionarea metabolică generală este anaerobă. Eliminarea de acid lactic în timpul relaxării, înainte de meditaţie, este de 11,4 mg pe oră prin 100 cm3 de sânge circulant. În timpul meditaţiei, eliminarea de acid lactic trece de la 8 mg pe oră prin 100 cm3 de sânge circulant şi chiar la puţin timp după meditaţie el coboară încă la 7,3 mg/h în 100 cm3 de sânge circulant!

Se ştie că acidul lactic este produsul deşeu al contracţiei musculare şi se poate deci considera că diminuarea sa este datorată scăderii tonusului muscular. Este evident deci că deja din timpul fazei de relaxare tonusul este considerabil diminuat şi el nu se va schimba deloc în timpul meditaţiei.

În timp ce procentajul de eliminare a lactatului, care este de 11,4 mg în 100 cm3 de sânge circulant la începutul relaxării, poate atinge 10, 25 mg în 100 cm3 de sânge circulant la sfârşitul relaxării. Dacă se face o relaxare suficient de prelungită, ea scade, dar nu cade într-un mod atât de brutal decât atunci când subiectul trece în „meditaţie profundă”.



O cale de salvare

Iată deci că meditaţia face să basculeze metabolismul general către aerobioză şi nu într-un mod simplu prin diminuarea tonusului muscular, ci printr-o acţiune mai intimă asupra comenzii metabolice.

În cazul de faţă această comandă este de origine mentală şi merge la ţesuturi pe cale sistemului nervos autonom care acţionează modificând diametrul vaselor, influenţând secreţiile hormonale şi secretând el însuşi hormoni, dintre care noradrenalina este de o importanţă considerabilă (atât în organism, cât şi pentru funcţionarea creierului). Se ştie acum că o asemenea creştere proporţională a aerobiozei este în mod special binefăcătoare şi în prezent nenumăraţi cercetători vor să găsească mijloace medicamentoase pentru a o obţine: acesta ar fi un tratament de calitate şi cu totul natural al muşchiului cardiac, permiţând chiar prevenirea infarctului şi tratarea anginei pectorale.

Pe de altă parte, se ştie că neoplasmul este însoţit de viraj anaerobic al metabolismului. Este deci logic să gândim că aceste curbe de aerobioză nu ar însemna neapărat tratamentul cancerului, ci un mijloc util de a-l preveni. Aşadar este evident că meditaţia profundă obţine aerobioza prin frânarea activităţii simpatice, diminuarea noradrenalinei etc. La această diminuare a activităţii simpatice nu se poate ajunge doar prin voinţă: este o parte a sistemului nervos autonom şi toate experienţele care s-au făcut în vederea condiţionării şi frânării simpatice au arătat că acest reflex dificil de înscris se şterge foarte repede.

Medicamentele care pe o altă cale (nenaturală) frânează simpaticul nu antrenează deviaţia aerobică a metabolismului. Altfel spus, meditaţia profundă realizată sistematic este o modalitate simplă şi absolut naturală ce declanşează în organism modificări benefice concertate, acolo unde terapeuţii noştri au adeseori doar efecte parţiale. Lăsând la o parte interesul pe care meditaţia poate să-l aibă în confruntarea cu cardiopatiile sau pe terenul fenomenelor canceroase, ea poate să joace un rol marcant chiar în existenţa noastră cotidiană.

Mai mult decât atât, importanţa proporţională a anaerobiozei – importanţa noradrenalinei circulante – sunt indici ai procentului de anxietate şi agresivitate.

Antrenarea gradată şi practica perseverentă în întregime lipsită de pericole a meditaţiei profunde ar putea să devină pentru omul înţelept spaţiile verzi în universul viitor de poluare: o cale divină de salvare.

Este metoda inefabilă prin care ne putem transforma şi îndumnezei conştiinţa. Cu siguranţă ne va oferi, în cele din urmă, iluminarea spirituală şi un puternic sentiment de siguranţă şi încredere în sine, pe care nicio altă conjunctură existenţială sau nu contează ce acumulare materială nu ni l-ar putea oferi.

preluare de pe sursa: Descopera realitatea din spatele conspiratiei

Meditatia iubirii

Lasati Iubirea Luminii Christice sa va patrunda fiinta.

Aceasta va apartine cu conditia sa o cereti.Deschideti-va gandurile cu un simplu "Doamne fii cu mine" si Dumnezeu este.

Meditatie:Inainte de a incepe,spuneti o rugaciune: "Dumnezeu al Dragostei si al Luminii,ingaduie-mi acum sa-mi trezesc constiinta in celelalte Lumi ale Tale"

Exercitiul:Intindeti-va pe spate si puneti mainile pe piept,cu palmele in jos.

Constientizati (dati-va seama) ca nu urmeaza sa adormiti - acest lucru este necesar! - dar lasati gandurile sa pluteasca si sa se agite cum vor,pana cand dispar.

Orientati-va ochiul interior catre cer,care este albastru intens si cu nori,asemenea cerului din realitatea voastra.Incercati sa vizualizati acest lucru.Lasati mintea sa se relaxeze in aceasta atmosfera pentru un moment sau mai mult pana cand simtiti ca linistea va cuprinde intreaga fiinta.

Daca apar iarasi ganduri,cereti-le in liniste sa plece.Vorbiti-le calm,dar ferm,intocmai cum ati vorbi musafirilor nepoftiti,cu care va treziti la usa: "va rog lasati-ma acuma,nu am timp de voi,am alceva mai important de facut".

Cand cerul este cat mai linistit posibil,concentrati-va asupra propriilor voastre trasaturi,profilate pe cer.Priviti-va pe cer ca intr-o oglinda.

Cel mai simplu mod de a face aceasta,este sa va amintiti o fotografie dintr-o perioada mai recenta - propria fotografie.

Pastrati aceasta imagine in centrul atentiei,pana cand pare sa se miste.Incercati sa vizualizati aceasta.De fapt,ea chiar se misca - odata cu energia care exista,dar nu se vede.

De acum inainte,aceasta imagine a voastra,plina de seninatatea detasarii,va pleca in propria sa sfera de contact cu Campul Informational al Universului.

Lasati mesajele sa va pluteasca in minte,fara sa aveti nici o reactie - cat mai mult timp posibil.

Incercati sa le receptionati si sa le retineti pe toate.

Evitati sa adormiti.Dupa finalizarea acestei faze a exercitiului,notati mesajele primite.

Facand acest exercitiu timp de cateva zile,cu o foarte mare constiinciozitate,se pot primi mesaje continand poate sunete ciudate,poate contexte stranii - dar sa nu credeti ca sunt lipsite de importanta.

Aceasta este o perioada de reamintire care vi se reveleaza,iar primele mesaje par a nu fi corelate cu nimic din ceea ce ati trait sau imaginat.

S-ar putea sa fie asa ,dar nu sunt lipsite de importanta.

Binecuvantati aspectul straniu al acestor mesaje,pentru ca el reprezinta o sfasiere a valului - chiar si pentru cateva momente.

Vor urma perioade mai lungi in care veti auzi si veti vedea multe.

Dar,sa nu va dezamagiti daca nu veti primi nici o comunicare.Inseamna,ori ca inca nu sunteti pregatiti, spiritual,sa aveti acces la campul informational al Universului,ori,pur si simplu nu ati facut exercitiul cum trebuie.

Sau,inca nu meritati acest lucru,ceea ce este foarte putin probabil si,in acest caz,trebuie sa cautati in interiorul vostru,sa luati legatura cu "Eu-l" vostru superior care,va va arata ce trebuie sa faceti in continuare.

Pe langa detasarea de orice v-ar putea distrage atentia,un factor esential al acestei relaxari este o rugaciune scurta,care sa-i permita sufletului sa arate drumul catre memoria celulara: "Dumnezeu al Dragostei si al Luminii,ingaduie-mi acum sa-mi trezesc constiinta in celelalte Lumi ale Tale".

 

Mesaj catre fiintele de pe Pamant de la fiintele de Lumina.

"Deschideti-va inimile si mintile catre Dumnezeu.Lasati Lumina sa va patrunda.

Eliberati-va de fortele intunericului,care poate va controleaza,si restabiliti legatura voastra constienta,direct cu Dumnezeu.

Legatura sufletului vostru cu Dumnezeu este aceeasi care a fost in toata eternitatea ,care este acum si va fi intotdeauna.CUNOASTETI-O si TRAITI-O.

Deschideti-va inimile catre Unime,catre inseparabilitatea intregii vieti,in orice loc s-ar afla ea in acest Univers - unde domneste Dumnezeu cu Iubire si cu Lumina".

Deschideti-va inimile si ganditi-va la minunea care inseamna a urma Calea Luminata.

Este adevar de la Dumnezeu,direct catre copiii Sai - orice forme si convingeri ar avea ei - aflati fie pe calea intunericului,fie pe Calea Luminii Christice.

Puneti-va in slujba lui Dumnezeu,deci a voastra insiva.Fiti cu Dumnezeu - in toate modurile,pe toate caile si intotdeauna.

Dumnezeul interior este legatura noastra ca familie,legatura noastra in suflet si iubire si in calea luminata catre Unitate.

Lasati-va inimile sa salte de bucurie nesfarsita la gandul schimbarilor ce vor veni,ca urmare a Decretului Creatorului.

Lumina care se va revarsa intr-o splendoare crescanda,va va scalda in Iubire si Bucurie atat pe voi cat si intregul Pamant.

Echilibrul este absolut obligatoriu pentru evolutia sufletului.

Nu exista pe Pamant putere mai mare decat Lumina - iar energia Luminii in rugaciune este inestimabila.

Rugaciunea este,abilitatea interioara de a comunica cu Dumnezeu in ganduri si simtiri - oriunde,oricand.In calm si in liniste,cereti cu sinceritate ajutorul lui Dumnezeu.

"Doamne ajuta-ma sa-mi depasesc dependenta de….sau Da-mi Doamne,vointa de a renunta la…."Dorintele inimii Ii vorbesc la fel de clar,lui Dumnezeu.

Secretul este ca dorintele voastre de a-i cere ajutor lui Dumnezeu,sa vina din toata inima.

Vizualizarea Luminii in jurul vostru si in jurul altora - precum si in jurul Pamantului _ este a o metoda minunata de inaltare spirituala.

Iubirea este o componenta integrala a esentei sufletului luminat,care are o capacitate nelimitata de a simti si de a exprima -si ea este mult mai mult decat amabilitatea sau decat alte caracteristici sau trasaturi de comportament adoptate de o persoana si care,la un loc formeaza personalitatea ei.

Ascultati-va sufletul si aveti incredere la ce vibreaza,ce simtiti ca parcurge ca un suvoi intreaga voastra fiinta.

Aceasta inseamna meditatia.Soptiti-va intrebarile si ascultati raspunsurile.

Controlul mintii este una dintre tacticile cele mai periculoase ale fortelor intunericului.

Uneltele lor pe Pamant sunt sufletele care aleg sa indeplineasca planurile puterii intunecate,de a captura toate sufletele.

Aceasta practica cumplita a controlului mintii este la fel de insidioasa ca un poluant care invadeaza Pamantul.

"Frica este incompatibila cu Lumina"

Mesajul de la cele mai Inalte Fiinte ale Luminii este: "NU VA FIE FRICA!".

Iubiti-va si aveti grija unul de celalalt,indepliniti misiunea sufletului vostru,fiind linistiti,ascultand comuniunea voastra cu Dumnezeu.

Iubirea,seninatatea si echilibrul sunt uneltele unui luptator al Luminii.Inarmati-va singuri.

Dumnezeu este numai Lumina si Iubire.

Cu cat energia Luminii va curge mai repede si in deplina armonie prin fiecare suflet,cu atat mai repede toata activitatea va fi binecuvantata in mod egal in spiritul,mintea si trupul lui Tot Ceea Ce Este.

Cand toate sufletele vor fi luminate de cat de ampla este starea de dumnezeire in perfectiune,nu va mai exista divizare.

Atunci va fi intoarcerea tuturor sufletelor in Iubirea si Lumina lui Dumnezeu - si reintegrarea cu Creatorul.

Un ultim gand profund si cuprinzator,atat de inaltator si de inspirat pe care vi-l adresez este: "Cunoasteti-va Dumnezeul din voi"

preluare de pe:

http://biblioteca-secreta.blogspot.com/

Programarea subconstientului, calea spre fericire

Dorintele, sperantele, teama, sugestiile pozitive si negative, convingerile, optimismul sau blazarea etc. pot crea in subconstientul nostru programe a caror finalitate ultima este reusita sau esecul.

Am putea spune ca omul a facut dintotdeauna uz de psihologie fara sa stie.

Rugandu-se la zei, lasandu-se convins de oracole, fixandu-si idealuri, nu a facut decat sa-si orienteze programele subconstientului pe drumul reusitei, sa-si orienteze conduita in maniera care conducea spre succes.

Pentru a fi mai sugestivi, am putea compara subconstientul cu un automobil care merge in directia imprimata de conducator.

Noi suntem conducatorii propriei noastre masini.

Dincolo de evenimentele neprevazute si independente de noi, suntem singurii responsabili de toate accidentele survenite pe drum.

Orice traire negativa de care nu ne putem debarasa in timp poate avea ca rezultat programarea creierului in detrimentul nostru.

Femeia care isi pierde imediat dupa casatorie interesul pentru propria sa infatisare si adopta un alt mod de comportament estetic se programeaza pe un alt nivel fiziologic, se indreapta spre o prematura imbatranire.

Daca imaginea de sine este satisfacatoare comportamentul nostru va fi adecvat, iar daca este minata de complexe intreaga noastra conduita va fi programata spre esec.

La randul sau, esecul intretine trairile nevrotice in care anxietatea, autoanaliza obsedanta si trairea dureroasa a sentimentului de ratare sunt pe primul plan.

Un esec nu este atat de dezastruos in sine, cat prin efectul pe care il are asupra noastra.

Viata este o suita de rezolvari de probleme, ni se spune.

Tot ceea ce invatam devine o deprinderi abia dupa ce este preluat de subconstient.

Dupa cum manevrele de conducere a unui vehicul devin automate prin trecerea lor in subconstient, la fel vor fi asimilate de subconstientul nostru si imaginile si reprezentarile referitoare la noi, sugestiile, mijloacele de implinire a unor dorinte, siguranta pe scena etc., daca toate acestea sunt mentinute in mintea noastra un timp suficient de lung.

Importanta ni se pare calea si nu timpul, care este la fel de diferit ca durata pe cat de diferiti sunt si oamenii. Si aceasta cale exista!

Nu numai pentru obtinerea unei linisti de care avem cu totii nevoie intr-o viata prea putin linistita, dar si pentru relevarea unor potente creatoare ale creierului nostru.

Daca exista o realitate in posibilitatea de a determina creierul sa lucreze in favoarea sau impotriva noastra prin ideile, sugestiile etc. ajunse in subconstientul nostru, atunci apare usor de inteles ce consecinte practice poate avea pentru noi. K.K. Platonov si V. Levi vorbesc despre exemple care sugereaza chiar o programare inconstienta a destinului.

Aruncarea unei vorbe la intamplare, “prevestirea” sfarsitului cuiva pot avea pentru unii oameni mai sugestionabili consecinte fatale tocmai prin efectul exercitat asupra subconstientului lor.

Alfred Stelter povesteste cazul unui european care-si crease obiceiul de a-i vana pe membrii unui trib ori de cate ori acestia intrau in bataia pustii sale.

Din disperare, seful tribului a hotarat sa uzeze de faima lui in exercitarea magiei negre.

El a intreprins un ritual in care o imitatie a dusmanului lor a fost simbolic ucisa.

A avut insa dupa aceea grija ca inamicul lor sa fie informat despre toate acestea. In doua saptamani acesta a murit.

Dincolo de orice alte influente trebuie sa admitem ca si credinta ca asa ceva este posibil a condus la programarea inconstientului spre final.

Si iata un revers fericit al medaliei.

Daca prin subconstientul nostru se pot savarsi “minuni” invatand doar sa-l programam, de ce nu ne-am folosi de aceasta posibilitate in scopul optimizarii functionalitatii noastre, inclusiv a relevarii unor potente creatoare?

Oamenii au ramas impresionati de modul in care au fost “revelate” unele idei stiintifice creatorilor lor. Niels Bohr povesteste el insusi cum a avut in vis imaginea atomului.

Tot in vis au vazut si Kekule structura benzenului, Mendeleev celebrul sistem periodic al elementelor, Voltaire o alta varianta a Henriadei, si exemplele s-ar putea inca mult continua.

H. Selye, creatorul conceptului de stres, cunoscut astazi poate chiar mai mult decat acela de informatie, ne sfatuieste ca atunci cand avem o problema dificila de rezolvat sa ne gandim seara la ea inainte de a adormi, lasand-o ca o sarcina in seama subconstientului nostru.

Daca noaptea este un bun sfetnic, adeseori putem avea a doua zi dimineata solutia problemei.

Fenomenul era cunoscut inca din antichitate, de vreme ce Homer credea ca “zeii folosesc visul pentru a face cunoscuta oamenilor vointa lor”, iar stapanii celebrelor cetati elene se duceau sa doarma in templu cand aveau de rezolvat probleme de stat importante.

“Visul profetic”, “intuitia”, “inspiratia” ne vor aparea in aceasta viziune si ca prelucrari inconstiente ale propriei noastre sugestii, dorinte, informatii, convingeri, pe langa implicarea de ordin arhetipal.

A invata sa dai sarcini inconstientului, iata una din caile spre creatie, una din caile de a deveni eficienti in toate actiunile noastre.

Concluzionand asupra celor de mai sus, se poate spune ca fiecare dintre noi purtam in minte propria noastra imagine, in functie de care adoptam un model comportamental.

Acesta poate fi adecvat sau neadecvat dorintelor noastre.

Trairea negativa sau pozitiva a propriei noastre imagini opereaza modificari in subconstient si probabil inclusiv in campul nostru “astral”, cum sustin unele surse, constituind una din cauzele care ne propulseaza pe linia sansei sau esecului.

preluare de pe: http://www.almeea.com/programarea-subconstientului-calea-spre-fericire/

Calea inimii - Osho

Calea inimii este minunata, insa periculoasa. Calea mintii e obisnuita, insa sigura. 

Barbatul a ales drumul cel mai sigur si cel mai scurt in viata. Femeia a ales cea mai frumoasa, dar cea mai accidentata, periculoasa cale, a emotiilor, sentimentelor, starilor sufletesti.

Si deoarece pana acum lumea a fost condusa de barbati, femeile au suferit enorm. Femeia nu a fost in stare sa se adapteze la societatea pe care au creat-o barbatii, deoarece societatea este creata conform ratiunii si  logicii.

Femeia vrea o lume a inimii, iar in societatea creata de barbat nu este loc pentru inima. Barbatii trebuie sa invete sa fie mai inimosi, pentru ca ratiunea a dus intreaga omenire spre o sinucidere globala. Ratiunea a distrus armonia naturii, ecologia. Ratiunea ne-a dat masinarii minunate, dar a distrus minunata umanitate. Este nevoie de putin mai multa inima in toate.

In ceea ce ma priveste, calea catre fiinta voastra cea mai ascunsa este mai scurta din inima decat din minte. Mintea este o scurtatura daca mergeti in afara, iar inima este o cale foarte lunga. Daca mergeti inauntru, totul se schimba in opusul sau: inima este
scurtatura catre fiinta, iar mintea este cel mai scurt drum la care va puteti gandi.

De aceea sunt cu totul pentru dragoste, pentru ca de la dragoste este foarte usor sa va duc la meditatie, sa va duc la vesnicia vietii voastre, sa va duc la divinitatea voastra; este foarte greu s-o fac pornind de la cap. Mai intai trebuie sa ajungem la inima, si numai dupa aceea ne putem indrepta spre fiinta.

Accentul pe care-l pun pe dragoste are un motiv in esenta spiritual. De la inima femeia se poate deplasa imediat…iar barbatul se poate deplasa spre inima fara dificultate.El a fost doar prost educat…este numai o conditionare. I s-a spus sa fie dur, puternic, viril, si toate acestea sunt prostii.

Nici un barbat nu plange si nu-si lasa tristetea sau bucuria sa se manifeste prin lacrimi pentru ca i s-a spus de pe cand era copil ca lacrimile sunt pentru femei, ca e ceva caracteristic fetelor. Barbatii nu plang si nu se vaieta niciodata.

Dar care este scopul acestor lacrimi? Este nevoie de ele!  Ele sunt un limbaj foarte incarcat de semnificatie.Exista momente in care nu puteti spune nimic, insa lacrimile voastre pot arata acest lucru. Se poate sa fiti atat de coplesiti de bucurie, incat sa va apara lacrimi in ochi.Lacrimile sunt intotdeauna simbolul unei experiente debordante. Se poate sa fiti atat de tristi incat cuvintele sa nu poata exprima acest lucru; lacrimile va sunt de ajutor.

Acesta este unul din motivele pentru care femeile innebunesc mai rar decat barbatii, deoarece ele sunt gata sa se vaiete, sa planga si sa arunce cu lucruri oricand: temporar, ele o pot lua razna zilnic. Un barbat acumuleaza incontinuu si apoi, intr-o zi, explodeaza “en gros”. Femeile o iau razna “en detail” si aceasta este o modalitate mai inteleapta, sa
termini stocul. De ce sa acumulezi?

Barbatii se sinucid in numar mai mare decat femeile. E putin ciudat; femeile vorbesc despre sinucidere mai mult decat barbatii,dar arareori o fac.

Barbatii nu vorbesc aproape niciodata despre sinucidere, insa in realitate se sinucid in numar mai mare, aproape de doua ori mai des.

Barbatul continua sa refuleze, continua sa arate o anumita fata, care este falsa. Si exista o limita pentru toate; vine un moment cand nu se mai poate abtine si totul se naruieste.

Barbatii trebuie sa fie invatati sa fie mai inimosi, pentru ca din inima se deschide calea catre fiinta. Nu puteti ocoli inima. Femeia se afla intr-o pozitie mai buna: ea se poate indrepta direct catre fiinta de la inima. Insa, in loc sa recunoasca aceasta imensa calitate a femeilor, barbatii le-au condamnat pe femei. Poate ca exista un motiv; poate ca au fost constienti cu privire la o oarecare superioritate a femeilor, superioritatea dragostei.

Nicio logica nu poate fi mai presus de dragoste si nicio minte nu poate fi mai presus de inima. Dar mintea poate fi foarte ucigatoare, mintea poate fi foarte violenta, si asta a facut mintea secole la rand.

Barbatii le-au batut pe femei, le-au oprimat, le-au blamat. Si, in consecinta, barbatii nu au putut sa-si sporeasca propria constientizare. Ar fi putut sa invete si ei arta de a merge in sus; ar fi putut sa mearga si ei pe acelasi drum. De aceea spun mereu ca emanciparea
femeilor este si emanciparea barbatilor. Este chiar mai mult emanciparea barbatilor decat emanciparea femeilor.

Da, femeile detin mai multa dragoste…insa ele ar trebui sa fie facute sa devina constiente, de asemenea, cu privire la cealalta fata a monedei.

Partea masculina a mintii detine logica, iar partea femeii este ilogica; nu este periculos, este numai o greseala, poate fi corectata. De aceea calea inimii este minunata, dar periculoasa. Cealalta latura a dragostei este ura; cealalta latura a dragostei este gelozia.

Asa incat, daca o femeie este cuprinsa de ura si gelozie, toata frumusetea dragostei moare si ea nu mai ramane decat cu venin. Se va invenina pe sine si va invenina pe toata lumea dimprejur.

Pentru a fi iubitori, trebuie sa fiti mai vigilenti, pentru ca puteti cadea in groapa urii, care este foarte aproape. Orice culme a dragostei este foarte aproape de valea intunecata a urii; ea impresoara culmea de jur-imprejur si puteti aluneca in ea foarte usor. Poate ca acesta este motivul pentru care multe femei se hotarasc sa nu iubeasca. Poate ca acesta este motivul pentru care barbatii au hotarat sa traiasca la nivelul capului si sa uite complet de inima… pentru ca inima este atat de sensibila. Se simte lezata foarte usor; dispozitia i se schimba ca vremea.

Cel care vrea sa invete cu adevarat arta de a iubi trebuie sa tina minte toate aceste lucruri si trebuie sa evite ca dragostea sa cada in toate aceste gropi ale urii, ale geloziei.

Altminteri, indreptarea catre fiinta va deveni imposibila, chiar mai imposibila decat este pornind de la cap.”

OSHO, “Emotiile si sanatatea”, PRO Editura si Tipografie

preluare de pe:   http://groups.yahoo.com/group/anatecor/