GERALD CELENTE:” IN 2012 ÎN SUA VA FI HAOS ŞI SE VA INSTITUI LEGEA MARŢIALĂ”

Cred ca va mai aduceti aminte articolul:

Previziuni: In anul 2011 toată lumea va fi cuprinsă de revolte

Ei bine, se pare ca Gerald Celente, – celebrul analist si “prezicator” american, s-a inselat partial cu previziunile sale pentru anul 2011…. Sa vedem ce spune dansul despre ceea ce va urma in anul 2012:

Un futurolog celebru precizează că în anul 2012 în SUA va fi haos şi se va institui legea marţială. La fel se va întâmpla şi în întreaga lume? Dar in România?

 Cred că aţi auzit  de Gerald Celente,  omul acesta este un foarte bun futurolog, căci predicţiile sale s-au împlinit în mare parte din ele.

De mai bine de două decenii, Celente a reuşit să previzioneze, uneori cu o acurateţe incredibilă, toate tendinţele politice, economice, financiare şi sociale din întreaga lume.

În ultimul său interviu, Celente a discutat despre o serie de subiecte: de la Iran şi până la Europa, dar şi despre militarizarea Statelor Unite, cea mai  puternică naţiune a lumii. (Aici vreau să fac o mică paranteză: unii se întreabă de ce pe acest site se găsesc atât de multe articole despre SUA. Motivul este extrem de simplu: într-o lume dominată foarte mult de America, a ignora această ţară înseamnă însăşi ignorarea evenimentelor importante ale lumii). Şi iată ce declară Celente despre ceea ce se va întâmpla în Statele Unite în anul 2012:

“Economia americană se va prăbuşi. Va fi haos. Legea marţială va fi instituită. Băncile se vor închide. Militarii vor asigura legea. Fascismul se va instaura în America.”

Şi, cum ceea ce se întâmplă în America, e un semnal pentru întreaga lume, aceasta înseamnă că în anul 2012, în întreaga lume ar trebui să ne aşteptăm la evenimente asemănătoare…

Gerald Celente face parte din categoria previzionistilor vedeta, cam cum este si Roubini, care isi fac un mod de viata (si de mari castiguri financiare) prin lansarea unor ”profetii” cu privire la evolutiile financiare sau politice ale lumii. Previziunile lor sunt de luat in seama deoarece de multe ori folosesc informatii reale…

preluare de pe sursa: News.ro Ştiri pe Blog

Masacrul timpului actual şi noua ordine mondială

Asistăm acum, în mod evident, la o schimbare fundamentală de paradigmă.

Numai că noua ordine mondială vârâtă forţat pe gât omenirii astăzi este un concept eronat încă dintru început.

De ordin spiritual şi economic, această schimbare se vrea a fi una ce va aşeza însă acul balanţei omenirii către un alt timp istoric, a cărui poziţie să depindă de nişte coordonate stricte, impuse, pe care ea, omenirea, să fie nevoită a le înghiţi cu orice preţ, ba încă să fie dirijată în a-şi perpetua starea de confuzie interoară precum că şi le stabileşte singură, coordonate direcţionate în mod obligat, din nefericire, către partea negativă a axei sale evolutive.

Schimbarea aceasta obligatorie de paradigmă, în funcţie de interesele meschine ale conducătorilor efemeri ai acestei lumi, poate fi sau nu coincidentă cu noua ordine mondială prefigurată de cei care ţin în mâinile lor frâiele planetei Pământ la ora actuală.

Să analizăm puţin situaţia de fapt şi de drept, aşa cum apare ea în acest moment. In primul caz, al necoincidenţei dintre cele două noţiuni, avem situaţia cea mai fericită, ideală, i-am putea spune, a noii lumi conturate biblic, echivalentă cu o propensiune spirituală mai mult decât necesară a omului în sine privit la nivel individual, dar şi colectiv, într-un tandem de o perfectă simultaneitate firească şi implicită, fapt care poate stabili de facto un alt referenţial de raportare, real, de astă dată, şi privit ca adevărata limită de contur a gândirii umane de tip evoluat.

Cel de-al doilea caz ar fi unul care ar anunţa, practic, sfârşitul programat al omenirii.

„Ordine dupa haos!” este un principiu ocult devastator, dacă îl studiem din unghiul de vedere a faptului că dezordinea actuală de tip dirijat, pe care o trăim cu toţii din plin, nu a venit de la sine ca o verigă caracteristică a unui lanţ cauzal complex şi îndelungat, ci ea a fost cu anterioritate regizată de o gândire umană machiavelică şi diformă pentru satisfacerea ignobilă a unor necesităţi economico-politice conjuncturale şi distructive în genere.

Prin urmare, lumea nu va avea de ales, iată, decât între două planuri mari, dar nu neapărat late, şi anume, planul infam al omului şi planul pe care-l propune acestuia Universul.

Alegerea va fi doar a fiinţei umane însăşi.

Şi este, practic, ultima ei şansă de a se mai naşte încă o dată din cenuşa timpului său nedefinit, retrograd şi incert.

Plătită cu sânge şi cu bani, după cum afirma cândva Arthur Schlesinger Jr., dar şi cu mister, adăugăm noi, noua ordine mondială exclude total din ecuaţia filozofiei sale demonice OMUL.

Bineînţeles, ca orice tip de gândire se poate naşte în cuprinsul acestei lumi.

Totul e ca aceasta să nu îngrădească libertatea sfântă de a fi lăsată fiinţei umane de către Creatorul său – Dumnezeu.

Şi tocmai aici se află punctul slab, ahilian al acestei direcţii de gândire şi, totdeodată, precum spunea şi părintele Gheorghe Calciu-Dumitreasa, perfidia ei, anume în faptul că adevărata credinţă se încearcă a fi înlocuită azi cu surogatul cu forme imperfecte denumit ecumenism.

 „Teologii greci numesc miscarea ecumenică cea mai mare erezie a secolului nostru.”, amintea acelaşi mare preot ortodox român Calciu-Dumitreasa.

Şi tot ilustrul nostru teolog îşi adresa lui însuşi următorul set de interogaţii mai mult decât fireşti: „De unde confuzia valorilor morale?

De unde subminarea tradiţiilor sănătoase care au asigurat durata naţiunilor prin secole?

Cine are interesul, chiar în sânul propriei naţiuni, să înceapă demolarea sănătăţii ei morale şi biologice prin proclamarea drepturilor nelimitate ale omului, în sensul libertăţii antisociale a individului?”

“Cred ca subiectul cel mai important (politic) este psihologia maselor… Vom arata ca familia împiedica dezvoltarea individului… Desi acestea vor fi studiate în sistemul de educatie, ele vor fi aservite obiectivelor clasei guvernante… Populatia nu va cunoaste felul în care i se inoculeaza convingerile. Când tehnica se va fi perfectat, fiecare guvern care a educat generatii de oameni în acest fel va putea sa controleze întreaga populatie în mod eficient si sigur, fara a fi nevoie de armate sau politie… Propaganda educationala, cu ajutorul guvernului, va putea sa obtina rezultate într-o singură generaţie. Exista însa doua puternice forte care se opun unei astfel de politici: una este religia, iar cealalta este patriotismul…O societate stiintifica nu poate fi stabila decât sub conducerea unui guvern mondial.”, spunea pe la mijlocul secolului trecut filozoful Bertrand Russell.

Dar, cum memoria lumii îşi întinde trupul său fără de moarte pe secole şi secole de gândire denaturată sau nu, ei bine, în ampla sa circularitate specifică ea, memoria lumii, ştie faptul că oculta mondială nu este altceva decât „o organizaţie secretă internaţională, anticreştină şi satanică, pentru că intenţionează să stabilească o “nouă ordine mondială” (ceea ce, în parte, a şi reuşit), înlocuind adevărul divin al creştinismului cu o religie fabricată, sprijinită pe misterele egiptene ale lui Hermes Trismegistul, pe Cabala evreiască, pe secretele asiro-babiloniene, pe recunoaşterea ca adevăraţi dumnezei a tuturor zeilor păgâni”, “o organizaţie demonică, se închină lui Lucifer, are nişte secrete pe care le păstrează cu tărie, dar se descoperă lumii ca o organizaţie de binefacere, care se ocupă de săraci. …dincolo de aceste fapte nu există Duhul lui Dumnezeu şi toate faptele sunt puse pentru înşelare.” (părintele Gheorghe Calciu-Dumitreasa).

Cu alte cuvinte, avem de-a face aici cu o reeditare continuă a mitului faustic, am putea spune în termeni metaforici, în care sufletul vândut diavolului îşi cere tributul jertfei sale – nimbul nemuririi iluzive.

De fapt, practica cea mai la îndemână astăzi a ocultei mondiale o reprezintă tehnica vânzării continue de iluzii ca „realitate foarte reală” omului (dacă facem aici analogia cu definiţia pe care filozoful de la Königsberg, Immanuel Kant, o stabilea noţiunii de timp), precum şi libertatea aparentă a acestuia ca formă de libertate concretă, o artă a seducţiei himerice nesfârşite în plasa căreia cad zilnic foarte multe suflete cu demonul negru lipit stigmatizant de propria-le tâmplă necugetătoare şi rece.

„Vom spânzura ultimul rege cu maţele ultimului preot!” este ceea ce urlau din toţi rărunchii revoluţionarii francezi de la 1789, care urmau un plan stabilit, după cum bine se ştie, cu câţiva ani înainte, pe la 1782, la Wilhemsbaden, unde avusese loc cel de-al doilea Congres ocult.

De-a lungul istoriei lumii, iată, se pare că multe sicrie şi, mai ales, numeroase gropi comune au fost umplute cu trupurile şi cu duhurile atâtor oameni nevinovaţi!

Vezi cazul înfiorător al practicilor criminale din Războiul Mondial al anilor ’40 ai secolului trecut.

Numai cine nu a avut în familia sa participanţi direcţi la masacrul marii conflagraţii anterioare nu cunoaşte ceea ce se numeşte moarte şi suferinţă în adevăratul lor sens denotativ.

Moarte presărată samavolnic la fiecare metru de brazdă în parte şi inhalată anevoie secundă după secundă în mădularele uscate de mizerie şi în plămânii dilataţi excesiv de emfizem – lanţ întreg de vieţi ucise în numele unui principiu abominabil şi antiuman: noua ordine mondială.

Însuşi Adolf Hitler – criminalul de război cu însemnul diavolului în suflet, la fel ca şi I. V. Stalin, de altfel – susţinea cu tărie că politica sa naţional-socialistă va fi cea care “se va folosi de propria revoluţie pentru stabilirea unei noi ordini mondiale”.

Trist, dar adevărat. Şi el, şi dictatorul rus, şi atâţia alţii au adoptat aceeaşi politică mutilantă: au ucis OMUL sub diferite pretexte pentru a arunca în faţa celor rămaşi stafia schimonosită a răului spiritual maladiv.

Mai nou, conceptul plin de erori multiple denumit simplu „nom” îşi arată colţii săi lungi şi foarte bine ascuţiţi printr-un vădit fenomen de sclavaj la nivel uman desfăşurat pe întreg perimetrul planetar.

„Negru pe plantaţie! Sclav, sclav, asta eşti!”

Câţi dintre noi nu au simţit în urechi şuierul sticlos şi umilitor al unor astfel de vorbe rostite repetitiv în timp de nişte minţi întunecate ce frizau demenţa înfiorătoare, slugi pline de devotament ale entităţii luciferice cu secera morţii lugubre într-o mână şi nicidecum cu eternitatea

Duhului divin în conştiinţă?!

Cuvinte articulate apăsat de minţi setate nativ şi, ulterior, controlat, în a semăna suferinţă în jurul lor – cu preţul, bineînţeles, al unor funcţii importante, de făcători de nimic în „beneficiul” instituţiilor care îi ţin sub aripa lor protectoare, dar sub auspiciile cărora ei îşi întind tiranic şi cu nesaţul unei caracatiţe bolnave de arivism tentaculele fioroase ale şmenurilor şi ale bişnitărelilor ieftine de „mafioso stradale” în toată puterea faptei – nu trebuie privite drept nişte simple propoziţii ale unui ins prematur caracterizat de o incultură şi de o insolenţă vădite.

Nu.

Pentru că ele reprezintă, de fapt, diagnosticul grav al unei filozofii actuale deloc paternaliste, ci, dimpotrivă, nefaste şi furibunde, de a subjuga lumea – creaţia lui Dumnezeu, construind, prin uciderea făţisă a noţiunii complexe de OM în toată splendoarea celestă a înţelesurilor sale multiple, schelele unei elite autointitulate, pline de vanitate nemăsurabilă şi îngălate în mocirla puturoasă a desfrâului walpurgic.

De prin 1975 încoace, omenirea sălăşluieşte continuu într-o prăbuşire controlată şi tragică, de unde nu mai poate ieşi curând la Lumină decât prin breşa singulară a credinţei în Dumnezeu.

Tot acest experiment eşuat încă din născare al noii ordini mondiale nu reprezintă nimic altceva decât o poziţionare efemeră a unei părţi a mentalului colectiv dominată de neînţelegerea sensului exact al existenţei umane şi de patologia disperării de a fi mai presus decât Voinţa divină – încercând, practic, să-şi autodemoleze limita efemerităţii sale prestabilite prin planul creaţionist şi să îngenunchieze inteligenţa superioară a Universului prin fel şi fel de aşa-zise tehnici specifice de decriptare a cifrajului divin (şi amintim aici de vestitele mijloace cabalistice ce vizau spargerea mesajului încifrat biblic ori de cele moderne de anagramare din prezent, care urmăresc, desigur, acelaşi lucru) – pe treapta inferioară a nedesăvârşirii sale evolutive.

Un punct singular cu iz de infern în clocot continuu de pe harta istoriei zbuciumate a lumii…

A fi într-un război continuu unul cu altul este o greşeală fundamentală a tuturor organizaţiilor acestei lumi, care, iată, după atâta amar de timp scurs într-ale ascensiunii pozitiv-umane, se află mereu situate din punct de vedere topografic în acelaşi punct mort al raportului de dominare a maselor de către alte mase şi, mai nou, în cel de disoluţie a identităţii naţional-valorice a popoarelor.

Axiologia fiecărei naţii în parte, aşadar, este făcută praf şi pulbere pe neaşteptate prin toată această multitudine de concepte antiumane complet străine de atitudinea unor oameni cu adevărat evoluaţi sub raport spiritualo-intelectual, concepte care sunt înşirate cu o grabă de nedescris şi cu orice preţ, cu sânge şi cu bani, pe taraba învechită a destinului omenirii.

O operă de artă mistificată a lumii în care mai mult ca sigur că un om de cultură precum André Gide ar fi căutat foarte multe sensuri precise în simbolistica variată de dinaintea privirii sale profunde.

Ca şi experimentul eşuat de la Geneva a lui Stephen Hawking, conceptul de nouă ordine mondială este unul eronat încă de la naşterea sa şi condamnat, astfel, la ratare sigură în timp.

Filozofia sa este una a întunericului şi a despiritualizării complete a fiinţei umane, iar din această stare de înapoiere şi de incultură nu se va putea prea lesne ieşi, se pare, spre Lumina cea adevărată decât cu o singură condiţie, anume aceea ca OMUL să creadă cu adevărat, la fel ca şi Sfinţii Părinţi Mărturisitori creştini, în unicul său Dumnezeu creator şi în măreţia constructului său identitar axiologic ridicat în vreme de întreaga pleiadă a înaintaşilor săi remarcabili. „Noi trăim într-o mare unitate, toată creaţia lui Dumnezeu este o unitate.

Daca ne despărţim de marea unitate, suntem pe poziţie de anulare, de auto anulare.

Deci, recomand o poziţie de trăire.

Pentru că tragedia întregii lumi trebuie plânsă ca propriile noastre păcate.”, spunea mult înduhovnicitul părinte Arsenie Papacioc.

Şi tot el continua: „Pentru că fiinţa umană – aşa cum zice şi Sfântul Grigorie de Nyssa – este copleşitoare, de neînţeles.

Dumnezeu are încă taine ascunse cu privire la om, pe care nu le cunosc nici îngerii.

Omul este cu totul superior în creaţie.

Lupta Satanei, asiduă şi chiar finală, este să nu recunoaştem că putem fi în asemănare cu Dumnezeu. Da, suntem creaţi aşa.

Recunoaştem, nu recunoaştem, aşa suntem creaţi.

Nimeni din creaţie nu-i ca omul.

El este singura verigă posibilă de legătură între Dumnezeu şi creaţie.

Omul! Lui i s-a încredinţat marea răspundere să supravegheze întreaga creaţie, el este stăpânul creaţiei.

”Să veghem, aşadar, ca sfânta creaţie divină, OMUL, să rămână până la finalul destinului său lumesc în starea în care a fost concepută iniţial, iară nu într-aceea transformată, a iluziei că este ceea ce nu este, de fapt, şi că poate gândi altfel de cum este îngăduit şi firesc, totdeodată!

De asemenea metamorfoze demonice nu are nevoie nici măcar noua ordine mondială în sine.

De ce?

Pentru simplul motiv că s-ar autodistruge definitiv, înfigându-şi singură piroanele răstignirii lui Hristos în palmele mânjite de sânge şi mirosind puternic a moarte ale propriului său trup putregăit şi rânced.


preluare de pe sursa: Revista Noi,Nu

Inlaturarea lui M. Gaddafi – O infrangere a libertatii dar o noua victorie a Iluminatilor….!

In aceasta dimineata(na -22 august 2011) ,dupa ce am vazut gama de stiri despre ce se intampla in Libia,m-am intristat foarte mult…

Am vazut imagini cu tineri ,unii dintre ei copii ,cum se bucurau si scandau de fericire ca regimul lui Gadaffi este ca si terminat.

Dar ei nu stiu ca de fapt ca odata cu regimul acestui lider,sunt terminate zilele lor de bunastare si liniste.

Nu sunt constienti ca prin caderea dictatorului care a asigurat Libiei timp de 40 de ani securitatea si bunastarea sociala, Libia a devenit o piesa pe tabla de sah a Elitei Mondiale…

Dar atentie insa,caci incepand din acest evremuri,toate popoarele care apartin 100% Iluminatilor,nu li se va mai da un trai ferit de tot ce inseamna rau,asa cum a fost cazul Occidentului,pana nu de mult.

Acum aproape 6 luni,am citit marturia unui om despre cum era viata in Libia in perioada lui Gadaffi.

Haideti sa vedem daca ceea ce se intampla acum in Libia este dupa dorinta poporului libian sau dupa dorinta altor forte:

“Am discutat cu oameni ce lucrau in Libia si care acum au venit in Romania si toti se intreaba care este motivul pentru declansarea revoltelor din Libia. In afara de a-l da jos pe presedintele Gadaffi alte motive nu exista. Populatia traia foarte bine, nu exista muritori de foame, nu existau cersetori, toata lumea avea bani si mancare din belsug. Asistenta medicala este de cea mai buna calitate (cu parcuri de elicoptere-ambulanta la fiecare spital inclusiv la obiectivele economice: combinate chimice, petrochimice, statii petroliere, ect. amplasate in desert la 400-1000 km de Tripoli sau Benghazi. Toti tinerii merg la scoala, exista un sistem de invatamant dezvoltat, bine dotat, niciun tanar nu este analfabet. Exista acces la internet in orice colt din tara. Pana la nebunia declansata de nu stiu cine, in Libia lucrau in jur de 500.000 de straini, din care 50.000 de europeni (multi din Olanda, Italia, Anglia, Romania, Ucraina, Cehia, Rusia, etc.) si foarte multi din Bangladesh si toti erau multumiti de salariile pe care le primeau si de conditiile de munca si de viata din Libia. Se gaseau acolo de toate d.p.d.v. tehnic, tehnologic, mass-media (ziare si reviste din orice colt al lumii) tot ce este azi in Europa. Regimul lui Gadaffi nu deranja pe nimeni, prezenta securitatii statului se afla peste tot dar se manifesta discret, fara sa agaseze sau sa intimideze populatia sau pe cei ce lucrau acolo, singurele conditii impuse inca de la inceputul contractului de munca era acelea de a nu face politica si de a nu te implica in actiuni extremist-diversioniste.\r\n De ce este nevoie sa se distruga ceva ce mergea bine si de a instala HAOSUL si in Libia nu inteleg? Se repeta scenariul instaurarii haosului din Irak, unde s-a ales praful de populatia acestui stat.”

Asadar,dragi cititori ,dati-mi voie sa vars o lacrima pentru poporul libian..

Pentru ca prin faptele pe care le savarsesc in aceste zile,in fata intregii lumi,acest popor se inlantuieste singur,alaturandu-se si ei popoarelor inrobite deja ADEVARATULUI DICTATOR SI TIRAN: ELITA.

Sursa: Secretele Sistemului

“Prima zi a Apocalipsului: economia în haos! "

                                            un articol de Mihai Giurgea

Era inevitabil!

Daca tragi de economie, pana la urma se rupe.

Multi au văzut asta.

Dar si mai multi au preferat sa-si bage capul in nisip si sa se mintă ca totul va fi bine.

Dobitoci!

In 2010, când am scris<< Treziti-va, criza abia a început! Vine un apocalips economic!>>, au ras si au zis: asa ceva e imposibil.

Inclusiv Presedintele României, Traian Băsescu.

Astăzi, i-a pierit rasul.

Pana la prânz, Bursa din Bucuresti scăzuse cu peste 11% – cea mai mare scădere din Europa.

Băsescu i-a chemat de urgenta la Cotroceni pentru consultări pe Isărescu si Boc.

Iar ei, ce sa-i spună? Isi arde casa, babo, nu te mai pieptăna!

Scăderi au fost pe toate bursele europene, iar panica s-a întins si in Asia.

Pretul aurului a bătut orice record: 1727 dolari uncia.

Toti se bat sa-si bage banii in aur.

Afacerile sunt abandonate.

Iar fără afaceri, adio taxe!

Fără taxe, adio pensii, adio salarii de bugetari, adio medicamente compensate, adio ajutoare sociale.

Adio stat social.

Spre seara, unele actiuni si unele burse îsi revin.

Politicienii se grăbesc sa răsufle usurati si dau o explicatie savanta: a fost volatilitate mare, domnule!

Volatilitate pe dracu! A fost haos si neîncredere in economie.

Si încă este: ca n-ati făcut absolut nimic sa le risipiti.

De ce nu mai au oamenii de afaceri încredere sa facă afaceri?

Pentru ca statul îsi bate joc de ei.

Pentru ca ii împinge la faliment cu taxele.

Pentru ca un muncitor puturos si incompetent este mai protejat de stat decât o firma.

Desi firmele produc bani si locuri de munca, iar muncitorii le consuma.

Iar asta se întâmpla nu numai in România, ci in toata Uniunea Europeana – o organizatie socialista rupta de realitate.

Ei uite, de aia o sa dispară si UE, si moneda euro: pentru si-au tăiat singuri craca de sub picioare!

3 idei cu care se linistesc cretinii:

-Se va iesi din criza prin tipărire de bani.

Stupid.

Tiparnita ii ajuta doar pe americani, si doar la plata datoriilor vechi.

Dar nu datoriile sunt marea problema, ci blocarea economiei si scăderea vânzărilor.

De ce au scăzut vânzările?

Pentru ca mărfurile occidentale sunt prea scumpe.

De ce sunt scumpe? Pentru ca salariile si taxele sunt prea mari.

Da, sa zicem ca ii păcălesti azi pe chinezi si le dai dolari fără valoare.

Dar cum mai plătesti pensiile luna viitoare? Cine te mai împrumuta?

Si cum sa mai aibă încredere in economie oamenii de afaceri, daca tu o umpli de hârtii fără valoare?

Te mai miri ca toti se reped sa cumpere aur?

-Se va iesi din criza prin mărirea taxelor celor bogati.

Nebunilor! “Cei bogati” deja au început sa se mute in alte tari ca sa scape de taxele actuale: daca le mai măriti, rămâneti sa va taxati singuri intre voi!

-Se va iesi din criza prin cresterea salariilor si pensiilor.

O tâmpenie atât de mare, nici nu merita discutata.

Salariile si pensiile nu vor mai creste zeci de ani de acum înainte.

Economia bazata pe consum va dispărea cu totul.

Ce e de făcut atunci? Ce solutii reale sunt?

Numai un bou socialist mai poate sa întrebe asa ceva.

Solutiile tin de matematica elementara si le-am mai spus de nenumărate ori:

-Scăderea taxelor si impozitelor cu 90%.

-Desfiintarea sistemului de pensii de stat si recunoasterea falimentului.

-Privatizarea sănătătii si a scolilor.

-Externalizarea activitătii guvernului către firme private si concedierea tuturor bugetarilor.

-Desfiintarea drepturilor speciale ale angajatilor si tratarea lor ca orice firma prestatoare de servicii.

Se va pune in practica ceva din toate astea?

Ei bine, da: totul.

Dar asta se va face cu forta, nu de buna voie.

Pentru ca statul social si cersetorii lui se vor agata de viata pana in ultima clipa.

Ce se va întâmpla de fapt?

Sărăcia va creste.

Foamea se va răspândi chiar si in tarile bogate.

Haosul social, crimele, violentele de strada se vor răspândi ca focul.

Ce vedeti azi la televizor la Londra e abia începutul.

Oamenii se vor îmbolnăvi, nu vor mai avea bani de medicamente si se vor răspândi molime.

Vor muri milioane.

Tari întregi vor fi sterse de pe harta.

Germania va abandona Uniunea Europeana, iar moneda euro va dispărea.

Dintre popoarele europene, unul va suferi in mod deosebit: românii.

Iar când haosul va fi complet, când disperarea va ajunge la culme, se vor ivi oamenii in negru.

Se va instaura dictatura.

Nu asa-zisa “dictatura” capitalista, nu “sclavagismul” firmelor de care se văicăresc acum inconstientii de comunisti.

Ci adevărata dictatura:

“E vreun comunist pe aici? Puneti-l la zid! E vreun sindicalist? Vreun fost politician? La zid cu ei! Grasa aia mi se pare bugetara! La zid! Daca ar fi după mine, v-as împusca pe toti!”

 

 

Cu mâna voastră v-ati făcut-o, dragi cititori!

 

Acum, delectati-va:

 

Sursa: Secretele Sistemului

preluare de pe: http://bloguri.piatza.net/un-articol-de-mihai-giurgea-prima-zi-a-apocalipsului-economia-in-haos/