Falimentul Uniunii Europene, falimentul SUA, căderea Rusiei…falimentul întregii economii globale. Înseamnă haos. Lupte de strada. Foamete. Epidemii. Dictatura. Adică un apocalips real, care va distruge ultima urma de democrație si va dura un secol. Pai nici un miting si nici o greva nu sunt mai rele decât asta. Dintre doua rele, rațional e sa-l alegi pe cel mai mic.
Politicienii au preferat orbirea: nu se poate domne’, ăștia cu apocalipsul sunt nebuni! Așa a zis atunci Traian Băsescu. Dar nu numai el: in Franța, absolut nimeni nu vorbea de criza până asta-vara. Cuvântul “austeritate” era interzis in presa. Chiar si in clipa asta, falimentul Franței e trecut sub tăcere: cum adică…Franța in incapacitate de plata? De ce, pentru ca subvenționam agricultorii si pentru ca nu dam patronilor voie sa mai concedieze pe nimeni? De ce, ca facem protecție sociala la greu? Franța, in faliment? FRANTA?!
Sarkozy vrea evacuarea țărilor mici si proaste. Ca România.
Sarkozy a făcut declarația asta pe 8 noiembrie (video aici). De atunci, s-au întâmplat lucruri grave: zona euro a trebuit salvata de la dispariție printr-o intervenție urgenta a americanilor. Așa ca propunerea lui Sarkozy, nu mai e o simpla propunere: ci este deja discutata cu Germania. Ar putea fi pusa in practica chiar in decembrie, sau in ianuarie 2012.
Ce vrea Sarkozy? Simplu: sa taie Uniunea Europeana in doua. O parte sa fie Europa Federala (adică boșii: Franța, Germania si câțiva aleși). Restul, umplutura, sa fie Europa…Confederala. Adică toți ratații: România, Bulgaria, Ungaria etc.
Practic, asta înseamnă micșorarea Uniunii Europene. “Casa comună” europeana, care este acum un palat scump de întreținut, se va transforma intr-o…vilișoară. Iar locatarii care nu mai au loc, vor fi evacuați.
Sarkozy e un idiot. Si uite de ce:
Nu România e de vina pentru falimentul Franței. Franța e de vina pentru falimentul Franței. România e de vina doar pentru falimentul României.
Dar aici e o aberație matematica: deci tu, Franța, nu mai ai bani. Tu, Franța, cheltuiești sute de miliarde pe ajutoare sociale si subvenții. Așa ca soluția ca sa ai bani din nou este sa…ii dai afara pe români? Pai, scuze, dar ce-are sula cu prefectura? E ca in bancul cu ursul si iepurașul. Da, zona euro se prăbușește: dar nu din cauza României. Ci din cauza politicilor aberante ale zonei euro.
Adevărul e ca lui Sarkozy i-e frica: daca începe sa taie la cheltuieli in carne vie, ii sar in cap sindicatele bugetarilor si agriculturilor. Celebrul CGT. Așa ca prefera sa dea vina pe români, ca e mai simplu. Dar nu-si da seama ca acum soluțiile de fațada nu mai servesc la nimic. Criza e prea grava. Daca pierzi timpul cu soluții false, ajungi in prăpastie.
Soluția Top Gear: sa fie împușcați bugetarii greviști. In fața familiilor.
Vedeta Top Gear, Jeremy Clarkson, a declarat asta in direct marți la BBC. A șocat toata Anglia: niciodată in istoria BBC-ului nu s-a mai făcut un asemenea apel. Eu cred ca e un semnal: sectorul privat a ajuns la limita răbdării. Taxele sunt enorme. Firmele nu mai au chef sa duca in spate putorile bugetare. In nici o tara! Așa ca declarația lui Clarkson e doar preludiul violentelor care vor veni. Sa nu va faceți iluzii: străzile se vor umple de sângele socialiștilor.
Si cu cat o tara întârzie mai mult reforma, cu cat poporul este mai socialist, cu atât viitorul ei va fi mai sângeros si mai îngrozitor. Așa ca Sarkozy, cu orbirea si lașitatea lui, își condamna propria tara.
Franța nu mai e demult printre “boșii” Europei.
In The Economist, bloggerul Charlemagne observa doua greșeli ale planului Sarkozy:
- Povestea cu “confederația” e doar un mod politicos de a le zice adio românilor și bulgarilor. Europa “Confederala” (a săracilor) va fi pur si simplu abandonata.
- Europa nu are doar doua plutoane: bogații din vest si săracii din est. E evident fals! Mulți “bogați” din vest (Spania, Italia) sunt de fapt in pragul falimentului. Nici măcar cei doi “boși” europeni (Franța si Germania) nu sunt pe picior de egalitate. Economia Franței e mult sub nivelul Germaniei si va avea ea însăși nevoie de ajutor german, foarte curând.
De aceea, nu cred ca Franța si Germania vor intra in aceeași barca de salvare. Europa nu se va rupe în două: ci se va face țăndări! Sarkozy vrea realism? Uite aici scenariu realist: Europa se scufundă. Franța înoată spre barca germană, iar Germania îi spune: nu-ti pierde speranța, frate european. Mă întorc repede, cu ajutoare (Austria, treci imediat in barcă!). Franța, prietene…Auf Wiedersehen!
Ce se va întâmpla cu românii din străinătate?
Pentru ei e dezastru. Vor începe pogromuri. Vor fi linșați pe străzi. Vor muri nevinovați. Nu bulgarii, nu polonezii, nu ungurii: românii! Nimeni n-o sa le asculte scuzele si explicațiile. Nimeni n-o sa-i ierte. Vor fi trimiși înapoi in România cu milioanele, daca nu au cetățenie. Dar chiar daca au dobândit cetățenia, ușor n-o sa le fie: mai bine sa nu spună nimănui ca sunt români si sa nu vorbească românește in public.
E o prostie, pentru ca emigranții ieftini sunt buni pentru economie. Dar așa va fi. Urmează o perioada de sărăcie crunta. Si sărăcia aduce ură, violență și prăbușirea justiției. Ce s-a întâmplat in Germania in 1930, se va repeta acum la nivelul întregii Europe.
sursa
Ajung repede în oraşul Petrovac na Mlavi (Piatra Mlavei, în traducere), după care drumul începe să urce, mă apropii de munţii Homoliei. La radio se prind doar posturi sârbeşti. Nimic în româneşte. Ca peste tot, de altfel, în Timoc. La Radio 92 cântă Toto Cutugno şi la postul public RTS (Radio-televizija Srbije) aud vorbindu-se despre “birocraţchi aparat”, “economia” şi “euro”. Mai am puţin până în orăşelul Zagubica, unde aveam să aflu că sunt “numai români”.
La radio se vorbeşte în continuare de economie (“concurenţia”, “kriza”), după care ascult un “zurnal” scurt care se termină cu “horoskop”. În acordurile unor melodii sârbeşti trec pe lângă case mici, răzleţe, aruncate ici-colo în pantă: bordeie dărăpănate, împrejmuite de garduri vechi, dezmembrate, de lemn. În curţi se văd hambare, coteţe şi alte construcţii din lemn. 
afirmaţie care stârneşte de fiecare dată aplauze frenetice. 
Când am ajuns în Bor m-a întâmpinat statuia unui miner care priveşte în zare, cu o roabă la picioare şi un pichamăr pe umeri. Mineritul se practică aici înainte de venirea romanilor.
populaţie. Aici au cântat Tudor Gheorghe şi Maria Ciobanu, statul român a finanţat aici proiecţii de filme, expoziţii fotografice, Departamentul pentru Românii de Pretutindeni a împărţit CD-uri cu colinde româneşti si DVD-uri cu filmul “Amintiri din Copilărie”. Bor se află la aproximativ 132 de kilometri de Drobeta Turnu Severin şi 93 de kilometri de Calafat.
Conştiinţa naţională este la pământ. Serbia zice că vlahii sunt altceva decât românii, un popor aparte, care, poate că vorbesc o limbă asemănătoare cu limba română, dar ei nu sunt români. Aşa că atunci când vorbiţi cu oamenii, ei vă vor spune în limba română că sunt români, dar dacă îi întrebi în limba sârbă vă vor răspunde că sunt vlahi, termenul de «vlasi».
ţăran (77 de ani) cum să ajung şi îmi indică drumul pentru oi. Fără indicatoare clare, mă rătăcesc şi fac un ocol prin satul Serbanovac. 
După ce trec un podeţ, o femeie care întindea rufele în curte îmi confirmă că am ajuns în Zlot. Opresc în centru, o piaţă largă încadrată de magazine, baruri, şcoală, biserica şi ticsită de afişe electorale rupte, lipite unele peste altele. Niciun candidat român. 
alfabetul limbii române în secolele 16-19.
- Sunteţi născută aici?
Miroslava pleacă, eu mă uit iar după săteni. În Zlot trăiesc 3.757 de oameni, dintre care 1.600 sunt români, potrivit datelor oficiale. Mă întâlnesc lângă un bar cu Georgevici şi băiatul lui, Pavle. Pavle nu stă cu noi, pare grăbit, întreabă doar dacă sunt de la „stranka” (partid) şi pleacă. Rămân cu tatăl lui, care e foarte curios de unde vin.
- Şi eu înţeleg ce spuneţi, chiar dacă nu vorbim chiar ca voi. Ai noştri sunt veniţi din România. I-au izgonit ce n-a fost bun şi i-o trimis încoace peste Dunăre, aşa mi-or povestit ai mei ăi bătrâni. Au fost nebuni mulţi. Câte 100, câte 200 de români au trimis aici…aşa s-a făcut satul. Ai mei ăi bătrâni au fost de au păzit acolo la Al Doilea Război Mondial, acolo au lucrat, au păzit, au lucrat până primăvara.
Belgradul îi consideră “vlahi” (vlasi, în sârbeşte) pe românii din estul ţării şi susţine că vlahii şi românii din Serbia sunt două etnii diferite. E ca şi cum ai spune că nemţii nu sunt germani. Sau că maghiarii şi ungurii sunt două popoare diferite. 
Stau de vorbă în local cu românca Biserca Ianoşevici, care conduce asociaţia culturală locală „Primovara”. Îmi zice că “noi ne necăjim să nu uite lumea aicia de unde-s, să nu uite cântişile, jocurili, să nu se uite, pentru că au rămas puţine. Se mai fac cântişi în curte la oameni, dar nu toţi fac, de la lume până la lume, care cum vrea, cum i-e drag”.
Un alt român, Vlasta Balanovic, îmi zice că “nu ştie omul de-ai lui, care e el, de unde a venit, care e el şi una alta. Noi învăţăm de indian, de aborigieni, da’ de-ai noştri ăi bătrâni nu se învaţă. Aia e problema. Omu care nu ştie multe de ai lui spune că nu vrea să fie român, spune că mai bine să zic sârb, e mai bine la muncă, mai bine să zic că sunt sârb, să nu am probleme”.
Lângă Biserica din centrul satului este un arc de triumf în miniatură, pavat cu tăbliţe încrustate în chirilică cu numele eroilor care au luptat în războaiele balcanice. “Ostaşilor din Zlot care au murit luptându-se pentru liberartea Serbiei în 1912-1918″, scrie pe monument. Zavisa Jurj îmi spune că a fost adăugat sufixul “ici” tuturor numelor, cu alte cuvinte că printre cei care au luptat alături de sârbi împotriva otomanilor au fost şi români, dar ei sunt prezentaţi ca fiind tot sârbi.
zăbrele şi îi fac semn femeii cu faţa zbîrcită să iasă afară. Primesc răspuns să intru în curte prin stânga. Intrare nu are. 
Pe uliţele satului mă lovesc de aceeaşi situaţie. Roşchici (59 de ani) e “rumân, da, vlasi” dar nu ştie nimic despre România. 
