Se afișează postările cu eticheta lupte. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta lupte. Afișați toate postările

14 noiembrie 2011

Ai tupeul să lupţi cu forţele speciale ale Poliţiei Române?


Jocul imitã cu succes operaţiunile publice ale forţelor de ordine, scenariile filmelor de acţiune

VIDEO Arme, politişti, SPP, SRI, trupe speciale din diferite instituţii, jandarmi, pompieri, firme de pază şi protecţie şi civili. Nu vă speriaţi, nu a avut loc vreun act terorist este vorba de Airsoft SWAT Competition, un concurs internaţional de strategie militară organizat în România de Clubul Sportiv Close Combat şi o echipă de luptători S.I.A.S..

Airsoft este un joc de echipã conceput sã imite cât mai fidel tacticile şi strategiile militare. Jocul în sine este atât de fidel realitãţii încât imitã cu succes operaţiunile publice ale forţelor de ordine, scenariile filmelor de acţiune inspirate din fapte reale, bazate pe eliberare de ostatici sau escortã VIP. Cu o bogată experienţă competiţională şi profesională, organizatorii au adunat într-un concurs internaţional atât echipe de civili, cât şi specialişti în crimă organizată. Oricine doreşte să testeze abilităţile de luptă şi strategie ale forţelor de ordine române şi are o condiţie fizică bună se poate înscrie în competiţie.
GALERIE FOTO şi VIDEO Cum se joacã românii de-a rãzboiul

Dan Dumitru, directorul Clubul Sportiv Close Combat,unul dintre organizatorii evenimentului, ne-a dat mai multe detalii despre acest gen de competiţie. "Înainte de toate ar trebui să vă spun că noi facem parte din trupele speciale ale Poliţiei Române, am participat la olimpiade de acest gen atât în ţară, cât şi în străinătate.
Nu este un concurs de airsoft, ci am băgat noţiunea de airsoft pentru a da ocazia oamenilor de rând să participe. Armele sunt de airsoft, în rest toate celelalate probe sunt similiare cu cele de la SWAT– Round-up şi cu competiţiile de acest fel ale trupelor speciale din întreaga lume. Diferenţa o face armamentul, pentru că nu poţi să dai o armă cu glonţ unui civil, unui om care nu are dreptul să o folosească."

Se vor întrece pompieri, jandarmi, ofiţeri SPP şi SIAS, cum au primit instituţiile această invitaţie?

Cei de la ISU (Inspectoratul Judeţean pentru Situaţii de Urgentă) şi-au exprimat părerea de rău că nu pot participa din cauza problemelor care sunt în acest moment în ţară, dar doresc pe viitor să participe. Noi ne cunoaştem între noi, ne ştim de la concursuri, de la misiuni. Pentru ei nu este doar o obişnuinţă să participe la astfel de concursuri, ci şi o dorinţă. Echipele speciale vin cu aprobarea unităţilor din care fac parte. De exemplu, echipa Armatei a fost sponsorizată de sindicate cu bani pentru cazare în cadrul competiţiilor.

Ce trebuie să ştie un concurent şi cum se desfăşoară o zi de concurs?

Un concurent ar trebui să ştie coborârea în rapel, să aibă noţiuni elementare de înot, de folosire al armamentului, să coboare pe funicular, să urce cu forţa braţelor pe o funie, să meargă cu barca pneumatică, să tragă la ţintă. Toate probele sunt bazate pe trageri speciale, sunt ţinte fixe, nu ţinte umane. În baza unui regulament, înainte de fiecare competiţie, se face un “briefing” pentru fiecare echipa in parte. Concurenţilor li se explică ce au de făcut şi regulile de mânuire şi folosire a armamentului. De asemenea, la sfârşitul fiecărei zile are loc un “rebriefing” unde se dau câteva informaţii despre probele din ziua următoare. Se face punctajul pe ziua respectivă şi la fiecare probă în parte va fi premiat primul locul, precum şi la sfârşitul concursului cele mai bune trei echipe.

Echipele de airsoft au un avantaj în faţa celor de la SPP, pompieri, etc?

Echipele de airsoft din România au stat până acum deoparte, nu au curajul să se încrie pentru că îi sperie competiţia, nu au curajul să piardă. Însă, avantajul este de partea jucătorilor airsoft pentru că ei sunt obişnuiţi cu amele acestea, spre deosebire de trupele speciale care sunt foarte bine pregătite, dar lucrează cu armament real. Spre exemplu, în America, echipele civile au ajuns să întreacă echipe de SWAT- Round-up fiindcă ţine de atenţie, de puţin antrenament şi de jocul în echipă. Ne aşteptăm să avem surprize mari în ce priveşte câştigătorii.

Ce îi motivează pe jucătorii din alte ţări să vină să joace în România. Dar pe cei din ţară?

De obicei, la concursurile de acest gen atât din România, cât şi din străinătate premiile sunt medalii şi diplome. Premiile la acest concurs în bani ajung până la 3.500 de euro, spre deosebire de campionatul mondial unde cel mai mare premiul pentru locul I a fost de 5.000 de dolari.

Pe ce criterii s-a ales terenul de joc?

Zona este special amenajată , sunt multe piste cu tot felul de obstacole care îţi pun mintea la contributie: fortul de la Glina, o moară părăsită , aceste locuri combinate cu trageri speciale şi probe de rezolvare a unor situaţii tactice.

Care sunt criteriile de participare, se face o selectie sau poate participa oricine?

În primul rând trebuie să fie apt din punct de vedere medical. Oricum, noi avem un medic care înainte de fiecare probă vorbeşte cu jucătorii şi stabileşte dacă totul este în regulă. Fiecare echipă este formată din trei membrii şi o rezervă. Jocul se bazează pe munca în echipă. Dacă un jucător îşi lasă echipa la greu, aceasta este descalificată şi pierde proba. Nu există număr limită de echipe. De exemplu, în Ungaria, cu trei ani în urmă, din 100 de echipe care şi-au anunţat participarea, numai şapte s-au prezentat la concurs. Anul acesta, în schimb, la acelaşi concurs au participat 37 de echipe. La noi, până în prezent, s-au înscris 12 echipe: două echipe din Ungaria, o echipă din Moldova, două echipe din Bulgaria, o echipă din fosta Iugoslavie, patru echipe de la SIR, o echipă de pompieri, trei echipe de airsoft, o echipă de agenţi de pază şi gărzi de corp, o echipă de la Jandarmerie, o echipă de la SPP şi mai multe echipe de civili. Doritorii pot veni să asiste la concursuri, iar seara pot sta la focul de tabără, să lege prietenii şi să schimbe impresii.

Pe ce criterii se vor stabili câştigătorii?

Cel mai probabil, cel mai bun timp cumulat cu cel mai bun calificativ la tragere vor face diferenţa între echipe. În plus, se va da şi un premiu pentru cea mai omogenă şi mai echilibrată echipă din concurs. Favoriţii din acest an sunt concurenţii din echipele Banat 1, 2 şi 3 aceştia fac parte din trupele speciale de la SIR din Timişoara, sunt foarte bine pregătiţi.

Care vor fi probele concursului?

Concursul va avea cinci probe. Una va fi o probă surpriză, există şi o probă cu foarte multe obstacole, combinată cu trei tipuri de tragere: pe uscat , prin aer şi pe apă. Va fi foarte antrenant şi solicitant, dar adrenalina şi spiritul de concurs îi motivează pe concurenţi. În ceea ce priveşte echipamentul, îl asigurăm noi pentru a nu avea nicio surpriză neplăcută.

Se fac demersuri pentru declararea airsoftului sport oficial?

Am vorbit cu membrii cluburilor de airsoft din ţară şi vor să-şi înfiinţeze o federaţie a lor, pentru a-şi exprima foarte clar drepturile.

Vă gândiţi să mai organizaţi acest gen de concursuri?

O altă competiţie de acest gen va fi în noiembrie. Atunci vor participa cei din trupele special române şi va fi cu muniţie reală în poligoane special amenajate. Competitia Internaţională de Airsoft SWAT va avea loc la sfârşitul lunii, între 15 şi 18 iulie, în apropiere de Bucureşti. Primele trei locuri vor primi premii în bani în valoare de 3.500 de euro. În plus, vor exista şi premii surpriză constând în obiecte şi efecte militare.

27 septembrie 2011

CE URMEAZĂ



 
Dacă până acum cititorii noștri nu și-au dat seama de tenta temelor pe care le vom aborda în pagina noastră, cu siguranță că vor fi mult mai lămuriți după ce vor fi citit cartea noastră PUTEREA BANILOR ce va apare la sfârșitul acestei luni (nr- raportat la momentul scrierii acestui material, va informam ca lucrarea a aparut deja)..

Dar pentru că nu toți vor avea poate posiblitatea să o citească, dorim acum să aducem cuvenitele clarificări și să spunem că vom fi interesați primordial de LUPTA dintre  MATERIALITATEA și  SPIRITUALITATEA acestei lumi..

Fără îndoială că vom avea grijă să arătăm de fiecare dată rolul banilor și finanțelor în oricare din problemele analizate. Spre pildă, în următoarele noastre postări ne vom referi la:

1. TRADIȚIE ȘI MEDERNITATE
  • ce este și ce urmărește tradiția
  • care sunt efectele benefice ale tradiției
  • de ce se luptă mereu împotriva tradiției de către cei care nu au niciun Dumnezeu
  • ce este modernitatea?
  • are ea legătură cu moda?
  • de ce se umblă cu frenezie după modernitate în toate laturile vieții?
  • trebuie să fie modernitatea țelul omului?
  • cum poate învinge tradiția modernitatea

2. LENEA
  • ce este și cum se manifestă
  • cât de mult este ea influențată de împrejurări
  • legătura lenii cu mentalul
  • lenea fizică și lenea intelectuală
  • cum poate fi înlăturată lenea
  • sunt unii oameni și unele popoare predispuse la lene
  • are lenea ceva benefic pentru om?
 Pe curând!


preluare de pe sursa: FINANTE-BANCI, blogul lui Hoanta Nicole

11 septembrie 2011

Numai un atac terorist il poate salva pe Obama



Numai un atac terorist il poate salva pe Obama

Un fost consilier al preşedintelui Bill Clinton, Robert Shapiro, spune că singurul lucru care poate salva popularitatea din ce în ce mai redusă a lui Barack Obama este un atac terorist asemanator celor din Oklahoma City sau 9 / 11, momente de care au beneficiat cei aflati la putere.

Intr-un articol publicat in Financial Times despre administratia Obama aflata sub “criza credibilitatii” şi temerile Democraţilor că acestia ar putea pierde nu numai Casa Albă, dar şi Senatul, Robert Shapiro, spune ca în mod clar Obama se bazează pe o surpriză in luna octombrie, poate sub forma unui atac terorist, care ar duce la salvarea administratiei sale.

“Din perspectiva omului de rand, americanii nu mai cred in calitatile de lider ale preşedintelui Obama” a declarat Shapiro, adăugând “El trebuie să găsească o cale de acum şi pana in noiembrie pentru a demonstra că este un lider care poate gestiona evenimente de tipul 9 / 11 si nu stiu cum poate realiza acest lucru”.

Avertizarile lui Shapiro nu trebuiesc respinse cu uşurinţă.

 El a fost subsecretarul comerţului si economiei in administratia Clinton si a acţionat în calitate de consilier economic principal al acestuia în campania 1991-1992.

Shapiro este acum director al Iniţiativei pentru Globalizare NDN, o organizatie politica şi, de asemenea, de preşedinte al Climate Task Force.

Este un sustinator al globalizarii si a participat la numeroase reuniuni ale Grupului Bilderberg din ultimul deceniu.

Shapiro arata în mod clar despre necesitatea unui atac terorist care ii va oferi posibilitatea lui Obama să reunească în jurul sau populatia tarii, în numele luptei împotriva teroriştilor, asa cum a facut si preşedintele Bush în perioada de după 9 / 11 cand indicele lui de popularitate scazuse.

În mod similar, Bill Clinton a fost capabil să stinga o rebeliune anti-tradiţionala, la mijlocul anilor 1990, prin exploatarea atentatelor de la Oklahoma City, pentru a demoniza inamicii săi politici ca extremisti.

Numai prin exploatarea unui atac terorist, care sa fie pus pe seama radicalilor de dreapta, Obama poate spera să readuca increderea in administratia sa.

Dupa cum subliniaza Shapiro, atacurile teroriste, servesc oriunde in lume celor aflati la putere.

Moderatorul CNN, Rick Sanchez a recunoscut la emisiunea din această săptămână că atacurile mortale din Uganda in care au fost ucise 74 de persoane au fost “un ajutor” pentru a extinde războiul împotriva terorii în Africa.

In ultimii ani ai administratiei Bush, secretarul apararii Donald Rumsfeld, spunea ca razboiul impotriva terorismului poate fi sustinut numai cu ajutorul altor atacuri teroriste.

Locotenent-colonelul Doug Delaney, preşedinte al Colegiului Militar Regal din Kingston, Ontario, a declarat pentru Star Toronto în iulie 2007, “cheia consolidarii problemelor este un alt atac terorist, gen 9 / 11 sau ca atacurile cu bombă din metroul londonez”

Acelaşi sentiment a fost exprimat în mod explicit, într-o notă din 2005 a Partidului Republican, care isi dorea noi atacuri care ar putea “valida” războiul presedintelui împotriva terorismului şi sa “refacă imaginea sa ca lider al poporului american.”

În iunie 2007, preşedintele Partidului Republican din Arkansas, Dennis Milligan a spus că nu era nevoie de atatea atacuri teroriste pe teritoriul american pentru ca preşedintele Bush sa recastige increderea populatiei.

Având în vedere faptul că un atac terorist pe teritoriul SUA va servi numai la salvarea preşedinţiei lui Barack Obama, şi ca nu va face absolut nimic pentru a contribui la realizarea obiectivelor cu privire la asa zisa “lupta impotriva terorismului” in seama cui poate fi atribuit un astfel de atac terorist?

Fără îndoială, primii oameni care ar trebui suspectati ca vinovaţi sunt luptatorii civili ai lui Obama.



PRELUARE DE PE: http://piatza.net/numai-un-atac-terorist-il-poate-salva-pe-obama/

24 august 2011

24 august 1944. Rusii intra in Bacau

                                                                                                     Scris de Razvan Bibire

La 22 august incepuse Ofensiva Iasi – Chisinau.

Rusii ascunsesera cu grija faptul ca pregatesc o ofensiva de proportii in acest sector.

La 21 august, intr-o intalnire cu Antonescu la Slanic Moldova, general-colonelul Friessner i-a spus ca nu se asteapta la nici un atac si, chiar daca s-ar intampla, ar fi ceva de mici proportii.
frontul-20-august-1944
Situatia frontului la 20 august 1944
august-1944
Luptele din august 1944
nemti-in-bacau
Cpt. Ruffer, lt.maj. Wenzel si lt. Krause. Trei aviatori germani la 9 iunie 1944 in Bacau
unitate-transmisiuni-germana
Masina a unei unitati de transmisiuni germane, stationata in Bacau
autotun-bacau
Tun autopropulsat SU-85 in Bacau, in august 1944
rusi-prefectura-bacau
Comandanii unor tunuri autopropulsate, lt. N. Mamontov si lt. B. Bolesov, in Bacau, in august 1944
rusi-prefectura-bacau-2
Soldati rusi, in fata Palatului administrativ din Bacau, in august 1944
rusi-in-bacau
Soldati rusi, in Bacau, in august 1944
lazar-lunetist
Lt. maj. Lazăr Lipovich Bandas, lovit de un lunetist pe strazile din Bacau
gordeev
A. Gordeev, unul din cei 11 membri ai grupului subversiv sovietic Soimul



In orice caz, Antonescu fusese anuntat ca nemtii se pregatesc sa sacrifice Romania, sau, cel putin partea de est.

Germanii au retras majoritatea diviziilor blindate din Moldova si le-au trimis in Tarile Baltice si Polonia.

In Moldova au ramas doar Diviziile 10 si 13 blindate germane precum si Divizia I romana blindate.

Succesul ofensivei sovietice a fost fulminant: in doua zile au distrus armatele germane si au ajuns pe 24 august, in Bacau.

Orasul fusese evacuat de trupele germane asa ca ocuparea sa a fost foarte usoara, mai ales ca, pe 23 august, a avut loc lovitura de stat.

Chiar si jandarmeria romana este evacuata:

“Din cauza presiunilor puternice ale inamicului pe teritoriul Moldovei, în ziua de 22.08.1944, Legiunea de jandarmi BACĂU, a primit ordin de evacuare.

Astfel, în ziua de 23.08.1944, legiunea Jandarmi BACĂU şi Compania Pază zonă Petrolieră MOINEŞTI, au plecat cu întregul efectiv, în coloane separate, pe jos, urmate de convoaiele de căruţe, pe itinerarul : ONEŞTI, ADJUD, FOCŞANI, comuna FIERBINŢI, judeţul ILFOV punct de regrupare a Inspectoratului de Jandarmi IAŞI.

In comuna ONEŞTI, coloanele şi convoaiele, au fost ajunse de trupele sovietice.

O parte din jandarmi au fost dezarmaţi, unii luaţi prizonieri, cei mai mulţi au scăpat cu fuga şi au continuat deplasarea, de astă dată, pe căi lăturalnice ajungând în comuna FIERBINŢI, de unde la 25.08.1944 s-a deplasat în comuna BABA ANA, judeţul Buzău.

Valoarea pierderilor suferite în armament, muniţii, materiale, subzistenţe şi animale (22 cai luaţi de ruşi) a fost estimată la suma de peste 106.525.000 lei.

Din comuna Baba Ana, Legiunea Jandarmi s-a deplasat în zona MIZIL, de unde s-a îmbarcat într-un tren special şi la data de 10/11.10.1944 s-a înapoiat în garnizoana BACĂU cu un efectiv de 3 ofiţeri, 89 subofiţeri şi 143 trupă.

Până la 14.10.1944 s-au recuperat 1 ofiţer, 35 subofiţeri şi 36 trupă. Total 307 oameni.

In perioada 14-22.10.1944 s-au mai prezentat din diferite poziţii (dispăruţi, dezertori), 55 subofiţeri şi 96 trupă. Total: 4 ofiţeri, 179 subofiţeri şi 175 trupă. Link


O cronologie

Unitatile mobile sovietice au ocolit fortificatiile ridicate de romani si germani si au ajuns la Tg Frumos, au traversat Siretul si, printr-un atac surpriza au cucerit Romanul, unde au capturat un depozit militar.

Apoi au atacat rapid in sud si au capturat Bacaul.

Alte unitati ocupa Barladul si Husiul, dupa ce in acesta din urma se dau lupte de strada.

La 25 august rusii ajung la Tecuci.

In cinci zile au capturat aproape 50.000 de prizonieri romani si germani pe Frontul II Ucrainian.

Alti 55.800 de prizonieri sunt luati pe Fr. III Ucrainian, in zona de sud.

La 26 august rusii cuceresc Onestiul, ajung la Buhusi, Scorteni, Moinesti, Berzunti si Hemeiusi.

La 27 august rusii intra in Comanesti, Darmanesti, Tg. Ocna, Stefan cel Mare.


Intrarea in Bacau

Avocatul bacauan Aurel Popa povesteste:

“Militarii nemţi din oraşul Bacău se retrăseseră, rămânând numai nişte unităţi cu scopuri specifice retragerii, dar noi, populaţia civilă, nu mai ştiam nimic.

La vestea că ruşii au trecut podul peste Bistriţa şi înaintează spre centru, pe la ora 11 s-a produs o panică în tot oraşul.

Atunci mulţi cetăţeni, printre care şi eu, luându-şi câteva obiecte în fugă, au pornit spre zonele presupuse libere ale ţării.

Mi-am luat o servieta cu un rând de schimburi şi ceva de mâncare şi am pornit la drum [...]

În realitate, nu erau ruşii la podul peste Bistriţa, ci nişte unităţi străine aliate nemţilor, care purtau alte uniforme şi au derutat pe necunoscătorii ce au creat panica.

Ruşii au intrat în ziua următoare, pe la ora 12, ocolind podul, apărat de o echipă nemţească de sacrificiu, având poziţii bine consolidate pentru câteva tunuri antitanc, cu care au distrus pe şosea mai multe tancuri şi au blocat-o, încât a trebuit schimbat traseul cel mai scurt.

Se spune că după ce au înconjurat poziţia inamică, ruşii biruitori au capturat pe cei vreo trei ostaşi germani şi i-au împuşcat pe loc, jupuindu-i înainte de a muri. Sursa

Cel care a cucerit podul de peste Bistrita a fost sergentul Mihail Mihailovici Kosmacev.

Pentru ca a distrus o baterie de artilerie si a aparat podul cu tancul sau pana la venirea intaririlor, sergentul va fi declarat Erou al Uniunii Sovietice.

Din pacate pentru el, postum, deoarece va muri la 13 decembrie 1944.

Avea sapte clase, era instalator de meserie si fusese recrutat in 1943.

Comandantul sergentului Kosmacev era Pavel Ivanovici Ivanov, nascut in 1910.

Plutonul de tancuri comandat de el a atacat in ziua de 22 august spre Roman insa a fost respins.

A revenit noaptea ocolind pe crestele dealurilor si a reusit sa intre in Roman pentru ca, apoi, sa-si reia inaintarea spre Bacau.

Strapungerea aceasta ii va aduce si lui titlul de Erou al Uniunii Sovietice care-i va fi acordat postum.

Ivanov moare la 7 oct. 1944 la Gyula.

Rusilor nu le-a venit sa creada ce exista in magazinele din Bacau.

Relateaza o femeie-soldat:

”Am oprit intr-un mic oras romanesc – Bacau.

Am facut un tur al orasului si am intrat intr-un magazin.

Am avut un adevarat soc: rafturile se indoiau sub povara tesaturilor si produselor cosmetice”.

Pilotul rus Vasili Merkusev a fost la un pas sa fie eliberat de Armata Rosie.

Din nefericire pentru el, avea sa fie transferat in Germania chiar inaintea ofensivei.

Merkusev fusese doborat in iulie 1944 in zona Iasiului si adus la Bacau.

Ranit, infometat si maltratat, avea sa semneze declaratiile pe care i le-au pus germanii in fata.

Va fi eliberat in 1945 de americani.

In 1947, arhivele germane ajung in mana sovieticilor iar colonelul Vasili Merkusev va fi arestat chiar in timpul festivitatilor din Ziua Fortelor Aeriene.

Va petrece 5 ani intr-un lagar de munca, condamnat pentru tradare.

Ulterior se va constata ca informartiile smulse de la el nu aveau nici op valoare militara si va fi reabilitat.

Locotenentul major Lazăr Lipovich Bandas este lovit de un glonte tras de un lunetist, pe o strada in Bacau.

Lazar este ranit grav si, dupa cateva luni de suferinta, va muri pe patul spitalului din Bacau si va fi ingropat in oras.

Fusese trimis la Academia Militara din Moscova, insa a cerut sa fie retrimis pe front.


Diversionistii

In zona Bacaului a activat o formatiune subversiva numita “Soimul”, formata din 11 persoane, antrenate de NKDV la Moscova.

Toti erau basarabeni si au fost parasutati in iunie 1944.

Misiunea lor era sa dezvolte reteaua de spionaj si diversiune sovietica din zona Moldovei si sa culeaga informatii inaintea ofensivei programate pentru luna august.

Grupul s-a ascuns intr-o baza secreta din Bacau si a actionat pe o raza de 150 kilometri in jurul orasului.

Seful grupului era A. Corobceanu, secondat de A. Burkovskii, G. Pancenko si A. Gordeev.

Niciunul dintre agentii parasutati nu a fost descoperit.

Nu acelasi noroc l-au avut alti parasutisti rusi:

“La data de 13/14 mai 1944, în apropierea comunei CAŞIN, au fost capturaţi şi nimiciţi mai mulţi paraşutişti, de către o patrulă formată din 3 subofiţeri de jandarmi.

In ziua de 2 iulie 1944, sergentul major Niculiţă Grigore şef de patrulă la postul jandarmi DOFTEANA, împreună cu soldatul de jandarmi Andronache Ioan, au reuşit să prindă în pădurea “Bogata” 4 paraşutişti de la care au capturat: 3 pistoale mitralieră, 3 pistoale mici ruseşti, 1 aparat de radio emisie, 4 hărţi topografie şi mai multe bancnote ruseşti.

In zilele de 15 şi 19 iulie 1944, sergentul major Duican Emil, comandantului plutonului de poliţie de la reşedinţa legiunii,împreună cu 12 jandarmi, în urmărirea întreprinsă au prins 5 paraşutişti, dintre care 2 în viaţă, restul de 3 împuşcaţi mortal în timpul luptei, de la care au capturat: 4 pistoale mitralieră, 5 pistoale automate, 3 grenade defensive, 70 de hărţi cu diferite regiuni, 2 paraşute, cartuşe pistol mitralieră, 1 aparat de radio emisie şi un pistol rachetă cu 7 rachete”.

23 august 2011

Negocierile Maresalului cu Aliatii si marea tradare de la 23 august 1944 relatate de un agent secret al Intelligence Service. Ivor Porter: Operation Autonomous


In noaptea de 22 spre 23 decembrie 1943 Forţa 13340 a Special Operations Executive (SOE) a Marii Britanii a trimis în România un avion militar care paraşutează trei ofiţeri de informatii în împrejurimile oraşului Alexandria, zona satului Plosca.

Astfel debutează operaţiunea “Autonomous”. Locotenentul-colonel Gardyne de Chastelain (Alfred George Gardyne de Chastelainindicativ secret DIH 1342) era şeful misiunii şi fusese timp de 13 ani (1927-1941) directorul societăţii petroliere “Unirea” şi şeful rezidenţei lntelligence Service pentru România.

Căpitanul Ivor Porter fusese timp de un an asistent la Universitatea din Bucureşti, predând cursul de limba şi literatura engleză, apoi, dupa 23 august, devine ataşatul Legaţiei Engleze până în februarie 1945.

Cel de-al treilea, căpitanul roman Silviu Meţianu, participase la primul război mondial, apoi emigrase în Anglia. Pana la 23 august 1944 cei trei au fost “prizonieri de lux” in apartamentul de serviciu al sefului Jandarmeriei Romane, generalul Constantin Z. “Piki” Vasiliu, din sediul institutiei de pe Stefan cel Mare, si au intermediat negocierile Guvernului Roman cu Marea Britanie.

Cei trei se bucurau de notorietate si chiar o oarecare celebritate in Romania, inca de dinainte de a fi parasutati, daca ne gandim la simplul fapt ca au vrut sa o recruteze si pe Maria Tanase ca agent secret al Intelligence Service.

Dupa Pozitia SSI fata de Operatiunea “Autonomous” a SOE » Ziaristi Online va ofera astazi a doua parte a documentarului despre Intelligence Service si negocierile Maresalului Ion Antonescu cu Aliatii urmand sa revenim cu un Raport Top Secret catre SOE semnat de AGG de Chastelain si obtinut de Ziaristi Online din arhivele secrete ale SSI.

In acest episod prezentam extrase din memoriile capitanului Ivor Porter, publicate, in 1989, sub titlul Operation Autonomous: With S.O.E. In Wartime Romania”, de editura Chatto & Windus si traduse ulterior si in limba romana.

Fragmentele de mai jos demonstreaza marea tradare a Regelui Mihai din 23 august 1944, faptul ca Maresalul Ion Antonescu se afla in negocieri finale atat cu anglo-americanii cat si cu rusii dar si, mai ales, dovedesc din nou predarea Romaniei de catre Marea Britanie in mainile URSS, fara nici cea mai mica remuscare, alta decat cea a agentilor secreti de pe teren care simpatizau romanii si lupta lor antibolsevica.

Totodata, ni se releva si prietenia stransa a Maresalului Antonescu cu seful comunitatii evreiesti, dr Filderman, pe care il rugase sa intervina la randul sau pe langa Washington si Londra pentru a fi acceptate conditiile Bucurestilor.

Intertitlurile apartin redactiei.



Conditiile de Armistitiu cerute de Maresalul Antonescu


“A doua zi, miercuri, 19 aprilie [1944], cand Chas [de Chastelain] i-a intrebat pe Tobescu [șeful Siguranței Jandarmeriei] şi Cristescu [seful SSI - foto dreapta alaturi de Antonescu] in legătură cu reacţia lui Antonescu la condiţiile de armistiţiu, ei au spus că Mareşalul nu dădea nici un răspuns.

Cu toate acestea, după părerea lor (care era desigur cea a Mareşalului), condiţiile erau inacceptabile pentru că punerea liniilor de comunicaţie la dispoziţia armatei sovietice era echivalentă cu o ocupaţie.

Chas, care simţea acut că trebuia trimis la Cairo un răspuns oarecare, a conceput chiar atunci şi chiar acolo, un mesaj şi a cerut permisiunea să-1 cifreze.

Această telegramă din 19 aprilie, care a starnit ulterior un mare tămbălău, suna după cum urmează:

„Antonescu informat asupra condiţiilor de către Maniu. Nu cunoaştem reacţiile lor, dar cele ale oficialităţilor cu care suntem in legătură indică următoarele:

a) neincredere in sovietici;

b) imposibilitatea unei colaborări intre Romania şi Armata Roşie;

c) convingerea că punerea liniilor de comunicaţie la dispoziţia Aliaţilor este echivalentă cu ocupaţia de către Armata Roşie;

d) deziluzie din cauza faptului că termenii au fost stabiliţi de ruşi şi nu de către toţi cei trei Aliaţi cu care Romania se află efectiv in stare de război de la inceputul bombardamentelor. Cu toate că admit că armata germană nu apără Romania la răsărit de Carpaţi, ei consideră dezonorantă ideea de a nu se bate cu ≪roşii≫ pană la capăt. Ei recunosc că ţara vrea pace, dar nu doresc să inceapă o nouă luptă impotriva Germaniei. Sunt convinşi că Romania a fost abandonată sovieticilor intrucat noi am pierdut iniţiativa şi supremaţia. Cred că Armata Roşie nu se va opri inainte de Bosfor şi Adriatica. Ei lasă să se inţeleagă că atitudinea lor s-ar schimba, dacă trupele anglo-americane s-ar apropia de teritoriul Romaniei. Sperăm să avem răspunsul lui Maniu intr-o zi sau două.”


Telegrama lui Antonescu catre Churchill ajunge la Molotov

“După cum imi amintesc, această telegramă, folosind un cifru complicat, era o incercare de a ne asigura că ai noştri cunoşteau motivul real al tergiversărilor Romaniei.

A fost scrisă in grabă, in stare de mare incredere şi dezamăgire şi a fost destinată doar privirilor britanice sau cel mult celor americane.

Lui Chas nu i-a trecut nici o clipă prin minte că va fi arătată ruşilor.”

“Telegrama lui Molotov era agresivă atat ca ton, cat şi in conţinut. „Autonomous” era „o misiune semioficială britanică pe langă guvernul Antonescu”, cu propria sa staţie de emisie şi recepţie, utilizată pentru corespondenţă codificată cu reprezentanţii britanici de la Cairo.

„Se ştie, de asemenea, că reprezentantul roman la Cairo, Ştirbey, foloseşte aceeaşi staţie şi aceleaşi cifruri pentru comunicările cu Maniu şi Antonescu.

” Corespondenţa politică susţinută intre Bucureşti şi Cairo, cu ajutorul grupului „Autonomous”, „dovedeşte că guvernul Antonescu cooperează cu el in această activitate. O asemenea situaţie nu ar fi posibilă decat ca rezultat al unei inţelegeri intre guvernul Marii Britanii şi guvernul Romaniei”.

Prezenţa pe langă mareşalul Antonescu a unei misiuni britanice „ale cărei scopuri sunt necunoscute guvernului sovietic” nu va fi de natură să contribuie in nici un fel la grăbirea capitulării Romaniei şi a acceptării de către aceasta a condiţiilor sovietice de armistiţiu. „Guvernul sovietic aşteaptă o explicaţie in această chestiune din partea guvernului Marii Britanii.” (…)

Dar este de asemenea posibil ca Molotov să fi crezut o parte din propriile sale acuzaţii.

La sosirea noastră, presa turcă anunţase că aduceam documente pentru guvernul roman.

Fusesem paraşutaţi la nimereală şi neinarmaţi şi in momentul arestării declaraserăm că dorim să fim puşi in legătură cu o persoană oficială romană importantă.

Zvonurile care circulau in Bucureşti că fuseserăm văzuţi cinand la Cercul Militar ajunseseră desigur şi la urechile Moscovei. intr-un fel, trebuie să recunoaştem că am fost trataţi mai curand ca oaspeţi decat ca prizonieri de război şi că ni s-a permis să trimitem mesaje codificate englezilor la Cairo.


Romanii nu aveau incredere in ruşi

Intr-adevăr, cand a explodat Molotov, SOE tocmai incerca să-i trimită lui de Chastelain o a doua staţie de radiotelecomunicaţii prin intermediul unei delegaţii comerciale romane.

Iniţiativele pe care le-am luat la faţa locului, mergand pană la a contacta un guvern inamic, erau de neconceput pentru agenţii NKVD.

Este foarte posibil ca cineva de la NKVD, poate Stalin insuşi, să fi văzut in toate acestea o cardăşie anglo-romană la nivel guvernamental.

Iar in ceea ce priveşte ideea că ai noştri le arătau lor chiar toate informaţiile operative provenind din dispozitiv, fără nici un fel de aranjament de reciprocitate, era tot atat de greu de inghiţit de către unii de la Moscova cum mi-a fost şi mie cand am auzit despre acest lucru, deşi era adevărul adevărat.


Revenind la mesajul „abject”, acesta era acea telegramă pe care de Chastelain o redactase la 19 aprilie prezentand SOE din Cairo motivele respingerii de către Antonescu a condiţiilor de armistiţiu.

Dacă ar fi ştiut că aceasta va fi arătată ruşilor, cu siguranţă de Chastelain ar fi elaborat-o in alţi termeni sau nu ar mai fi trimis-o deloc.

Moscova ştia că romanii nu aveau incredere in ruşi, dar niciodată inainte acest lucru nu fusese pus pe hartie – şi de către cine, de către un ofiţer britanic – in astfel de termeni tăioşi, ca apoi să mai fie şi larg difuzat printre aliaţii Rusiei.

Stalin nu era obişnuit cu un asemenea comportament din partea respectuoşilor săi parteneri; Lordul Moyne s-a gandit iniţial să nu i-o arate lui Novikov, dar apoi a socotit că, fiind doar o informare asupra atitudinii romaneşti, nu ar avea de ce să-i starnească pe ruşi impotriva Marii Britanii.

N-a vrut nici să fie acuzat că ar ascunde ceva, mai ales ceva neplăcut, pentru că dacă ar fi procedat in felul acesta nu ar fi făcut decat să intărească orice suspiciune posibilă de complicitate cu romanii.

Aşa cum s-a dovedit pană la urmă, comenta lordul Moyne cu mahnire, el şi oamenii lui au căzut „victimă propriei lor sincerităţi”.

După această bombă, lordul Moyne [ministrul Reginei in Egipt, ulterior asasinat la Cairo in noiembrie 1944] a informat Foreign Office ca Antonescu il folosea pe de Chastelain ca unealtă.

„Nu putem impiedica acest lucru, dar putem şi trebuie să ne asigurăm că nu suntem deturnaţi prin manevrele lor de la principalele noastre scopuri de război.”

De Chastelain nu era manipulat. El a fost acela, şi nu Vasiliu, care a insistat să se explice faţă de Cairo refuzul lui Antonescu de a accepta condiţiile de armistiţiu.

Din nefericire, telegrama sa putea să lase impresia că, deşi regreta atitudinea romanilor, de Chastelain o inţelegea, un sentiment pe care nici Molotov, nici Moyne nu puteau să-1 impărtăşească.

Efectele bombei lui Molotov au fost considerabile.

Churchill, rănit de acuzaţiile de rea-credinţă, a dat vina pe SOE.

Toate operaţiunile SOE din Balcani au fost suspendate, iar cele din Romania, oprite.

Churchill a sugerat ca organizaţia să treacă la Foreign Office, o parte, şi la armată, o altă parte. Cu toate că acest lucru nu s-a intamplat, Molotov a reuşit să o dezbine grav. (…)


Ultimele pregătiri pentru lovitură si rolul PCdR

Pentru Maniu, debarcările din Normandia erau semnalul unei offensive timpurii ruseşti pe frontul de sud; dacă nu acţiona rapid in vederea unei rupture cu Axa, Romania risca să piardă şansa de a deveni cobeligerantă. Antonescu nu era de aceeaşi părere.

După el, cel de-al doilea front oferea un motiv in plus pentru a ţine piept ruşilor, pană ce raportul militar de forţe in Europa se schimba in favoarea anglo-americanilor; potrivit credinţei sale ferme, aceasta era ceea ce voiau, cu adevărat, englezii.

Noi, prizonierii, ne puseserăm speranţele intr-o lovitură a lui Maniu şi a lui Antonescu.

Nu ne-a dat prin cap, ca multor altora din Romania, că in momentul in care Antonescu eşua, cand Maniu mai ezita incă, regele Mihai va fi acela care va face saltul hotărator in necunoscut. (…)

Antonescu a apreciat intotdeauna forţa electorală a lui Maniu.

I-a spus odată generalului Friessner că el, cum nu se bucura de sprijin popular, n-ar fi fost in stare de mai mult ca invins.

Decretul lui Antonescu din februarie 1941, prin care se interziceau toate activităţile politice neguvernamentale, nu a fost aplicat niciodată partidelor tradiţionale.

Maniu şi Brătianu ii trimiteau lui Antonescu aproape lunar cate un memoriu critic, pe care il difuzau apoi misiunilor străine chiar pe sub nasul Siguranţei.

Ori de cate ori Hitler ridica problema activităţilor lui Maniu – Ribbentrop i-a spus odată lui Antonescu că un astfel de om ar fi fost spanzurat pană atunci in Germania -, Mareşalul refuza cu tenacitate să intreprindă ceva impotriva lui.

Antonescu işi investise toată increderea in Germania, iar aceasta 1-a trădat.

Maniu işi investise toată increderea in Aliaţii occidentali, iar aceştia, in concepţia romanilor, l-au trădat.

Dar nici unul dintre ei nu ar fi invinuit ţara faţă de care se angajaseră iniţial – Germania şi Marea Britanie – şi se respectau unul pe celălalt pentru acest lucru.

Lovitura de stat nu ar fi reuşit fară pregătirea minuţioasă a lui Maniu şi fară saltul Regelui in necunoscut.

Dar in vara anului 1944 a mai fost un factor de care a trebuit să se ţină seama – Partidul Comunist Roman.

Cu toate că nu era esenţial pentru succesul loviturii, Maniu spera – aşa cum o făcuse Rose de la Foreign Office – că participarea comunistă ii va asigura un ajutor sovietic pentru ceea ce urma să intreprindă. (…)


Maniu recunoaste ca Antonescu obtinuse “conditii mai favorabile” pentru Armistitiu


Referirea lui Maniu la „condiţii mai puţin favorabile decat cele oferite lui Antonescu” privea termenii mai buni asupra cărora Moscova convenise cu Nanu, la Stockholm, cu trei săptămani inainte, fără ştirea aliaţilor săi.

In conformitate cu acestea, reparaţiile de război cerute Romaniei vor fi reexaminate.

Se va rezerva ca reşedinţă a guvernului roman un judeţ care să nu fie sub ocupaţia trupelor sovietice.

Intrucat Antonescu dorea să Joace cinstit” cu aliatul său, Moscova căzuse, de asemenea, de acord să li se dea nemţilor două săptămani in care să părăsească Romania inainte ca armata romană să intoarcă armele impotriva lor. in cazul puţin probabil in care nemţii ar pleca de bună voie, Romania s-ar putea considera neutră.

Cu toate că pe hartie condiţiile acestea erau mult mai bune decat cele oferite de Cairo, Antonescu nu se putea hotări să le accepte, atata vreme cat simţea că ar mai fi o şansă de a ajunge la o inţelegere cu Aliaţii occidentali.

 Maniu nu-i informase in prealabil pe englezi şi pe americani despre această ofertă mai bună.

Fie presupunea că Londra şi Washingtonul o cunoşteau dc la ruşi, fie a ghicit adevărul, dar nu dorea să se expună unei alte acuzaţii că ar pune beţe in roate.

In zorii zilei de 22 [august], Ionel Starcea a dus la Snagov cele două telegrame aprobate pentru a fi expediate la Cairo, via Ankara, prin Cretzianu.

Le-a inmanat lui Pogoneanu, şeful cifrului de la Centrul de comunicaţii de la Snagov al Ministerului Afacerilor Străine.

Pogoneanu, asemenea lui Buzeşti, se bucura de increderea Regelui.

El va codifica mesajele şi va asigura transmiterea lor prin emisia de la ora 19.00.

Cretzianu le va descifra şi le va da in clar reprezentantului SOE din Turcia, care le va recodifica şi le va transmite la baza SOE de la Cairo.

Procesul era complicat şi greoi.


O baie in Snagov a decis ziua loviturii

Pe Starcea l-a apucat cheful să inoate in lac, dis-de-dimineaţă, inainte de a se intoarce la Bucureşti, aşa că a aflat din pură intamplare o ştire care necesita schimbarea imediată a planului.

Ştefan Davidescu, secretarul general al Ministerului Afacerilor Străine, era pe lac, intr-o barcă, şi pescuia. Starcea a inotat pană la el şi, dintr-un scurt schimb de cuvinte, a aflat că Antonescu, care era aşteptat să sosească de la Bacău in seara aceea, se va intoarce pe front pe data de 24. insemna că nu se va afla in Bucureşti in 26, cand trebuia să aibă loc lovitura de stat.

O oră mai tarziu, şi noi, prizonierii, am intrat parţial in acţiune.

Potrivit raportului intocmit de către de Chastelain o lună mai tarziu:

„La orele 20.00, pe data de 22 august, am fost chemat de către generalul Vasiliu, inspector general al Jandarmeriei şi subsecretar la Ministerul de Interne.

Acesta mi-a prezentat situaţia de pe frontul rusesc in măsura in care se referee la Romania. in această etapă, ruşii se aflau la 50 de kilometri sud de Iaşi şi atacaseră Cetatea Albă.

Generalul a explicat că romanii aveau numai o divizie de blindate, faţă de un număr estimativ de şase sau şapte divizii ruseşti de blindate la sud de Iaşi, ceea ce excludea posibilitatea continuării rezistenţei.

In cazul unui atac in sud, inaltul Comandament roman prevăzuse anterior o retragere, trupele romane urmand să se replieze spre Dunăre, la sud, şi spre poarta Galaţilor, la vest.

Generalul a prezentat situaţia ca fiind foarte gravă şi a adăugat că, din fericire, prim-ministrul Mihai Antonescu avea „o perspectivă mai flexibilă” decat Mareşalul.

Cel dintai hotărase că era timpul să se facă pace cu Aliaţii.

Am fost intrebat dacă aş dori să pornesc in scurt timp spre Cairo, impreună cu prim-ministrul, şi am răspuns că, deşi in principiu nu aveam nimic impotrivă, insistam ca inainte de plecare să fie implinite anumite condiţii.

Generalul s-a arătat mulţumit de răspunsul meu şi a plecat să raporteze primministrului, după ce ne-am inţeles că a doua zi dimineaţa ii voi prezenta condiţiile.”


Maresalul Ion Antonescu si Mihai Antonescu aveau pregatit Armistitiul


Potrivit inseninărilor mele, in aceeaşi seară, la orele 19.00, Mareşalul s-a intors de pe front „deziluzionat”.

Ică, după spusele lui Vasiliu, urma să fie investit cu puteri depline pentru negocierea unui armistiţiu şi, insoţit de către de Chastelain, in dimineaţa zilei de 24 august, va zbura pană in Turcia, de unde urma să-şi continue drumul spre Cairo.

Deşi nu prea avea mare incredere in Ică, de Chastelain era gata să colaboreze la orice plan care oferea o şansă rezonabilă de a aduce Romania de partea noastră in război.

In drumul de la aeroport, Ică i-a pus la curent pe Mareşal asupra celor plănuite.

Antonescu vorbise cu Ică de două ori de la Bacău, dar acesta din urmă, pe propria-i răspundere şi fără să aştepte reintoarcerea Mareşalului, a incercat să forţeze lucrurile.

Il chemase pe insărcinatul cu afaceri turc şi, prin acesta, ceruse guvernului turc să-i informeze pe Aliaţi asupra dorinţei Romaniei de a semna armistiţiul, cerand, ca prim pas, o incetare a focului.

Nu este clar dacă i-a impărtăşit Mareşalului planul său de a se duce personal in Turcia, insoţit de către de Chastelain.

Cand, o oră mai tarziu, Vasiliu i-a prezentat lui de Chastelain propunerea, el a lăsat să se inţeleagă că Ică acţiona independent de Mareşal.

Mai tarziu, in aceeaşi seară, Ică a trimis o telegramă la Legaţia Romaniei de la Ankara, solicitandu-i din nou lui Saracioglu să-i acorde sprijin diplomatic, lui sau oricui va veni in Turcia in numele Romaniei.

El dorea ca Turcia să acţioneze ca mediator in vederea incheierii armistiţiului; voia să fie informat in decurs de douăzeci şi patru de ore asupra soluţiei alese de către anglo-saxoni dintre cele trei propuse.

Se pare că nu invăţase nimic din toate hapurile inghiţite din partea anglo-saxonilor in ultimele optsprezece luni.

Mareşalul a avut trei intrevederi importante in seara aceea.

Două dintre ele au fost urmarea pranzului de lucru de la Palat.

Mai intai, Ion Mihalache a venit in vizită, in numele lui Maniu.

S-a căzut de acord asupra necesităţii incheierii unui armistiţiu şi s-a discutat posibilitatea intervenţiei militare angloamericane. 

Apoi s-a prezentat Gheorghe Brătianu, in numele lui Constantin Brătianu, şi a promis că va veni din nou la Mareşal a doua zi dimineaţa, la Snagov, cu propuneri concrete din partea ambelor partide.

Antonescu l-a văzut şi pe Clodius [ministrul german] in aceeaşi seară.

I-a reamintit că promisiunea Germaniei de a menţine frontul din Moldeva nu fusese respectată.

Dacă nu primea pe loc ajutor din partea lui Hitler, se va vedea nevoit să incheie armistiţiul cu cele Trei Puteri.

Pentru Antonescu, care nu dorea să ridice armele impotriva vechiului său aliat, aceasta era calea proprie de a obţine acordul lui Hitler pentru retragerea din război.

Potrivit unui raport german, trimis ministrului Afacerilor Externe de la Berlin, pe data de 24 august, Mareşalul i-a declarat lui Clodius că va arunca in luptă ultimele rezerve in efortul său de a-I opri pe ruşi şi, dacă nu va reuşi, va trebui să-şi recapete libertatea de acţiune politică.

Clodius inţelesese că Mareşalul dorea să aibă mană liberă să iasă din război numai in cazul prăbuşirii frontului.

Faptul că inaltul Comandament militar german socotea, după cat se pare, atacul sovietic din sud drept o pură diversiune ar putea explica de ce Berlinul nu a fost alertat imediat cu privire la demersul Mareşalului.

Ceva mai devreme, in aceeaşi zi, Hitler ţinuse o consfătuire la cartierul său general pentru a discuta problema Balcanilor, işi exprimase ingrijorarea in legătură cu pericolul unei Serbii Mari, dar n-a pomenit nimic despre Romania.

După intalnirea cu Clodius, Ică a trimis de urgenţă un curier la Stockholm cu instrucţiuni pentru Nanu de a o informa pe doamna Kollontay despre faptul că guvernul roman era dispus să incheie armistiţiul.

Apoi Mareşalul, doamna Antonescu, Ică şi aghiotanţii au plecat la Snagov, unde dispuneau de casa prinţului Nicolae, şi au ajuns noaptea, după ora unu, atunci cand lacul apare, vara, in toată splendoarea sa.


Tradarea Maresalului, tradarea Romaniei

A doua zi, dis-de-dimineaţă, Ică i-a spus lui Antonescu că liderii partidelor se vor intalni cu Regele in aceeaşi după-amiază. Doreau să semneze armistiţiul impreună cu Mareşalul.

El l-a conjurat pe Antonescu să se intalnească şi el cu Regele. Doamna Antonescu l-a sprijinit şi ea:

„Vai, Ionele, poate e mai bine cum spune Ică, să faci un armistiţiu impreună cu opoziţia. De ce iarăşi tu să-ţi iei toată răspunderea ?”

Cu toate acestea, Antonescu era departe de a fi convins.

Ică se pare că a mers şi mai departe, sculandu-l din somn pe Mircea Ioniţiu cu un apel telefonic pentru a-i spune că el şi Mareşalul solicitau să fie primiţi in aceeaşi zi in audienţă. Mircea – care cu ocazia acelor vizite la Bucureşti innopta in cabinetul Regelui din Casa Nouă – s-a frecat la ochi să-şi alunge somnul, i-a comunicat Regelui vestea bună şi 1-a informat pe Ică Antonescu că Regele ii va primi in acea după-amiază.

Şi noi, la inchisoare, ne-am deşteptat devreme in acea dimineaţă.

Chas aştepta să fie chemat jos dintr-un minut intr-altul pentru aranjarea călătoriei sale cu Ică in Turcia. işi pregătise lista condiţiilor: cerea ca inainte de plecare să aibă loc o intrevedere cu Maniu, un schimb de mesaje confidenţiale, in propriul său cifru, cu baza de la Cairo, precum şi includerea in suita lui Ică a unui expert militar, capabil să furnizeze Aliaţilor informaţii complete asupra dispozitivului de luptă din Romania al trupelor germane şi romane.

Cu o noapte inainte, Chas obţinuse asigurări din partea lui Vasiliu in legătură cu securitatea lui Silviu şi a mea in cazul plecării sale din ţară.

Neprimind nici un semn de viaţă din partea lui Vasiliu pană la ora 10, Chas a cerut să-1 vadă şi i s-a răspuns că generalul nu va fi disponibil inainte de orele 17.30.

Ca urmare, Chas a trimis condiţiile sale lui Tobescu, exprimandu-şi totodată surprinderea că, in imprejurările date, era posibilă o amanare atat de mare. in raportul său final el adăuga:

„Nu am primit răspunsul nici la scrisoarea mea, nici vreo aluzie la condiţiile formulate, şi nici nu i-am mai văzut pe generalul Tobescu sau pe generalul Vasiliu.”


Atunci cand, mai tarziu, in aceeaşi zi, a vorbit cu de Chastelain, Regele era incă scandalizat de raţionamentul lui Antonescu.

Mareşalul ii ceruse şefului comunităţii evreieşti, doctorul Filderman (foto in centrul imaginii alaturate), să convingă cercurile oficiale americane şi britanice să trimită misiuni in Romania in eventualitatea unei ocupaţii ruseşti.

Antonescu era un prieten apropiat al doctorului Filderman, dar să-ţi inchipui că acesta putea influenţa politica celor Trei Puteri intr-o astfel de chestiune arăta cat de rupt puteai fi de realitate.(…)



[23 august 1944]

Subofiţerul a intrat la noi să-i anunţe pe gardieni, dar aceştia aflaseră vestea.

Şi-au lăsat armele intr-un colţ şi au venit să ne strangă mainile.

Duţă a năvălit in incăpere, mi-a dat una peste umeri şi mi-a spus că sunt liber, mai mult sau mai puţin liber, a adăugat, razand.

M-am simţit deodată mai bătran, ca şi cum ultimele opt luni se ingrămădiseră toate in spatele meu. Am inceput să torn vin cu mai multă siguranţă in paharele pe care le intindeau soldaţii.

La orele 23.00, s-a primit un telefon de la Palat prin care se anunţa să fim conduşi acolo de indată.

Ne-am strans puţinul pe care il aveam, ne-am luat rămas-bun de la soldaţi, am luat-o la goană pe scări in jos şi, insoţiţi de Duţă, Rădulescu şi o escortă de motociclişti, am năvălit afară pe poartă, am trecut de staţia de tramvai şi de chioşcul de ţigări.

Dar, de-abia cand am ajuns in Piaţa Universităţii şi am văzut clădirea veche şi familiară şi cand am simţit mirosul lăsat seara de asfaltul incins, mi-am dat seama că sunt intr-adevăr liber. Am auzit mai tarziu că Regele insuşi a fost acela care, in ciuda evenimentelor din noaptea aceea, şi-a adus aminte de noi. (…)


Regele Mihai a “garantat” pentru increderea in Soviete


Cand Regele a intrat printr-o uşă mică, oamenii s-au dat deoparte şi i-am fost prezentaţi.

Mi-1 amintesc şi acum: un bărbat inalt şi timid, căruia nu-I venea la indemană să spună fleacuri.

Dar in seara aceea simţea preaplinul evenimentelor de dupăamiază.

A stat de vorbă cu noi in particular despre incăpăţanarea Mareşalului. Antonescu a refuzat să accepte că Romania fusese invinsă; mai dorise incă să se targuiască cu Aliaţii.

Susţinuse că romanii nu puteau avea incredere in Uniunea Sovietică, dar regele Mihai i-a replicat că sunt nevoiţi să se increadă in Soviete şi că el işi asumă răspunderea procedand astfel. In momentul in care a fost limpede că Antonescu nu renunţase la politica sa, a hotărat să-1 aresteze şi să pună imediat in aplicare planul stabilit pentru sambăta.

Pe la orele 23.00, la numai o jumătate de oră de la difuzarea proclamaţiei Regelui, romanii de pe front au inceput să ducă la indeplinire noile ordine şi BBC a dat prima emisiune despre lovitura de stat.

Peste altă jumătate de oră, Mareşalul, incă incuiat in camera blindată de la Palat, a cerut nişte hartie şi şi-a redactat testamentul.

Mihai Antonescu, aflat tot acolo, a cerut să fie pus in legătură cu Regele pentru a-i explica „detaliile importante ale negocierilor sale cu ministrul de externe turc”. intrucat intrevederea i-a fost refuzată, s-a apucat să scrie un lung memoriu, pe care 1-a rupt mai tarziu.

Bodnăraş a apărut apoi cu un grup de muncitori inarmaţi, purtand banderole pe care era scrisă litera „P”, insemnand Uniunea Patrioţilor, şi 1-a preluat pe Mareşal, precum şi pe acei fruntaşi ai guvernului acestuia inchişi la Palat.

Prizonierii au fost ţinuţi la o adresă secretă din cartierul Vatra Luminoasă. Au fost predaţi armatei sovietice la intrarea acesteia in Bucureşti şi au fost duşi apoi cu trenul la Moscova. [inclusiv seful SSI, Eugen Cristescu, arestat ulterior din refugiul sau de la ambasadorul Germaniei - foto de la inchisoarea NKVD din subsolurile de la Lubianka] (…)

(Maniu) Mi-a spus că sperase să poată obţine eliberarea noastră.

Dar Ion Antonescu era un om incăpăţanat.

Nu a fost trădător, deşi acum va fi considerat ca atare.

„Are doar vederi prea mărginite pentru a rămane la putere.”

Ministrul de externe s-a uitat la mine in aşteptarea unui răspuns, dar după atatea luni de izolare in inchisoare mă simţeam oarecum depăşit de probleme.

După o pauză, Maniu a adăugat că emisarul său de la Cairo nu putea să vorbească niciodată liber fiindcă ambasadorul rus era intotdeauna de faţă. I-am răspuns că era de aşteptat. Ruşii erau aliaţii noştri.

Inainte de plecarea sa la Snagov, in seara de 22 august, Ică trimisese un curier la Stockholm.

Acesta a petrecut noaptea de 23 la Berlin.

Intrucat guvernul german nu difuzase nici un fel de ştiri in legătură cu evenimentele din Romania, neinformand nici propria-i poliţie, curierul a putut să ia avionul de Stockholm a doua zi dimineaţa.

Potrivit celor relatate de Nanu, el a năvălit in cameră spunand:

“Domnul Antonescu este de acord cu dumneavoastră.

Motivele care l-au reţinut pană acum sunt mai multe, dar o să vi le spun mai tarziu…

De aceea, vă aduc acum instrucţiuni să o vedeţi pe doamna Kollontay neintarziat…

Mareşalul Antonescu este pregătit să se dea la o parte, indată ce va fi necesar, şi i-a dat mană liberă să semneze armistiţiul“,

,Mă tem că aţi sosit cu douăzeci şi patru de ore mai tarziu”, i-a replicat Nanu, care aşteptase luni in şir să primească astfel de instrucţiuni.”
Ivor Porter – agent secret si diplomat al Coroanei Marii Britanii



http://www.ziaristionline.ro/2011/07/04/negocierile-maresalului-cu-aliatii-si-marea-tradare-de-la-23-august-1944-relatate-de-un-agent-secret-al-intelligence-service-ivor-porter-operation-autonomous/

Proclamația către țară a Majestății Sale Regelui (Mihai I)

                                      Proclamația către țară a Majestății Sale Regelui
 
Proclamația către țară a regelui Mihai I difuzată la radio în seara zilei de 23 august 1944

        ROMÂNI,
        În ceasul cel mai greu al istoriei noastre, am socotit în deplină înțelegere cu Poporul Meu, că nu este decât o singură cale pentru salvarea Țării de la o catastrofă totală: ieșirea noastră din alianța cu puterile Axei și imediata încetare a războiului cu Națiunile Unite.

        ROMÂNI,
        Un nou Guvern de Uniune Națională a fost însărcinat să aducă la îndeplinire voința hotărâtă a Țării de a încheia pacea cu Națiunile Unite. România a acceptat armistițiul oferit de Uniunea Sovietică, Marea Britanie și Statele Unite ale Americii. Din acest moment încetează lupta și orice act de ostilitate împotriva armatei sovietice, precum și starea de război cu Marea Britanie și Statele Unite. Primiți pe soldații acestor armate cu încredere. Națiunile Unite ne-au garantat independența Țării și neamestecul în treburile noastre interne. Ele au recunoscut nedreptatea dictatului de la Viena, prin care Transilvania ne-a fost răpită.

        ROMÂNI,
        Poporul nostru înțelege să fie singur stăpân pe soarta sa. Oricine s-ar împotrivi hotărârii noastre liber luate și care nu atinge drepturile nimănui este un dușman al Neamului nostru. Ordon Armatei și chem Poporul să lupte prin orice mijloace și cu orice sacrificii împotriva lui. Toți cetățenii să se strângă în jurul Tronului și al Guvernului pentru salvarea Patriei. Cel care nu va da ascultare Guvernului se opune voinței poporului și este un trădător de Țară.

        ROMÂNI,
        Dictatura a luat sfârșit și cu ea încetează toate asupririle. Noul Guvern înseamnă începutul unei ere noi în care drepturile și libertățile tuturor cetățenilor Țării sunt garantate și vor fi respectate.
        Alături de armatele aliate și cu ajutorul lor, mobilizând toate forțele Națiunii, vom trece hotarele impuse prin actul nedrept de la Viena pentru a elibera pământul Transilvaniei noastre de sub dominația străină.

        ROMÂNI,
        De curajul cu care ne vom apăra cu armele în mână independența împotriva oricărui atentat la dreptul nostru de a ne hotărî singuri soarta depinde viitorul Țării noastre.
        Cu deplină încredere în viitorul Neamului Românesc să pășim hotărâți pe drumul înfăptuirii României de mâine, a unei Românii libere, puternice și fericite.

        Mihai

A fost odată 23 August

Font size: Decrease font Enlarge font
image

Sa ne amintim: 23 august 1944. In urma bataliei de la Targu Frumos din luna mai a anului 1944 fortele romane si germane au reusit sa opreasca armata sovietica si sa stabilizeze linia frontului

*** Fete ale comunismului romanesc: Gheorghe Gheorghiu-Dej. Cea mai importanta figura comunista postbelica, Gheorghe Gheorghiu-Dej, a condus Romania din 1948 pana la moartea sa, in 1965. Om cu profunde convingeri staliniste a aplicat masuri dure pentru a comuniza tara si dupa moartea lui Stalin a trebuit sa relaxeze politica si inceput o serie de actiuni prin care Romania si-a castigat partial independenta fata de Kremlin

Sa ne amintim: 23 august 1944

In urma bataliei de la Targu Frumos din luna mai a anului 1944 fortele romane si germane au reusit sa opreasca armata sovietica si sa stabilizeze linia frontului.

Insa, in luna august a aceluiasi an, ofensiva sovietica reinnoita ameninta transformarea intregii tari in teatru de razboi. In acel moment are loc destituirea si arestarea maresalului Antonescu de catre regele Mihai si proclamarea trecerii Romaniei de partea Aliatilor.


Momente premergatoare

In aprilie si mai 1944 fortele sovietice ale Frontului al 3-lea si al 2-lea Ucrainean incearca fortarea granitei Romaniei. Sovieticii sunt invinsi in timpul primei batalii de la Targu Frumos.

A doua batalie de la Targu Frumos se incheie din nou defavorabil pentru armata sovietica care pierde 350 de tancuri. Avansul armatei rosii este oprit si frontul se stabilizeaza.

Pe 20 iunie 1944 partidele din opozitie, PNL, PNT, PSD si PCR au pus baza unei aliante numite Blocul National Democrat ce avea ca scop inlaturarea maresalului Ion Antonescu de la putere, incetarea ostilitatilor impotriva Aliatilor si intoarcerea la democratie.

Liderii opozitiei au primit acordul din partea regelui Mihai ca in cazul in care Antonescu nu accepta armistitiul acesta sa poata fi inlaturat prin forta.

Pe 20 august 1944 sovieticii ataca din nou. Incepe Batalia pentru Romania. Armata a 3-a si a 4-a romana alaturi de Armata a 6-a si a 8-a germana opun rezistenta atacurilor Frontulului al 2-lea si al 3-lea Ucrainean.

Insa linia de aparare este sparta si in cele din urma Armata a 6-a germana este incercuita alaturi de efective din cea de-a 8-a. Armatele romane au pierderi importante si sunt nevoite sa se retraga. Intreaga parte de est a tarii era acum in mainile sovieticilor.


23 august 1944

In urma victoriilor decisive ale Armatei Rosii, regele Mihai I il convoaca pe Ion Antonescu la Palatul Regal. Maresalului i se cere incheierea armistitiului cu puterile aliate.

La auzul refuzului acestuia regele ordona arestarea lui si este inlocuit in functie de generalul Constantin Sanatescu. Dupa aceea Antonescu este predat sovieticilor.

In seara zilei de 23 august regele Mihai se adreseaza natiunii si armatei si anunta trecerea de partea fortelor aliate, ordona incetarea operatiunilor militare impotriva acestora si declara razboi Germaniei.

Pe 12 septembrie este semnata oficial la Moscova conventia de armistitiu intre Romania si Aliati, conditiile foarte grele ale pacii fiind consecinta ocuparii armatei sovietice a unei parti importante a tarii.

23 august


Urmari pe plan intern

Peste 100.000 de soldati romani din Armata a 3-a si a 4-a sunt capturati de sovietici in ciuda incetarii ostilitatilor.

Intreaga tara a intrat sub ocupatia armatei sovietice, ocupatie militara ce a durat pana in 1958. Datorita prezentei acesteia s-a reusit impunerea unui regim comunist care s-a facut vinovat de nenumarate prejudicii si drame umane.

Intoarcerea armelor a permis totusi armatei romane recucerirea Transilvaniei de nord anexata de Ungaria prin Dictatul de la Viena. In acelasi timp granitele din est erau cele stabilite de ultimatumul sovietic de pe 28 iunie, iar Cadrilaterul ramanea in componenta Bulgariei.

Ziua de 23 august devine pe timpul comunistilor zi nationala tinuta minte astazi pentru defilarile si manifestarile extravagante cand zeci de mii de oameni erau scosi in strada pentru a celebra lupta impotriva fascismului.


Urmari pe plan extern

Dupa unele calcule durata razboiului a fost scurtata cu peste sase luni insemnand salvarea a catorva sute de mii de soldati.

Nu este exclusa posibilitate ca daca razboiul ar fi continuat americanii si-ar fi folosit arsenalul nuclear impotriva Germaniei, nu Japoniei.

Proiectul american de dezvoltare a primei bombe nucleare, numit si proiectul Manhattan, a luat nastere tocmai pentru a raspunde initiativei germane care urmarea acelasi scop.

Armata sovietica a putut sa avanseze mai rapid spre centrul Europei, in detrimentul celorlalte forte aliate care inca intampinau rezistenta acerba din partea germanilor. (Laurentiu Dolga)

Romania este declarata tara invinsa in ciuda proclamarii de la 23 august si a numarului important de forte pe care le-a dedicat in lupta impotriva germanilor si este silita sa plateasca Uniunii Sovietice suma imensa de 300 milioane de dolari drept reparatii de razboi.

defilare 23 august

 

Fete ale comunismului romanesc: Gheorghe Gheorghiu-Dej


Cea mai importanta figura comunista postbelica, Gheorghe Gheorghiu-Dej, a condus Romania din 1948 pana la moartea sa, in 1965. Om cu profunde convingeri staliniste a aplicat masuri dure pentru a comuniza tara si dupa moartea lui Stalin a trebuit sa relaxeze politica si inceput o serie de actiuni prin care Romania si-a castigat partial independenta fata de Kremlin.

S-a nascut in Barlad in 1901 intr-o familie de muncitori saraci, parintii lui fiind Tanase si Ana Gheorghiu.

S-a inscris in Partidul Comunist aflat in ilegalitate in 1929 si a participat la greva de la atelierele Grivita din 1933, care a degenerat in confruntari sangeroase intre muncitori si jandarmi. Pentru rolul sau jucat in aceste evenimente a fost condamnat la 12 ani de inchisoare. Trei ani mai tarziu devine membru al Comitetului Central al PCR si devine liderul factiunii din inchisori a comunistilor romani.

Pe intreaga perioada a celui de-al Doilea Razboi Mondial a ramas inchis la Targu-Jiu. Aici a facut cunostinta cu tanarul Nicolae Ceausescu, devenind indrumatorul acestuia. Dupa ce sovieticii au intrat in tara a fost numit secretar general al partidului si a facut parte din delegatia lui Gheorghe Tatarescu la Conferinta de Pace de la Paris intre 1946 si 1947.


Impunerea republicii comuniste

Instaurarea regimului s-a facut posibila prin recunoasterea internationala a guvernului Petru Groza, falsificarea alegerilor din 1946 si interzicerea partidelor istorice.

Ultimul obstacol in instaurarea republicii comuniste era monarhia. In acest sens, Petru Groza impreuna cu Gheorghe Gheorghiu-Dej i-au prezentat actul de abdicare deja redactat Regelui Mihai, singurul lucru ce lipsea fiind semnatura acestuia.

Sub amenintarea ca va avea loc executarea unui numar de detinuti politici arestati in 1945 si 1946, Regele Mihai semneaza actul si paraseste tara pe 3 ianuarie 1948. In aceeasi zi, Petru Groza proclama crearea Republicii Populare Romane, Constantin Ion Parhon fiind numit presedinte al Prezidiului Marii Adunari Nationale.

Gheorghe Gheorghiu-Dej in fruntea PCR

Adevarata putere de conducere era insa in mainile secretarului general al partidului comunist. Gheorghiu-Dej, dupa numirea in aceasta functie in 1945 isi elimina treptat concurenta incepand cu Stefan Foris. Acuzat de colaborationism cu Siguranta in anii razboiului a fost ucis cu o ranga de Gheorghe Pintilie, decizia asasinarii fiind luata de Gheorghiu-Dej, dar si de Teohari Georgescu si Ana Pauker.

Lucretiu Patrascanu, desi comunist, era un nationalist fervent si se opunea anumitor masuri sovietice. In afara de aceasta, influenta lui in partid l-a convins pe Gheorghiu-Dej de importanta inlaturarii sale. Acuzat de nationalism burghez este arestat in 1948 si in 1954 este executat.

In 1952, Gheorghiu-Dej s-a descotorosit si de vechii sai aliati, Ana Pauker, Vasile Luca si Teohari Georgescu, fiind si ultimii care ii mai puteau pune in pericol pozitia in partid.

Primeste din nou concursul lui Stalin pentru indepartarea acestora, dupa ce si in 1945 tot Stalin l-a sprijinit pentru functia de secretar general al partidului.

In 1961 a existat incercarea lui Miron Constantinescu, Iosif Chisinevschi si Constantin Parvulescu sa il doboare pe Gheorghiu-Dej din functia de secretar general, actiune care s-a soldat insa cu inlaturarea acestora din functiile detinute.

Regimul stalinist

Sub Gheorghiu-Dej tara a fost subordonata intereselor Uniunii Sovietice. Institutiile si fortele de ordine erau modelate conform indicatiilor consilierilor Kremlinului, iar conducerea comunista romaneasca nu s-a opus in niciun moment masurilor nefavorabile.

S-au infiintat sovromurile prin care a fost exploatata economia Romaniei, s-a pus accent pe cultura si civilizatia ruseasca, pe cultul personalitatii lui Iosif Stalin, istoria a devenit un instrument de indoctrinare si propaganda.

Au fost create lagare de munca cele mai dure incluzandu-le pe cele folosite la desecarea Insulei Mari a Brailei sau canalul Dunare- Marea Neagra.

La inchisoarea Sighet au fost inchise o mare parte din personalitatile politice ce se opuneau comunistilor, iar la Pitesti mii de disidenti au suferit de pe urma torturilor. Sute de mii de oameni au fost arestati datorita atitudinilor anticomuniste.

Armata sovietica era inca pe teritoriul Romaniei intarind si mai mult autoritatea Moscovei asupra afacerilor interne ale statului roman.

Perioada reformelor

Dupa moartea lui Stalin, Hrusciov a abordat o serie de reforme ce urmau sa curete sistemul comunist de influentele staliniste. Gheorghiu-Dej a fost deranjat de aceasta schimbarea pe plan politic, dar profita totusi de acest moment si incepe un proces de slabire a autoritatii sovietice pe care Nicolae Ceausescu l-a continuat.

Sovromurile au fost desfiintate, armata rusa a fost retrasa de pe teritoriul Romaniei, iar comertul cu tarile capitaliste a crescut considerabil. S-au intarit relatiilor diplomatice dintre guvernul roman si cel al statelor occidentale. Chiar presedintele american Lyndon B. Johnson numeste Romania la un moment dat "tara comunista prietena".

Se pun bazele industriei grele, combinatul siderurgic de la Galati fiind construit in aceasta perioada. S-a pus accentul pe sentimentul national si are loc o revigorare a istoriei romanesti. In scoli incep sa se studieze germana, franceza si engleza, nu numai rusa. Insa, in ciuda acestor schimbari, represiunile impotriva populatiei continuau, alte zeci de mii de persoane fiiind arestate in aceasta perioada, iar propaganda si cenzura era la fel de activa ca in perioada stalinista.

Ultimii ani

Fiind la conducerea tarii aproximativ doua decenii, Gheorghiu-Dej moare in 1965 de cancer la ficat. A fost inmormantat la Mausoleul din Parcul Carol, iar la inmormantarea lui au participat 33 de delegatii straine. Dupa 1990 a fost exhumat si ramasitele depuse in cimitirul Bellu. (L. Dolga)