Beneficiile aduse organismului de banana

Iata care sunt beneficiile aduse organismului de banana.

Sursa de energie: bananele contin trei zaharuri naturale: sucroza, fructoza si glucoza, toate combinate cu fibre. Datorita lor, o banana ne umple imediat si pe termen lung cu energie. Cercetarile au demonstrat ca doar doua banane ne dau suficienta energie pentru a munci fizic asiduu fara intrerupere timp de 90 de minute. Nu e de mirare ca bananele sunt fructele preferate ale atletilor de performanta.


Nervozitate: bananele au un continut mare de vitamina B care ajuta la calmarea sistemului nervos.


Simptome premenstruale: vitamina B6 din banane aduce nivelul de glucoza din sange la un nivel normal, lucru care cu siguranta va ajuta la trecerea mai usor peste acea perioada de discomfort a lunii.


Anemie: bogate in fier, bananele ajuta la stimularea producerii de hemoglobina in sange astfel ajutand la eliminarea anemiei.


Depresie: bananele contin triptofan, un tip de proteina pe care corpul o transforma in serotonina, care se stie ca te face sa te relaxezi, iti imbunatateste starea de spirit si te face sa te simti mai fericit.


Tensiune mare: bananele sunt bogate in potasiu, dar au un continut redus de sare, combinatia perfecta pentru a reduce tensiunea arteriala.


Mahmureala: unul dintre cele mai rapide moduri de a scapa de mahumureala este un milkshake de banane, indulcit cu miere. Bananele calmeaza stomacul si, cu ajutorul mierii, readuc la normal nivelul de zahar din corp, in timp ce laptele rehidrateaza corpul.


Intepaturi de tantar: casa scapi de insuportabilele mancarimi dupa ce ai fost intepat de tantar, maseaza locul respectiv cu partea interioara a cojii de banana. Va reduce inflamatia si mancarimea.


Stimulent pentru creier: nivelurile ridicate de potasiu te ajuta sa inveti mult mai usor, sa tii minte mai bine lucrurile citite si sa te concentrezi mai bine.


Constipatie: bananele sunt bogate in fibre, astfel, o banana pe zi te va ajuta sa iti reglezi tranzitul intestinal


Ulcer: este singurul fruct care poate fi consumat de catre cei care sufera de gastrita sau ulcer. Bananele sunt folosite in dietele pentru boli intestinale datorita texturii lor moi si calmante. De asemenea, neutralizeaza aciditatea in exces din stomac si reduc iritarea stomacului.


Controlul temperaturii: in unele culturi se crede ca bananele calmeaza atat psihicul dar si temperatura corpului. In Thailanda, spre exemplu, femeile insarcinate mananca banane pentru a se asigura ca bebelusii lor se vor naste cu temperatura corpului normala.


Impotriva fumatului: bananele ii ajuta si pe cei care incearca sa se lase de fumat. Vitaminele B6 si B12 pe care acestea le contin, impreuna cu potasiul si magneziul, ajuta corpul sa scape de nicotina si sa nu mai simta nevoia de ea.


Stres: potasiul ajuta la normalizarea batailor inimii, trimite oxigen catre creier si regularizeaza echilibrul apei din corp. Cand suntem stresati, arderile metabolice cresc, reducand astfel nivelul de potasiu din corp. O banana va rezolva problema.


Infarct: conform The New England Journal of Medicine daca inlcuzi bananele in dieta zilnica, reduci cu 40% riscul de a face infarct.


preluare de pe sursa: Piatza.net

Trucuri pentru a preveni indigestia

1. In momentul in care simti ca te-ai balonat, este bine sa te intinzi pe spate, sa iti desfaci cureaua sau nasturii de la pantaloni care iti strang abdomenul.


2. Pentru a preveni aparitia refluxului gastric (trecerea continutului gastric in esofag) este bine sa mananci alimente bogate in carbohidrati (paste fainoase, orez) deoarece diminueaza aciditatea gastrica.


3. Pentru a evita indigestia pe timpul noptii, nu manca inainte de culcare sau, dupa masa, mai asteapta cel putin o ora inainte sa dormi.


4. In timpul mesei, incearca sa stai intr-o pozitie comoda pentru a nu exercita o presiune mare asupra stomacului in timp ce ingurgitezi.


5. Nu manca in graba.
Mesteca incet si nu inghiti bucati mari de alimente.
In timpul mesei, nu te concentra asupra unui alt lucru, cum ar fi televizorul, pentru ca s-ar putea sa mananci prea mult si prea repede, chiar fara sa iti dai seama.


6. Evita sa mesteci guma dupa ce ai mancat, deoarece poate favoriza acumularea aerului in stomac si ulterior aparitia balonarii.


7. Nu face exercitii fizice imediat dupa masa pentru a evita aparitia refluxului gastroesofagian.
Presiunea exercitata la nivelul stomacului poate provoca acest efect neplacut manifestat prin senzatia de arsura in zona esofagului.


8. Incearca sa diminuezi cantitatea de apa bauta in timpul mesei pentru ca dilueaza sucul gastric, benefic pentru o digestie normala.


9. Atentie la alimentele grase!
Acestea raman mai mult timp in stomac, ceea ce produce congestia mucoasei gastrice si implicit ingreunarea procesului de digestie.


10. Bauturile carbogazoase irita mucoasa gastrica si provoaca senzatia de balonare.
De aceea, este bine sa eviti consumul sucurilor si a apei carbozificate in momentul in care observi ca te balonezi.
Nu trebuie sa neglijezi senzatia de balonare pentru ca poate semnala prezenta unei afectiuni grave a tractului digestiv.11.
In timpul somnului, adopta o pozitie cat mai confortabila.
Sprijina-ti capul pe o perna mai ridicata pentru a evita aparitia regurgitarilor.


12. Alimentele dulci, cum sunt prajiturile cu crema, ciocolata si bomboanele sunt o cauza frecventa a indigestiilor.
Consumate in cantitate mare, aceste dulciuri satioase ingreuneaza digestia.


13. Nu manca prea multe alimente care contin indulcitori artificiali (sorbitol) pentru ca provoaca diaree si flatulenta.


14. Consumul de alcool trebuie sa fie moderat, deoarece irita mucoasa gastrica (stratul protector al stomacului) si deshidrateaza organismul.
De asemenea, cafeaua si tutunul sunt factori declansatori ai indigestiei.


15. Pentru calmarea durerilor este bine sa ai in casa medicamente antispasmotice sau pentru o digestie mai usoara antiacide.
Respecta cu strictete dozele si indicatiile din prospect.


16. Daca ai stari de greata fara varsaturi si te simti foarte rau, iti poti provoca voma cu o cafea sarata, calduta.
Dupa ce varsaturile s-au oprit, este indicat sa bei un ceai calmant de tei.


17. Una dintre cauzele frecvente ale indigestiei este stresul.
Lipsa odihnei si mancatul in graba pot perturba digestia.
Aceste probleme se pot elimina prin plimbari in aer liber si miscare fizica regulata.


18. Exista anumite alimente despre care se stie ca declanseaza indigestiile.
In primul rand cafeaua (cu sau fara cafeina) impreuna cu alimentele grase si condimentate devin un pericol pentru stomac daca sunt consumate in cantitate mare la o singura masa.
Produsele lactate (laptele, in special) si ouale semicrude sunt de asemenea vinovate de declansarea crampelor, a senzatiei de balonare, a gazelor si a diareei.
Carnea rosie este un aliment bogat in substante nutritive necesare organismului, insa este foarte greu digerabila.
De aceea, este indicat sa se consume doar periodic in cantitate mica.

Atentie: daca starea de rau nu se amelioreaza este indicat sa va adresati unui medic specialist pentru ca poate fi vorba de o afectiune grava a stomacului.


preluare de pe: http://piatza.net/trucuri-pentru-a-preveni-indigestia/

Cuvintele creaza lumea in care traim!

 

In fiecare zi, o persoana normala rosteste in medie cam 25.000 de cuvinte.

Intr-un singur an, asta inseamna, puse laolalta, peste 100 de carti a cate 500 de pagini.

Dar cat la suta din aceste cuvinte au fost folosite cu rost, pentru a exprima sau comunica ceva util sau frumos?

Cate din aceste o suta de carti ar fi pline de barfe, nimicuri, injuraturi, minciuni, exagerari, vorbe grele?

Ce titluri ar avea aceste carti?

Si in cate pagini am putea inghesui acele cuvinte care au adus bucurie, au construit, au mangaiat, au vindecat ori au creat?  

Limbajul omenesc - intre dar si blestem

Fiecare lucru are un nume.

Exista si lucruri nenumite, fie ca nu e bine sa le dam un nume al lor si le chemam pe ocolite, fie ca, pur si simplu, nu avem putinta sa le gasim o denumire.

Caci limbajul omenesc, pe cat de minunat este, dandu-ne aripi sa ne pictam lumea in cuvinte fel si chip, pe atat este uneori de hain.

Adevarata comunicare intre oameni este de la suflet la suflet, iar vorbele adesea nu fac decat sa incurce, sa ne lase neputinciosi in fata lucrurilor de negrait pe care uneori le intrevedem pe sub pleoapa inimii si am vrea sa le strigam tuturor, dar nu avem cuvinte.

Omul este singurul care poate comunica prin cuvinte.

Ce alt dar mai minunat decat cuvantul a primit omul de la Dumnezeu?

Cum ar fi fost lumea noastra fara poezie sau fara soapte?

Cum ne-am fi putut impartasi bucuriile si transmite cunoasterea si experientele?

Este acesta un dar, cu siguranta, caci vindeca suflete si creeaza lumi, dar este uneori si un blestem.

Caci cuvintele adesea sunt tradatoare, duplicitare, insuficiente sau inutile.

Le chemam, dar ele fug tocmai atunci cand avem mai mare nevoie de ele, lasandu-ne singuri si neintelesi in clipele cele mai adanci ale vietii: “nu stiu cum sa-ti spun…”, “n-am cuvinte…”.

Astazi, mai mult ca oricand, cuvintele nu mai au intelesul si puterea pe care le aveau odinioara.

Orice cuvant, prin simpla lui rostire, reprezinta un act magic, pe care noi nu-l mai pricepem.

Fiecare cuvant reprezinta o invocatie, o declansare a fortei stramosesti a lucrului pe care il numeste.

Cuvantul creeaza! Nu este o metafora. Cuvintele creeaza lumi.

De aceea nu e bine sa cobim, caci invocand lucrul rau, il ajutam sa se infaptuiasca.

De aceea, nu e bine sa fim pesimisti, caci atragem asupra noastra necazuri.

De aceea, daca spunem prea des despre noi ca suntem neputinciosi ori nevrednici, chemam la noi neputinta si nevrednicia.

Si de aceea cei care, in fiecare dimineata, isi spun “voi reusi”, pana la urma reusesc.



Cuvantul poate distruge

Ce-ar fi sa facem un simplu exercitiu intr-o zi, in care sa tragem o linie pentru fiecare vorba urata si pentru fiecare cuvant negativ pe care l-am spus, iar pe o alta coloana, sa ne oprim si sa notam cate un plus pentru fiecare cuvant bun (si sincer) rostit?

La sfarsitul zilei, cand am privi cele doua coloane, multi ne-am ingrozi: aceasta este oglinda noastra!

Este foarte important sa nu vorbim de rau.

Ipohondrii, cei ce mereu se lauda cu bolile lor imaginare, ajung sa aiba aceste boli.

Cei ce injura des raspandesc in jur vibratii negative, care ii afecteaza in primul rand pe ei insisi si le alimenteaza agresivitatea.

Parintii care isi cearta mereu copiii si le reproseaza ca nu sunt buni de nimic, ca nu vor reusi in viata, vor fi principalii vinovati daca se va intampla ceea ce le-au prezis fara voie copiilor.

Nu e asa greu sa renuntam la cuvintele aspre, la insulte, la barfe si la minciuni.

Trebuie doar sa fim tot timpul constienti de raul pe care il facem, si celorlalti dar si noua, rostind astfel de cuvinte.

Am vrea ca lumea in care traim sa fie mai buna si asteptam mereu de la altii sa faca ceva: de la cei pe care i-am ales, de la cei mai bogati, de la cei mai puternici sau mai luminati.

Dar lumea se schimba in primul rand atunci cand o schimbam noi, atunci cand fiecare dintre noi se simte direct raspunzator pentru soarta sa, fara sa dea vina pe altii – pe guvern, pe destin, pe familie.

Lumea se schimba incepand cu o vorba buna.

Ce s-ar intampla daca timp de o luna de zile am spune numai lucruri frumoase, corecte, adevarate?

Mai intai cei din jurul nostru ne-ar privi ciudat.

Apoi, poate unii se vor indeparta de noi, iar altii se vor molipsi.

E adevarat, de multe ori adevarul raneste.

Dar minciuna, mai ales cand devine obisnuinta – acea minciuna nevinovata zilnica – ne macina in interior fara sa stim si face rau si celuilalt.

La fel si vorbele urate sau fara rost, care sapa in noi in fiecare

zi, si ne trezim intr-o zi bolnavi fara sa stim cum ne-am imbolnavit ori obositi si deprimati.

Asa se naruie lumea in care traim, de la lucrurile marunte de zi cu zi, de la vorbele care si-au pierdut sfintenia.

Ce e de facut?

Sa evitam minciuna, sub toate formele ei – fie ca e vorba de omiterea adevarului, fie ca e vorba de falsificarea lui.

Sa evitam calomnia, prin care ii vorbim de rau pe altii si le producem neajunsuri.

Sa evitam discutiile inutile, frivole, barfele.

Si sa nu rostim cuvinte urate, aspre, jignitoare.

In schimb, sa incurajam si sa mangaiem de cate ori avem ocazia, sa laudam cand este cazul, sa aducem lumina si pace prin vorbele noastre, sa ne rugam, sa multumim si sa iertam!

Cu timpul vom vedea ca si sanatatea noastra va fi tot mai buna. Dar nu e de ajuns sa rostim vorbe bune.

Conteaza si ce se afla in spatele cuvintelor.

Trebuie sa fim sinceri si sa cautam mereu adevarul, caci o vorba buna rostita cu fatarnicie este tot o minciuna.

Cuvantul poate distruge.

Unele cuvinte au provocat razboaie, moarte, nenorocire.

Dar si o simpla vorba spusa cu rautate poate strica cuiva ziua, asa cum un blestem poate nimici o viata de om.

Nu e departe de blestem nici presa negativa de astazi, care ne imbolnaveste zilnic cu cuvinte precum “crima”, “viol”, “batai”, “razboaie”, “conflicte”, “accidente”, “moarte”.

Aceste cuvinte, auzite atat de des, patrund pe nesimtite in straturile cele mai adanci ale fiintei noastre, ne tulbura echilibrul si distrug linistea din jurul nostru.

Poate nici nu ar fi trebuit pomenite aici.

Deci este la fel de important sa nu ascultam cuvinte de rau.

Intotdeauna se va gasi un coleg sau o vecina care sa ne tina la curent cu ce se vorbeste de rau despre noi:

- cum a ras cutare pentru ca eram imbracati mai modest,

- cum colegul de serviciu ne-a criticat pe la spate proiectul,

- cum vecina de la trei ne barfeste de cate ori avem musafiri. Sa nu plecam urechea!

Nu conteaza ce spun ceilalti!

Conteaza sa avem sufletul impacat ca am vorbit si actionat corect.

Vorbele rele, fie ca le rostim noi, fie ca sunt despre noi si le punem la suflet, distrug ceea ce am cladit.

Pe primele sa le evitam, pe celelalte sa le ignoram.

Sa nu plecam urechea nici cand se vorbeste de rau despre altii.

E ca si cum noi insine l-am vorbi de rau pe acela.

Si, cel mai important, sa nu plecam urechea la relele lumii.

De cand e lumea asta, mereu au existat crime, razboaie si accidente.

Dar intotdeauna lucrurile bune au fost infinit mai numeroase decat cele rele.

Presa de astazi le selecteaza insa aproape numai pe cele rele.

La ce ne foloseste asta?

La nimic. Ne otravim sufletele si alungam lumina din noi.

Nu vom vedea niciodata o stire la televizor prin care sa ni se anunte ca au inflorit teii.

Sa cautam cuvintele bune, iar daca sunt rare si nu prea dam de ele, cel putin sa ne astupam urechile la cele rele.



Puterea creatoare a cuvantului

La inceput era Cuvantul si Cuvantul era la Dumnezeu si Dumnezeu este Cuvantul. Cuvantul este creator.

Dumnezeu a creat lumea si lucrurile din ea prin rostirea numelor.

Si omul a fost creat cu aceasta putere.

Noi am uitat de mult acest lucru, dar stramosii nostri stiau.

De aceea, numele spiritelor rele nu erau rostite: pentru ca spiritele puteau sa se materializeze prin simpla pronuntare a numelui lor.

Si tot de aceea rugaciunea vindeca, aduce lumina.

Dar mai mult decat atat, orice cuvant rostit poate crea o realitate, depinde insa ce se afla in spatele cuvantului: cata credinta si cata iubire!

O simpla urare de drum bun adresata cuiva cu tot sufletul il poate feri pe calator de rele precum un talisman.

Aceleasi cuvinte rostite la repezeala, cu gandul in alta parte, ori din politete, fara ca in realitate sa-i dorim tot binele celui de care ne despartim, sunt o mica insulta.

O urare sincera de succes la examen sau pur si simplul salutul zilnic de “o zi buna” sau de “Doamne-ajuta” pot face minuni.

O soapta dulce poate aduce un ocean de fericire.

O vorba buna spusa din inima poate aduce echilibrul in sufletul unui om sau in jurul lui.

Ce ne costa sa o rostim?

Ea poate aduce chiar vindecare, poate aduce bucurie, poate stinge conflicte si lega prietenii.

Vorba buna intotdeauna este ziditoare!

Dar nu e de-ajuns sa stim cum sa vorbim.

Trebuie sa stim si cand.

Sa stim sa-l ascultam pe celalalt valoreaza adesea mai mult decat o vorba buna.

Tacerea da valoare cuvintelor.

Sa nu incercam binele cu de-a sila, cand celalalt nu are nevoie de vorbe, ci doar de cineva care sa-l asculte.

Tacerea si ascultarea ii dau celuilalt incredere, curaj si linistire.

Adesea oamenii vin la noi pentru a ne aduce informatii, chiar daca nici ei si nici noi nu stim acest lucru.

Daca nu-i ascultam cu atentie, ei nu ne vor putea transmite mesajul pe care il au si putem pierde o ocazie sau un sprijin important.

Ascultand, ii ajutam pe ceilalti sa ne aduca cuvantul cel bun, ascultandu-i ne vine inspiratia sau o idee salvatoare.

Traim intr-o lume ce s-a departat mult de radacinile ei spirituale, in care fie vorbim foarte mult fara sa spunem nimic, mai mult din teama de a tacea – caci tacerea ne obliga sa ne intalnim cu noi insine – fie stam in fata televizorului ori a calculatorului si nu mai deschidem gura ore sau zile in sir.

Cuvantul este privit doar ca un instrument de comunicare, o insiruire de sunete produse de corzile vocale, asociate cu un sens.

Am uitat ca intotdeauna cuvantul vindeca sau ucide, creeaza ori distruge si am uitat ca noi suntem cei ce purtam asupra noastra in fiece clipa aceasta teribila arma sau acest minunat talisman.

Ne lasam coplesiti de depresie, stres, suparari si atatea boli care provin din acestea, cand vindecarea este la indemana noastra: doar prin puterea cuvantului, rostind zilnic vorbe frumoase, pline de iubire si adevar!

Aurora Petan

preluare de pe: http://drumuricatretine.wordpress.com/

Aerul condiționat – risc pentru obezitate

Alimentația nesănătoasă, lipsa activității fizice, stresul – iată principalii factori care, în opinia medicilor de pretutindeni, duc la obezitate.

Lor li se alătură însă și alții, de-a dreptul surprinzători, cum ar fi de pildă…. aerul condiționat!

Acesta ajută organismul uman să se mențină într-o așa-numită “zonă termoneutră”, în care nu este necesar să ne reglăm temperatura corporală.

“Cînd corpul uman este expus unor condiții vitrege, de caniculă sau ger, adică se află în afara acestei zone termice, în mod automat crește cantitatea de energie consumată, prin arderea de calorii, deci de grăsime. Din acest punct de vedere, aerul condiționat oferă organismului o stare de relaxare, care mai mult îi dăunează decît îl ajută”, explică David Allison, director la Clinical Nutrition Reseaech Center, de pe lîngă Universitatea Alabama.

Instituția citată a efectuat în perioada 2004-2006, un studiu pe cîteva sute de voluntari, pentru a vedea care sunt efectele tehnologiilor moderne asupra stării de sănătate a omului.

Concluzia la care s-a ajuns este una îngrijorătoare: aerul condiționat îngrșă mai mult decît stresul.

preluare de pe sursa: Curiozităţii din întreaga lume

Clubul nemuritorilor – cum atingem viata fara de moarte?

Tinerete fara batranete si viata fara de moarte

La inceput a fost un basm frumos, pe care nu doar un singur popor il are in patrimoniul traditiilor sale culturale.

In varianta sa romaneasca se numeste Tinerete fara batranete si viata fara de moarte.

Ca orice basm, el vorbeste mai degraba despre visari decat despre realitati.

Despre dorinte ascunse, provenite din neimpliniri, despre limite ale vietii pe care omul si le-ar fi vrut dintotdeauna extinse dincolo de “obisnuit”.

Despre iluzii si figurari mentale ale imposibilului ca posibil.

Prezenta motivului in creatia populara nu face decat sa-i ateste stravechimea.

In ciuda caracterului sau utopic, nemurirea este o obsesie a speciei umane.

Si nu doar la modul fictiunilor literare.

Alchimistii, care erau, in felul lor, savantii unei epoci prestiintifice, au inclus-o in cautarile si experientele proprii, alaturi de piatra filosofala.

In forme mai “decente” si mai rationale, ideea a patruns intrucatva si in medicina moderna, unde geriatria lupta tot cu limitele vietii, straduindu-se sa le impinga in timp pana la ultimele resurse biologice ale omului.

Speranta de viata – o chestiune discutabila

Cand vorbim despre aceste resurse, un termen uzual precum “speranta de viata” nu ne este de folos cata vreme il definim conform unei medii, pentru un grup social sau o epoca.

Limitele se testeaza in individ, nu in grupuri, si intotdeauna au existat persoane ajunse la varste exemplare indiferent de durata medie de viata din epoca lor.

Este ceea ce se intampla si astazi, cand centenarii devin obiect de curiozitate publica, iar secretul longevitatii lor este cautat ca un mesaj ravnit de toata lumea.

Pana nu demult, se admitea ca omul ar putea sa traiasca 130-140 de ani; ca motorul sau biologic i-ar permite sa functioneze pe o durata reprezentand, asadar, dublul celei pe care o stapaneste acum.

E adevarat: omul si-ar atinge aceasta limita maxima de viata in conditii mai degraba de laborator decat in cele de stres si chiar de mizerie in care se traieste azi cam peste tot.

Viata agitata, nesiguranta, tensiunea nervoasa acumulata din conflicte de tot felul, hrana de proasta calitate, aerul poluat si apa contaminata chimic ori bacteriologic, excesele legate de alcool si tutun, ignorarea unui regim corect de refacere fizica si psihica, toate acestea prejudiciaza in mod sistematic organismul, iar prin cumulare devin o piedica majora in atingerea varstei la care omul ar putea spera sa ajunga prin resursele sale genetice.

Traim intr-un mediu parca facut anume sa ne scurteze viata; in plus, exista nenumarate dovezi ca ne si complacem in el.

Schimbarea mediului si restructurarea propriilor obisnuinte presupun, bineinteles, preocupare continua si efort, dar ele reprezinta conditii esentiale pentru lansarea intr-o cursa lunga, in varianta optima a destinului individual.

Cursa aceasta, afirma gerontologii, e la indemana oricui.

Ramane de vazut cine are dorinta, vointa si puterea de a se antrena in ea, iesind din comoditati tentante si transformandu-si slabiciunile proprii in virtuti.

Prin tratamente de specialitate, medicina contribuie si ea, decisiv, la atingerea obiectivului amintit.

Cine sunt imortalistii?

Daca pana nu demult gerontologia, ramura a stiintelor medicale dedicata studiului imbatranirii, putea fi privita ca un domeniu de avangarda, astazi ea a ajuns, in mod surprinzator, sa fie considerata mult prea prudenta si conservatoare.

Viata omului nu are o limita maxima, afirma curentul imortalist, care isi face tot mai simtita prezenta in zona fierbinte a cercetarilor stiintifice de astazi.

Deschizatori de noi perspective asupra biologiei senescentei, inventatori cu brevete acceptate in domeniul unor ramuri aproape exotice ale tehnologiei, precum inteligenta artificiala si nanorobotica, savantii acestia refuza sa priveasca procesul imbatranirii ca pe un aspect implacabil al existentei, asumandu-si delicata misiune de a redesena tabloul genetic si, implicit, viitorul speciei noastre.

E ceva de-a dreptul ametitor in teoriile lor: omul poate trai oricat, organismul sau poate intra de nenumarate ori in “reparatii capitale”, in asa fel incat tineretea fara batranete si viata fara de moarte sa-i fie asigurata chiar fara multele si drasticele restrictii pretinse de adeptii caii naturale de prelungire a existentei umane.

Omul va trai din ce in ce mai mult intr-o avantajoasa, profitabila si chiar fericita simbioza cu tehnologiile de varf ale prezentului si viitorului.

Asemenea fraze seducatoare si, totodata, pline de promisiuni par preluate din repertoriul alchimistilor de odinioara.

Nici nu le-am trata altfel, daca autorii lor n-ar fi, totusi, niste distinse personalitati ale cercetarii contempo-rane, inventatori eminenti, cu merite recunoscute de juriile unor importante premii rezervate stiintelor si tehnologiilor actuale, oameni ale caror cariere stralucite se pun garantie pentru ideile si cuvintele lor.

Ray Kurzweil, de pilda, si-a vazut recunoscuta calitatea de inventator prin diploma de onoare acordata de Oficiul de Patente al Statelor Unite in anul 2002, prin Premiul Lemelson-MIT (in valoare de 500.000 USD), prin Medalia Nationala pentru Tehnologie, pe care insusi Bill Clinton, pe atunci presedinte al SUA, i-a inmanat-o in 1999, in cadrul unei ceremonii de la Casa Alba.

Este doctor honoris causa in cadrul a 12 universitati, iar lista recunoasterii sale internationale ar putea sa continue.

Inventiile sale cele mai spectaculoase sunt un dispozitiv care recunoaste textul scris si il sonorizeaza pentru orbi, un sintetizator de sunete capabil sa recreeze instrumentele orchestrale, precum si diverse alte produse tehnice din categoria inteligentei artificiale.

A scris o serie de carti cu titluri sugestive pentru asemenea preocupari insolite: Era Masinilor Inteligente,

Cand computerele depasesc inteligenta umana,

In preajma singularitatii: cand omul transcende biologia, iar impreuna cu Terry Grosmann a publicat incitantul volum Calatorie fantastica: traieste destul incat sa traiesti vesnic.

Nu este doar un teoretician, un rafinat al ideilor extravagante, ci si un practician redutabil, numeroasele sale companii ocupandu-se de exploatarea cu succes comercial a inventiilor proprii, toate menite sa sublinieze impactul tehnologiilor asupra societatii.

Sursa: Descopera-Terra

Stresul suferit în copilărie are efecte devastatoare de-a lungul întregii vieţi

Un nou studiu arată că puii de maimuţă care au fost despărţiţi de mame la vârste fragede au crescut devenind neliniştiţi şi nesociabili. Cercetătorii au descoperit că despărţirea de mamă le produce puilor de maimuţă modificări ireversibile la nivelul creierului, oamenii de ştiinţă afirmând că aceleaşi lucru ar putea fi valabil şi în cazul oamenilor.

Raportul publicat săptămâna aceasta în jurnalul ştiinţific Proceedings of the National Academy of Sciences relevă faptul că puii de maimuţă rhesus nu se refac niciodată pe deplin de pe urma stresului de a fi despărţiţi de mamă la naştere.

Anumiţi pui de maimuţă au fost despărţiţi de mamele lor atunci când acestea erau lipsite de experienţă, dacă acestea nu aveau lapte cu care să-şi hrănească puii sau dacă puiul nu ar fi supravieţuit din cauza vremii nefavorabile.

Cercetătorii au descoperit că şi după o perioadă de trei ani de la separarea de mamă, perioadă în care puii au dus o viaţă socială normală, nivelul cortizolului (hormonul care este secretat în situaţii stresante pentru a mobiliza rezervele de energie) rămâne foarte scăzut. Astfel, corpul puilor despărţiţi de mame reacţionează mai greu la evenimentele stresante.

Îngrijorător, spun specialiştii, este faptul că stresul continuu şi eliberarea prelungită de cortizol poate duce la afectarea dezvoltării unor regiuni ale creierului. Mai mult, rezultatele studiului par şă fie asemănătoare şi în cazul oamenilor, unde studii similare au dezvăluit că există legături între greutăţile întâmpinate în copilărie şi nivelul de stres la maturitate.

Specialiştii spun că cortizolul şi sistemul imunitar sunt strâns legate între ele. Datorită faptului că aceste sisteme încep să se dezvolte de la începutul vieţii, stresul are un impact major asupra lor.

Cortizolul este un antiinflamator puternic, iar un nivel scăzut al său determină inflamaţii severe care pot da naştere bolilor cardiovasculare sau mentale şi diabetului de tip 2.

Se pare că atât la maimuţe, cât şi la oameni, stresul din copilărie poate determina probleme grave de comportament şi de sănătate, care pot fi doar parţial reparate la maturitate.

“Cercetarea este extrem de importantă, pentru că ne permite să înţelegem sursele multor probleme, iar odată înţelese cauzele, putem căuta un leac”, a explicat Dr. Andrea Danese de la King’s College din Londra, co-autor al studiului.

Sursa: BBC News

Sursa: BLOG ENCICLOPEDIC 2 – DESCOPERA

Neuropsina, „secretul” anxietății

                                                                       de Cecilia Stroe

                      

Un traseu biomolecular esențial în traducerea semnalelor de stres din mediu în comportament anxios a fost identificat de o echipă de cercetători din Marea Britanie.

Potrivit știrii apărute în revista Nature, descoperirea cercetătorilor de la Universitatea Leicester, Marea Britanie, deschide noi posibiltăți în tratamentul tulburărilor de anxietate, care afectează (cel puțin o dată pe parcursul vieții) între 20 și 30% din populația mondială.

„Faptul că anumite persoane sunt mai vulnerabile la efectele dăunătoare ale stresului decât altele este unul cunoscut.

Chiar dacă cei mai mulți dintre noi se confruntă cu evenimente traumatice, doar unii dezvoltă dereglări psihiatrice asociate stresului, precum depresia sau tulburarea de stres post-traumatic.

Motivele acestui fapt nu erau însă clare”, a comentat Robert Pawlak, unul dintre coordonatorii studiului.

În cadrul experimentelor, cercetătorii au descoperit că amigdala, centrul emoțiilor din creier, reacționează la stres crescând producția unei proteine, neuropsina: efectul este unul de bumerang, declanșându-se o serie de evenimente în măsură să determine o creștere a activității în respectiva  regiune cerebrală; printre acestea și activarea unei gene capabile să provoace o reacție de stres celular.

„Ne-am întrebat care sunt bazele moleculare ale anxietății ca reacție la un stimul nociv și cum sunt traduse în comportament semnalele din mediu corelate stresului. În studiul nostru ne-am folosit de o combinație de abordări genetice, moleculare, electrofiziologice și comportamentale, iar rezultatul a fost descoperirea unui traseu biologic până acum necunoscut, care mediază reacția anxioasă la stres”, a mai adăugat Pawlak.

Sursa: Le Scienze

Sursa: BLOG ENCICLOPEDIC 2 – DESCOPERA